Democrat- liberalul Vasile Corbu vrea să primărească la Traian

Personaj celebru în lumea bună a anilor 1990, investitorul Vasile Corbu a lipsit o vreme din peisajul economic local. A fost niţel ocupat cu o problemă grea. Problemă care l-a ţinut o vreme în beciurile poliţiei şi puţin în puşcărie. Nevinovat, desigur, aşa cum se declară el, la fel ca ceilalţi 90% din locatarii penitenciarelor din România. Combinaţiile penale ale investitorului de portofoliu au avut drept ţintă banii din Banca Religiilor, bancă decedată şi îngropată de un grup de enoriaşi cu atracţie către ochiul dracului. Cu cele 9 credite luate nelegal şi cei 5 ani de puşcărie pe care i-a primit ca răsplată, Vasile al nostru este un peştişor luat de valul mare al luptei anticorupţie. În 2005 a ieşit din puşcărie cu gânduri mari. A dat statul în judecată la CEDO şi cere 80 de miliarde pentru cantonamentul în care a fost priponit de organele noastre. Mai nou, vrea la primărie, fiind la a treia încercare de acest fel. La una dintre ele a i-au lipsit 7 voturi ca să nu iasă primar, în urma unui scandal care se putea lăsa cu arestări. Dar nu s-a lăsat, că Vasile ştie că nu e bine să te pui cu sistemul. Şi ne spune şi nou de ce.


Un candidat care nefiind, lipseşte
Povesta candidaturii lui Sile Corbu, aşa cum este el cunoscut în comună, este emoţionantă. Mai mulţi oameni necăjiţi s-au prezentat la el la poartă plângând şi l-au rugat să candideze. N-am fost de faţă, dar prea o spune cu foc ca să nu-l credem. Un lucru este clar. Vasile este un candidat care putea să nu fie. Dar oamenii au vrut altfel.
- Cum v-aţi hotărât să candidaţi?
- Dom’le, ce se întâmplă? Eu aveam treburile mele, ca fiecare, că ştiţi că primăria nu mai e ceva ca să… Mi-e de oamenii ăştia care au venit la mine şi m-au rugat. Dar nu ştiu dacă ştiţi toată istoria asta cu ce înseamnă Traian. Eu m-am chinuit să aduc primăria la Traian. Eu am avut un necaz, poate ştiţi că am avut un necaz cu PNA-ul. Atunci eu m-am chinuit de am adus primăria la Traian, cu referendum. M-a ajutat foarte mult şi nea Gică Savu…
- De ce nu aţi candidat atunci?
- Ce se întâmplă… Păi da nu că primăria a fost în 2004. Atunci au fost alegeri iar eu am avut necazul în anul 2000. Când am venit eu acasă alegerile erau făcute. Şi acum nu eram hotărât să candidez la primărie. Din ce motiv? Deci e vârstă, eu am afacerile mele care trebuie să meargă… Dar când vezi atâta lume care plânge şi vine la poartă şi zice, dom’le, candidaţi domn’le că ne-am săturat să ne fure de pe câmp, ne-am săturat să nu avem şi noi o apă pe toată strada… Că toţi oamenii intelectuali s-au strâns în jurul lu’ actualul primar. Nu vreau să critic, Doamne fereşte, că totdeauna în viaţă ştii ce se întâmplă? Cine este în treabă, poţi să-l critici, că el a fost patru ani! El nu poate să mă critice pe mine că eu nu am fost! N-are ce să zică de mine. Şi nu trebuie să mă leg de el, bă, a făcut sau n-a făcut. E treaba lor.
Amintiri de la mititica
Povestea din puşcărie este tratată cu seninătate de candidatul Sile. Ca orice om nevinovat explică uşor confuz cum a fost cu pedeapsa, cum a dat statul în judecată şi cum, deşi nu a început propriu zis procesul, el a şi câştigat la CEDO. Normal, că e nevinovat. Numai că l-a prins valul!
-Dar aţi rezolvat problema cu PNA-ul?
- Daaaa! Am terminat de când hău! Cu hotărâre judecătorească, cu tot!
-Dar ce problemă aţi avut?
-Ei, am avut o treabă, o nenorocire de…. Chestia cu banca!
- Cu BIR-ul? (Banca Internaţională a Religiilor)
- Cu BIR-ul, da. Cu 9 credite, care cică mi-a dat 9 credite şi m-a favorizat. Şi m-a băgat pe mine, îi băgaşi şi pe ăştia, pe Neluţu Zaharia şi pe Marinescu, îi băgase la abuz în serviciu şi pe mine complicitate, instigator.
-Apăreaţi la peştii mici, mi-aduc aminte!
-Nuu, nu, nu a avut treabă cu ăia, da’ m-a prins valu’ şi a făcut disjungere şi s-a rezolvat. Ei se judecă şi acum. Eu am terminat de atunci.
- Şi v-au condamnat?
-Am avut condamnare.
- Cât?
- Ăăă, deci, am avut atunci, din 2001, am avut 5 ani şi a scăzut la Curtea de Apel şi am terminat-o în 2004, 2005.
- Şi cât aţi făcut?
- Am făcut v-un an şi ceva. Opt luni de zile m-a ţinut pe arest şi de acolo mai am făcut 6 luni…
-Unde aţi făcut-o?
- Acia la Slobozia. Am necazuri dar a trecut.
-Şi până la urmă v-au pus în spate un prejudiciu, ceva?
- Nu, nimic.
- Şi atunci de ce v-au condamnat?
- Păi acum am câştigat la CEDO! Am cerut 80 de miliarde despăgubire. Adică acum mă judec.
- Deci dumneavoastră aţi fost achitat..
- Achitat, da..
- Nu v-au contestat pesediştii?
- Păi, a încercat. Au fost şi pe la Bucureşti ăştia, să mă elimine pe mine. Dar nu pesedeu. Ăştia, de la liberali.
- Bonciu? Pare cuminte…
- Eheeeee… Omul, ştiţi cum este, a prima vedere, pe din afară, ce om bun, ce nu ştiu ce…

O fraudă palmată
Deşi furat la drumul mare la alegerile din anul 2000 pe baza unor falsuri dovedite, Sile a lăsat nelămurită această afacere. Şi bine a făcut, credem noi, că venea peste el “problema grea ” cu PNA-ul şi-l săltau ăştia din sediul primăriei. Sile nu a uitat însă şi povesteşte cu înţelepciune episodul. Din care deducem că şi de un prost ai nevoie, dar de un judecător pe care-l prinzi cu pantalonii în vine.
- Cum a fost în 2000, când aţi pierdut alegerile la primărie?
- A câştigat Stroe cu 7 voturi înaintea mea.
- A fost un scandal că se falsificaseră nişte liste parcă…
-Bravo… A avut dosar penal şi i-au dat 18 indice 1 că mi-am retras eu plângerea. Că era jocul prea mare. În ce sens? Băgai şi judecători, băgai şi cutare, şi cutare şi nu mi-a plăcut mie să intru în chestii d-astea.
- Intrau mulţi în rahat dacă se mergea până la capăt cu ancheta…
- Da, intrau mulţi. Mă, omule, nu se ştie în viaţă, că ai nevoie de oricine în viaţă… Orice prost, măcar că îl cheme de e drum şi vine în curte să-ţi sape şi tot ai nevoie de el. D-apoi de oamenii ăştia… Vă daţi seama că era o răspundere mare pentru ei. Asta a fost.
Patriotul şi politica
Sile se defineşte ca un patriot. Local şi naţional. Dar a înţeles că politică fără partid nu faci, că te fură ăştia de nu te vezi. Avantajul lui Sile este acela că neavând organizaţie PD-L în comună, a putut să-şi facă echipa după cum a gândit el. Şi n-a gândit deloc rău
- De ce sunt oamenii nemulţumiţi şi v-au rugat să candidaţi?
- Dom’le, oamenii vor să vadă linişte şi ordine în comuna asta, că este o comună aşa de liniştită şi de plăcută… I-a terminat cu furturile din câmp. Toată iarna le-au distrus animalele culturile. S-a dat o hotărâre la primărie şi s-a spus: de la data de la data de animalele nu are voie să iasă din curte. A fost dată şi aşa a rămas. Nimeni nu a pus în aplicare această hotărâre. Animalele a umblat pe câmp şi a distrus culturile la oameni. Oamenii a zis că vrea să vadă şi ei ordine. Şi le-am zis, bă, fraţilor, vă fac pe plac şi candidez şi cu asta basta. Am depus candidatura exact în ultima zi. Eu sunt un patriot nu numai pentru comună. Am casă şi la munte, am casă şi la mare, am casă şi la Bucureşti pentru copii.. Adică din punct de vedere ca realizare nu mai am nevoie, decât aşa să…. fac şi eu.
- De ce nu v-aţi păstrat statutul de independent şi aţi trecut la PDL?
- Hai să vă spun o singură chestie. Experienţa anilor anteriori mi-a dat de gândit. Şi m-am gândit că e nevoie de un partid în spate. E vorba de furat la urne. Ca independent trebuia să umbli pe la Democraţia, pe la instituţiile astea care sunt neguvernamentale ca să îţi dea ecuson să îţi pui şi tu un om acolo. După aia ai nevoie de consilieri ca să fie aproape de tine, ca să îţi aprobe proiectele. Sunt oamenii răi în ziua de azi. Noi patru dacă ne strângem aici toţi si vorbim ceva, unul măcar se suceşte a doua zi.
- Cum vă faceţi campania?
- Din casă în casă şi stau e vorbă cu oamenii. Dacă vrea să mă voteze bine, dac nu iarăşi bine. Nu oblig pe nimeni, nu mă apuc să dau mici şi bere. Aşa am făcut şi lista de consilieri. De pe fiecare stradă câte un om ales de vecinii lui.
Petruire şi proiecte cu DA, măi tată!
Programul economic al candidatului Vasile Corbu este simplu. Faci proiecte, salţi banii de la coana Europa şi te pui pe asfaltat. Sile se gândeşte şi la asfalt, dar va începe cu “petruirea”, cum îi spune el. În chip de bomboană pe colivă, omul nostru ne dezvăluie cum va negocia cu firmele specializate în scrierea de proiecte. Strategia e beton.
- Ce proiecte v-aţi propus să realizaţi?
- Mi-am propus să lucrez foarte mult pe 321, pe legea 67, aia cu infrastructura. Comuna noastră este foarte bine aşezată din toate punctele de vedere. Suntem la graniţa cu judeţul Brăila. Avem gazele la 300 de metri pe luncă aici. Deci gazele în Traian se poate băga fără doar şi poate. Mi-am propus să terminăm cu petruirea. Pe Traian, la oara actuală, nici un proiect în patru ani nu s-a aprobat. A făcut doar monumentul. În primul rând că avem monument la biserică şi putea fi reabilita. Sunt scrişi eroii pe el… Nu ne scriem noi pe monument. Ce, scrii Bonciu Nicolae şi cu Dumitru Marian pe monument?
- Păi primarul zicea că monumentul este făcut cu banii firmei Constrif.
- Care Constrif? Domnul Cornel Anghel a câştigat aici toate licitaţiile pentru primărie şi aşa mai departe şi dânsul la rândul lui a angajat pe alţii ca să facă treabă.
Accesarea fondurilor europene
- Şi cu ce finanţaţi proiectele de infrastructură?
- Cu fonduri europene.
- Şi aveţi specialişti la primărie care să vă scrie proiecte?
- Nu avem la primărie, dar avem la Bucureşti! Dacă aduc un proiectant să îmi facă un proiect pentru asfaltare, dau un exemplu. Îi spun, mă tată, tu îmi faci proiectul şi mi-l aduci ca să scrie pe el DA. Că e răspunderea ta. E nevoie să te ajut cu ceva, îmi spui. O intrare aici, o intrare acolo, unde trebuie. Crezi că poţi să te descurci, iar îmi spui. Cât îmi iei la sută din acest proiect? Valoarea proiectului să zicem că e două miliarde. Cât la sută îmi iei dumneata mie, ca proiectul să fie şi realizabil? Adică să mi-l aduci cu da pe el. Şi omul o să spună cât se ia, 6, 8 10 la sută. Da, dom’le! Îţi dau. Când mi-ai adus proiectul cu DA pe el a plecat ordinul de plată în contul care mi-l dai. Aşa se lucrează. Nu poţi altfel.

Dacă Sile Corbu este sau nu persoana potrivită să conducă comuna Traian vor decide alegătorii. Interviul pe care l-am realizat cu pitorescul personaj a fost mult mai amplu. Am încercat doar să demonstrăm că în România funcţiile publice sunt la liber. Nu îţi trebuie decât ambiţie, tupeu şi puţină nebunie. Iar personajul nostru are din toate câte puţin. Cât despre cazier şi onorabilitatea presupusă de exercitarea unei funcţii publice, ea pică în responsabilitatea şefilor de partide. Iar dacă ei decid că merge şi aşa, putem noi să-i contrazicem? Frumoasă ţară, păcat că-i locuită.