Cu Marin Silviu, subprefectul de pe holurile Prefecturii

În România, sediul social al prostiei coincide cu cel al Guvernului României. În goana lor după ciolane pentru fraierii din teritoriu, băieţii de la putere au încercat să-i dea brânci din scaun fostului subprefect Marin Silviu. Cu binişorul nu a mers, cu şantajul nici atât, aşa că fraţii l-au ejectat cu o hotărâre de guvern. Mai întâi i-au dat un calificativ naşpa. Marin Silviu i-a dat în judecată şi, pe timpul procesului, s-a tras la pensie. Potlogorie veche de când lumea de altfel. În locul lui Silviu este numit subprefect un băiat din Feteşti, al cărui nume ne scapă. Pe hotărârea de numire a acestui figurant scrie că până atunci când Marin Silviu îşi va recupera capacitatea de muncă! Care capacitate se dusese dracului, o dată cu pensionarea prigonitului. Ulterior, o instanţă de judecată face praf calificativul nesatisfăcător cu ajutorul căruia Silviu a fost concediat de Tăriceanu. Brusc, dar logic, Silviu se reface şi devine apt de muncă. Îşi ia hârţoagele medicale sub braţ şi dă năvală la reîncadrare.  Că haşgeul prin care a fost epurat nu mai avea obiect şi fusese suspendat la aplicare. Dilemă mare, mon cher! Omul vine la muncă iar efectul este că cel numit în locul lui refuză să mai iasă din birou, ca nu cumva să-i ia ăsta locul. Guvernul dă din colţ în colţ şi îi sugerează pensionarului care şi-a încheiat raporturile de muncă cu prefectura să îţi ia concediu de odihnă! Păi de unde frate, că omul nu mai e angajat! Pas de mai înţelege ceva! Din fericire, epuratul Marin Silviu înţelege. Şi ne lămureşte şi pe noi, într-un interviu de excepţie în care înţelegeţi că n-am avut mare lucru şi nici nu pierdem nimic la afacerea asta. Doar facem haz de necaz şi de prostia fără margini din Românica.

Problema, pe scurt

Domnul subprefect fără birou acceptă cu bucurie să ne dea un interviu. Îi place tema şi are multe de spus. De aceea intră direct în subiect, fără să aştepte vreo întrebare anume.

- Asta e hotărârea Curţii de Apel Bucureşti prin care calificativul a fost anulat. În paişpe ianuarie prin decizie irevocabilă le-a  respins lor, Prefecturii, cererea de intervenţie şi a devenit irevocabilă. Deci, calificativul nu mai există. Hotărârea dată în 2006, 1225 din 13 septembrie 2006 nu mai are temei legal. Bun. Am mers mai departe..

- Dar între timp dumneavoastră v-aţi pensionat?

- Ăă, da, da!

- Păi haideţi să o luăm de la început. De la ce a început acest conflict?

- Deci în baza unui raport făcut în lipsa prefectului, domnul Cazacu Marinică era la Bruxel(n.r cu accent pe r!), când a venit de la Bruxel (n.r acelaşi accent impecabil) m-a chemat la el şi m-a dat exemplarul 2 al, să zic raport, e contraraport la raportul meu de evaluare făcut. Şi mi-a arătat, zice uite ce ţi-a făcut Gheorghişor şi cu domnul Gigi Petre(n.r n-am înţeles de ce Gigi Petre este domn iar Gheorghişor, nu).

- Şi semnătura prefectului Cazacu era falsificată pe acest raport?

- Nu ştiu, se cercetează. De la Gheorghişor am înţeles că i-a luat calculatorul şi se verifică, se fac verificări. Tot la dumneavoastră a apărut în ziar, dar eu u am mai urmărit, la Parchet. E un dosar, dar dosarul ăla nu mai ştiu de el, nu a vrut să-mi spună nimeni de el. Dar acum, se pare, că din nou au început cercetările. În afară e faptul că eu, pe civil, l-am dărâmat acel calificativ, acel raport şi calificativ că a stat la baza hotărârii de guvern, după aceea m-am dus şi am… Uitaţi! (cu gesturi precipitate ne arată un document pe care-l poartă cu grijă în servietă.) Vedeţi? Respinge excepţia, aşa, admite cererea, dispune suspendarea HG 1225 din 13 a 9-a 2006 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei de face obiectul dosarului 6067 per 2 per 2005 al Curţii de Apel. Adică am termen pe 7 mai să încheiem. S-ar putea să îl atace (n.r pe cine?), dar singura chestiune asta e. Pe mine asta m-a interesat, ca acea hotărâre de guvern să nu mai aibă temei legal şi nu mai are. Şi pentru mine va fi uşor în continuare. Adică…

- Şi dvs. aţi atacat hotărârea de guvern prin care aţi fost destituit.

-Da, sigur. Şi acum urmează al treilea termen.

 

Un pensionar cu perspective

Epurat cu sălbăticie din sistemul în care încasezi fără să munceşti, Marin Silviu răspunde magistral, cu o pensionare. Motivând că inima i-a luat-o razna din cauza epurării şi că sângele a luat viteză prin corp, domnul subprefect îşi trage o pensioară de boier, lăsând deschisă poarta din dosul legii care dă spre câmpul muncii. Adică şi-o ia cu gradul 3 şi dreptul la patru ore de dat cu sapa pe zi. Golănie? Poate, dar Guvernul a început!

-În timpul acestui proces v-aţi pensionat.

- Pensionat pentru tensiune.

-Tensiune aţi avut?

- Tensiune, păi cum să nu salte tensiune când… Probleme de tensiune, de inimă..

-Şi ce pensie aţi avut?

- Gradul 3 cu drept de muncă. Patru ore, da. N-am muncit nicăieri, ideea mea a fost să-mi refac, adică să fiu foarte atent să urmez medicaţia şi tratamentul ca să pot să-mi reiau activitatea vreodată. Şi comisia de expertiză, deci în martie, m-am dus la comisa de expertiză şi a zis că sunt apt. Mi-a dat anexa 27, am adus-o la prefectură, am înaintat-o la ministerul nostru, la MIRA la noi(când şi-or fi tras băieţii minister, nu ne spune!), am început discuţii telefonice… E o speţă delicată. Nu vă ascund faptul că alţii au făcut lucrare de doctorat pe speţa mea. Nu mă interesează ce au făcut alţii, dar e o chestie delicată, cu multe… cum să zic eu, cu multe… probabil că nu a mai fost o astfel de speţă. De aceea cred eu ca să întârzie răspunsul. Acest certificat de grefă, deci, m-am dus cu el şi la guvern, pentru că  este vorba despre o hotărâre de guvern, chiar dacă am adresat-o(n.r ce să să adreseze? Şi de când şi-a schimbat certificatul sexul?) tot domnului secretar Paul Victor Dobre şi o am cu număr de înregistrare şi la ministerul nostru. Discuţii la telefon a mai avut cu un domn director general la relaţiile cu prefecturile. Dânsul spunea într-un fel, apoi în alt fel şi asta e soluţia să rămân să aştept soluţia care o va da guvernul.

Pensionarul vrea concediu

Stimulat de această reuşită, Marin Silviu trece la contraatac. În urma unui pressing făcut uşa la guvernului, primeşte de la un cap pătrat din MIRA sfatul să-şi ia un concediu de odihnă, dacă tot şi-a refăcut capacitatea de muncă. Ce contează că nu mai avea raporturi de muncă nici cu prefectura i nici cu altcineva! L-au epurat şi acum îi dau concediu! Mişto afacere!

-Păi, bine, dar guvernul trage de timp. Nu v-aţi dus peste ei să-i obligaţi să respecte sentinţa?

-Nu pentru că chiar dacă eu pot să stau liniştit acasă pentru că eu merg în continuare. Mai sunt două săptămâni până pe 7 mai.

- Şi între timp ce se întâmplă cu salariul dvs? Pensie presupun că nu mai aveţi..

- Nu, nu! De la 1 aprilie m-am prezentat la serviciu. O soluţie de compromis tot cu domnul director general să-mi fac o cerere de concediu că mai aveam 11 zile de concediu neefectuate (n.r dacă nu ştiaţi, bugetozaurii nu pleacă în concediu. Ei îl efectuează!) din anii 2006-2007, eu m-am pensionat în 2007, în martie, şi acum aştept şi eu soluţia. Nu mi se înregistrează cererile la prefectură, nu mi se dă drumul la cerea de concediu..

-Deci de la minister v-au sfătuit să faceţi o cerere de concediu?

-Da. Am făcut-o şi nu am primit nici o soluţie nici la asta.

-Şi mergeţi zilnic la prefectură ca şi cum aţi merge la serviciu..

-Am fost la prefectură şi mi s-a spus să am răbdare şi să aştept. Mai ales că începând cu data de 9 aprilie, deci eu având 11 zile de concediu, plus din preavizul de 30 de zile care mi l-au dat în 2006, deci nu l-am efectuat în totalitate, preavizul. Raporturile de muncă au fost suspendate, aşa susţin şi dumnealor prin hotărârea pe care au dat-o domnului Dumitru.

-Hotărârea de numire a lui Dumitru este dată până la refacerea capacităţii dvs. de muncă.

-Da. Şi eu mi-am refăcut capacitatea, m-am prezentat de la întâi, am făcut notificări, am adus anexa 27, am dat-o şi la ministerul nostru, acum mi s-a spus să aduc şi certificatul de suspendare a executării, l-am adus şi pe ăsta şi aştept în continuare soluţia. Eu sper să…

-Prefectul ce spune?

- Dânsul aşteaptă şi dumnealui. Îl înţeleg.

- Nu a avut un punct de vedere?( n.r întrebăm la mişto, ca să ne aflăm în treabă)

-Nu. Dânsul putea totuşi să insiste, chiar dacă o atacă. Suspendarea executării rămâne. Trebuia să mă reîncadreze. Eu mai aştept.

-Şi salariaţii ce părere au avut când au văzut că vă duceţi la serviciu?

- Au fost foarte bucuroşi (n.r nu ne nebuni? Ca şi cum ar fi încasat o primă, cam aşa, nu?), că sunt oameni cu care am lucrat ani de zile şi… Cu unii am lucrat şi înainte de 1989(n.r vechi tovarăşi! Ce vremuri!)

- Cu Dumitru aţi vorbit?

- Da, am dat mâna cu dumnealui, discut. Nu e.. Nu puteam eu să spun. Totuşi e bine. Soluţia trebuie să vină de la guvern.

L-au dat afară şi de pe holuri!

Deşi subprefectul vine conştiincios la slujbă, Caramitru şi gaşca nu vor în ruptul capului să-l primească. Deşi face exact ce face şi prefectul, adică şade şi se uită cum muncesc funcţionarii, Silviu a fost trimis acasă. Cică să nu creeze atmosferă! Nici măcar concediul nu i l-au aprobat! Bătaie de joc la superlativ. Noroc că omul nostru este paşnic şi răbdător. Ce ascunde totuşi această răbdare? Şi de ce deranjează un om care nu vrea decât un drept pe care-l au toţi şefii de turme bugetare: adică să ia o leafă fără să producă nimic?

- Domnule subprefect, de la ce a plecat conflictul dvs cu Cazacu?

Şmecher, subprefectul de pe holuri a încercat să ne aburească şi să spună că nu a fost în nici un conflict cu fostul prefect. Am parat cu dibăcie şi i-am amintit de declaraţiile publice ale prefectului de atunci, care-i turteau personalitatea şi-l expediau în ridicol. Cu spatele la zid, Marin Silviu a început să explice:

-Deci soluţia era să pună pe altcineva în loc. Sigur că da, mi-au şi oferit un alt loc de muncă, în locul domnului Purice, la pensii. Şi i-am spus, domnu Cazacu, postul e ocupat de un om, eu nu pot să mă duc, mai ales că fiica mea şi cu fiul lui au fost colegi de liceu. Nu pot să mă duc. A, dacă era un post liber ştiam eu ce am de făcut. A fost o discuţie la genul ăsta, să mă pună să-mi dau demisia. Dacă îmi prindeau demisia eram cel mai mare… (n.r dacă nu a spus-o interlocutorul, nu o spunem nici noi, deşi ştim continuarea logică a propoziţiei.)

Pentru că dialogul lâncezea, am încercat să dăm puţin dinamism discuţiei şi am evocat legitimitatea celui expulzat brutal din administraţia judeţului prin comparaţie cu politrucii menţinuţi ilegal în fruntea prefecturii. Proastă idee, pentru că omul nostru a luat-o pe arătură:

-La ora aceasta dvs. sunteţi singurul legitim în Prefectură, pentru că ei sunt puşi temporar.

- Eu am dat examen în 2001 cu 4 candidaţi, inclusiv cu cel care era interimar, domnul Vânosu, cu domnul Ghorghişor Ionel. Nu ascund că cea mai mică medie  avut-o domnul Gheorghişor Ionel. Am luat concursul iar postul de secretar general s-a transformat în post de subprefect. Calificativul nesatisfăcător îl am din 2005, ca secretar general. Şi m-au destituit din funcţia de subprefect. E ceva simpatic. D-aia vă spun că e speţă delicată. Dar am răbdare.

-Şi mai mergeţi la Prefectură?

-Nu, nu mai merg. Pentru că mi s-a spus că e mai bine să stau acasă.

-Cine v-a spus?

-Domnul prefect. Şi să nu mai creez o atmosferă. Şi sunt de acord. Dacă oamenii sunt deranjaţi de prezenţa mea acolo, nici o problemă.

-Dar salariu vă dau?

-Să vedem. Aşteptăm. Pentru că vă daţi seama, dacă hotărârea de guvern nu mai are bază legală, eu sunt sigur c pe 7 o închei. E în avantajul meu pentru că dacă mă lăsau aşa, nu mai ceream salariu din urmă. De ce s cer? A destulă vechime, am 38 de ani şi renunţam la aproape doi ani, că nu era nici o pierdere. Cineva va plăti. Pe domnul Marinică nu am nimic cu el. Dar sfătuitorii au fost care l-au determinat.

- E totuşi jenant! Un demnitar e talia dvs să fie ţinut pe scări… Nu v-aţi simţit stânjenit?

-Da, e jenant. Tensiunea acrescut deja, m-am dus la medic cu toate problemele care le am, dar ce să fac? Să le zic ceva? Nu, nici o problemă. Îi las în pace, eu mai am răbdare. Şi ştiţi ce e jenat? Că va apărea la CEDO Marin Silviu contra României.