Băncile sunt ale lui Ionaşcu! Şi sunt trainice. Adică Ionaşcu a  făcut în sfârşit un lucru bun. Oamenii au pe ce să stea. Adică statul, la Slobozia, s-a instituţionalizat, în sfârşit. Cum să nu iubeşti un aşa primar. Şi cum să nu-l votezi dacă îţi da loc de stat!

 

Secretul de bancă în administraţie

La primărie, informaţiile despre bănci sunt secretizate. „A fost, licitaţie, să ştiţi. Totul a fost corect!” ni se spune înainte să apucăm să explicăm ce vrem. Aşteptăm răbdători o pauză şi întrebăm dacă există o evidenţă, dacă băncile sunt numerotate… „Nu e domnul primar, staţi să vedem ce spune vicele!” Pe vice îl cheamă Stoica Alexandru şi nou în instituţie. A fost şi el primar, dar acum sunt alte vremuri. Nu vrea să greşească, doamne fereşte, ceva în evidenţa băncilor. „Faceţi dumneavoastră o cerere scrisă, aşa a zis domnul vice! ” Pentru numerotare!? Ne lipsim.

Băncile sunt 40, le-a amplasat unul de prin Vâlcea. E un tip nervos, înjură dacă îl întrebi cum a câştigat licitaţia. Între timp, a mai adus un rând de bănci, dar nu sunt aşa lucioase, ca primele… şi nici nu sunt la şosea… Total neinteresant. Ne hotărâm să ne descurcăm singuri..

Bancile 10, 23 şi …

Numărăm băncile de la Gară. E duminică, e devreme, e cald… poate că băncile deja nu mai sunt la modă…Patru pe trotuar, la U-uri. Goale! Alte şase pe M. Basarab, până-n Central… ocupată doar una, sub teii de la fosta cofetărie Trandafirul… Sunt doi. Se prezintă doar unul, Alexe Nicolae. Celălalt ne cere voie să se abţină: „Sunt bune! Asta nu e banca mea, eu stau, de obicei, la Ialomiţa, la supermarket. Dar depinde încotro merg. Ca să prind puţină vână, că am 75 de ani, mă aşez aici. Vă spun eu. E un lucru bun. Ionaşcu a făcut un lucru bun.”

 Până la ieşire din oraş ne oprim de 7-8 ori. Băncile sunt diferite, oamenii sunt la fel. Cinci îi mulţumesc lui Ionaşcu, domnul Andrei a afut o operaţie pe cord, două doamne cu căţeii de pe banca 23 ne cer să-l rugăm pe domnul Ionaşcu să facă ceva şi cu gunoaiele din spatele blocurilor, stau la MB-uri, familia Goidea iese la bancă doar duminica, în colţ la mânăstire… Şi toţi spun că fapta  bună, indiferent cât costă… Important e că ai pe ce să stai, să stai, să stai…

…39, la domnul Costescu, nevăzător

Banca 39 e penultima din oraş, după numărătoarea noastră. La Central. E banca domnului Nicolae Costescu, nevăzător şi fost proprietar de băncuţă, la MB 5. „Era a mea, făcută de mine. Mi-au fărâmat-o derbedeii. Astea sunt şi ele bune, dar prea sunt la stradă. Eu îl cunosc pe domnul Ionaşcu. Am văzut ce-a făcut. E bine. Dar ar trebui să facă şi mai la dos, nu numai aici…” Domnul Costescu are 82 de ani şi a fost unul dintre premiaţii căsniciilor de argint, inaugurate de răposatul primar Pinter.  Atunci l-a cunoscut şi pe Ionaşcu „Acum 6 ani! Era ajutor de primar. Abia se ridica. E bună ideea asta cu băncuţele. Dar dacă nu dă de muncă la tineret, n-o sa aibă parte de ele. D-aia îl rog eu pe domul primar să le dea de muncă, să nu mai strice.”

Băncile lui Ionaşcu au costat cam 4 milioane de lei bucata. Bani cheltuiţi cu folos. Oamenii stau şi sunt mulţumiţi. În sfârşit, stau pe banii lor.

 

Nota: acest articol a fost publicat în varianta print la sfârşitul lunii iunie. Il reluăm, ca preambul la viitoarea campanie a publicaţiei privind utilitatea acestei investiţii… pentru că, începând cu luna septembrie, GSE va declanşa o campanie de conştientizare a populaţiei cu privire la rostul şi rolul serviciilor publice în Slobozia.