O golănie umanitară!

Ajutoarele de la UE destinate persoanelor cu venituri mici au poposit în România cu mare pompă. Uite, domnule, zice populimea, ăştia de la UE ne belesc pe 7 părţi dar ne şi dau câte ceva! Ceea ce este în ultimă instanţă corect, chit că vânătoarea de ţărani declanşată în pieţe de unde a dispărut moţata de Bărăgan sau leşeasca de curte nu poate fi compensată de niscaiva făină lipsită de proprietăţi halucinogene sau de zahărul care dăunează grav sănătăţii, după cum spune la televizor. Aventura alimentelor destinate persoanelor pe care nici veniturile nu le dau afară din casă dar cărora nici munca nu le cade bine la ficat este demnă de o epopee a prostiei. Sau hoţiei, dacă ne gândim că vreo 6000 de tone de zahăr s-au topit la ambalare, fapt normal pentru o ţară în care mica ciupeală este mod de viaţă. Dacă prin ţărişoară lucrurile au mai mers cum au mers, în Ialomiţa ele s-au împotmolit de-a binelea în băltoaca birocraţiei. Organele noastre nu au găsit oengheuri capabile să ducă pomana la locul faptei, respectiv în hambarul asistaţilor, fapt pentru care primarii s-au pricopsit cu sarcina de a împărţi bunăstarea către săraci. Tentaţiei de a face niţică propagandă electorală nu i-a rezistat nimeni, aleşii rurali în frunte cu cei ai PSD trâmbiţând numele lui Geoană cel Darnic, binefăcătorul. Dincolo de micile golănii cu iz umanitar, s-a demonstrat încă o dată că statul român şi funcţionărimea lui cea prost plătită dar şi mai prost pregătită sunt varză. Bazele de date cu săraci şi pensionari nu sunt actualizate de ani de zile. Nimeni nu ştie câţi pensionari au decedat şi câţi agricultori dintre cei care au pus sapa în cui primesc pomană de la stat. Ca de fiecare dată, politicienii români au gândit cu dorsalul, singurul lor organ funcţional şi antrenat de la statul pe spinarea contribuabililor. În loc să aloce chibzuit alimentele le-au împărţit democratic, ca să ajungă pentru toată lumea dar să nu ajute concret pe nimeni. Distribuirea s-a făcut pe cap de vacă furajată, astfel încât familii întregi care nu se află în evidenţa niciunui program de asistenţă socială au primit felicitări, în vreme ce în alte cocioabe s-a umplut podul de-a dat pe afară. Prefectul s-a indignat şi a protestat public. S-a autosesizat omul şi a dat comunicate de presă. A condamnat public mârlănia şi a arătat cu degetul. Problema însă a rămas iar afacerea a umflat buzunarele unor sponsori şi a gonflat procentele unor partide care şi-au tras spuza pe turta lor. Reversul medaliei este că satele s-au învrăjbit. Cei care nu au primit ameninţă că nu mai ies la vot şi ameninţă primarii cu un nou 1907. Primarii, de unde îşi frecau palmele de bucurie că au ce pune pe masa alegătorilor pentru a le smulge voturi, acum nu ştiu cum să mai scape de cartoful fierbinte. Nebunia este în toi. Singurul lucru bun este că în aşteptarea gogoşilor electorale, nişte alegători vor avea parte şi de nişte gogoşi înfuriate adevărate. Şi ar putea face o comparaţie.