Centrul social „Viitorul”, din comuna Sfantu Gheorghe a avut parte, de-a lungul timpului, de pagini de-a dreptul elogioase in presa locală: iniţiativa administrativă de excepţie, o şansă pentru copii din familiile defavorizate, schimbare de mentalitate în mediul rural, un altfel de sistem educativ pentru copii.. Totul s-a spus şi nimic n-a rămas neamintit. Mai puţin despre ei. Sunt 44 şi frecventează centrul „Viitorul” din Sfantu Gheorghe de 4 ani. Trăiesc un nemeritat anonimat.. Un anonimat care ascunde poveşti despre singurii eroi necontrafăcuţi ai societăţii… Primii – şi probabil singurii – care merită atenţia publicului: COPIII!

Centrul de pe DN2A

Centrul e o clădire veche, peste drum de Primărie. A fost cârciumă, a fost grădiniţă, a fost sediul la comunişti…Dar ce n-a fost! Acum e Centru! O curte mare, un balansoar, un maidan mititel pentru bătut mingea şi…un pitic cocoţat în vârful unui stâlp. Semn ca aici sunt copii. 44 de copiii pentru care centrul este de 4 ani un altfel de acasă…Acasă la centru.

Înăuntru e linişte şi miroase a mâncare gătită în casă. E aproape prânzul Copiii sunt la scoală, trebuie să vină Aici mănâncă, aici dorm, aici îşi fac lecţiile, aici sunt protejaţi peste zi de familiile din care provin: „Sunt ca si copii noştri!” ni se explică. „Cresc sub ochii noştri, învaţă cu noi, trăiesc aici…ştim ce se întâmplă cu fiecare în parte, ce necazuri au acasă, din ce familii provin.”

Copii provin, în general, din familii monoparentale. Dar nu sunt puţine cazurile de copii fără parinţi acasă. Aceeaşi veşnică poveste: „Sunt plecaţi în Spania, la muncă!”

Copii au intre 5 şi 14 ani. Sunt aduşi de la şcoală cu microbuzul. Coboară puţin după prânz şi au o oră de joacă înainte de masă. În ciuda aşteptărilor noastre, chipurile lor nu sunt umbrite de poveştile pe care le duc în cârcă. Par toţi la fel… Îşi trăiesc copilăria!

Potrivitu Laura, invăţătoarea de 9 ani

Potrivitu Laura are acum 9 ani. Şi o poveste cum arareori îţi este dat să asculţi. „Laura a venit la noi acum 3 ani” începe povestea educatorul Radu Mădălina povestea copilului de 9 ani. „Când a venit aici, ne chinuiam să citim împreună de pe carte. Nu vedea decât de foarte aproape, la 10 centimetri. Aşa am aflat că are nevoie de operaţie. Schimbare de cristalin. Toată lumea din sat a contribuit… Fiecare cu cât a putut, prin intermediul preotului şi al primarului. Când am ajuns acolo, la spital, am intrat în panică. Un copil care nu era al meu, în grija mea. Mi-a fost frică că o să se prăpădească. Nu mai vorbea, nu mai ştia de ea, arăta foarte rău când a ieşit din operaţie…Dar cu ajutorul lui Dumnezeu am reuşit de-am trecut peste toate şi am ajuns acasă cu bine. ”

Operaţia de la Spitalul de Oftalmologie din Bucureşti n-a marcat-o pe Laura. Are ochii căprui şi senini. Ne arată caietele de şcoală, ne povesteşte cum a venii la Centru, cât de tare îşi iubeşte doamnele… „Când o să fiu mare, vreau să mă fac învăţătoare” ne spune în şoaptă privind furiş către ele. „Acum pot să plec?”

Copii vor la Centru

Centrul social pentru copii din Sfantu Gheorghe este unul dintre reperele comuniţăţii de la Sfantu Gheorghe.Aici vin zilnic 37 de copii din cei 47 înscrişi…Şi asta de 3 ani, în fiecare zi. Iar cei 7 angajaţi ai instituţiei ţin loc şi de mamă şi de tată. „Când am venit prima zi aici, avbia de aveam strictul necesar. Eu am fost angajată ca bucătăreasă, dar am făcut de toate… Aveam o maşină de cusut! Am făcut pijamale, perdele… Apoi tot ce era nevoie. Şi-apoi s-a auzit de condiţiile de aici de la centru Şi au vrut şi copii ăilalţi să vină. Auzim şi noi prin sat că plâng copii care au părinţi şi care au şi condiţii să-i întreţină. Şi ne bucurăm, înseamnă că facem treabă bună. Dar cea mai mare mulţumire e când lipsesc o vreme şi se întorc. Când vezi cu câtă bucurie te iau în braţe şi cum stau pe lângă tine, parcă uiţi că mai e şi greu. Pur şi simplu le simţi dragostea”

Dar principalul beneficiu al centrului în reprezintă sprijinul educaţional pe care îl oferă copiilor. Aici copii îşi fac lecţiile, învaţă lucruri noi şi chiar au şansa de a participa la concursuri extraşcolare. Ultimul, cel de pe 25 martie, a fost un concurs de iconografie jurizat de către Monica Anghel: „Erau atât de frumoase picturile lor, că nu ştia unde să se uite mai întâi. Sunt copii speciali, copii noştri…cei mai frumoşi şi mai cuminţi dintre toţi” ne spune în drum spre ieşire educatorul Radu Mădălina.

Cuminţi, copii nu sunt, căci in urma noastră curtea vuieşte de larmă. Dar frumoşi, cu siguranţă. Iar iniţiativa Primăriei Sfântu Gheorghe de a susţine un proiect care consumă resurse financiare atât de mari, una dintre puţinele cu adevărat lăudabile din administraţia locală ialomiţeană.

Administraţiile locale nu au nici un „Viitor”

Centrul social pentru copii „Viitorul” a fost înfiinţat în martie 2005, ca urmare a unei finanţări obţinute prin BIRD şi este considerat unul dintre exemplele de succes ale administraţiei locale.În ciuda intensei mediatizări de care se s-a bucurat iniţiativa Primăriei Sfântu Gheorghe, niciuna dintre administraţiile locale din judeţ nu a copiat acest model şi, ce e mai surprinzător, nici nu intenţonează. Explicaţia este simplă. Potrivit datelor oficiale acest centru social consumă peste 1,2 miliarde de lei vechi anual. Plus bătăile de cap: „de exemplu, acum avem nevoie de un acoperiş nou” explică Mădălin Teculescu. „Primăria nu îşi permite o investiţie de atare anvergură. Vom include însă această investiţi intr-un proiect mai mare, prin care încercăm să atragem finanţări externe la nivelul comunei”

Iar banii nu sunt singura problemă a Centrului. Pentru a asigura un standard minimal de educaţie instituţia are nevoie de educatori, de asistent medical, de psiholog. Iar toate aceste cerinţe minimale impuse de către susţinerea unui astfel de proiect produc, în fapt, efecte adverse.

Deşi cunosc reţeta şi uneori au şi mijloace financiare pentru susţinerea unui aşezământ similar, administraţiile locale din mediul rural nu se grăbesc să-l copieze. Prezentat ca exemplu de reuşită la una dintre manifestările judeţene dedicate identificării de soluţii pentru copii care provin din familii defavorizate, proiectul de la Sfântu Gheorghe a generat reacţii mai degrabă negative, primarii de comune apreciind că o astfel de iniţiativă aduce prea multe bătăi de cap şi prea puţine voturi.