Preasfinţitul VINCENŢIU PLOIEŞTEANUL Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor- CURRICULUM-VITAE
Sunt născut la 23 august 1954, în Bucureşti, din părinţii Petru şi Elena Grifoni, buni creştini ortodocşi, înzestraţi de Tatăl Ceresc cu trei copii, la botez primind numele de Victor. Am urmat cursurile învăţământului primar, gimnazial şi liceal în Bucureşti, obţinând Diploma de Bacalaureat la Liceul Matei Basarab. Între anii 1974-1978 am frecventat cursurile Institutului Teologic Universitar din Sibiu, la încheierea cărora, în anul 1978, am obţinut Diploma de Licenţiat în Teologie cu teza intitulată Sfinţii Părinţi din secolul al IV-lea, îndrumători ai vieţii duhovniceşti.
În perioada 1978-1983, cu o întrerupere de şase luni, când am satisfăcut serviciul militar, am funcţionat în cadrul Editurii Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă din Bucureşti în calitate de corector şi secretar de editură, având ca responsabilitate şi pregătirea publicaţiilor ce urmau să apară în limba engleză. Între anii 1983-1990 am funcţionat ca redactor la Editura Mitropoliei Olteniei şi a Arhiepiscopiei Craiovei, unde am desfăşurat activităţi în domeniul publicaţiilor mitropolitane şi eparhiale, precum şi al pregătirii altor cărţi, monografii şi lucrări de literatură teologică şi istorică. Simţind chemare spre viaţa monahală, am fost primit ca frate în obştea Mânăstirii Lainici, din Arhiepiscopia Craiovei (jud. Gorj) unde, la l octombrie 1983, am fost tuns în monahism sub numele de Vincenţiu. La sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, 26 octombrie 1983, am fost hirotonit ierodiacon, iar de sărbătoarea Naşterii Domnului a aceluiaşi an 1983, am fost hirotonit ieromonah. Apreciind sârguinţa în ascultările în care am fost rânduit, mitropolitul de pioasă amintire Nestor al Olteniei mi-a acordat rangul de protosinghel, la data de 26 octombrie 1985, după care, la propunerea aceluiaşi înalt ierarh, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române m-a învrednicit cu rangul de arhimandrit, la 14 iunie 1987. La data de 1 august 1990 am fost numit ca superior al Aşezămintelor româneşti de la Ierusalim şi Iordan, precum şi reprezentant al Patriarhiei Române pe lângă Patriarhia Ierusalimului. În perioada activităţii desfăşurate la Ierusalim, am chivernisit şi gospodărit cu mare responsabilitate patrimoniul Aşezămintelor noastre de la Ierusalim, executând ample lucrări de restaurare şi înnoire la biserică şi clădiri, m-am îngrijit de editarea în bune condiţii a publicaţiei ortodoxe româneşti Învierea şi am slujit în permanenţă, venind mereu în sprijinul românilor ortodocşi aflaţi în pelerinaj la Locurile Sfinte, cu sfatul duhovnicesc şi cu ajutorul material. Pe perioada şederii la Ierusalim, buna cunoaştere (vorbit, scris, citit) a limbii engleze mi-a permis întreţinerea de bune raporturi cu Patriarhia Ierusalimului, cât şi cu reprezentanţii celorlalte culte religioase de acolo, precum şi cu autorităţile Statului Israel, în folosul Aşezămintelor noastre şi al Patriarhiei Române. În şedinţa Sfântului Sinod din 12 ianuarie 1994, la propunerea vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, Sfântul Sinod m-a ales în postul de Episcop-vicar patriarhal, cu titlul de Ploieşteanul, ridicându-mă la demnitatea arhieriei, fiind remarcat pentru realizările obţinute pe perioada activităţii mele în ascultarea de superior al Aşezămintelor Ortodoxe Române de la Ierusalim şi Iordan. Am fost hirotonit întru arhiereu la praznicul Întâmpinării Domnului, 2 februarie 1994, în Catedrala Sfântul Spiridon-Nou din Bucureşti, Paraclis Patriarhal, de către fericitul întru adormire Patriarh Teoctist, împreună cu alţi ierarhi din Sfântul Sinod. De la data începerii activităţii în postul de Episcop-vicar patriarhal, prin decizie patriarhală, desfăşor activităţi de coordonare a Cancelariei Sfântului Sinod şi a unor sectoare din cadrul 2 Administraţiei Patriarhale (Sectorul economic-financiar, Biroul Catedrala Mântuirii Neamului, Biroul de presă, Aşezămintele româneşti de la Ierusalim, Iordan şi Ierihon) şi ale Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă (Editură, Tipografie, Ateliere). Prin hotărârea Sfântului Sinod nr.711 luată în şedinţa de lucru din 18 februarie 2001, am fost desemnat ca Secretar al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi Secretar al Sinodului Permanent, supraveghind activitatea Cancelariei Sfântului Sinod pentru pregătirea lucrărilor şi comunicarea hotărârilor, precum şi întocmirea la timp a proceselor-verbale şi publicarea sumarelor şedinţelor de lucru. Am participat ca reprezentant al Patriarhiei Române la mai multe întâlniri interne şi internaţionale pe diverse teme, cum ar fi: Congresul mondial al familiei (Manilla, Filipine, 2002), unde am prezentat un referat în plenul Congresului ; întronizarea Patriarhului Irineu şi apoi a urmaşului său, Patriarhul Teofilos al III-lea (Ierusalim, 2005); întronizarea Arhiepiscopului Hristodoulos al Eladei (Atena, Grecia, 1999); întronizarea Patriarhului Teodor al Alexandriei (Alexandria, Egipt, 2004); sărbătoarea Comunităţii româneşti din Sofia (Bulgaria, 2008); întruniri ale Comisiei mixte de dialog dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Română Unită cu Roma (Greco-Catolică), în calitate de Secretar al Sfântului Sinod ş.a. Cu aprobarea Sfântului Sinod şi cu binecuvântarea Patriarhului României am participat la activitatea unor comisii de lucru inter-instituţionale în probleme de interes general bisericesc: Comisia Mixtă Guvern-Patriarhie, Comisia Patriarhiei Române pentru dialog cu Parlamentul României, Comisii speciale de dialog cu autorităţile publice centrale şi locale (Administraţia Prezidenţială, Guvern, ministere, Primăria Capitalei). De asemenea, am participat alături de alţi ierarhi ai Sfântului Sinod la activitatea unor Comitete speciale pregătitoare a unor manifestări privind: Întrunirea internaţională „Oameni şi Religii” organizată de Comunitatea Sant’Egidio (1998); Vizita în România a Papei Ioan Paul II (1999); Congresul internaţional „Familia şi viaţa la începutul unui nou mileniu creştin” (2001); Conferinţa „Biserica şi valorile euro-atlantice” (2002); Funeraliile vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist (2007), Întronizarea Preafericitului Părinte Daniel ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (2007). Am participat şi la numeroase manifestări şi acţiuni cu caracter cultural, social, precum şi de reprezentare a Bisericii Ortodoxe Române şi a Întâistătătorului ei. Din anul 1994, cu aprobare patriarhală, prezidez Comisia de Pictură Bisericească, aducând la cunoştinţă şi prezentând spre aprobare Patriarhului României lucrările acesteia, sub toate aspectele. Am susţinut realizarea în biserici a picturii în frescă şi am încurajat promovarea de tineri pictori talentaţi. Am prezidat examenele pentru pictori bisericeşti, în urma cărora au fost atestaţi sute de noi pictori bisericeşti. Prin Decizia Patriarhului Teoctist nr. 2/2000 mi s-a încredinţat administrarea economică şi gospodărească, îndrumarea vieţii liturgice şi duhovniceşti a obştii Mânăstirii Antim din Bucureşti unde, cu binecuvântare patriarhală am iniţiat, supravegheat, obţinut finanţarea de la bugetul de stat şi finalizat următoarele lucrări: reconstrucţia vechii stăreţii, prin amenajarea a 3 apartamente episcopale şi a 3 săli pentru stăreţia Mânăstirii; acoperirea clădirii cu tablă de cupru; consolidarea clădirii şi acoperiş nou din aramă la biserica mare a Mânăstirii; dotarea cu instalaţie electrică şi termică nouă, pardoseală nouă din piatră; restaurarea picturii şi a elementelor din piatră, din care face parte şi catapeteasma; refacerea şi recondiţionarea mobilierului, a policandrelor şi obiectelor de cult; dotarea bisericii cu aer condiţionat; construcţia din nou în curtea interioară a unor spaţii multifuncţionale; amenajarea curţii interioare; înlocuirea reţelei de canalizare şi amenajarea curţii Bisericii prin pavarea cu dale de granit; reamenajarea muzeului Mânăstirii. Cu aprobarea patriarhului Teoctist, m-am implicat în mod direct în preluarea şi administrarea imobilului care a găzduit Camera Deputaţilor şi care a devenit Palatul Patriarhiei, cu întreg inventarul, care a fost ulterior îmbogăţit. S-au înfăptuit lucrări de restaurare şi reamenajare a celor şapte saloane oficiale de pe latura estică (pereţi, tavane, ştucaturi, instalaţii termice, electrice şi sanitare noi, precum şi restaurarea tâmplăriei); lucrări de restaurare şi 3 amenajare a trei birouri şi secretariatele respective pentru cei trei episcopi-vicari patriarhali; construcţia nouă din curtea interioară, spaţiu multifuncţional necesar pentru activităţile oficiale din grădina Palatului; înlocuirea reţelei de canalizare din curtea interioară; refacerea treptelor monumentale de pe latura estică; refacerea cupolei la Aula Magna Teoctist Patriarhul; amenajarea bucătăriei şi a sălii de mese pentru unitatea de jandarmi; porţi de acces noi în curtea interioară şi parcul Palatului, pe laturile de sud şi est; restaurarea spaţiilor unde s-au amenajat sediile postului de televiziune TRINITAS TV, postului de radio TRINITAS şi agenţia de ştiri BASILICA; mochetarea holurilor de la parterul Palatului; înlocuirea vechii centrale termice cu una modernă cu 3 cazane performante; montarea unei centrale telefonice noi şi conectarea la aceasta a imobilelor Administraţiei Patriarhale. Cu binecuvântarea patriarhului TEOCTIST, am făcut demersuri şi am obţinut fondurile necesare pentru executarea unor ample lucrări de restaurare, înnoire şi îmbunătăţire a Reşedinţei Patriarhale: amenajarea spaţiilor de pe latura vestică şi de pe latura sudică unde sunt camerele ierarhilor (montarea de instalaţii noi şi dotarea camerele cu grup sanitar); reacoperirea întregii Reşedinţe Patriarhale cu tablă de cupru; restaurarea şi modernizarea spaţiilor ce cuprind dormitorul patriarhal, cabinetul patriarhal şi secretariatul cu o nouă arhitectură, prin elemente noi de zidărie, ştucatură şi instalaţii noi (termice, electrice şi sanitare); restaurarea şi reamenajarea Salonului Mitropoliţilor, a Sălii Sfântului Sinod, a salonului Justinian Patriarhul, a celor două saloane de sufragerie; amenajarea şi modernizarea bucătăriei şi dotarea cu aparatură profesională; achiziţionarea şi montarea picturii în mozaic la intrarea principală în Reşedinţa Patriarhală. Despre implicarea mea în aceste lucrări mărturiseşte Patriarhul Teoctist în pisania pe care a aşezat-o la finalizarea lucrării. Pentru sediul Administraţiei Patriarhale, cu aprobare patriarhală am obţinut fondurile pentru executarea lucrărilor de finisaje interioare şi zugrăveli noi, trecerea de la încălzire cu sobe la încălzire termică, prin instalarea unei centrale termice noi, prin executarea de instalaţii noi, vopsitorii, dotarea birourilor cu mobilier şi computere. De aceeaşi manieră am procedat şi pentru clădirea Blocului P5 B-Unirii (astăzi Centrul Social-Cultural Sfântul Apostol Andrei), pentru care am obţinut fonduri destinate executării lucrărilor de modernizare şi dotare (mobilier, aer condiţionat) a apartamentelor pentru primirea oaspeţilor, amenajarea unei sufragerii şi a bucătăriei cu toate dotările, refacerea scărilor interioare şi mochetarea acestora, refacerea terasei, înlocuirea sistemului de colectare a apelor pluviale, montarea unor lifturi noi, rapide; montarea unei noi centrale termice, ceea ce a dus la diminuarea substanţială a cheltuielilor la încălzire. Din încredinţare patriarhală, am coordonat lucrările la clădirea Tipografiei Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă constând în: reparaţii exterioare şi interioare, recompartimentări interioare şi modernizarea prin crearea de birouri dotate cu mobilier nou, pardoseli şi mochetă nouă, reamenajarea curţii interioare cu noi canalizări şi pavaj nou. Din punct de vedere tehnologic, am supravegheat înnoirea dotărilor tehnice prin achiziţionarea unor maşini noi, performante care au aşezat Tipografia în rândul celor mai moderne tipografii din Bucureşti. În domeniul activităţii liturgice, pastoral-misionare şi al reprezentării bisericeşti, în cei 15 ani de arhierie, am fost delegat de către Patriarhul României la numeroase sfinţiri şi resfinţiri de lăcaşuri de cult în cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor sau în alte eparhii, am săvârşit sute de hirotonii întru preot, diacon, precum şi hirotesii întru duhovnic, am participat la proclamări solemne ale canonizării unor sfinţi români, am participat direct în comitetele pregătitoare ale Sfinţirii Sfântului şi Marelui Mir, fie prin trimiterea în străinătate pentru procurarea unor ingrediente, fie în soborul de preparare al Sfântului şi Marelui Mir, precum şi în comitetul Patriarhiei Române pentru organizarea manifestărilor spiritual-culturale şi de educaţie religioasă desfăşurate sub genericul Icoana din sufletul copilului, începând cu anul 1994. În calitate de Secretar al Sfântului Sinod, din încredinţare Sfântului Sinod sau a Patriarhului României am prezentat punctul de vedere oficial al Bisericii Ortodoxe Române în diferite probleme privind rosturile şi participarea Bisericii la viaţa societăţii pe multiple planuri 4
(educativ, cultural, social-filantropic), am prezentat şi susţinut interesele Bisericii în domeniul legislativ, economic, financiar, precum şi în alte probleme punctuale, atunci când a fost necesar. Pentru activitatea de înaltă reprezentare bisericeasă am fost răsplătit de autorităţile statului român cu Ordinul Serviciul Credincios, iar de către Patriarhul Diodor al Ierusalimului cu Ordinul Crucea Sfântului Mormânt. De-a lungul timpului am publicat în Revista Mitropolia Olteniei, între anii 1983-1990, articole, cronici etc. De asemenea, sub privegherea fericitului întru adormire mitropolit Nestor, am ostenit alături de un colectiv la pregătirea pentru tipar a Proloagelor de la Neamţ (Ed. Arhiepiscopiei Craiovei, 1990, 2 volume) şi am coordonat pregătirea pentru tipar şi editarea următoarelor lucrări: Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Spiritualitate şi comuniune în Liturghia ortodoxă (Ed. Arhiepiscopiei Craiovei, 1986), volumul Familia şi viaţa la începutul unui nou mileniu creştin (EIMBO, Bucureşti, 2001), precum şi volumul Legiuirile Bisericii Ortodoxe Române – extras (EIBMO, Bucureşti, 2003).
Bucureşti, 01 iunie 2009
† Vincenţiu Ploieşteanul
Episcop-vicar patriarhal



Cred ca este o alegere buna pentru credinciosii din Ialomita si Calarasi. Episcopul-vicar Ploiesteanu sa remarcat mereu si are o aliura si comportament de om inteligent. Nu stiu in ce stadiu se afla Catedrala, dar urmarind aspecte din timpul ceremoniei de inscaunare, am remarcat lipsa aerului conditionat din interior. Toti au fetele imbobonate de sudoare, iar din reportajul televizat se vedea clar cum curgea apa pe fata Presedintelui Romaniei! Cred ca prima initativa a noului Episcop ar fi sa rezolve aceasta problema macar de ventilatia daca nu chiar instalarea unui aer conditionat central!
Intronarea de la Episcopia Sloboziei si Calarasilor aduce aminte de rotatia cadrelor, de pe vremuri. Noul Patriarh schimba “echipa”, trecand in plan secund puternicii predecesorului sau. Dupa ce ai fost la butoanele Cancelariei Patriarhale atatia ani, linistea Sloboziei aduce a surghiun elegant . Remarcabil jocul actoricesc al celor doi eroi principali, Daniel si Vicentiu, care au redat veridic bunaintelegere, multumirea si respectul reciproc.
Isi mai aduce cineva aminte de Protopopul Stan, fost Protoereu la Slobozia? Ei bine, parintele Stan, dupa ce a fost numit in functie de Marin Vasile, si-a bagat picioarele-n el de partid si in afara de citeva aparitii de 1 Mai si 23 August nici ca-l mai vedea cineva prin preajma politicului. In final pentru a demonstra cit de dragi i-au fost politicienii, a plecat in Suedia si “a uitat” sa se mai intoarca! Pentru mine doar doua fete bisericesti au fost de mare valoare, Protopopul Stan si Preotul Chirita (fost paroh la Bucu), din pacate, amindoi au parasit aceasta lume!