Municipiul Slobozia are din nou fanfară

Orice oraş care are fanfară este un oraş civilizat. Ea îi dă o notă aparte, de linişte, de aşezare, adună în jurul muzicii aerul oarecum patriarhal al locurilor, pasiunea membrilor ei şi curiozitatea consătenilor.

Deşi are o istorie relativ scurtă, primul concert susţinut de către fanfara municipiului Slobozia desfăşurându-se în anul 1976, sub comanda dirijorului col. Gheorghe Sârghie, ea a fost marcată de creşteri, descreşteri, desfiinţare şi, întâmplare fericită, reînfiinţare. Până în 1989, fanfara de instrumentişti a municipiului Slobozia ajunsese la 70 de membri, era celebră în zonă dar şi la nivel naţional, participa la evenimentele oficiale şi cânta, săptămânal, „La ciupercă”, aşa cum e cunoscut pavilionul din parcul mare. În 2001, desfiinţându-se corpul muzical al unităţii militare din municipiu, a dispărut şi fanfara. Timp de aproape şase ani, la aniversările şi comemorările ce se oficiau la Slobozia, toţi participanţii ascultau muzica venită de pe benzile de magnetofon. Lucru deloc plăcut, pentru că nimic nu se compară(solemnitatea evenimentelor având de pierdut în primul rând) cu prezenţa şi frumuseţea fanfarei la faţa locului. Primarul Gabi Ionaşcu s-a „enervat” puţin şi, după câteva discuţii lămuritoare, s-a hotărât reînfiinţarea fanfarei municipiului.

 

 Părea relativ simplu, dar nu a fost aşa, urmând o luptă de uzură cu morile de vânt, cu birocraţia, cu neimplicarea. Adrese, cereri peste cereri, indiferenţa blocând la Bucureşti iniţiativa primarului. Singura mână întinsă a fost cea a colonelului Valentin Neacşu(căruia trebuie să-i mulţumim cu toţii), şeful Serviciului Muzicilor Militare.

După ce s-au obţinut aprobările, primarul Gabi Ionaşcu a sunat „adunarea” cu goarna şi, surprinzător, reacţiile au fost mult peste aşteptări. Parte din vechii  membri s-au prezentat plini de entuziasm, lor alăturându-se alţi pasionaţi. Greu a fost şi cu procurarea instrumentelor, ele venind, în ultima clipă, prin Cercul Militar Judeţean, de la Comandamentul Logistic Unit. Primăria a reparat instrumentele şi, pe 23 februarie 2009 au început repetiţiile. În componenţa actualei fanfare intră 20 de instrumentişti, şase venind de la Buzău şi Brăila(pentru a acoperi instrumentele deficitare), ceilalţi paisprezece fiind locuitori ai Sloboziei. De la Brăila vin tată şi fiu( mai e o astfel de pereche), din pasiune, dar şi pentru că n-au uitat că sunt slobozeni şi vor să dea o mână de ajutor. Pasiunea asigură schimbul de generaţii! Având un repertoriu specific, a fost greu şi cu procurarea partiturilor. Au fost probleme şi cu uniformele, dar s-a rezolvat. Acum, fanfara arată frumos şi e o adevărată încântare să asculţi muzica ei şi să o admiri în parc. I-am ascultat şi noi sâmbăta trecută, în Parcul Ialomiţa, de lângă stadion, şi nu ne-a părut rău, ca şi spectatorilor ocazionali sau care ştiau de concert. Ţinută frumoasă, repertoriu pretenţios, melodii cântate fără greşeală şi-n care se vedea că e pus şi suflet.

În afară de invitaţia călduroasă de a-i vedea şi asculta pe membrii fanfarei municipiului Slobozia, trebuie să spunem  unde şi când o puteţi face: în fiecare vineri, în Parcul Ialomiţa( între orele 19-19,45) şi în Parcul Mare, de lângă catedrală, „La Ciupercă”(între orele 20-20,45).

 

 

Membrii fanfarei

 

1)                  Cristina ANDREIU, cadru didactic, dirijor

2)                  Constantin TUDOR, muzicant şef instrumentist rezervă, fligorn;

3)                  Daniel MATEI, cadru militar, basfligorn;

4)                  Ion DRĂGHICI, muzicant şef instrumentist rezervă, basfligorn;

5)                  Victor POPUŞOI, cadru didactic, clarinet;

6)                  Mihai CĂLIN, muzicant şef instrumentist, tubă, cel  mai vechi membru al fanfarei, el activând aici din 1979, când era clasa a IX-a;

7)                  Adrian RADU, muzicant şef instrumentist activ, tubă;

8)                  Andrei PETRESCU, student,trombon;

9)                  Andrei TOMA, elev, clarinet;

10)               Mihalache STOIAN, liber profesionist(solist percuţie), tobă mică;

11)               Eugen DORNEANU, subofiţer muzicant rezervă, tobă mare;

12)               Viorel SIMOIU, subofiţer muzicant rezervă, eufoniu;

13)               Silviu SIMOIU, elev, axofon;

14)               Emil FIERARU, cadru militar activ, flaut;

15)               Camelia PÂRVU, absolventă de conservator, clarinet.

Cei cincisprezece locuiesc în Slobozia.

 

 

Interviu

 

„Toate s-au întâmplat ca să se ajungă aici”

 

 

 

-                      Doamna Cristina Andreiu, când v-aţi întâlnit cu muzica?

-                      La şase ani, când am început lecţii de pian cu Arleziana Sârghie, fata colonelului Sârghie.

-                      Ce fel de întâmplare e aceasta, pentru că, se pare,  v-a dat un traseu în viaţă?

-                      Tata a cântat în fanfară, era prieten cu Sârghie.

-                      Mai departe…

-                      Din clasa a V-a am făcut clarinet. În clasa a VI-a ne-am mutat la Slobozia. Unde ne-am reîntâlnit cu domnul Sârghie. Şi cu fanfara lui. Mă cunoşteau toţi membrii fanfarei, mergeam la spectacolele lor, colaboram.

-                      Şi mai departe…

-                      Între 200 şi 2005 am urmat cursurile Conservatorului şi m-am specializat în pedagogie muzicală. Sunt profesor la Liceul de Artă „Ionel Perlea”.

-                      Conduceţi, dirijaţi, o renăscută fanfară la Slobozia. Continuaţi munca domnului colonel Sârghie.

-                      Abia acum am aflat că toate s-au întâmplat ca să se ajungă aici! Mă simt mândră, dar am şi mari obligaţii, ştiind pe cine înlocuiesc. De fapt, domnul Sârghie nici nu poate fi înlocuit.

-                      Ce repertoriu aveţi?

-                      Repertoriul e specific, avem peste 20 de piese şi acoperim o oră şi jumătate de concert.

-                      Un mesaj pentru locuitorii Sloboziei?

-                      Veniţi să ne vedeţi şi să ne auziţi! Nu o să pierdeţi. Şi mulţumiri domnului primar!

 

 

Pagină realizată de Ionel CONSTANTIN şi Marius DOBRE