Declaraţia mea politică se intitulează simplu “Nea Alecu, nea Alecu, tunde oaia şi berbecul”.

Stimaţi colegi,

Vă anunţ din start că între titlul declaraţiei politice şi textul pe care eu îl voi citi în continuare nu există decât o legătură colaterală între un fost rector al Universităţii Agronomice Bucureşti şi operaţiunea de recoltare a lânii de pe cele două animale, oaia şi berbecul, ceea ce involuntar ne duce cu gândul la o problemă a agriculturii româneşti.

În ultimele două săptămâni, România se află sub psihoza scenariilor, scenariştilor şi a tuturor acelora care nu mai prididesc cu acuzaţiile la adresa preşedintelui Traian Băsescu. Fără să am pretenţia că mă pot transforma, fie şi numai pentru numai o clipă, în avocatul domnului preşedinte, trebuie, totuşi, să pun unele întrebări ca simplu parlamentar şi membru al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice din Camera Deputaţilor.

Astfel, faţă de scandalul din Băneasa, în care este implicată şi firma S.C. Băneasa Investment, mă înteb de ce media şi opinia publică nu s-au întrebat la rândul lor cine a aprobat scoatera din circuitul agricol a celor 226 ha aparţinând Universităţii Agronomice Bucureşti şi anul când s-a realizat aceasta. Pun această întrebare deoarece cred eu, cu tărie, că dacă nu s-ar fi efectuat scoaterea din circuitul agricol de către instituţiile abilitate, conform prevederilor Legii nr.18/1991, “afacerea” nu s-ar fi putut derula în continuare.

De asemenea, mă întreb, iarăşi, de ce media şi opinia publică “nu se întreabă”, la rândul lor, de ce nu s-a realizat trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat al statului (în speţă al Universităţii Agronomice Bucureşti) a celor 226 ha de teren agricol, printr-o hotărâre de Guvern, şi asta încă din prima parte a anului 2001. Pun şi această întrebare pentru că dacă s-ar fi întocmit şi aprobat hotărârea de Guvern, atunci asocierea dintre Universitatea Agronomică Bucureşti şi S.C. Băneasa Investment nu s-ar mai fi putut realiza în condiţiile în care aceasta s-a realizat.

Sunt două întrebări retorice, la care nu aştept răspuns de la nimeni, poate doar de la D.N.A., pentru că sunt ferm convins că această declaraţie politică a fost auzită de cine trebuie. În rest, cred că noi, cei din Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a celui mai important for de dezbatere al democraţiei româneşti – Parlamentul României, ar fi trebuit să gestionăm corespunzător prevederilor legale, de-a lungul timpului, aceste afaceri şi să impunem aplicarea legilor. Nu de alta, dar cred că tacit s-a pus umărul, prin neimplicare, la dezastrul existent astăzi în agricultura românească.

Vă mulţumesc.