Criza apei, tratată politic

Criza provocată de calitatea apei care ajunge la robinetele slobozenilor a aprins spiritele politicienilor ce păreau intrați în adormire. Fiind vorba de o nereușită a primarului Gabi Ionașcu, cel mai vocal contestatar s-a dovedit a fi domnul consilier Radu Paros, care a declanșat o campanie de strângere a semnăturilor necesare organizării unui referendum. PNL, partidul de adopție al domnului consilier, și-a anunțat de îndată sprijinul pentru această acțiune, sperând la ceva beneficii electorale care să se adauge jenantului scor obținut la alegerile europarlamentare. Din umbră, activiștii PD-L au pus și ei umărul la campania de înfierare a primarului. La bătaie a ieșit domnul senator Tudor Panțuru, care a depus în calitate de simplu cetățean o reclamație la Protecția Consumatorului. Ce poate rezolva acest demers câtă vreme cei de la OPC se pricep doar la citit etichete, nu putem ști. Cert este că s-a marcat momentul, domnul senator transformând gestul de simplu cetățean într-o conferință de presă. Este evident pentru orice om de bun simț că aceste acțiuni au strict un scop electoral, fiind destinate captării valului de nemulțumire al cetățenilor și transformare înjurăturilor la adresa lui Ionașcu în intenții de vot. Și nici nu poți condamna prea tare acțiunile partidelor dacă analizăm problema și manifestările strict din punct de vedere politic. Dacă privim din perspectiva cetățeanului care are nevoie de soluții concrete, lucrurile se schimbă. Partidele ar fi trebuit să avanseze și ceva soluții la această problemă pentru ca demersurile lor politice să devină credibile. Deocamdată, singura soluție concretă avansată de adversarii politici ai primarului o reprezintă reîntoarcerea la apa livrată de Amonil. Soluția este pe cât de simplă, pe atât de imposibilă. Relația Urban-Amonil este grav deteriorată de debitele financiare pe care furnizorul privat de apă le revendică și este greu de crezut că va accepta să livreze apă fără recuperarea integrală a datoriei care se ridica la circa 150 de miliarde de lei. În plus, situația financiară a Amonil este precară, societatea fiind în buza falimentului. Or, în acest caz, livrarea de apă este pusă clar sub semnul întrebării. Tocmai acest fapt ca și presiunile exercitate de Amonil care a amenințat în repetate rânduri cu restricționarea furnizării  serviciului au determinat municipalitatea să grăbească activarea sursei subterane. Că a fost bine sau nu, urmează să vedem. Până una, alta, este clar că avem o problemă pe care trebuie să o rezolvăm. Ionașcu a avansat soluția schimbării țevilor din interiorul orașului. Până atunci însă, ar trebui ca municipalitatea să livreze apă la preț scăzut, având în vedere calitatea acesteia. Populația nu trebuie să plătească apă potabilă dacă primește un lichid gălbui doldora de clor și impurități. Faptul că există zone în oraș unde apa este bună, dă dreptate primarului. Probabil că schimbarea țevilor sau căptușirea lor ar rezolva problema. Poate că mai sunt și alte soluții. Dar acestea nu pot fi găsite doar cu sloganuri politice și campanii electorale premature. Este nevoie de dezbateri și de idei. Iar la asta trebuie să pună umărul toți politicienii locali și cetățenii. Chiar și cei care neplătindu-și cu anii facturile la Urban au adus societatea în starea de faliment în care se găsește azi și care acum țipă după servicii de calitate.