Șpaga națională

Periodic, România este nevoită să plătească sub diverse forme bunăvoința marilor state ale lumii cu diverse peșcheșuri. Am vrut în UE? Am cotizat de ne-a luat dracul. Am măritat Petromul pe un preț ridicol, am cedat companiile producătoare de energie electrică și de gaz, am cumpărat fregate rablagite de la englezi, am plasat cu mâna lui Năstase Sidex Galați către un amic al lui Tony Blair și am vândut sistemul bancar austriecilor. Când am vrut în NATO, din nou am băgat mâna în lada cu zestre națională și am dat contracte pentru autostrăzi către Bechtel, am cumpărat elicoptere și, mai nou am cumpărat vaccin pentru prevenirea, cică, a cancerului de col uterin de vreo 12 milioane de euro. La poveste cu vaccinul, tainul, cum spunea președintele Băsescu, a fost mai mare. Plăcinta de vreo 24 de milioane de euro plătibili în mod cert pe praful ăsta și în momentul în care sistemul de sănătate publică e la un pas de colaps s-a împărțit egal între englezi și americani, marii vânzători de soluții iluzorii contra maladiei incurabile care este cancerul. Dacă tragem linie și adunăm, constatăm că prezența noastră ca stat membru al lumii civilizate ,chipurile, ne-a costat o căruță de bani, bani cu ajutorul cărora ne-am fi putut face singuri un stat civilizat guvernat de propriile noastre reguli. Pentru că de integrat ne-am integrat într-un sistem la fel de corupt și murdar ca și al nostru, numai că ceva mai rafinat. Aici corupția se numește intrare în standarde iar traficul de influență se cheamă lobby. Înfruntarea dintre sistemul nostru ghiolbănesc prin care politicienii fură la drumul mare și fără mânuși de se prinde și cel mai fraier contribuabil și sistemul lor în care hoția capătă aspecte profund civice iar jaful resurselor are loc la adăpostul grijii față de om a dat o struțo-cămilă în care bandiții primitivi stau la masă cu hoții rafinați. Ai noștri primesc firimiturile, ai lor iau grosul. Dacă la finalul ospățului mai rămâne ceva, acel ceva se ia pe mâni și se risipește datorită prostiei crunte care administrează acest jaf național. Plătim șpăgi naționale pentru prostia celor din vârful ierarhiei, a marionetelor fără creier și a demoazelelor cu fustă scurtă și mintea direct proporțională care au acaparat partidele politice. Pentru că ei sunt proști noi plătim ca ei să fie băgați în seamă. Să aibă senzația că și ei contează, că sunt și ei conducători cu un cuvânt de spus. Numai că aparența de politicieni a primatelor din fruntea statului este prea scumpă. Iar poleiala cumpărată de bani grei lasă se vadă pe sub fracul de serviciu blana de urangutan de grotă care acoperă întreaga clasă politică din România. E ca pe vremea turcilor. Numai că atunci era doar o Înaltă Poartă. Acum sunt mai multe și mai flămânde. Iar fraieri plătitori din ce în ce mai puțini și mai săraci.