Cine vrea să împingă Slobozia în braţele Amonil şi de ce?
Atacurile concentrate la adresa sursei de alimentare cu apă subterană a Sloboziei declanşate de Direcţia de Sănătate Publică Ialomiţa au un singur scop. Liderii politici care susţin teoria conform căreia municipiul Slobozia ar trebui să fie alimentat cu apă de la Amonil uită mici detalii ale unei afaceri care a adus Urban în pragul falimentului. Dincolo de calitatea apei din Dunăre despre care nimeni n-a suflat o vorbă, Amonil a reuşit să obţină în instanţele de judecată recunoaşterea unui debit de 150 de miliarde de lei rezultat în urma unor inginerii financiare incredibile. Istoricul acestei relaţii incestuoase ne arată foarte clar de ce nu trebuie să ne întoarcem în braţele şantajiştilor din spatele SC Amonil SA.
- În perioada 2000-2009 Amonil a calculat un debit 150 de miliarde de lei din care 80 de miliarde de lei reprezintă debitul de bază şi 65 de miliarde de lei penalităţi de întârziere.
- Până în 2007 Amonil a furnizat apă către SC Urban fără a o contoriza. Ani de zile Urban a cumpărat marfă acceptând sub şantajul întreruperii furnizării facturi făcute din burtă.
- Nici până la această oră între Urban şi Amonil nu există un contract de furnizare în care să se stabilească obligaţii ale părţilor. În ciuda acestui mic amănunt Amonil a calculat şi facturat penalităţi de întârziere fără a avea un acord în acest sens cu partenerul de afaceri.
- Primăria Slobozia a impus ca Urban să continue să furnizeze servicii către asociaţiile de proprietari care nu au achitat contravaloarea serviciilor.
- Ani de zile Amonil a acceptat să livreze apă şi energie termică deşi facturile emise către Urban nu erau achitate. În schimb, în urma şantajului bazat pe sistarea furnizării serviciilor societatea furnizoare a obţinut anual cote importante de gaz subvenţionat pentru încălzirea locuinţelor. În acest fel, în perioada 1996-2000 Amonil a primit gaz subvenţionat în valoare de peste 2 milioane de dolari fără să ardă un metru cub pentru producerea energiei termice.
- Populaţia a primit ani de zile agent termic provenit din recuperarea aburului tehnologic, insuficient pentru asigurarea confortului termic. În schimb, lunar Urban a facturat frigul din apartamente la preţuri astronomice, ceea ce a dus la acumularea de datorii importante ale populaţiei şi firmelor, niciodată recuperate din motive electorale. În tot acest timp profiturile Amonil au crescut în progresie geometrică, pentru că gazul subvenţionat era folosit integral în procesul de producţie. În plus, societatea primea gaz chiar dacă nu era eligibilă având datorii mari către furnizorul de gaz metan.
- Ani de zile Urban a facturat apa la pauşal, transferând de fapt facturile umflate de la Amonil în buzunarele consumatorilor. Se ajunsese la aberaţia ca pentru un apartament şi trei persoane consumul de apă facturat de Urban să fie de 60 de metri cubi pe lună. Contorizarea consumului populaţiei a transferat pierderile direct în pasivul Urban, care a ajuns astfel în stare de faliment nedecalarat.
- Înţelegînd că nu poate executa bugetul Sloboziei pentru datoriile contrafăcute şi umflate cu pompa, Amonil a făcut tot ce i-a stat în putinţă să blocheze falimentul Urban. Motivul este simplu. În cazul falimentului Amonil ar fi putut executa doar patrimoniul Urban, ceea ce ar fi acoperit o mică parte din datoria revendicată. De aceea se caută acum soluţii ca Urban să reia relaţia comercială cu Amonil, în speranţa că depinzând de apa lor, Urban ar fi constrânsă să plătească toate datoriile sub ameninţarea şantajului. Afacerea apei totaliză anual circa 1,2-2 milioane de euro pentru care Amonil are costuri minime şi profit maxim. Pentru că firma livrează municipalităţii APĂ INDUSTRIALĂ şi nu potabilă care este filtrată prin nisip şi tratată cu clor şi, atenţie, SULFAT DE ALUMINIU, care îi dă aspectul de apă limpede. Otravă curată, adică.
Întrebare
Ce câştigă cei care bat toba revenirii la relaţia cu Amonil? Cât ar putea plăti firma dacă în urma presiunilor politice şi instituţionale Urban ar fi adusă din nou în ograda Amonil iar datoriile inventate ar fi recuperate de “investitorii” strategici care ne-au furat ca-n codru ani de zile
Pentru edificare vedeţi aici de unde am băut cu toţii apă ani de zile şi de unde ar vrea unii politicieni să bem în continuare
Get the Flash Player to see this player.
1 la mana : Cum sa poti sa facturezi cuiva ceva daca nu exista un contract ? Cum poate instanta sa oblige Urban la plata daca nu exista nici o relatie contractuala in baza careia instanta sa oblige la plata?|
2 la mana : Cred ca mai putin ii intereseaza pe locuitorii care acum beau apa mizerabila, ca in urma cu 9 ani, Amonil a folosit gaz in valoare de 2 mil dolari incorect sau ilegal. De lucrul asta trebuiau sa se asigure tampitii care ne conduceau atunci de la Bucuresti, nu astia care bem apa menajera acum.
3 la mana : Urban trebuie tras la raspundere pt magariile care le-a facut, adica fiindca transfera datoriile in carca consumatorilor. Iar consumatorii nu trebuiau sa stea cu mainile in san si sa se vaite. Este totusi o jungla…
4 la mana : Daia platim putorile de la Primarie care se dau juristi, avocati si ce mama dracu mai plateste Ionascu din banii nostri ! Ca sa puna mana sa munceasca si sa evite “santajurile” despre care se vorbeste in propozitie. Solutii ar fi fost garla, dar luate la momentul acela, nu cand se trezeste moldoveanul. Oricum nimeni nu va mai dori apa lui Ionascu, indiferent ca se incearca aducerea in ograda Amonil.
Articolul mi se pare bun si trage un semnal bun de alarma daca nu este citit superficial. Insa se poate evita santajul daca acei puturosi numiti juristi ar pune mana sa se lupte cu Amonil in instanta si sa demonstreze ca fara un contract nu prea poti obliga pe nimeni la plata.
Varianta ” Amonil ” a fost adusa pe tapet din 2 motive:
1. Blocarea robinetului PSD-ist si debarcarea lui Ionascu.
2. Incasarea unui comision gras de gusterii portocalii.
si 3, pregatirea terenului pentru candidatura lui teculescu la primaria slobozia.
Buna varianta Guro. Daca s-ar vota omu si nu partidul, poate ca s-ar mai putea face lucruri bune si in tara, dar asa….
ptr gura ialomitei
si ti-a luat 1 an ca sa-ti dai seama mare jurnalist de ordinul campus ce esti. ce bine ca nu s-a terminat criza ca poate se sfarseste curatenia din presa.. camprost tv
cainele moare de drum lung si prostul (de tine) de grija campus. hai, succesuri!
20 de ani de cind Coposu nu a dat lovitura de stat. Pacat
Locuitori din aval de Modelu traiesc, muncesc si nu mor din cauza apei din Dunare (Cernavoda, Braila, Galati, Tulcea). Am mai spus, era mai simplu, mai economic si mai de durata sa se construiasca o statie de captare moderna, eficienta, si cu fonduri europene (se aloca foarte usor pentru asa ceva), decat sa se mearga pe linia investiilor la nesfarsit (frontul Slobozia – Drajna se va epuiza in timp – primarul a estimat in 10 ani -, exploatarea va fi nerentabila, necesita, iata, investitii noi: surplus de clor in apa, instalatie de tratare noua, conducte noi etc).
Situatia la care s-a ajuns in relatia cu Amonil este si din cauza edililor (fie ei primari, juristi ai primariei, functionari de specialitate) pentru care, iata, se plateste!
Pt. mihai: acum 20 ani il simpatizai pe Coposu?
da , l-am cunoscut , mi-a vorbit dar din pacate multe
lichele s-au folosit de imaginea lui.
Daca atunci cei 300.000 de oameni de pe strazi i-ar fi
maturat pe Iliescu ,Roman ,Berceanu si altii ca ei ,probabil
ca jumatate din cei 1000000 de oameni care au parasit
tara in 20 de ani ar fi ramas aici si nu arfi trebuit sa alegem
intre un prostanac si un betivan.
Ai si n-ai dreptate…
Ai, fiindca nu poate, ci sigur, altul ar fi fost drumul Romaniei de atunci si pana azi.
Nu ai, fiindca istoria nu se scrie cu “daca” sau “poate”. Asta e, defilam cu ce avem si cu ce… ne-am procopsit!
Si ca sa revin la tema articolului de sus, la fel este si cu apa… nu e buna, intradevar, dar asta e acum, alta nu avem. Problema este ca apa, vrem-nu vrem, este vitala, asa ca de aia “frige” problema ei. Noi vorbim, ne dam cu parerea, facem chiar si propuneri, dar chiar daca ar fi bune, nu noi decidem, ci altii, unii alesi de noi, altii pusi de cei alesi. La cotitura mai asteapta si cei care vor sa fie succesorii celor alesi, si uite asa, problema a devenit politica! De aici taraganarea, perpetuarea crizei apei. Cine sufera? Ghiciti!