Anul trecut prefectura a constatat că respectarea legii la primării este o chestie “de gustibus”. Dincolo de faptul că informarea publică și transparența sunt flori rare, funcționarii primăriilor din mediul rural în frunte cu secretarii încalcă legea cu voioșie. Și nu vorbim aici de cine știe ce conflicte legislative între actele juridice care se bat cap în cap sau de interpretări eronate ale unor texte alambicate. Vorbim de prevederi simple și clare pe care și un novice le-ar înțelege. Cât minte îți trebuie ca secretar de comună, deci funcționar public cu drepturi speciale, să pricepi că dacă nu trimiți hotărârile adoptate de consilieri la prefectură acestea nu pot intra în vigoare? Nu multă, dar cu toate acestea inclusiv această prevedere este călcată-n picioare în mai bine de un sfert dintre primăriile din județ. Despre încălcările de proceduri la convocarea consiliilor locale, despre lipsa oricăror eforturi minime de informare a populației cu privire  la actele normative adoptate, despre sictirul manifestat de primarii cu vechime care se cred Dumnezei și angajați pe viață ai comunităților nu mai are sens să vorbim. Acestea sunt realități pe care nimeni nu vrea să le schimbe. Este suficient să ne uităm pe cifrele care indică gradul de colectare a impozitelor și taxelor locale  ca să înțelegem că majoritatea primarilor dorm pe scaun și trăiesc din cerșeala de la bugetul județean. Că nu fac nimic în afară plății salariilor angajaților din primărie și că nu știu decât să se vaite ca nu au bani, ca și cum dacă i-ar avea ar și ști ce să facă cu ei. O soluție pentru ieșirea din această stare ar fi modificarea cadrului legislativ care să permită sancțiuni drastice atât pe linie de respectare a legalității cât și pentru colectarea taxelor. În materie de respectarea legii, secretarii  trebuie puși în subordinea prefectului, astfel încât să poată fi administrate sancțiuni pentru prostiile pe care aceștia le fac din necunoaștere sau din nesimțire. Este clar că în actuala formulă nu se poate lucra câtă vreme comisiile de disciplină propun sancționarea lor, iar primarii ignoră aceste propuneri din motive de complicități locale și cumetrii generalizate. În materie de fiscalitate este necesar să se introducă reglementari clare cu privire la falimentul primăriilor. Adică primăria care intră în incapacitate de plată să fie băgată în faliment ca orice firmă. Statul să desemneze un administrator temporar, să asigure fonduri pentru redresare iar cei vinovați, inclusiv consilierii, să fie puși la plată. Apoi la organizarea alegerilor cel care a falimentat o primărie să nu mai poată candida. Este simplu dar incomod pentru politicieni, care nu se pot desprinde de aspiratoarele de voturi denumite primari . Cu cât mai puțin performanți, cu atât mai populari, căci amenzile și executările silite nu aduc sufragii. Din păcate, nu cred că există o altă soluție pentru spargerea monopolului instaurat de primarii – băieți buni care țin localitățile în mizerie și înapoiere. Este nevoie de administratori, nu de gropari.