Cooperativa lui Voicu sau cine pe cine controleaza

Vreți să vedeți cum arată, de fapt, justiția română? Uitați-vă la Voicu, personajul care umple ecranele televizoarelor și paginile ziarelor care nu au rezistență la subiecte scandaloase. Este grasă, umflată la chip și subțire la creier. Este coruptă până în pori și putredă. În 1990 Voicu era trimis de Ion Iliescu să reprezinte puterea sovietelor pe lângă Procurorul General al Republicii. Camioanele cu dosare de la Securitate au fost triate iar tainele din dormitoarele magistraților au fost preluate de Voicu, desemnat gardian al mizeriilor din Justiție de însuși Tătucul Revoluției. Cu pistolul la brăcinari, interlopul lui Ilici i-a convins repede pe magistrați că soarele lor răsare de la Cotroceni. Iar magistrații au înțeles repede cum stă treaba. Așa că sistemul care trebuia să împartă dreptatea și să aplice legile s-a postat la picioarele noilor stăpâni și a dat drumul la malaxor și la mașina de spălat. Trierea o făcea Voicu. Băieții buni și devotați luau drumul mașinii de spălat. Achitări, NUP-uri, SUP-uri sau chiar dosare distruse fără a fi înregistrate reprezentau gama de servicii destinată mafiei politice care gravita în jurul noilor comisari ai poporului. România avea un singur judecător, Ion Iliescu, și un singur procuror, Cătălin Voicu. Cei care nu înțelegeau noile comandamente ale statului mafiot urmau calea malaxorului. Uzina a funcționat perfect. Efectele colaterale asupra plătitorului de taxe au fost devastatoare. Martori ai mizeriilor comise de mafia politică, judecătorii s-au grăbit să-și ia și ei partea. Justiția a devenit un fel de talcioc, în care dreptatea era a ăluia de plătea mai mult. Convertiți la ticăloșie, magistrații au fost în schimb lăsați să-și facă și ei treaba și să-și urce făina în pod. De aceea nici un magistrat nu a înfundat vreodată pușcăria, de aceea CSM-ul a fost pervertit la statutul de unitate de pază și protecție a golanilor cu robă, de aceea justiția s-a transformat în SRL. Violul magistraților asupra populimii justițiabile a fost prețul plătit de politicieni pentru ticăloșiile comandate instanțelor judecătorești. Treptat, în caracatița lui Voicu au intrat oameni din vârful ierarhiilor politice de toate culorile. Cooperativa s-a transformat în multinațională iar lumea politică a văzut că e bine. Clasa politică nu s-a mai divizat în putere și opoziție, ci în parteneri ai rețelei și guțani care n-au înțeles mersul lucrurilor. Cu timpul papagalii care trâmbițau idei și idealuri au dispărut prin filtrele montate în organigramele partidelor. Iar sus au penetrat doar clienții bordelului lui Voicu. Aici e puterea lui Ion Iliescu, care a condus România chiar și atunci când la Cotroceni a locuit cu chirie Constantinescu. Botnița lui Emil a fost operațiunea “Țigareta”. Care i-a fost pusă liderului regional nu pentru că ar fi încercat să vorbească despre rețeaua lui Ilici, ci pentru că a încercat s-o controleze. Doar în această cheie se explică niște mutări aiuristice ale universitarului aterizat în afacere ca musca-n lapte. Cooperativa lui Voicu funcționează și acum. Și va funcționa, poate cu alt cârmaci, și după ce Voicu va fi sacrificat pe altarul luptei pentru adevăr care i-a adus pe unii analiști de bună credință în pragul orgasmului ideologic. Sistemul nu poate fi dezmembrat și reansamblat. Este un mecanism nedemontabil, cu piese turnate și osificate. Deratizarea sau igienizarea nu merg. Șandramaua e plină de șobolani care și-au depozitat sămânța peste tot. Razi tot și pui altceva în loc dacă vrei să schimbi. Dar asta nu o pot face cei care ar putea, prin prisma pozițiilor în stat, să o facă. Nu pot pentru că s-a întâmplat o mutație interesantă. Cooperativa nu mai are nevoie de un cap. Se mișcă singură, are conștiință de sine și e scăpată de sub control. De fapt ea modelează acum creatorul. Parlamentul votează ceva, vine Curtea Constituțională și îi dă cu flit. Guvernul ia o măsură, vin pivnicerele și costinii și dau sentințe în numele statului. Statul lor, desigur. Orice politician poate intra în malaxor  dacă așa vrea o fătucă purtătoare de robă. Statul este violat constant în numele statului de drept de către magistrați. CSM-ul este pavăza lor, de care nu se poate atinge nimeni, chiar dacă ar vrea. Teoria mea, pe care aș paria câțiva bănuți, este că în cooperativa lui Voicu s-au schimbat administratorul și acționarul majoritar.  Și, surpriză, ei nu mai sunt personaje din politică. Creatura s-a răsculat și și-a luat tributul: capul lui Voicu. Băieții nu se mai mulțumesc doar cu ce li se dă. Vor să-și ia singur cât le trebuie. Gândiți-vă că în ograda justiției votul popular care ar fi putut schimba ceva, măcar de fațadă, nu există. Hidra se autoguvernează prin CSM, iar asta îi dă autonomie și o face indestructibilă. Ei, magistrații, sunt de fapt stăpânii sistemului acum.