Arestat sub acuzatia de proxenetism, impresarul „Tera” a supt de la bugetul Sloboziei

„Impresarul” Ioan Tamarjan, zis Tera, a fost arestat saptamana  trecuta sub acuzatia de proxenetism. Sub umbrela unei agentii de fotomodele functiona, potrivit procurorilor DIICOT, o adevarata retea  care livra prostituate unor clienti de lux. Judecatorii au emis pe numele lui Tamarjan un mandat de arestare pentru 29 de zile. In 2006, Tera a fost furnizor de servicii pentru primaria Slobozia pentru care a organizat o parada de chiloti marca Botezatu. Initiatoarea afacerii a fost Victoria Didita, fost viceprimar al municipiului, cheful fiind organizat de primarie in parteneriat cu organizatia de tineret a PNL. De precizat este faptul ca ancheta DIICOT Bucuresti a plecat de o plangere a unui parinte care l-a acuzat pe Tera ca ar fi violat o minora de doar 12 ani atrasa de cariera de model.

În decembrie 2006, Gazeta de Sud Est dezvăluia culisele unei potlogării de prost gust. Viceprimarul municipiului Slobozia din acea perioada, Victoria Didiţă, a încheiat cu de la sine putere un contract dubios prin care angaja plata a 23 de milioane de lei din bugetul local pentru organizarea unui aşa zis spectacol “pentru femeile din sistemul bugetar”. Spectacolul a fost organizat de o cârciumă deocheată din oraş unde au loc frecvent showuri erotice iar atracţia principală a fost o expoziţie de chiloţi etalată de nişte masculi şi destinată să urce pe pereţi adrenalina femeilor de vârsta a doua spre a treia. Cam asta a fost în esenţă manifestarea culturală spre care doamna Victoria Didiţă a direcţionat circa 23 de milioane de lei din fonduri publice. Golănia, căci despre o golănie este vorba, a ajuns în instanţă după ce firma care a organizat bâlciul nu şi-a încasat banii graţie intervenţiei primarului Gabi Ionaşcu, domnia sa refuzând plata facturii emise de firmă înainte de desfăşurarea propriu-zisă a spectacolului. Judecătoria Slobozia a dat câştig de cauză firmei, deşi documentele prezentate de reclamantă suferă la capitolul legalitate.

Contract la acoperire
Obligaţia de plată stabilită de sentinţa judecătorească numărul 1122 din 8 mai 2007 decurge dintr-un contract de prestări servicii încheiat între Consiliul Local Slobozia, reprezentat de viceprimarul Victoria Didiţă şi firma S&S 4U SRL, o obscură societate prezentă în mai multe şuşanele de acest tip organizate de primărie. Contractul respectiv avea ca obiect, cităm: “prezentare spectacol Fashion Party în data de 10.11.2006, începând cu orele 19.00”. Deşi este încheiat în data de 9 noiembrie, contractul se derulează potrivit capitolului 3 pe perioada a 10 zile, începând cu data de 1 noiembrie. Aceasta este prima golănie din acest document prin care se încearcă acoperirea unor aşa zise servicii prestate de firmă, care de fapt nu s-au prestat în folosul primpriei, ci în folosul bodegii care a organizat “spectacolul” şi a umflat profitul. Un alt motiv pentru care contractul a fost încheiat retroactiv este acela legat de plată. Suma de 20 de milioane de lei urma să fie plătită în 10 zile de la semnarea contractului, adică pe data de 10 noiembrie. Ca atare documentele s-au încheiat pe data de 9 noiembrie când a fost emisă şi factura ce urma să fie încasată a doua zi. Potrivit contractului, firma urma să încaseze banii pentru organizarea spectatocolului destinat “ femeilor din sistemul bugetar”. Formularea tâmpită s-a introdus cu acordul viceprimarului pentru a justifica cumva alocarea de fonduri publice pentru un spectacol exclusiv privat ce nu putea fi finanţat de la buget. Prin contract, firmuliţa se obliga să organizeze locaţia, să facă invitaţii lui Cătălin Botezatu şi alţi creatori de modă, să facă publicitate evenimentului, urmând să suporte toate aceste costuri. Primăria se obliga să achite preţul contractului. Adică să plătească 23 de milioane fără să se ştie pentru ce. Pe un asemenea document şi-a pus semnătura viceprimarul Victoria Didiţă, uitând să aplice şi ştampila consiliului local. Pe cele câteva afişe tipărite de firmă, Consiliul Local apărea drept sponsor al evenImentului. La fel ca şi Organizaţia de tineret a partidului doamnei Didiţă, PNL. Deci şmecheria avea şi un caracter electoral. Mai mult, factura emisă la data de 9 noiembrie este semnată în numele consiliului local de către secretara doamnei viceprimar, care nu avea calitatea de a accepta facturi în numele Consiliului Local. Ulterior, firma avea să se prevaleze de această semnătură în instanţă, unde a obţinut câştig de cauză.
Aprobare la plată de la bec!
La data de 9 noiembrie, adică în aceeaşi zi cu emiterea facturii se întocmeşte formularul prin care se propune angajarea cheltuielii. Propuneare vine de la compartimentul pentru Cultură, ca şi cum expoziţia de chiloţi ar fi avut de-a face cu acest domeniu. Există pe document o viză de control financiar preventiv aplicată de nu se ştie cine şi semnetura viceprimarului care aprobă plata ca ordonator de credite. Pe data de 17 noiembrie se face ordonaţarea la plataă a sumei pe acest tipic, fără ca directorul economic al primărăiei să-şi fi dat acceptul. În aceeaşi zi, inspectorul pe probleme de cultură al primăriei, Constantin Ionel, îşi dă cu părerea şi propune plata facturii, motivând că spectacolul s-a desfăşurat conform contractului. De unde ştia bietul referent acest amănunt, nu se ştie. Abia atunci când directorul econimic a refuzat plata afacerea s-a blocat.

Vânzare mascată de bilete!
De fapt, în spatele acestei golănii se scunde o inginerie financiară ieftină prin care, din bani publici s-a asigurat clientelă pentru o cârciumă. Deşi doamna Victoria Didiţă susţinea că a semnat acest contract în care Consiliul Local era co-organizator pentru că nu se pricepea să organizeze o paradă de modă, lucrurile stau, de fapt, altfel. Pentru suma facturată de firmă Consiliul Local a primt 100 de invitaţii la preţul de 200.000 de lei plus TVA, sumă care coincide cu cea facturată. Spectacolul s-a făcut pe bază de sponzorizări atrase de la firme din oraş, mai mulţi oameni de afaceri recunoscând că au plătit diverse sume pentru organizare. Aşa s-a întâmplat şi cu instituţia publică, târătă în această manifestare doar pe post de cumpărător de bilete. Care bilete au fost distribuite, potrivit declaraţiilor doamnei viceprimar, angajaţilor din primărie, nu doar femeilor din sistemul bugetar, beneficiare directe conform contractului. Sintagma “femeile bugetare” a fost introdusă în contract de jurista primăriei, Barbu Aneta, aflată în prezent în slujba luptei anticorupţie, la DGA! Dacă avem în vedere că totalul cheltuielilor declarate de organizatori s-ar fi ridicat, potrivit doamnei Didiţă, la suma de 69,5 milioane de lei, rezultă că instituţia publică a contribuit de bună voie cu o treime din chetuieli cumpărând de fapt bilete! Semnificativ este faptul că, la proces, consiliul local nu a fost reprezetat. Iar prima condiţie pentru a câştiga un proces este să te prezinţi. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Slobozia nu analizează în nici un fel documentele în baza cărora s-a cerut plata şi, pe fondul lipsei de interes din partea Consiliului Local, ne-a obligat pe toţi la plată pentru capriciul pervers al unora de a-şi clăti ochii în chiloţii lui Botezatu. Să vă fie de cap!