Scandalul de la Maternitatea Giuleşti scoate la iveală adevărata faţă a sistemului sanitar din România. Deşi alocările bugetare au crescut în câţiva ani de la 1 la peste 4 miliarde de euro, nivelul de dotare al spitalelor este la nivel de peşteră. Asta pentru că din banii sănătăţii se fură cu vagonul. Este un lucru atât de evident că nici n-ar mai trebui spus. Culmea este că deşi maternitatea aia nenorocită a înghiţit circa 2 milioane de euro, în jumătate de oră locul s-a transformat în cuptor. Pentru că s-au folosit improvizaţii, pentru că achiziţiile de aparatură au fost făcute pe principiul scump şi prost dar cu comisioane mari, pentru că asistenta şi medicii erau la chef în loc să fie la slujbă. Aici este, de fapt, buba cea mare! Nesimţirea, lucrul făcut de mântuială şi calitatea unei părţi importante a angajaţilor din sistem. Nu există justificarea lefurilor mici pentru ca salariaţii din sistem să nu îşi facă treaba. Nebunia a atins cote alarmante iar lipsa şpăgii atrage după sine riscuri majore pentru pacienţii fără resurse. Iar situaţia este generalizată, micile excepţii fiind prea puţine pentru a schimba percepţia. Bebeluşii morţi la Giuleşti sunt preţul plătit pentru miile de cazuri de malpraxis acoperite de justiţie şi de instanţele profesionale. Se ştia ce regim au născuţii prematuri, cum sunt lăsaţi cu orele fără supraveghere şi cât trebuie să plăteşti ca scorpia de asistentă să îşi facă treaba. Se ştie şi nimeni nu face nimic. Au salarii mici, spun apărătorii sistemului. O spun până ce o rudă apropiată sau chiar ei o păţesc. Atunci se schimbă discursul dar e prea tîrziu, nu-i mai ascultă nimeni. Dovada că sistemul e putred am avut zilele acestea, când un prieten medic a ajuns pacient la un spital din Bucureşti. Şi a stat 3 zile cu febră de peste 39 de grade fără ca cineva să-l bage în seamă. Era unul dintre aceia care susţinea că sistemul nu e iredemediabil compromis şi că sunt mulţi oameni în sistem care îşi fac treaba onest. Acum nu mai crede. Spune că sistemul e bolnav şi că boala lui începe de la cap. De la capul care-l conduce şi care-l perverteşte total. Oricât de multe ar fi fost miracolele medicale, starea de fapt dominantă este aceea că la spital ai toate şansele să pleci mai bolnav decât ai venit. Sau chiar să pleci între patru scânduri pentru că grup de cadre medicale au avut ceva de aniversat ori s-au trezit cu faţa la cearșaf că n-au avut bani de întreţinere. Orice strategie imaginată de politicieni trebuie să plece de la aceste două elemente. Primul este acela că din sistem se fură bani ca-n codru. Cel de-al doilea este acela că personalul medical trebuie să îşi facă treaba indiferent de nivelul salariului. Iar selecţia trebuie făcută în consencinţă. Abia de aici se poate reconstrui ceva. Atlfel, e bine să extindem cimitirele.