Puşcărie la fără frecvenţă. De ce?

Condamnarea lui Adrian Năstase la doi ani de închisoare cu suspendare este o frecţie la un picior de lemn. Motivul pentru care un puşcăriaş de drept comun nu ajunge după gratii este unul singur: corupţia statului. Când te cheamă Adrian Năstase iar la putere este PSD, orice sentinţă care te-ar trimite după gratii este o glumă. Dacă eşti prieten cu Ministrul de Interne căruia, ca prim ministru, i-ai dat voie să vândă guvernului nişte automobile Mercedes, parcă nici forţa de ordine nu mai este aşa desisă să pună în aplicare o sentință judecătorească definitivă. Dacă eşti prieten la toartă cu toată ştăbărimea cu halat şi conturi în  zone offshore, din bărbat sănătos tun care acum câteva săptămâni se scuza la instanță că nu poate sta la proces deoarece are un guvern de făcut, ajungi peste noapte o legumă diabetică şi cardiacă, musai de pus la murat pe un pat de spital. Păi, cum să nu dea nea doctorul un asemenea diagnostic, când el, nea doctorul, are în spate un ditamai dosăroiul de corupție în care este acuzat că şi-a pus la teşcherea vreo 4,5 milioane de euro, şpagă din achiziţia de aparatură pentru spitalele pușcăriei. Păi, dacă Năstase nu poate fi tratat în spitalul penitenciar, nu înseamnă că şi Brănişteanu ar trebui trimis la răcoare pentru că în loc să doteze aceste spitale a dosit bănetul? Amănunte. De asemenea, când ai fost tatăl celui mai corupt partid din lume şi, de pe patul de spital, iţi pui bezadeaua să anunţe că vei citi un testament politic iar apoi te sucești, cum dracului să mai ajungi în celulă? Ce amenințare poate fi mai eficientă decât cea făcut de tatăl hoţilor la adresa fiilor lui de doctrină? Acum înțelegeți de ce Dragnea a declarat brusc, fără să-l întrebe nimeni, că PSD şi-l asumă pe Năstase, deşi nimeni nu avea nici un dubiu şi de ce gașca de puşcăriabili a PSD şi-a dat întâlnire la capul marelui rănit? Dacă vă întrebați de ce scrisorelele sau testamentul plin de dezvăluiri al lui Năstase nu au ajuns în dosarul deschis, la mișto, de Parchet în legătură cu tentativa de sinucidere cu unghiera din strada Zambaccian, atunci vă recomand să revedeți pasajul cu Mercedesurile vândute de Rus la stat. Cum să faci, mă, anchetă şi să ridici probe când anchetatul ţi-a dat o pâine? Cât despre cei care se văicăresc umanitar la TV despre destinul crud al uni mega om de stat ce nu poate fi încarcerat deoarece este plin de fapte bune ca broasca de păr, ar trebui adus în atenție evenimentul petrecut în 2002, când Bombonel pusese ochii pe clădirea Bibliotecii Naționale în care dorea să facă sediul guvernului. Dan Erceanu, directorul de atunci, s-a opus. Urmarea?  A fost arestat sub acuzația aberantă că prin scanarea unui pergament din arhivă ar fi adus statului un prejudiciu de 1 milion de euro. Deși era supraponderal, cardiac şi diabetic, a fost băgat în celulă, iar ca formă supremă de umilință i-a fost repartizat un pat la etaj… . Dosarul n-a ținut iar omul a fost eliberat. Dar trauma a rămas. Şi frica. Porcul care a coordonat această golănie este acum cu gâtul pe butuc. Cu gâtul întreg, deși asupra grumazului lui s-a tras, cică, de la câțiva centimetri cu o armă de calibrul 9 mm care ar fi trebuit să-i rupă capul. Din păcate pentru statul de drept, călăul se preface că ascute securea.