De ce nu face dreapta prozeliți?

Competiția stânga-dreapta este o luptă inegală între a redistribui prin politici sociale avuția altora și a oferi indivizilor libertatea de a decide cum își folosesc resursele.Libertatea,în general,este un dat. Te naști liber și ar trebui să mori la fel, câtă vreme modul în care trăiești nu afectează normele de conviețuire unanim acceptate și care aderi. Nu poți aprecia libertatea câtă vreme nu ți-o pierzi. Abia când un factor extern îți pune căpăstru și te obligă ca o parte consistentă din veniturile tale să le donezi unui obez care se angajează să redistribuie veniturile astfel încât să aibă toată lumea câte puțin, ai putea să te revolți. De regulă individul de dreapta acceptă tacit și încearcă să plătească mai puțin decât ar vrea statul. Riscă, se agită, mituiește, face orice.Mai puțin să iasă în stradă, să suțină activ un guvern care să-i ia căpăstrul de pe grumaz,să devină militant. Preferă compromisul mic, ciupeala, înțelegerea. El e băiat deștept, știe legea, oocoloște cum poate, o sare dacă este cazul. Mai de greabă dă o șpagă unde trebuie decât să stoarcă o lămîie , să o bea și să meargă la vot ca să susțină un partid imperfect dar care măcar nu-i pune buzunarul pe butucul fiscal. Dreptaciul refuză sistematic soluția de sistem și preferă soluția individuală. Se scoate!

În vremea asta stânga plătește. Cash și în barter! Voturi contra ajutoare, voturi contra posturi bănoase la stat, voturi contra pomeni electorale. Toată lumea câștigă cu stânga. Afaceristul veros primește contracte cu dedicație pe care le execută sau nu dar de pe urma cărora încasează gras și nu plătește taxe,că nu are nici un stres să o facă. Săracii primesc ajutoare necuvenite, căci singura lor problemă e lenea, lipitorii de afișe sunt proptiți în funcții bine plătite la stat, deși sunt proști lemn. Ce ar trebui să prefere electoratul? Libertatea de a munci cu disperare și de a-și folosi resursele cum crede de cuviință sau micul șperț pe care satul social îl oferă darnic susținătorilor stângii, furând din greu resurse de la cei capabili săle producă? Răspunsul este lesne de intuit. Dezastrul este iminent, mai ales că pătura subțire a antreprenorilor tinde să aglomereze zona afaceriștilor asistați de stat. Iar provocarea stângii este fatală: de unde o să mai plătească statul social simpatizanții care îl susțin, câtă vreme nu vor mai exista fraieri care să creadă în virtuțile capitalismului conservator și în muncă? Momentul nu-i departe.

Si iata unde s-a ajuns: http://www.dw.de/la-st%C3%A2nga-st%C3%A2ngii/a-16785068