Doliu Național în capul lui Ponta

Tragedia petrecută în Muntenegru, unde au decedat 18 cetățeni, a declanșat o adevărată isterie națională. Dincolo de dramatismul situației, de numărul mare de morți și de greoaia identenficare a victimelor, avem de-a face, totuși, cu un accident de circulație și nimic mai mult. Astfel de evenimente se întâmplă tot timpul, oriunde în lume și sunt tratate peste tot la fel. În România, nu se poate ca o astfel de întâmplare tragică să-și consume dramatismul decent.Nu! Trebuie să ne dăm foc la păr în public, să ne lamentăm ca niște babe în pragul apocalipsei și să vărsăm condoleanțe la tv. Cronologia faptelor ne arată cât de defecți la mansardă suntem ca popor și ce conducători imbecili avem. Care va să zică, premierul juca și el un baschet, ca băieții, cu niște vedete. În vreme ce se scremea el acolo să pară competent, se întîmplă nenorocirea. Ambasadorul din Muntenegru află, merge la fața locului și informează guvernul. Ponta, ocupat fiind cu mingea pe maidan, nu este deranjat de subalterni cu informații, așa că ridică din umeri ca opinia publică în fața sondajului când este abordat de fătucile multimedia. Toată suflarea din instituții bâlbâie, nimeni nu furnizează nici un fel de informație familiilor victimelor și de aici începe nebunia. Câțiva jurnaliști cu vederi de dreapta se isterizează la adresa lui Ponta. Corul acuzațiilor ia amploare, bietul Titulescu începe să mintă iar miniștrii fac coadă la televiziuni să-l slăvească. Odă premierul baschetbalist pentru modul cum a acționat! Bine sfătuit de consilierii de șist, Ponta contraatacă și mută decisiv. Declară o zi de doliu național, pune angajații Ministerului de Interne să doneze sânge, pregătește din toată sărăcia noastră un pachet consistent de asistență financiară pentru victime și urmași, asta așa, ca promisune de moment. Avioanele armatei, toate cele două care erau funcționale, decolează spre Muntenegru urgent, de zici că tocmai ce a început vreo gâlceavă armată, iar ministrii de resort anunță declanșarea unor anchete. Bietul patron al agenției de turism care a organizat excursia sfârșită tragic este scos la interogatoriu, fătucile de presă cu neuroni alterați intrîndu-și deplin în rol cu întrebări tembele, ca și ele de altfel. Imbeciliul de la Ministerul Sănătății (ăla mare adică) apare și el la spectacol, cu o mină de bou ferm în atitudine, consecvent în prostia lui dar mișcat emoțional până la lacrimi, și informează că știe numele, prenumele și spitalul unde vor ajunge răniții, pe care-i așteaptă personal pe aeroport. Cunoscător fin, ce mai, că îți vine să te întrebi când dracului a apucat să învețe pe de rost peste 30 de nume! Opoziția minusculă critica și ea prin MRU, constructiv și inspirat, dar din păcate fără efect pe tabela de marcaj din cauză de discurs cu vagi urme de politicianism cretinoid. Implicată la maxim, țara trăiește parastasul acestui accident teribil pe care televiziunea și prostia din capul lui Po(a)nta l-au transformat din dramă în catastrofă. Cu tot cu doliul național aferent, că vorba aia, prostul până nu-i fudul parcă nu e prost destul.