Populism grețos pe axa Ponta-Băsescu. Creșterea salariului minim este o mizerie comunistă cu efect direct în buzunarul statului.

 

În sfârșit, marii oameni de stat degeaba ai României, mă refer aici la Ponta și Băsescu, au picat de acord pe un subiect. Creșterea salariului minim pe economie, în două tranșe, este o măsură bună. Ambii au susținut că oamenii muncii vor avea mai mulți bani în buzunare. Da, este real, dar nu mai mulți decât statul și nu fără costuri pe care angajatorii le vor transfera în buzunarele salariaților sau le vor arunca în subteran.

Premisă sau ce spune popa.

Statul trebuie să guverneze în folosul oamenilor. Toate măsurile pe care le ia această formă fără fond trebuie să aibă drept rezultat creșterea nivelului de trai. Prin Constituție, statul se obligă să asigure tuturor cetățenilor săi un nivel de trai decent. Cum statul românesc se  declară și social, obligația trebuie înmulțită cu 10. Sau cu 100, având în vedere câți bani ni se iau prin taxe și impozite.

Fapte sau ce face popa

Majorarea salariului minim pe economie este o măsură care bagă mâna în buzunarul contribuabilului angajat și angajator. Cum? Partea de venituri acordată la gri salariatului în plus față de salariul  din acte se diminuează cu valoarea de creștere a taxelor asupra salariului minim majorat. Adică aproximativ 160 de lei vor trece din buzunarul salariatului plătit mixt, pe ștatul de plată și apoi în buzunarul statului. De aici acești bani vor fi furați cu lejeritate de băieții care conduc statul. Pentru salariații plătiți doar cu salariul minim creșterea va fi de vreo 60 de lei. Dar, pentru că există un dar, numărul lor va scădea acolo unde angajatorii nu-și permit să plătească banii în plus ceruți de guvern. Adică vor urma concedieri sau operațiuni de camuflare a salariatului full time sub masca convențiilor civile de câteva ore/zi. Cine pierde? Evident, salariatul. Ce pierde? Asigurări, pensie, vechime, etc. Mai reținem faptul că majorarea salariului minim a fost convenită în acordul cu FMI CA MĂSURĂ DE CREȘTERE A ÎNCASĂRILOR LA BUGET și nu ca o măsură de creștere a veniturilor populației și constatăm că și de data aceasta prostirea populației a reușit cu succes. În tot acest timp liderii de sindicat tac chitic și vând măsura guvernului ca pe o realizare de excepție. Bravo lor, că au de cine să își bată joc și să mai și fie plătiți gras pentru asta!

Soluții de stânga

Dacă am fi fost conduși de politicieni de stânga adevărați și nu politruci penibili și imbecili ca cei din PSD am fi primit o soluție  de stânga adevărată. Un guvern de stânga ar fi introdus salariul minim, să spunem 1000 de lei net, la care salariatul nu ar fi plătit nici un fel de impozit. Acestui salariu i-am fi aplicat o cota de 3-5% pentru asistență socială și pensie minim garantată plătită de companie și am fi închis subiectul. Efectul principal ar fi fost acela că băgam sub această umbelă protectoare pe cei care sunt plătiți acum cu salariul minim pentru munci necalificate și care sunt slugăriți 10-12 ore pe zi. Efectul secundar ar fi fost creșterea de consum a fiecărui salariat, care ar fi avut bani mai mulți în buzunare. Rezultatul s-ar fi reflectat în buget rapid prin creșterea TVA colectată aferentă unui volum mai mare de vânzări. Deci aveam bani mai mulți și la buget și în buzunarul salariatului. Dar cum să-i ceri unui infantil ca Ponta să gândească în acești termeni?

Soluții de dreapta

Dacă am fi avut un guvern de dreapta am fi desființat salariul minim pe economie și am fi eliminat complet taxarea muncii. Ar fi rezultat venituri mai mari pentru salariați, ar fi crescut numărul de salariați ca efect a creșterii consumului și al cererii. Concomitent am transfera sarcinile statului, adică educație, sănătate, pensie direct contribuabilului. Efect direct ar fi fost creșterea calității serviciilor executate astfel de companii private, consolidarea unei piețe reale de servicii care ar fi ocupat o bună parte din salariații care acum freacă menta la stat pe salarii mizerabile. Bineînțeles că și bugetul ar fi beneficiat de încasări suplimentare ca efect al creșterii consumului și al taxării pieței private de servicii de sănătate, sociale sau de educație. Dar cum să-i ceri președintelui Băsescu să gândească în acești termeni?

Concluzii. Nu suntem guvernați, ci furați și mințiți. Politicienii nu pricep că dacă oamenii au mai mulți bani și bugetul are mai mulți bani.