Dictatura parlamentară sau cum este asasinată democrația cu mijloace democratice

parlamentul-romaniei-620x330Atunci când o minoritate, trimisă prin vot în parlament, ajunge să legifereze în interes propriu atunci putem vorbi despre dictatură parlamentară. Așa s-a întâmplat săptămâna trecută când, la adăpostul întunericului, gașca de parlamentari din arcul guvernamental a votat la urgență o serie de modificări legislative menite să-i scoată din anchetele penale pe cei cercetați sau din pușcării pe cei condamnați. Reglementările aprobate pe tăcute nu au nicio legătură cu interesul public al cetățeanului care i-a mandatat prin vot pe respectivii aleși să-i reprezinte interesele. A fost un caz clasic de folosire a unor funcții pentru interese de grup, ceea ce definește destul de exact un regim dictatorial. La fel s-a întâmplat și în vara anului trecut, atunci când aceeași camarilă condusă de aceeași păpușari au masacrat mai multe acte normative cu singurul scop de a-l suspenda pe președinte fără temei legal și a-l înlocui cu un membru al clanului. În ambele cazuri, deciziile tranșate prin metode democratice (vot în parlament), au folosit unei minorități aflate la putere.

În ambele cazuri mijloacele democratice au fost pervertite și  folosite ilegal de către parlamentarii din arcul guvernamental și de mafioții din guvern. Ambele operațiuni au fost lovituri de tip dictatorial, date cu metode democratice în aparență. Pentru că în ambele cazuri legea a fost încălcată flagrant chiar dacă ilegalitățile au fost girate de votul parlamentar. Se întâmplă ca în Germania nazistă, unde partidul lui Hitler a folosit o metodă democratică, respectiv boicotul ședințelor parlamentare soldat cu dizolvarea parlamentului, ajungând astfel la alegeri succesive și prin acestea la putere. Privind la evenimentele din România generate de PSD începând cu vara anului trecut o singură concluzie se poate desprinde. Ne aflăm în plină dictatură parlamentară. Alăturarea celor doi termeni pare un nonsens. Dictatura se referă la voința unui om, în vreme ce parlamentul are legătură cu reprezentarea, dezbaterea și majoritatea. Ce te faci însă atunci când parlamentarul este alcătuit din vite fără creier, din penali șantajabili sau din naivi care mai cred în Moș Crăciun și prind muște-n parc? Această masă de manevră, care nu are capacitate intelectuală de a discerne sau pur și simplu are alte interese, devine din organism un obiect ușor de utilizat.

Dacă parlamentarii cu aceste caracteristici sunt majoritari, cum e cazul de față, atunci parlamentul este pur și simplu anulat. El nu mai există și nu se mai manifestă ca un for de dezbatere și decizie, ci devine o mașină de vot controlată prin butoane de cel care guvernează. În parlament nu mai ajung proiecte de legi, ci legi gata făcute pe care acest mecanism amorf le ștampilează. În acest fel legea se personifică și ia chipul celui sau celor care controlează prin sfori majoritatea parlamentară. Interfața dintre păpușari de tip Ponta, Antonescu, Tata Socru, se face prin indivizi de tip Zgonea, Nicolicea, Neacșu, băieți care sunt dotați cu buton pornit/oprit și atât. La vedere e democrație, în interior e dictatură. De ce se întâmplă asta? Pentru că partidele nu mai sunt nicăieri ca-n definiția din carte. Sunt niște miniparlamente clonate după chipul forului legislativ. Intrarea, avansarea și menținerea se fac pe bani. Cu cât ai mai mulți gologani, cu cât ești mai prost și cu cât ești mai șantajabil, cu atât urci mai mult și mai repede. Electoratul, din păcate, nu mai este nici el un filtru. La vot se prezintă o masă reziduală formată din asistați, cam 90%, și câțiva oameni care nu au puterea de a influența ceva. Element determinant în această ecuație, electoratul a fost scos din joc și a fost înlocuit cu un corp de cetățeni alienați din punct de vedere al conștiinței civice, dispuși să își vândă votul. Opera este completă. Iar ieșirea din acest teatru absurd, în afara implicării masive a celor care au de pierdut din această involuție, nu se vede. Gigel de la sculărie se va juca cu democrația atâta vreme cât va fi lăsat la butoane. Și, până acum, nu pare că cineva ar vrea să-l deranjeze. În fond, dictatura se instaurează în aplauze și urale.