Să prindem muște-n Cișmigiu cu pesediștii ialomițeni. Mic tratat de subdezvoltare locală

După ce au consumat rahat cu polonicul în campania electorală despre finalizarea parcării subpământene cu bani europeni sau despre miile de euro pe care le vor aduce pentru fiecare șomer de la Amonil, pesediștii ialomițeni au trecut la desert. Proiecte mărețe sunt expuse cu gura plină de la Primăria Slobozia și Consiliul Județean, instituții ce par intrate în zodia cancerului de mai bine de un sfert de veac. Să le luăm pe rând ca să nu le încurcăm.

Veterinarul vesel de la Primăria Slobozia anunță cu mare pompă un plan de mobilitate urbană durabilă care va putea fi finanțat, bineînțeles, din fonduri europene cu numai 2% contribuție locală. Într-un oraș pe care-l parcurgi la pas în 30 de minute sau cu cercul în 45, veterinarul vrea să aducă, țineți-vă bine, autobuze electrice, să facă piste pentru biciclete și să investească inteligent într-un pod peste Ialomița care să lege comuna Ciulnița de centrul metropolei! Conform calculelor vindecătorului de pisici maidaneze în vreo 7 ani vom putea accesa vreo 23 de milioane de euro și vom transforma comuna primitivă Slobozia în megalopolis.

Cum rahatul nu costă mult pe unitatea de produs, micul Sorel îl consumă în cantități industriale spre satisfacția suporterilor săi din partid cărora nu le vine să creadă ce geniu zăcea neutilizat în micuța lor organizație de bandiți de mic litraj. După ce a cretinii care au condus Slobozia au dus în cap două proiecte finanțate cu bani europeni, respectiv parcarea subpământeană și părculețul industrial, euroii de la Bruxelles la care visează pesediștii vor ocoli urbea noastră precum dracul ocolește tămâia din capul aleșilor! Când ai corecție de 100% pe două amărâte de proiecte tot ce vei primi de la coana Europă este un șut în cur și nimic mai mult.

buda 2

Până la atingerea mărețelor obiective care patinează pe chelia primărelului zburdalnic poate că n-ar fi rău să auzim câte ceva despre tratarea apei nepotabile de la robinet, despre stația de epurare care-i în pom, despre eradicarea budelor din fundul curților (inclusiv cea din imagine care deservește biserica de la blocurile ANL) și alte asemenea nimicuri inacceptabile pentru un oraș. Nu de alta, dar dacă ești atât de cretin că nu poți traversa singur strada ar fi de preferat s-o iei mai ușor și să nu te arunci la obiective irealizabile pe care nu le înțelegi.

De la Consiliul Județean, primarul comunei Amara, dl Victor Moraru, anunță obiective la fel de grandioase. Președintele – primar dorește mintenaș să ia la trântă câteva obiective strategice și neapărat majore, căci asta se așteaptă de la un edil situat prea aproape de oameni și care este conectat la administrația europeană după cum am aflat în campania electorală.

Primul obiectiv al domniei sale este realizarea unei pasarele peste calea ferată la Drajna. Și ce dacă e în județul Călărași? Ce contează că este un drum național și că CNADR îl administrează? Domnul Moraru l-a declarat obiectiv de maxim interes deoarece la bariera de la Drajna se stă la coadă ca la lapte pe vremea lui Ceaușescu iar asta nu se tolerează când ești aproape de oameni. Ca atare este dispus, la o adică, să bage bani de la bugetul mizer al Ialomiței ca să se simtă bine lumea care ne tranzitează județul în drumul ei neabătut către autostradă! Consilierii județeni au primit cu bucurie informația transmisă de președintele –primar la ultima ședință a CJ, cu atât mai mult cu cât omul de la Amara a dat asigurări că treaba se va face! Se va face probabil ca la parcarea subpământeană pentru care, doar în campania electorală, dl Moraru găsise și fondurile europene necesare finalizării. Pe care, bineînțeles, le-a pierdut pe drum.

Iar dacă problema infrastructurii pare rezolvată deja, investițiile care să aducă locuri de muncă pentru ialomițeni sunt și ele pe țeava domnului primar de județ. Apare însă o problemă. Se pare că deși avem șomaj ducem lipsă de forță de muncă! Kafka, frate! Păi da, că însuși dl Moraru a constatat contradicția antagonică dintre forțele de producție și relațiile de producție în condițiile în care prețul porumbului poate atinge 110 euro pe tonă! Nu pricepeți? Nici noi, dar dl Moraru pare a avea ideea clară în cap din moment ce a declarat cam așa:

„În urmă cu 2 săptămâni m-am întâlnit cu o societate germană care dorește să investească 150 milioane de euro în zona Țăndărei-Fetești, pentru achiziționarea și procesarea porumbului. Problema principala o reprezintă însă forța de muncă, fiindcă firma dorește să angajeze 1200 de oameni! Iar dacă îi putem asigura, la nivel de Asociație a Producătorilor de cereale din Ialomița, că pot achiziționa porumb la 110 euro/tonă, vom avea acest investitor”!

Bună treabă! N-avem 1200 de plăvani care să proceseze porumbul. Manual probabil, că altfel ce ar putea face 1200 de gealați la o făbricuță d-asta de 150 de milioane de euro? Oricum detaliile nu contează. Teoretic avem 1200 de potențiali salariați care vor câștiga cam 1000 de euro pe lună, ceea ce va duce la umflarea bugetelor ca laptele pe foc. Practic avem de așteptat până se vor naște cei 1200 de muncitori pe care i-a cerut societatea germană pe care a întâlnit-o dl Moraru în timp ce își făcea plimbarea de seară.

Cât despre muștele din titlu se pare că ele sunt avioane! Pentru că dl Moraru a anunțat în treacăt că o ideea și mai măreață i-a străbătut cutia craniană în drumul ei către nicăieri. Este vorba despre redeschiderea aeroportului de la Alexeni, subiect în care mulți guțani de la noi din județ și-au prins urechile și și-au pierdut banii cumpărând terenuri supraevaluate în zonă. De această dată chestiunea nu poate fi decât serioasă, căci dl președinte a definit-o foarte clar:

„Nu există un aeroport mai bine amplasat în România. El poate să deservească și Bulgaria, și Ucraina… La acest moment nu este operațional, dar poate deveni într-un timp foarte scurt. Important ar fi să găsim înțelegere la Ministerul Dezvoltării, (…) luând în calcul că în zona Alexeni-Urziceni avem și resurse umane în condițiile în care a existat acolo o unitate militară!”

E clar, nu? Mai ales că în acest caz particular, spre deosebire de basmul cu fabrica de porumb, avem și forță de muncă după cum spune dl Moraru. Ce poate fi mai frumos și mai profitabil decât un zbor către Bulgaria sau Ucraina operat de pe islazul de la Alexeni de aviatorii din brazdă locali pe care calci ca pe dude? Mă și mir cum dobitocii ăștia de la NATO n-au văzut ce bine plasat este aeroportul nostru și ce forță de muncă specializată colcăie în zonă!

În final am o precizare de făcut. Nu râdeți, că-i de plâns!