Jurnalul de campanie al deputatului C’arici Pogonici

cristina-pocora1

sursa foto

A început campania electorală. Ce bine! Bărbații politici și femeile politice umblă creanga prin județ și aleargă votanți pe coclauri mai ceva ca pe Pokemoni. După ce la alegerile locale mi-am luat-o în freză, Partidul m-a parașutat din nou în spatele frontului. Așa am ajuns să candidez într-un județ de nespălați, săraci și cu pantalonii rupți în cur, care mai și put a bălegar. Deh, județ rural, dar cu puțin noroc poate mai umflu un mandat de senator ca să am și eu un loc de muncă măcar încă patru ani. Norocul meu a fost că Aaaahlina m-a băgat pe gâtul umflatului ăstuia aici, la Ialomița. Bun ce-o fi! Dacă pe bucureștenii ăia de fițe nu i-am convins, cu țăranii ăștia sper să fie mai ușor. Sunt cam sărăcuți la duh, au foamea în gât și se uită la tableta cu care le fac poze ca la mașini străine. Dacă mai fac rost de niște mici și ceva bere, mă scot. Președintele Titel e de gașcă și ascultă orbește de conducere, așa că trebuie să alerge și pentru mine. Nu-i problemă că alerg și eu, doar știți cât îmi place să-o ard aiurea-n tramvai și să mestec cuvinte. Doar din asta am trăit până acum. Așa că îmi fac o cruce mare, mă întorc cu fața la muncă și gândul la realizări și-i dau la blană pe coclauri după voturi.

Ziua 1

1 Octombrie, Ziua Internațională a boșorogilor. L-am luat pe Titel de o aripă și ne-am cărat la Amara, un sat mizerabil devenit oraș. Mă deranjează burta lui Titel că nu prea încape în poze și acoperă moacele hodorogilor care acceptă să se oprească lângă noi. Le dăm flori galbene, în ton cu vopseaua partidului nostru. Chiar și eu mi-a pus o bluză galbenă ca să marchez momentul. Florile sunt ieftine dar de efect. Babele sunt topite de plăcere. Ce de proști are țara noastră și toți umblă liberi pe stradă. L-am întrebat pe Titel câți bani am să-i dau pentru acțiunea asta devastatoare în teritoriul inamic. Mi-a zis că nu costă nimic. Cred că umflatul n-a cumpărat florile, de fapt. Am aflat de la o fătucă din ștaf că aseară organizația de tineret a dat iama printre blocuri și a ras tot ce s-a găsit. Pe la sfârșitul acțiunii s-au prins și boșorogii că nu dăm nimic altceva în afară de buruienile astea galbene. Le-am băgat-o p-aia cu dublarea alocațiilor. Unul a zis că el nu mai are copii pentru care să ia alocație de 20 de ani. Nu-i nimic, i-am zis, poate îți faci! Ce tare! Am pus pozele pe Facebook. A intrat Sorel cu capul chel, ăsta de-i primar la Slobozia, să comenteze. I-am spart fața, nu că ar mai fi avut nevoie că era spartă oricum, și i-am amintit că PSD a utilizat bani publici să dea cadouri pensionarilor. Am 1-0 și campania e abia la început. Am ajuns și la Slobozia tot cu sorcovirea boșorogilor. Titel m-a dat pe spate, vorba vine, și a cumpărat și niște bomboane. Cică pensionarii din capitala de județ sunt mai rafinați. Trebuie să le sufli mai bine în c….r. I-am făcut o aroganță și i-am zis: da’ ce băi Titele, dacă îi dai bomboane unei babe ea îți bagă două voturi? A tăcut mâlc și s-a cărat. L-am făcut din vorbe.

Ziua 2

Azi am ars-o pe Facebook, că am obosit de atâta alergătură. Am postat o ideea de-a mea mai veche prin care să declar ziua de 1 iunie zi nelucrătoare. Este o idee foarte bună dupe părerea mea, că oamenii trebuie să se mai și odihnească. Cretinii ăștia din mediul privat care exploatează omul de către om să mă mai slăbească cu randamentul și productivitatea muncii. Păi de exemplu noi, la Parlament, frecăm menta tot anul dar salariile curg și nu ne întreabă nimeni ce am produs luna asta ca să luăm bani. Singura treabă nasoală e că ne mai numără unii din când în când și ne dă prin ziare că nu muncim și chiulim. Dar nu afectează la bani deloc așa că ni se rupe. La postarea de pe Facebook am pus poza cu mine când m-a dat la ProTv și îmi băga un microfon sub nas. Dă bine cu microfonul…. .

Ziua 3.

15 octombrie, Ziua Recoltei! Am fost cu Titel în piață la Slobozia. Gașcă mare, ce mai! Ne-am prefăcut că facem piața. Când veneau ziariștii să facă poze ne umpleam sacoșele. După ce plecau le goleam și vânzătoarea ne dădea banii înapoi. Fraierul de Titel s-a gândit să dea o mită electorală discretă. Al dracului, ce l-a dus capul! Se furișa pe lângă babe care cumpărau 2-3 kile de gogonele și când să plătească sărea el și dădea banii. „Un mic cado din partea PNL. Eu sunt deputatul Titel, m-ați văzut la televizor la Antena 3!” Baba făcea o cruce mare, își scuipa în sân și să căra repede să nu se răzgândească gagiul. Faza tare este că a luat o țeapă cu un boșorog cu mutră de securist care cumpărase mai multe sacoșe, dar fraierul de Titel nu observase. Când vânzătoarea i-a cerut 100 de lei i-a crăpat fața. A trebuit să plătească că era lume multă și se făcea de rahat. Să fi văzut ce-a alergat fraierul după boșorog să-i dea măcar jumătate din bani înapoi! N-a mers.

Ziua 4

Azi am fost la meci, la Bărcănești. Păi da, politica cere sacrificii! Echipa locală a zdrobit echipa de țărani din Traian cu 2-1. Ce dracu’ oi fi căutat acolo, nu știu! În tribune erau câțiva țărani necooperativizați care urlau din toți bojocii cuvinte obscene pe care nu le pot reproduce pentru că sunt o doamnă. Titel să dădea expert pe margine și dădea indicații ambelor echipe. I s-a umplut frigiderul de carne instantaneu. Noroc că la sfârșitul partidei m-au lăsat să intru pe gazon și să fac niște poze cu tableta. Mă gândesc serios să inițiez o lege prin care să scurtez durata meciurilor. Așa vor fi și femeile mai fericite pentru că nu mai umblă bărbații creanga pe izlaz. Nu, mai bine fac un pachet legislativ pentru reformarea fotbalului. Românii merită meciuri mai scurte și mai intense. O să bag un articol prin care să introduc obligativitatea ca dacă o echipă primește un 11 metri atunci și cealaltă să primească la fel. Da, și cred că o să-i zic Legea Echității în Fotbalul de Performanță. O să mă consult cu Titel, că pare mai în temă ca mine.

(Va urma)