Teldrum-începuturi. Sau cum și-a tras Dragnea firmă cu banii teleormănenilor

Pentru cei care nu știu cum a devenit Zdragnea patron de Teldrum publicăm o mică dezvăluire- piedică în calea uitării. Un text mai vechi scris pe vremea când Dragnea era un păduche județean aflat la îngrășat.

Tandemul Dragnea-Fişcuci hăcuiește bugetul Teleormanului

Marian-Fişcuci

O scurtă privire asupra afacerilor făcute de Consiliul Judeţean Teleorman cu firma Tel Drum SA este suficientă ca să furnizeze o concluzie cât un rechizitoriu nescris încă. Cu ajutorul prietenului Marian Fişcuci, baronul Liviu Dragnea hăcuieşte bugetul judeţului Teleorman, folosind drept “bidon” firma Tel Drum SA. Dacă într-unul din numerele trecute ale GSE dezvăluiam culisele privatizării acestei societăţi, în numărul de astăzi vom devoala mecanismele prin care banii publici sunt sifonaţi prin conturile Tel Drum direct în buzunarele tandemului Dragnea-Fişcuci. Deşi pare simplu, nu vă sfătuim să încercaţi aşa ceva pe cont propriu pentru că pe voi chiar v-ar putea prinde.

Capitalizarea lui Fişcuci începe timid

undeva în perioada 2001-2002, când firma Proinvest, controlată de Fişcuci şi soţia sa, devine furnizor oficial al Casei Dragnea şi asociaţii. Mai exact spus, firma de apartament a amicului lui Dragnea primeşte plocon sau prin licitaţii bine organizate contracte prin care aprovizionează diferite instituţii publice aflate în subordinea sau directa finanţare a Consiliului Judeţean Teleorman. Vestigii ale primelor tunuri ale lui Fişcuci, pentru care avem şi dovezi, le regăsim în perioada septembrie-noiembrie 2002, sub formă de facturi. Facturile provin de la firma Proinvest, iar adrisantul este Spitalul Judeţean Teleorman, care i-a plătit amicului lui Dragnea miliarde de lei pentru produse agro-alimentare dintre cele mai diverse. De la mărar la conserve, de la cartofi la biscuiţi, ori roşii turcești, fratele Fişcuci a vărsat în cămările spitalului tone de mărfuri pentru care a încasat teancuri de bani. Preţurile practicate de firma de apartament a lui Fişcuci sunt evident umflate cu pompa, profiturile fiind canalizate spre marea privatizare a Tel Drum, pe care mustăciosul nearestat încă, Miron Mitrea şi celălalt mustăcios, ras de curând, Liviu Dragnea, tocmai o puneau la cale. Şi mai știm că producătorii şi importatorii, care ar fi oferit preţuri mult mai mici, au fost trimiși la plimbare sau, dacă au fost băieţi salon, şi-au vândut marfa prin Proinvest. Mai știm, de asemenea, şi că sugativa Proinvest a continuat să sugă purcoaie de bani publici. Astfel, un document care şi-a luat câmpii din fişetele spitalului, vorbeşte despre un contract de peste 145.000 de euro, încăput pe mâna lui Fişcuci, după ce amicul Dragnea a schimbat din condei comisia de licitaţie din care făceau parte iniţial nişte oameni care nu doreau să gireze furtul. Aşa că este inutil să spunem că cele 4 miliarde de lei, plătite de Fişcuci pentru Tel Drum, sunt bani proveniţi din afacerile acestuia cu instituţia condusă de Liviu Dragnea. Adică bugetul Teleormanului a livrat oportunitatea şi bănetul, iar Dragnea şi Fişcuci au umflat potul. Pute a metode pesediste de îţi mută nasul din loc. Şi nu suntem singurii care credem asta.

Deputatul Mocanu crede la fel ca noi

şi în 2004, glăsuiește în pustiu despre golăniile tandemului Dragnea-Fişcuci. Într-o interpelare adresată ministrului de Justiţie, domnul deputat dezvăluie o altă afacere interesantă a celor doi parteneri. Fişcuci a umflat circa 20 de miliarde de lei de la Direcţia de Protecţie a Copilului în urma unui contract încheiat de Proinvest cu această instituţie. Băiat pregătit, Fişcuci a vândut nu numai cartofi şi mărar, ci şi izmene pentru bieţii copii instituţionalizaţi. Grijulii cu stocurile, subordonaţii lui Dragnea au achitat prompt către Proinvest contravaloarea unor articole de îmbrăcăminte mărimea 56, destinate unor prichindei care oricum aveau să crească. Aşa că, prevăzător, Dragnea le-a cumpărat inclusiv haine pentru bătrânețe. Nu contează că bieții copii ieșeau din sistem la 18 ani! Contează să iasă mălaiul şi să se dospească aluatul. Tunul survine în anul 2003, când Tel Drum, abia găbjită de Fişcuci, nu prea producea mare lucru, chit că Dragnea pregătise un credit de 10 milioane de dolari, contractat de Consiliul Județean cu garanția statului pentru reparațiile de drumuri. Aşa cum vom demonstra în cele ce urmează, Fişcuci şi Tel Drum au umflat partea leului din aceşti bani. Ba mai mult decât atât.

Ca şi în cazul pătrunjelului supraevaluat,

Dragnea a acceptat spăşit preţurile umflate ale Tel Drum pentru lucrări de reparaţii de drumuri. Robinetul cu bani a început să umple conturile lui Fişcuci după cum urmează:

- Un credit de 13,5 milioane de euro, acordat de UE pentru alimentarea cu apă a 11 comune păstorite de primari PSD, a aterizat fix în conturile Tel Drum, care a lucrat în calitate de subcontractor al firmei Mivan Kier. Există voci din tribune care afirmă că preţul real al lucrărilor nu trebuia să sară de 7 milioane de euro.

-Investiţia denumită “mica infrastructură locală”, finanţată din fonduri Sapard, a mai aruncat 1,5 milioane în conturile fără fund ale Tel Drum, care la schimb a cosmetizat drumurile din alte 7 localităţi cu primari PSD.

În martie 2004, pentru aceeaşi firmă se fac şi alte cărţi, după cum urmează. Pietruirea drumului comunal DC 54 Orbeasca-Izvoarele cu o lungime de 4,5 kilometri înghite 29,3 miliarde de lei. Un calcul sumar ne arată că pentru pietruirea unui kilometru de drum se alocă suma de 6,5 miliarde de lei. Aceeași manevră se comite şi în cazul drumului Ciuperceni-Poiana, unde costul este ceva mai rezonabil, doar 6,1 miliarde de lei. Inutil să mai spunem că bănetul public a ajuns pe drum. Pe Tel Drum. Sunt doar câteva dintre ingineriile prin care Dragnea a sifonat cu bani publici în conturile bidonului Tel Drum, pe toate părţile. Cum au ieşit banii din Tel Drum către binefăcătorii care au fost plătitori de bună credinţă, este un subiect de care ne vom ocupa ceva mai târziu. Şi pentru că în mod cert Dragnea va spune că habar nu are cine e Fişcuci şi se va jura pe statutul PSD că nu a făcut nici o afacere cu el, ne dedăm la o ultimă dezvăluire legată de cei doi complici.

Evaziunea fiscală sau falsul în declaraţii

sunt doar două acuzații pe care Fişcuci şi Dragnea trebuie să şi le împartă după cum îi lasă inima. În anul 2005, Liviu Dragnea dobândeşte, prin desființarea societății Modern SRL, un spațiu comercial situat în orașul Turnu Măgurele. Spațiul măsoară 76 de metri şi este ocupat de, ați ghicit, Proinvest SRL. Abia în declarația de avere dată în 31 decembrie 2007, Dragnea se înduplecă să declare venitul din închirierea acestui spațiu, în sumă de 54.000 de lei. Potrivit unei oferte depuse de Fişcuci pentru Proinvest la o licitaţie care s-a derulat în martie 2004, la Spitalul județean, nenea Dragnea umflă chirie pentru acest spațiu încă din octombrie 2002. Dacă acceptăm că până în 2005, chiria s-a vărsat în conturile Modern SRL, după acest an, bănetul a intrat în buzunarul lui Dragnea. Iar noi, poporul, n-am aflat, pentru că Dragnea nu a declarat aceste venituri în anul 2006 şi nici în 2007. Dacă nici fiscul nu știe de acești bani, înseamnă că Dragnea a comis nițică evaziune fiscală şi puțin fals în declarațiile de avere. Dacă, în schimb, spațiul nu a fost închiriat cum s-ar putea eschiva Dragnea, atunci fratele Fişcuci este pasibil de acuzația de fals în acte publice şi uz de fals, pentru că a prezentat la licitația de la spital documente mânărite. Din această dilemă nu putem ieși nici noi, nici Parchetul.