Țara mea în 2017. Compunere cu și despre tâmpiți.

pomana-ponta-1001

După ce sărmăluța, piftia și cârnatul își vor fi epuizat efectele afrodiziace asupra stomacului și implicit asupra creierului mioritic, românașul va culege încă din primele zile ale lui 2017 roadele votului dat în decembrie. Cu ochii pe contorul de gaz și cu portofelul hăcuit de facturile la întreținere, românul statistic avid de bunăstare pe datorie are toate motivele să zâmbească azi. Pentru că în mod cert, mâine va fi mai rău.

Dezastrul începe sub auspicii bune. Sedusă de vorbele frumoase și grafice colorate, majoritatea minorității care s-a repezit cu ștampila de vot pe căsuța PSD și-a amanetat viitorul în speranța că binele de azi, atât cât este, va fi înlocuit de mai binele de mâine, frumos pictat de maiștrii manipulărilor electorale. Atât de mare a fost șocul stomacal produs de promisiunile flaușaților lui Dracnea, că plăcile tectonice pe care ședea electoratul s-au deplasat kilometric către stânga mișcate de rahatul ideologic ambalat în mesaj de dreapta. Până și românii verzi și eminamente pozitivi din Ardeal și-au abandonat convingerile sub presiunea mesajului seducător care promitea tăieri de taxe și creșteri de venituri. Așa se face că la ușa PSD s-au aliniat cu mâna întinsă și micro-buticarii, și salariații, și intelectualitatea marxistă școlită pe baze de teste grilă dar și asistații din țărișoară, clienți tradiționali ai hoardelor de miliardari cu bască de la pesedeu’. Din această ciorbă socială incoloră și insipidă a rezultat o hartă roșie și un parlament și mai roșu. Firava nuanță de galben reprezentată de scăunelele ocupate de liberali este de fapt colorată-n portocaliul USL iar USR-ul lui Plicușor Ban, un partid unisex capabil de autoreproducere, respiră marxism prin toate orificiile.

S-a pus botul masiv la scutiri de taxe și de impozite pe dividende de către miliardari, la lefuri majorate din pix pentru proletariatul manual și industrial sau pentru bugetarul frecangiu, dar și la pensii umflate cu pompa de la bicicletă de economistul de CAP Orlando, zis și puștiul întârziat. Cu o opoziție sublimă care, nefiind, lipsește, intrăm în 2017 plini de speranța deșartă că PSD va avea bunul simț să-și respecte măcar 1% din promisiuni și că în țărișoară ar putea picura nițică miere din borcanul pe care gașca lui Dragnea se pregătește să și-l vâre în buzunar.

Nici n-a cântat cocoșul de 3 ori că această micro-majoritate strânsă la ușa PSD și-a și luat primul pumn în freză. Un dialog halucinant între Dacian și Livache desfășurat la două zile după alegeri le-a stins lumina în bord votanților PSD. Înainte de a stinge becu’ în sediul guvernului, tehnocratul Dacian, acest Logan politic în două pistoane și trei bujii, a fost rugat să amâne scăderea TVA și eliminarea taxei pe stâlp aprobate prin codul fiscal votat cu unanimitate în defunctul parlament. Micro-majoritatea s-a blocat instantaneu cu șoriciul în mână. Analiștii independenți cu gâtul roșu s-au uitat la operațiile estetice ale noii starlete liberale Raluca Turcan făcându-se că nu observă manevra de eschivă a lui Dracnea. Păi, ce facem baroane? Nu suntem în stare să ne ținem de o minciună nici măcar 48 de ore? Ne strici Crăciunul, paștele tău de condamnat?! Da. Faptul că Dacian l-a sunat pe baronelul penal pe care-l vedea deja prim ministru ca să-i ceară aprobarea pentru o hotărâre de guvern devine secundar. Dar relevant. Ce joc a făcut Dacian și ce spera PNL de la un vector de imagine de import pus pe afișe cu speranța deșartă a unui aport de imagine convertibil în voturi? Nici nu are sens să ne obosim să răspundem. Proști. Șmecheri. Fraieri. Sau toate la un loc. Acestea sunt adjectivele potrivite pentru liberalismul de rit USL încremenit în proiect. În loc să-i sară în beregăți golanului de la Teleorman, liberalii s-au apucat să-și dea capete în gură pe tema secundară care viza identificarea cretinului alfa care a dus partidul în gard. Pe fondul acestor scenete umoristice cu actorași de mâna a paișpe-a intrăm în 2017 cu un guvern de maneliști de tip Rovana Plumb sau Orlando Gigel, cu un președinte lent și pufos, cu o opoziție oloagă sprijinită doar în bastonul lui Traian Băsescu și cu o tonă de probleme pentru a căror rezolvare va veni scadența.

Într-o Europă dominată de populism și neo-marxism România nu putea face excepție. Orizontul de așteptare creat maselor populare minoritare prezente la vot se îngustează semnificativ atunci când ne uităm în pungă să plătim promisiunile electorale ale banditului teleormănean. În lipsa unor restructurări masive care să conducă la o restrângere drastică a risipei bugetare nimic din ceea ce au promis pungașii lui Dragnea nu se poate materializa. Exact ca în bancul de la Radio Erevan, alegătorii care au votat cu stomacul vor constata că nu era vorba de scădere de taxe, ci de creștere, și că lefurile alea babane nu se vor da, ci se vor lua. Contracția economică severă care se profilează în Europa aduce un o adiere de crivăț în portofelul țărișoarei. Italia este pe butuci, Germania aprinde lumânări la căpătâiul Deutsche Bank, răpusă de ingineriile comise pe teritoriul american, Spania și Grecia așteaptă socialul de la BCE unde unchiul Mario Draghi s-a apucat deja să tipărească câteva mii de miliarde de euroi destinați relansării economiei prin stimularea inflației(sic!).

Dependentă până în măduvă de exporturile către zona euro, economia românească tremură la încheieturi slăbită și mai mult de măsurile golănești ale lui Puie Monta. Prin majorarea salariului minim și scăderea TVA la 9% pentru alimente, golanii de la PSD au oferit profituri suplimentare marilor rețele de retail pe care le înjură cu toată gura în timp ce le îndeasă în buzunare profit. Căci este evident pentru orice om cu scaun la cap că TVA s-a convertit în profit și-a sărit gardul fentând impozitarea prin clasica metodă a prețurilor de transfer.  Salariile majorate stabilite prin hotărâre de guvern au alimentat importurile și au dezechilibrat balanța finanțând masiv locurile de muncă din vest pe seama scăderii profitabilității companiilor românești cocoșate de suprataxarea muncii. Dacă adăugăm la aceste măsuri cretinoide introducerea taxei pe stâlp și a supra-accizei la carburanți aven un tablou complet al prostiei cronice care a caracterizat guvernarea PSD din 2012-2015.

Votanții hămesiți ne-au vârât pe gât un nou guvern PSD, dopat acum cu steroizii dați de votul unei majorități a minorității. Un guvern dominat de sfertodocți este exact ce nu ne trebuia pe fondul următorului val al crizei financiare declanșat în 2008. Iar dacă atunci am avut parte de un guvern dispus să-și pună ștreangul de gât și, măcar în ceasul al 12-lea să taie ce nu s-a tăiat 20 de ani, de data aceasta avem la butoane niște imbecili patentați despre a căror pricepere și cinste ne-am dumirit cu multă vreme în urmă. Ne așteaptă un deficit de 3 miliarde de euro doar la fondul de pensii, o scădere previzibilă a exporturilor, liberalizarea prețului la utilități și multe alte finețuri economice pe care niște ghiolbani de tip Dragnea sau Ponta nu-s în stare nici măcar să le priceapă. Poporul este incapabil să înțeleagă că mai binele mincinos promis de niște gargaragii reprezintă moartea binelui. Așa că, între două artificii și-o sarma cu orez, gândiți-vă la 2107 ca la anul în care ați dat banii din mână pentru ăia din oglindă. Și pregătiți și o pătură în plus. Se anunță ger mare!