Fiscalizarea oului, bucuria boului!

ou

Vosganian insistă cu oul și evaziunea fiscală comisă de proprietarul acestuia prin prepararea în tigaie. În această omletă Vosganian pune un praf de Adam Smith ca să dea gust și consistență unei teorii apoase născută din baltă pseudoculturală în care se zbate encefalul său ostenit de atâta trudă intelectuală. Convertirea lui Adam Smith la socialism științific și economie politică marxistă bazată pe cote este nu doar o eroare comisă cu bună știință de dl Vosganian, ci și o răstălmăcire ticăloasă a unei ideologii care are în centrul său bunăstarea individului și libertatea lui economică. Adică exact opusul a ceea ce susține fostul ministru atunci când acuză autoconsumul de evaziune fiscală.

În cartea a III-a din Avuția Națiunilor intitulată „Despre progresul diferit al bogăției la diferite națiuni” Adam Smith susține că marele comerț al unei societăți civilizate este acela dintre locuitorii de la oraș și cei de la sate. El constă, zice Smith, în schimbul dintre produse neprelucrate și produse manufacturate, fie prin interpunerea banilor. Este un schimb din care toată lumea câștigă. Dar, mai spune Smith, pe primul loc vine supraviețuirea gospodăriei țărănești ceea ce face ca doar surplusul de produse de la țară să ajungă la piața din oraș.

Ceea ce susține Vosganian este exact opusul teoriei dezvoltate de Smith. Vosganian susține ferma industrială, care oferă locuri de muncă și taxe către stat, ca unitate fundamentală în asigurarea supraviețuirii gospodăriei țărănești. Țăranul n-are decât să se angajeze la fermă în loc să muncească în ograda proprie. Cu salariul de lucrător poate să își cumpere oul și magiunul generând astfel venituri impozabile și prosperitate pentru stat. Smith susține supremația producției proprii și vânzarea surplusului în dauna comerțului, pe care-l consideră doar un mijloc și nu un scop.

Sigur, Avuția Națiunilor a fost publicată în 1776 iar lucrurile pot arăta ușor diferit astăzi. Dar esența este aceea că individul și interesul său imediat vin înaintea statului. Cam asta este ideea pe care dl Vosganian o contorsionează așa cum îi convine pentru a justifica o inepție pe care până și un primitiv ca Daea o ia peste picior. E și asta o performanță, nu?

PS. Pe David Ricardo nu l-am citi. Încă.