Dileme existențiale din capul Banului Vlad. La Orașul de Floci

casa-tudorii-2017-foto-44

«Mihai Viteazul avea și el căpitanii lui… Ce vedeți aici, pe scenă, sunt căpitanii lui Mihai Viteazul! Îl invit în fața dumneavoastră, la microfon, pe domnul președinte al Consiliului Județean Ialomița, domnul Victor Moraru… Unul dintre căpitanii lui Mihai Viteazul… Dacă nu chiar Mihai Viteazul!»(conform independentonline.ro)

Această afirmație cu aspect de limbă plasată în curul prezidențial al domnului Victor Moraru  aparține unui ilustru intelectual din urbea noastră. Este vorba despre dl Florin Vlad, directorul Muzeului Județean Ialomița, instituție furajată din bugetul Consiliului Județean Ialomița.

Contextul generos în care lauda grețoasă s-a făcut auzită este plasat la Orașul de Floci, locație cu denumire predestinată pentru găzduirea unei agape cu profil alimentar. Oficialitățile județului s-au bulucit la Floci, printre ruine și vestigii pentru a îngemăna fericit istoria, arheologia și umplutul mațului în cadrul unor manifestări încărcate de conținut de-a dreptul fecal. Nu are sens să comentăm legătura dintre ruinele de la Orașul de Floci, unde se crede că s-ar fi născut Mihai Viteazu, și expoziția culinară de la Casa Tudorii, dat fiind faptul că de asta se ocupă experții de la Muzeul Județean în frunte cu directorul Vlad, citat grețos mai sus. Relevant ar fi să încercăm, cu modestele noastre posibilități, să încadrăm în timp și spațiu, personajele pomenite de inspiratul director în emoționanta alocuțiune care a deschis praznicul dintre Floci.

Pornit abrupt în escaladarea și elogierea personalității mărețe și complexe a domnului Victor Moraru, directorul Vlad descrie plastic exponatele cu funcții urcate pe scena istoriei recente. O analiză exhaustivă a figurinelor de pe scenă ne indică faptul că sintagma „Căpitanii lui Mihai Viteazu” rostită cu emoție în glas de directorul Vlad viza două persoane relevante.

Este vorba despre domnul prefect Gigi Petre și dl președinte CJI Victor Moraru, personaje centrale ale vieții noastre sociale, politice, culturale și, mai ales, culinare. Identificarea celor două starlete politice s-a făcut pe baza pluralului utilizat de dl Vlad, respectiv „căpitanii”. Acum se pune problema logică de tipul următor: dacă cei doi sunt căpitani, cine-i voievodul? Cu gândul la alocările bugetare și la siguranța funcției, domnul Vlad rezolvă rapid dilema. Din occipitalul său suprascris de emoție, ierarhizarea necesară este ejaculată prompt. Dl Moraru este încadrat pe post de „unul dintre căpitani”. Observăm aici cum o rămășiță de bun simț rătăcită în sinea domnului Vlad îl împiedică să-l cațăre pe președinte direct pe cal, pe postul marelui voievod. Dar instinctul de conservare a funcției este mai puternic și biruie, ca la Călugăreni. Într-o fracțiune de secundă domnul Moraru este aburcat în șa și devine însuși Mihai Viteazu. În acel moment nea Gigi de la Prefectură devine nerelevant și este plasat pe post de Baba Novac, în umbra titanului de la Amara Băi. Ne ajută la această încadrare și comportamentul administrativ al domnului Petre, care-i cam de babă cu gândul la pensie, ce nu vrea să supere pe nimeni.

Domnul Vlad  tocmai rostise fraza apoteotică de final privindu-l cu subînțeles în ochi pe proaspătul voievod Victor în vreme ce rostea emoționat verdictul: „Dacă nu chiar Mihai Viteazu”. Dubiul relativ a fost plasat la siguranță pentru a ranforsa nițel obrazul ce stătea să-i crape. Și n-a crăpat.

Dacă ne întoarcem la începutul alocuțiunii rostite de inevitabilul director regăsim și o altă interpretare științifică a acestei ode de prost gust. Teoria pe care aș paria vreo 2 euro este aceea că, în mintea odihnită dar febrilă a domnului Vlad, altcineva era Mihai Viteazu. Iar acel altcineva nu putea fi decât domnul Marian Neacșu, președintele absolut al PSD, un OM care îngemănează fericit pe Burebista, Decebal, Traian, Stefan cel Mare (și Sfânt), Ceaușescu sau Postelnicu, asta pentru a ne referi doar la câteva figuri istorice marcante. În acest context absolut logic, în care Vlad l-a așezat pe cal pe domnul Neacșu, titanul din Amara Băi, chiar și flancat de gărzi de corp, nu putea fi decât un mic Preda Buzescu plasat în coada armăsarului marelui voievod.

Dihotomia din capul dlui Vlad s-a rezumat la identificarea corectă a pixului care garantează funcția și mălaiul. Așa că, în cele din urmă, dl. Moraru a fost slăvit urmând ca dl Neacșu să devină Mihai Viteazu la proxima manifestare, dacă o va onora cu prezența. Această teorie are totuși o hibă. N-a fost validată de un psihiatru care să confirme că dl Vlad chiar ar avea nevoie de nițel tratament.

PS. O provocare la raționament am lansa și pentru dl Mocioniu, prezent și el la manifestări. Oare de ce „Tudorii” se scrie cu doi de i?