Fața hidoasă a democrației. Powered by Justiția & Co

nasul

Ceea ce se întâmplă în România de la alegeri este imaginea de coșmar a democrației. Realitatea românească ar putea fi utilizată ca material didactic pentru un curs ce ar avea ca obiect democrația.   „Democrația este cea mai rea formă de guvernare, cu excepția tuturor celorlalte!”. Citatul îi este atribuit lui Churchill și acreditează ideea că răul cel mai mic este preferabil unuia mai mare. Cum ar fi dictatura. Dar tot Churchill zicea că, pentru a-ți face idee despre cât de nocivă este democrația, este de ajuns să stai de vorbă 5 minute cu un alegător de nivel mediu.

La noi este suficient să analizezi succesiunea de evenimente din anul trecut ca să înțelegi că democrația este ușor de întors către dictatură. Și, mai rău, poți să vezi practic cum un grup de hoți și o mână de proști pot pune pe butuci o țară de 20 de milioane de oameni, majoritatea lor indiferenți și apatici. Rețeta este simplă și a fost expusă într-o propoziție simplă de un golan din cartierul rău famat al socialiștilor de baltă, care a grohăit cam așa: „De ce punem miniștri cu probleme penale? Pentru că putem”. Păi să vedem ce pot băieții cu mucii pe piept.

În prima fază și-au omorât propriul guvern condus de Ponta folosind un accident tragic soldat cu zeci de morți. L-au înjunghiat cu sânge rece, așa cum fac ei de ani de zile când masculul alfa își pierde viteza. În cazul nostru Ponta a pierdut alegerile iar viermii nesătui au devorat cadavrul intrat în putrefacție chiar dacă asta i-a costat un an de opoziție cu majoritate în parlament. Cu un președinte abulic setat să gândească pe viteza foarte încet, care a mușcat momeala și a adus la guvernare o marionetă apolitică flancată de carnasieri pesediști deghizați în ierbivori, băieții au capitalizat puternic. Pe seama unui guvern ca apa sfințită, care n-a făcut nici bine nici rău, dar care a menținut un echilibru bugetar pe care azi îl regretăm amarnic, PSD a intrat în alegerile din 2016 pe cai mari, condus de un condamnat penal și înțesat de alții.

Așa s-a ajuns în faza a doua, în care Întâiul Pârnăiaș al Patriei a invada creierele spălate ale alegătorilor nevertebrați cu mesaje care avertizau asupra curgerilor iminente de miere și a inundațiilor cu lapte care vor genera prosperitate. Fără sursă sau fără alte date care să ne ajute să-i descifrăm originea, bogăția din minciunile ordinare ale lui Dragnea, bine teleghidate de consultați evrei, au furat mințile alegătorilor din ambele părți ale eșichierului politic. Micii buticari și antreprenorii bogați dar cu firme sărace au ieșit voios cu ștampila în calea socialiștilor. În fond nițică amnistie penală nu strică nimănui care afișează o avere ce nu bate cu bilanțul contabil. Schisma dreptei  provocată de apariția unui ONG marxist cu sex politic incert, USR, și prestația execrabilă a PNL, ajuns pe mâna unei bordeleze nearticulate proptită în capul trebii de Majestatea Sa Klaus Werner, altfel om însurat dar fără copii a fost frișca pe colivă. Cu voturile fragmentate și pe seama unui absenteism cronic, PSD și-a adjudecat împreună cu iepurele ALDE, jucăria penalului Tăriceanu, peste 50% din locurile din parlament. În fața virilității majoritarilor votați de minoritari, UDMR și minoritățile n-au avut decât să facă ce fac de regulă și să prostitueze cu hăndrălăii într-o majoritate monstruoasă de aproape 70%.

Așa au ajuns Parlamentul și Guvernul României pe mâna unor condamnați de drept comun. Votați de puțin peste 3 milioane de imbecili de carieră și naivi căzuți în admirație. Costurile operațiunii de desant au fost imense. Finanțele țării sunt varză fără carne, deficitul bugetar a urcat la cer, cursul de schimb a decolat și el după ce pușcăriașii au schimbat 3 guverne în numai 365 de zile. Să vedem ce s-a ales de democrație.

Statul a fost capturat pe termen lung de niște infractori. Care odată ajunși la butoane au început să-și pună în aplicare planul de evitare a închisorii și albire a dosarelor penale aflate în curs de cercetare. Grindeanu și Tudose au fost debarcați din funcții pentru că n-au riscat să ajungă la pușcărie pentru salvarea lui Dragnea și a camarilei sale. Pacea socială a fost menținută cu majorări de salarii imposibil de suportat (pentru bugetari) și alocarea a peste 15% din PIB pentru pomenile electorale destinate pensionarilor și asistaților. Distracția se finanțează din credite din ce în ce mai scumpe pe care nu aceste lepre le vor plăti, ci cei 7-8 milioane de apatici scârbiți care au refuzat să iasă din casă. Acum ies la demonstrații, dar ce folos?! În loc de taxe mai puține au primit taxe mai mari și prețuri gonflate  de inflația care a luat-o la galop.

Aflat la al treilea guvern într-un an, sultanul de Teleorman se bucură de onorurile de a fi șeful țării. Are gardă de corp, leafă de bancher, iar șoferul îi deschide portiera. Instituțiile sunt preș în fața lui iar milioanele de oameni cinstiți văd cum viața le este aranjată de niște borfași. În parlament opoziția este anulată complet, presa latră în gol și n-are canini, justiția se lasă jugănită pe față și o arde și cu clanul bandiților, pe alocuri. Asta s-a ales din democrație în doar un an. A fost suficient ca oamenii buni să nu facă nimic iar hoții să fie lăsați liberi de o justiție pentru independența căreia o mână de imbecili utili protestează în stradă cu voci din ce în ce mai leșinate.

Democrația a fost urcată în pod de o mână de femeiuști cărora prostia le pute a tocană de cartofi, de niște agramați și analfabeți funcționali cu doctorate luate la Poliție sau SRI, toți manevrați de un singur om. Dacă Justiția imparțială și aflată în slujba legii l-ar fi băgat la beci pentru golăniile făcute, acest infractor n-ar mai fi existat. Culmea este că victimele infractorului susțin cu disperare exact instituția care a rupt granița dintre dictatură și democrație. Și acum recitiți ce zicea Churchill.