Povestea lui unu roman

Povestea lui unu roman se petrece într-o urbe prăfuită de provincie. Ca orice poveste de viață este sordidă și seamănă cu o savarină. Adică e plină de sirop și frișcă. Detaliile ei fac să saliveze publicul amator de telenovele scrise la scara blocului de lelițele în capoturi înflorate care își consumă existența pe băncile de la rădăcina blocurilor.

Personajele ..

…sunt și ele din decor. Dacă te-ai întâlni cu ele pe stradă n-ai întoarce capul. Soarta i-a adus față în față într-un moment astral, consumat la ultimele alegeri. S-au întâlnit în momente diferite ale carierelor lor politice, derulate sub umbrela aceluiași mare partid.

Unu roman,

…căruia îi vom spune așa pentru a ușura narațiunea, cobora pe scara de incendiu a politicii după un incident cu iz penal care-l trimisese după gratii. Ea, zisă N, urca treptele pe ușa din față, urmându-i lui unu roman la funcția supremă în urbe. Amândoi aveau același ideal măreț: să facă bine oamenilor. Să se sacrifice pentru cei mulți, goi și flămânzi. Goi am spus? Să nu anticipă, totuși.

Lui N i-a plăcut

…. competența administrativă a lui unu roman. Maturitatea lui politică, priceperea în a conduce și modela oameni și destine au cucerit-o platonic. Era admirație și respect. Iar nevoia de a se consulta permanent, în greaua ei misiune de a face bine la lume, cu un titan al treburilor edilitare s-a născut firesc. Doar nevoia s-a născut, căci amândoi au fost prevăzători și n-au lăsat loc pentru riscuri inutile.

Unu roman a înțeles repede

…..că prin N putea fi edilul care n-a apucat să fie din motive care-i scăpau la o analiză sumară. În mintea lui experimentată și trecută prin pușcăriile statului paralel se născuse un plan. El gândea  și ea semna, totul cu fața la producție și gândul la realizări, așa cum îl învățaseră la partid.

Din păcate relația s-a încăpățânat să își facă propria dinamică și să extindă colaborarea angelic-profesională în zone periculoase. Amândoi au vrut mai mult și au vrut simultan. Iar asta avea să-i coste.

N a picat pe interceptări și filaje

făcute nu de statul paralel, ci de soțul încornorat, care s-a prins că dragostea de treburile publice n-are cum să-i taie consoartei toate  poftele, mai puțin pe cea de mâncare. Așa că a tocmit un detectiv care s-a apucat de treabă. Au rezultat poze și dovezi irefutabile, dacă pot să spun așa, care arătau că N a căzut la așternut cu unu roman. Și a înțeles imediat că de la birou poți eșua între cearceafuri  fără ca ăsta să fie scopul.

Bărbat adevărat, unu roman s-a dat la fund.

La figurat, desigur, lăsând-o pe N să-și rezolve afacerile conjugale. N a ajuns cu bagajele-n stradă fiind pe punctul de a deveni liberă. Dar unu roman era dat la fund și nu dădea semne că ar vrea să iasă de acolo. Așa că N s-a întors din drum și a deviat cursul unei povești care se putea încheia mai spectaculos decât a început. Revenirea la normalitate s-a petrecut chiar de Ziua Națională, când cuplul revenit la sentimente mai bune a depus o coroană festivă peste această telenovelă ieftină ca o savarină.