Mic tratat de imbecilitate comparată. Cuc vs Bode, pe podul de la Slobozia

Iulie 2018. CNAIR(Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere) demarează cu festivități reabilitarea podului rutier de peste râul Ialomița. Lucrarea s-a oprit la fel de brusc cum a început. Și așa a rămas până acum. Acesta este pretextul unei expuneri despre prostie și ierarhizarea ei. Iar prostia despre care vorbim poate face victime.

A durat un an pentru ca proiectatul să vadă o țeavă atârnată pe pod

La nici două luni de la începerea lucrărilor, constructorul constată că podul e varză cu puțină carne, care tremură din toate încheieturile și are nevoie de consolidare serioasă. Ca să nu lucreze de pomană, firma constructoare stopează lucrările după ce investise circa 200.000 de lei în organizarea de șantier și cere CNAIR și Ministerului Transporturilor să facă un supliment de expertiză și un nou proiect tehnic. Aici intră în scenă primul imbecil (individ care o capacitate mintală redusă).

Etalonul Cuc

Scandalul ce a urmat s-a produs firesc. Firma ar putea fi suspectată că a dorit o lucrare de valoare mai mare decât suma de 2,8 milioane stabilită în urma licitației. Dar asta doar la prima vedere. Argumentele lor sunt imbatabile și fac referire strict la siguranța traficului și la volumul de lucrări necesar. Ei s-au oferit să achite din banii lor expertiza tehnică suplimentară urmând ca CNAIR să scoată la licitație proiectarea și execuția lucrărilor suplimentare.

Pe vremea lui Cuc, CNAIR era un fel de replică instituțională a ministrului PSD: șorici gros, tupeu, aroganță și lipsă de rezultate. Așa că singura critică formulată de constructori și însușită de oamenii care ne fură banii de rovinietă a fost alocarea unei sume de circa 125.000 de lei pentru devierea conductei de gaz care atârna de pod. Conducta este vizibilă din satelit dar firma cadoristă de CNAIR cu proiectarea în valoare de 30.000 de lei n-a văzut-o. Din birou nici nu aveau cum s-o vadă.

Aroganța și prostia, valori de preț la CNAIR, lovesc necruțător. Contractul este reziliat în noiembrie 2018, iar constructorul dă compania statului în judecată pentru a constata că rezilierea se datorează beneficiarului imbecil. Cuc își umflă ce are și scoate lucrarea din nou la licitație. De dori ori în câteva luni tentativa lui Cuc se soldează cu eșec, constructorii refuzând să-și pună singuri cătușe și să lucreze după un proiect greșit. PSD pleacă de la putere cu tot cu ministru Cuc, iar lucrarea ia o binemeritată pauză. Este momentul în care intră în scenă al doilea imbecil.

Bode, un fel de Cuc dar de altă culoare politică

Ca să înțelegem dimensiunea problemei să consemnăm ce spune inginerul care conducea șantierul de la Slobozia despre podul ce trebuia consolidat:

„Dincolo de starea ancorelor, am descoperit la preluarea amplasamentului că pe parapetul podului este prinsă o conductă de gaze cu diametrul mare. Asta nu era în proiect și nu erau prevăzuți bani pentru devierea coloanei. Cei de la CNAIR mi-au spus să nu mai facem documente că se ocupă ei de toate. Abia când au scos din nou la licitație lucrarea au alocat bani pentru devierea acestei conducte. Podul ăsta este o structură elastică. Cum au putut să atârne conducta de gaze în halul ăsta nu pricep. Lucrez de mai bine de 30 de ani în construcția de poduri dar n-am mai văzut așa ceva. Este risc mare de explozie…. Cum puteam să ne asumăm noi o asemenea cârpeală? Cine ar fi răspuns în cazul unei tragedii ”?

Ing Iulian Ciobanu, om cu peste 30 de ani de experiență în consolidarea podurilor

Inginerul Iulian Ciobanu, autorul declarației de mai sus, a rezumat câteva dintre deficiențe: nu erau prinse lucrări de cămășuire a culeelor (picioarele situate pe maluri), fasciculele care susțin tablierul podului erau rupte, erau prevăzute lucrări de amplasare a unor palplanșe cu înălțimea de 10 metri într-o zonă unde înălțimea maximă este de doar 5 metri.

În noiembrie 2019 senatorul PMP Gabi Ionașcu adresează o interpelare noului Ministru al Transporturilor, Lucian Bode. Conținutul interpelării, pe scurt, era cam așa: ce faceți, bă, cu podul ăla, că se surpă cu tot cu autovehicule și mor oameni. Cum ocupațiunea mintală a lui Bode era la alte prostii, răspunsul ajunge la Senat în plină vacanță parlamentară.  Adică abia pe 6 ianuarie 2020.

Pe baza răspunsului semnat de Bode putem trage câteva concluzii referitoare la mansarda slab mobilată pe care acesta o are în dotare. Pe scurt, Bode recunoaște că lucrarea a fost reexpertizată, că s-a  stabilit un nou proiect tehnic (era vorba doar despre banii prevăzuți pentru devierea conductei de gaz), dar că firma constructoare se face vinovată că n-a lucrat după proiectul tehnic prost întocmit la comanda CNAIR. Pas de mai înțelege ceva! Ca orice ministru înfășurat de politrucii din subordine, Bode uită să precizeze că nicio firmă nu se înghesuie să participe la licitațiile organizate de CNAIR din motive evidente.

Analiză comparată a imbecilității – Cuc vs Bode

Un proverb vechi spune că un prost aruncă o piatră într-o baltă și 100 de înțelepți, oricât s-ar chinui, n-o pot scoate. Din această perspectivă este greu de făcut o ierarhie a precarității intelectuale de care dau dovadă cei doi miniștri. Diferența ar fi aceea că, spre deosebire de Bode, Cuc a semnalizat mai mult. A ieșit la drumul mare cu ceea ce credea el că este dreptatea în mână, s-a răstit la camerele de luat vederi, a rupt ostentativ hârtii despre care spunea că-s contracte și a expectorat idei contaminate cu prostie în spațiul public, riscând să răspândească o ditamai pandemia de imbecilitate.

Ambii au în comun durerea în cot față de siguranța traficului, cultul pentru imbecilii din subordine, politizarea instituțiilor și transformarea lor în unități de tip balamuc, unde pacienții sunt plătiți cu salarii exorbitante. Din acest studiu de caz reiese o concluzie clară. Proștii și ticăloșii, indiferent de culoarea lor politică, au aceleași caracteristici. E greu să-i compari și să-i ierarhizezi. Cel mai bine este să-i combați prin stârpire.