O țeapă și doi găinari

În istorioara pe care o vom relata mai jos este vorba despre un grup format din doi șmenari, școliți într-ale buzunăritului în mahalalele politicii, și un grup de indivizi disciplinați care au picat de fazani într-o afacere tip Caritas. Țeapa a fost atât de mare că unii dintre păcăliți s-au apucar să doinească a jale pe la colțuri!

Cam așa! Doar că fraierii au dat de bună voie!

Șmenarii se numesc, să zicem, Victor Cinstitu și Marean Kilovat, paraziți politici ieșiți la drumul mare pentru a face rost de niscaiva parale destinate construirii unei canalizări media în care să-și verse dejecțiile orale. Băieți calificați la locul de muncă, cei doi au gândit o schemă de finanțare bazată pe o țeapă clasică și grosieră.

Mai întâi au pus ochii pe niște cetățeni din clanul socialiștilor dispuși să se lase fraieriți doar că să se pună bine cu șefu’. Cum ideea de a cumpăra o goarnă media pentru partid i-a aparținut lui Kilovat, jumătate din treabă era deja făcută. Pe vremea aia, adică acum vreo doi ani, Kilovat era un fel de mână dreaptă a lui Livache, banditul alfa al partidului, momentan cazat la Rahova. Și ce grăia Kilovat de îndată se punea în practică și nimeni pe o rază de 4453 de km pătrați nu cuteza să se îndoiască.

Din umbră, Victor Cinstitu’ s-a ocupat de latura practică. Mai întâi a găsit un intermediar bun de băgat în față. Trebuia unul cu mintea pătrată, care să gândească după colț și să acționeze la ordin. Și și-a adus aminte Cinstitu’ că printre finii săi care au scăpat cu finele necapsate, se află unul de-i zice Fluierașu’, nume predestinat să fluiere în biserică. Manevra era o premieră în materie, că al lui Cinstitu’ obișnuia  să bage la înaintare pipițe pretabile la regularizare periodică (un termen tehnic, nu stăm să explicăm) sub fustele cărora își pitea odoarele și ce mai avea de preț prin ograda tip siloz în care locuiește.

Treaba a mers ca unsă. Fluierașu’ s-a dat de trei ori peste cap și s-a transformat în patron de sereleul cu pricina. Cesiunea s-a plătit cu banii la pungă adunați de la păcăliți. Și mai terminați cu taxele că nu despre asta este vorba aici! În coastă i-a fost plasată o divă bine furajată de Cinstitu’  din banii contribuabililor, mai ceva ca iapa Sara, și ea furajată tot de contribuabili. Logic pe undeva din moment ce făpturile aveau aceeași utilitate. Al lui Kilovat, ocupat cu treabă sub biroul lui Livache, și-a făcut timp și a descins în zonă.

Convocați de al lui Cinstitu’ la o cârciumă, cotizanții au ascultat cu un interes mimat expunerea de motive al lui Kilovat. Acesta a subliniat importanța demersului și le-a sugerat să cotizeze cu câte 20.000 de galbeni la achiziția ostilă a postului local de televiziune. Vrăjiți de magia lui Kilovat și seduși de perspectiva de a deveni patroni de presă, oamenii cu parale au aprobat pozitiv ideea. În zilele ce au urmat, Fluierașu’ i-a vizita pe toți cu o sacoșă mare în care a adunat taxa de fraier cu promisiunea că vor deveni acționari.

Au trecut anii, iar al lui Cinstitu’ a uitat să dea acțiunile promise. Ba, mai mult, diva din coasta Fluierașului a fost trimisă să- sorcovească lunar și să le încaseze taxa de franciză de 2000 de lei. Jenați de atâta nesimțire, unii au cotizat. Alții l-au trimis pe al lui Cinstitu direct la origini. La postul Fluierașului controlat de Naș Cinstitu’ nimeni n-avea loc să se manifeste. Doar El era pe ecran de unde vorbea ori de câte ori avea chef, lăbărțat, aproape cu verzale, despre realizări. Bănetul contribuabilului pleca regulat (nu-i nicio aluzie) de la bugetul județean spre conturile administrate de divă. Peste 700 de milioane umpleau anual conturile, iar Cinstitu’ tare se mai bucura că găsise afacerea perfectă. Cum ar veni, contribuabilul îi dădea bani ca el să apară pe ecran și să laude cum avea chef. Se pupa singur în dos și mai era și plătit pentru asta! Manager mai bun ca el nu se inventase încă!

Numai că povestea frumoasă pare că a ajuns la final. Kilovat a fost ușuit din partid și a devenit un fel de Ucigă-l Toaca pentru foștii admiratori. Al lui Cinstitu’ și-a luat a treia cizmă de la primarii sătui de tirania lui. Că de atâta succes, lui Cinstitu’ i se urcase atât de tare la cap că nu mai dormea decât cu pastile, iar medicii erau pesimiști. Așa că s-a trezit din ditamai baronelul local un soi de maidanez și și-a găsit culcuș în mansarda politică în care se refugiase și Kilovat. Tunase și-i adunase! Spațiu mic, orgolii mari, nu-i a bună!

Ciolac peste pupăză, oamenii și-au amintit de bănetul plătit pentru acțiuni și au prins glas. Cinstitu’, zice lumea, ridică din umeri și-i trimite la Fluierașul care ridică și el din ce are.  Oamenii amenință cu depunerea unor compuneri la organele abilitate în cazul în care nu-și vor primi banii. Deocamdată se joacă doar verbal. Proba scrisă se va derula după alegeri. Băi și ce salahor bun era!