Este culmea culmilor faptul că un chiulangiu notoriu ca Laurenţiu, Crin si cum îl mai cheamă Antonescu îşi rupe parul de pe şi din cap pe tema absenteismului de la vot, trecându-i la morţi pe cei care n-au votat. “Domnul” Antonescu consideră că cine n-a fost de acord cu mineriada lui este împotriva statului, a lui Ponta&Daciana, a lui tata socru sau a lui Ion Iliescu, deci împotriva interesului naţional. Relevante pentru Antonescu sunt cei 7,2 milioane de voturi, c[ de votanţi nu poate fi vorba. Suportul său îl reprezinţă cei care cred ca salariile şi pensiile le-a tăiat Băsescu şi nu criza economică, care înghit pe nemestecate toate idioţeniile scrise de USL pe miile de panouri anti Băsescu plantate în ţară, care votează contra mici & bere, care vin la urne mânaţi cu turma de primari, etc. Aştia sunt relevanţi. Restul, adică vreo 11 milioane dacă nu cumva vreo 13, sunt morţi. Nu există. Mult iubite şi stimate conducător interimar, eu n-am votat în 3 cazuri din 1990 încoace. La referendumul din 2003, când gaşca lui Bombonel îmi băga pe gât o Constituţie abulică de care te pocneşti tu acum încercând să iei locul tiranului cu japca (vezi, pucăriaşul Năstase şi-a prevăzut pârghii de protecţie împotriva unor puciuri virtuale!). N-am votat nici la alegerile parlamentare din 2008 din cauză că parlamentarii propuşi de forţele de dreapta în colegiul meu erau nişte tembeli cu acte în regulă incompatibili cu statutul de parlamentari. Nu am votat nici acum, pentru că referendumul tău şi al lui Ponta a fost o lovitură de stat în toată regula, în care scopul vostru declarat a fost să furaţi funcţia supremă în stat. Deci sunt cât se poate de viu, votez ori de câte ori sunt alegeri şi nu mă puteţi fraieri cu propaganda voastră gândită de nişte oligofreni. În plus, sunteţi nişte hoţi ordinari, voi uslamiştii, din următoarele motive:

-         V-aţi schimbat modul de lucru în funcţie de evoluţia situaţiei legislative astfel încât să puteţi fura. Când credeaţi că se votează fără prag de validare aţi micşorat numărul de secţii, astfel încât să voteze cât mai puţini, adică ai voştri. Când aţi fost nevoiţi să respectaţi pragul, aţi mărit brusc numărul de secţii, aţi amenajat urne şi la buda restaurantelor de lux şi aţi lungit programul de votare până la miezul nopţii. Aţi vrut să jucăm după regulile voastre, în jocul vostru. N-a ieşit, asta e!

-         Aţi făcut campanie electorală, domnule Căcărău, chiar în ziua votului, deşi ca preşedinte interimar nu aveaţi dreptul să faceţi asta. Sunteţi un om care a încălcat legea. Mizeria de la vila Dante organizată de RAPPS este o altă dovadă a caracterului mizerabil pe care-l aveţi.

-         Aţi furat la urne de aţi stins. Au fost judeţe cu prezenţă de 80% şi comune cu prezenţă de 250%. Nici măcar la Constanţa, unde au fost sute de mii de turişti, nu s-a întâmplat asta.

-         Mulţi oameni au fost primiţi lui la serviciu doar dacă au arătat buletinul cu dovada că au votat. Aţi şantajat oamenii şi i-aţi ameninţat că îi concediaţi folosindu-vă de patronii care depind de ţâţa bugetară. Amonil Slobozia, de exemplu, este o asemenea întreprindere.

Nu mai vorbesc de miile de minciuni pe care le debitaţi cu nesimţire zilnic, în discursuri televizate său în dialogul cu partenerii externi. Dacă îi minţiţi cu seninătate pe oficialii UE, cum dracului să vă creadă cineva că spuneţi adevărul în campaniile electeroale mizerabile pe care le faceţi? De aceea, Antonescule, eu trăiesc iar tu eşti mort. Pentru că eu voi fi la urne şi la alegerile viitoare. Dar nu ştiu dacă tu vei mai figura vreodată pe vreun buletin de vot. Iar pentru tine, asta înseamnă sfârşitul.

Un fapt fără precedent în ultimii ani de atentat la liberatatea presei, ordonat de guvernul Ponta, s-a produs pe 11 iulie a.c., când ziarului nostru i-a fost reziliat un contract de distribuție încheiat cu o societate subordonata guvernului, fiind acuzați, exact ca pe vremea stalinismului, că facem ”propagandă de natură politică” în ziar folosind ”mesaje indecente și instigatoare la adresa instituțiilor statului român”. Un document oficial primit la redacție din partea SNTFC CFR Călători SA, în care sunt consemnate – în termeni sinucigași pentru orice guvern democratic din Europa – motivele stupefiante ale rezilierii unui contract comercial pe motive politice, devine o dovadă concretă a unui abuz politic incalificabil la adresa presei. Deși este pentru prima dată când puterea lasă o dovadă concretă a persecuției politice directe asupra presei (vezi facsimil) incidentul nu este, din păcate, unic. Recent, două jurnaliste românce – Carmen Valică și Liliana Ciobanu – au fost târâte într-un scandal regizat de USL în scop de victimizare, incident ce nu se dorește a fi unul izolat, ci face parte dintr-o campanie bine orchestrată în Kiseleff. După ce lideri ai USL, de genul lui Antonescu-Ponta, cărora li se adaugă, mai nou, și cățelușul Mihai Voicu, întrebau sfidător și amenințător în conferințe de presă dacă „mai apare Evenimentul Zilei? (…), dacă „B1 mai emite?” sau dacă „mai apare România libera?”, alatăieri s-a desfășurat o tentativă patetică de a pune botniță unuia dintre puținii ”câini ai democrației” rămași „în viață” după razia condusă de procurorul plagiator cu apucături autocrate, Victor Ponta. În mod stalinist, acesta și-a propus să elimine treptat, dar constant, orice urmă de presă liberă care îi critică apucăturile golănești deprinse din copilăria petrecută pe lângă Gara de Nord. Și dacă tot veni vorba de aceasta, Ponta i-a ordonat subalternului său, Ovidiu Silaghi, uns peste Transporturi, să înceapă o campanie de persecutare a presei care are contracte cu CFR.
Și cum ziarul „Curentul“ îi stă lui Ponta ca un ghimpe în coastă deoarece nu suntem de acord cu lipsa sa de viziune politică și cu abuzurile împotriva prerogativelor instituțiilor care reprezintă statul de drept, publicația noastră a intrat inevitabil în colimatorul pesedist doar pentru că ne menținem pe o poziție de bun-simț care vine în slujba apărării democrației, stare de fapt aflată în calea ambițiilor sale politicianiste. Tocmai din aceste considerente, Ponta a ordonat ca ziarul „Curentul“ să fie încă o victimă în campania USL de intimidare a presei care nu se aliniază politicii sale, precum Antenele de la Grivco sau site-ul lui Nistorescu, cotidianul.ro, devenit între timp o flașnetă dezgustătoare de dezinformare. Fapt dovedit în cazul jurnalistei Carmen Valică de la RRA, care a fost chemată de la Bruxelles pentru a da explicații și care riscă să-și piardă slujba din cauza mizeriilor mincinoase ale lui Șova și Ivan (PSD) și Noricăi Nicolai (PNL). Continuarea aici

Pentru amatorii de senzaţii retro, o vizită la sediul societăţii de distribuţie a apei este echivalentul unei călătorii în timp. O curte delimitată de un gard antic, dotată cu post de portar de întreprindere acum abandonat, este primul indiciu ca ai păşit în anii ’70. Ograda Urban SA Slobozia este un muzeu în aer liber. Clădirile cu tâmplăria scorojită dar înconjurată de verdeaţă arată mai de grabă a sediu de CAP. În interior, pe culoarele strâmte mişună o lume încremenită şi ea în proiect, care se mişcă doar între avans şi lichidare, singurele repere fixe ale unor oameni rămaşi în urma vremurilor. Am ajuns în tunelul timpului pentru un contract de branşament la reţeaua de apă la care visez de cînd cu pauşalul pervers inventat de administratorul asociaţiei, care îmi umflă factura lunar ca să-i dea lui socoteala cu apometrele. Pe una dintre uşile de la parter citesc o etichetă scoasă la o imprimantă cu ace, pe care scrie foarte clar : „Serviciul Tehnic”. Bat la uşă timid şi, pentru că nu primesc nici un răspuns, apăs clanţa. Un birou mare, luminos şi dotat ca în anii ’70 găzduieşte compartimentul de avangardă al firmei. Două monitoare antice şi o tonă de dosare îngălbenite de vreme şi înghesuite pe 3 mese dau impresia că am nimerit unde trebuie. O doamnă între două vârste îmi confirmă că am nimerit bine dar într-un moment prost. Colega care avea ca sarcină să îmi colecteze cererea şi să îmi întocmească documentaţia era “puţin ieşită”. Aşa că mă pofteşte să aştept, deşi domnia sa şi colegul de la masa alăturată se băteau de muscă. Mă asigur că am înţeles corect invitaţia de a aştepta pe culoar şi ies. Doi paşi la stînga, doi la dreapta şi minunea se produce. Doamna între două vârste crapă uşa şi mă pofteşte în birou. “Haideţi că vă iau eu cererea până vine colega”. Îi mulţumesc umil şi-i întind actele despre care aflasem că trebuie să le am la mine, prin telefon, de la colega absentă. Mi se vâră sub nas o cerere tip încadrată economicos pe un sfert de A4. Îm trec adresa de domiciliu de două ori, aşa cum cerea formularul, şi primesc la schimb un petic de hârtie pe care erau trecute nişte cifre. Sunt îndrumat la casierie şi apoi, “la ultima pe dreapta”, pentru factură. Ies din clădire şi penetrez locaţia casieriei plin de speranţă. Fusesemm devansat de un singur consumator, care ajunsese la ghişeu cu banii pentru factură pregătiţi. La casierie, surpriză mare! Un perete de dosare în care erau arhivaţi sub formă de tabele consumatorii de la blocurile din oraş şi o doamnă dotată cu un chitanţier şi un pix, başca nelipsitul aparat de radio pus în surdină pe România Actualităţi, erau singurele dotări. Nu tu computer sau vreun instrument de evidenţă rapid, un ABAC ceva! Nu am timp să mă întreb cam cât durează o încasare în aceste condiţii arhaice că mă trezesc în faţa funcţionarei ce scăpase repede de clientul din faţa mea. Îi dau notiţa de la serviciul tehnic şi primesc chitanţa. Cu ea mă îndrept către “ultima pe dreapta”, de unde ridic o factură editată pe un calculator şi listată de o imprimantă suprinzător de silenţioasă în raport cu vîrsta sa. Cu factura revin la serviciul tehnic, unde mă aştepta o supriză de proporţii. Doamna însărcinată cu preluarea documentelor revenise la ghişeu. Contactul a fost brutal: „Aveţi datorii”? Întrebarea directă m-a descumpănit pentru moment. Dar îmi revin repede şi ies la contraatac: “Păi, dacă aveam, eram tâmpit să mă branşez individual ca să mă controlaţi dvs la plăţi”? Argumentul meu o blochează pentru moment. Dar după ce consemnează manual nişte specificaţii misterioase într-un registru trasat cu pixul reia ofensiva.”Reveniţi miercuri cu încă un set de copii de la contractul de casă şi cartea de identitate. Şi să aveţi 120 de lei la dvs. Dar să nu veniţi în pauza de masă, la 12, da?! Atunci vă dau şi contractul. Să aveţi la dvs ce v-am spus, da?” În birou s-a lăsat tăcere. Doamna de la contracte îşi recâştigase supremaţia ameninţată cumva de răspunsul meu impertinent, recunosc, cu privire la eventualele datorii. Am dat din cap în semn că înţeleg, am bânguit un salut şi m-am strecurat discret afară. Brusc, administratorul de la asociaţia mea care îşi dicta singur conţinutul chitanţei şi care îmi umfla factura cu pauşalul devenise uman. Îmi era deja dor de el şi de inscripţia din biroul modest al asociaţiei care decreta:    ”Cu prostul neşcolarizat/Te lupti puţin şi ai scăpat;/Dar lupta este colosală/Cu prostul care are şcoală.” Oare unde mă îndreptam eu, domnule? Răspunsul îl voi afla abia săptămîna viitoare.

Se aude prin targ ca nea Tatoi a fost ejectat de la conducerea Directiei Silvice la dorinta expresa a deputatului (cre)Tinel Gheorghe. Nea Marinica Cazacu, convertit la meseria de postas din cauze de recesiune si pe principiul „bun ce-o fi numai la bugetari sa fie”, a aprobat mutarea pozitiv. Se vede din avion ca intre cei doi mari barbati de stat a avut loc un targ. Nea Marinica a dorit sa fie presedintele PD-L Ialomita cu acte in regula. creTinel a zis ca vrea si el, la o adica, sa candideze la misto, desi era evident ca-l alegea dracu’! Dar Marinica s-a temut de impetuosul rozator de padure si a iesit la interval pentru negocieri. Oare de ce? Sa se fi speriat el de micul geniu din Fierbinti scos pe ecrane la produs de tanti Ada Mesesan prin metode specifice? Pentru cei care au uitat precizam ca un deputat PD-L a vorbit in gura mare despre faptul ca femeia nominalizata mai sus cerea stimulente de la deputatii pe care-i programa sa apara la televiziuni din partea partidului. Sa fi intrat creTinelul in gratiile conducerii superioare a imbecililor din Modrogan iar Marinica sa fi fost avertizat despre asta? Nu se stie, caci Marinica tace malc. Iar patricienii au scos pe piata informatia conform careia creTinel si-a retras candidatura la schimb cu mazilirea lui Tatoi de la conducerea Romsilva. Adica creTinel si-a tras mosie de la stat pe care o s-o dea in arenda grupului infractional de la Groasa si gastii de betivi din Urziceni pe care nea Tatoi i-a lasat sa isi faca de cap si sa fure ca-n codru. Marinica n-are ce face si confirma pentru colegii de la Indepedent ca PD-L i-a retras sprijinul lui Tatoi! Ca si cum i l-ar fi acordat vreodata! Adicatelea, prezidentul confirma teoria patricienilor cu basca si da apa la moara celor care sustin ca la PD-L totul se cumpara si se vinde, mai cu seama functiile de conducere din institutiile publice. Acum un lucru este clar. Marinica a cedat la santajul lui Tinel care a amenintat cu demisia fix in preajma motiunii de cenzura. Dar are el vreo garantie ca valetul lui Flutur se va multumi cu aceasta plata in natura si nu va atentat la scaunul de prezident al PD-L Ialomita? Mizeria este totala! Golania este la vedere si a ajuns titlu de glorie. Nu se numeste trafic cu functii publice, ci negociere! Compromis politic! Javrele o fac la vedere, in vazul lumii. N-au nici un fel de jena sau de frica. Pentru ca ele, javrele de la putere, stiu ca dupa ele vin alte javre care vor face la fel. In lumina manifestarilor de grota ale PD-L anticipez urmatoarele miscari:

-         Gigi Manea va fi numit prefect in maxim doua luni.

-         Radu Paros va fi numit sef la Casa de Sanatate.

-         Marinica Cazacu va fi numit ministru de interne.

-         Tinel, logic, va ajunge secretar de stat la Agricultura, ca daca nu va vota motiunea de cenzura si va trece la PNL, ca el e de dreapta mai ales la baie.

V-am pupat pe gingii golanasilor mici! Mars la Cotroceni cu batista ca va asteapta Basescu sa v-o dea cu hidrantul!

Domnul deputat Marian Neacşu este profund prreocupat de criza din sistemul de sănătate ialomiţean. Emoţionat! Dar şi inutil, căci potrivit fişei postului, domnul deputat nu poate decât sa facă ceva gargară inutilă sub formă de interpelări. Asta în fapt. Căci, teoretic, pentru bizonul electoral de stânga, un discurs populist în care politicianul, oricare ar fi el, afirmă că-i pasă, că nu doarme noaptea şi că se întâlneşte cu “factorii responsabili” face mult. Nu ajută la nimic, dar lasă o impresie care ar putea emoţiona lemnul din ştampila de vot sau din capul bizonului electoral. Iar domnul Neacşu ştie foarte bine asta şi cunoaşte virtuţile unor găini oferite în Campania electorală sau al unei ciorbe de rumeguş servită pe post de leac contra sărăciei. Vineri, 13 august, domnul deputat ne-a oferit o mostră de populism. Într-un comunicat de presă emoţionant, domnul deputat vorbeşte despre situaţia dramatică din spital. Cică de vina ar fi criza. Iată de ce ne umflă râsul şi plânsul simultan şi de ce plafonul de răbdare în ceea ce-l priveşte pe domnul deputat Neacşu ni se cam epuizează mai ceva ca cel al farmaciilor la Casa de Sănătate.

Neacşu vs Halatul!

Comunicatul domnului deputat vorbeşte despre eforturi, preocupări şi demersuri. Să curgă rumeguşul:   “Una dintre principalele preocupări ale acestei perioade a fost determinată de problemele extrem de grave cu care se confruntă sistemul medical ialomițean datorită subfinanțării acute a sistemului sanitar naţional – starea de lucruri afectând categorii ample de cetățeni puși în imposibilitate de a beneficia de servicii medicale ori de a-şi achiziționa medicamente – motiv pentru care, în a doua jumătate a lunii iulie şi începutul lunii august a.c., domnul Deputat Marian Neacşu a avut întâlniri cu reprezentanţii Colegiului Farmaciştilor din judeţul Ialomiţa, cu conducerea Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Ialomiţa, precum şi cu administrația Spitalului de Urgenţe Slobozia. În cursul acestor întâlniri, domnul Deputat Marian Neacşu a solicitat şi a primit informaţii detaliate privind criza financiară gravă care afectează atât pe cetăţenii care au nevoie de medicamente şi servicii medicale, cât şi farmaciile care sunt ameninţate de pericolul blocajului financiar, din cauza restanţelor de plată neachitate şi sincopelor în decontarea facturilor pentru medicamentele compensate livrate populaţiei. Colegiul Farmaciştilor din judeţul Ialomiţa şi-a exprimat nemulţumirea în ceea ce priveşte raporturile financiare cu Casa de Asigurări de Sănătate, cauzate de reducerea drastică a finanţării şi întârzierea decontării medicamentelor compensate. Ca urmare a celor sesizate, domnul Marian Neacşu a purtat discuții punctuale cu conducerea Casei de Asigurări de Sănătate Ialomița şi preşedintele Casei  Naționale de Asigurări de Sănătate, depunând totodată la C.N.A.S. un memoriu la care s-a anexat petiţia Colegiului Farmaciştilor şi solicitând rezolvarea aspectelor extrem de grave semnalate de Colegiul Farmaciştilor şi respectiv de către C.J.A.S. Ialomiţa, printr-un material scris obiectiv şi foarte bine documentat, alcătuit împreună cu aceștia. Totodată, la întâlnirea cu domnul Deputat Marian Neacşu, reprezentanţii administraţiei Spitalului de Urgenţă Slobozia au prezentat detaliat necesitatea suplimentării imediate a finanțării, în caz contrar Spitalul fiind pus în imposibilitatea de mai oferi asistenţă medicală. În principal, se solicită renegocierea contractului de furnizare servicii medicale în conformitate cu cifrele reale după cum urmează:

- creșterea cifrei medii lunare a pacienților acceptați şi decontați la spitalizare de la 1500 la 2000 pacienți, cât reprezintă şi media ultimilor ani.

-  în ceea ce privește asistenţa medicală de specialitate de recuperare-reabilitare în ambulatoriu – creşterea sumei anuale de la 126.880 lei la 565.000 lei, plafonul acordat fiind deja epuizat.

- suplimentarea numărului de spitalizări de zi, până la 800 de spitalizări/zi, aceasta fiind cifra reală înregistrată de la începutul anului.

- creşterea sumei anuale destinate şi pentru alte servicii (programe de sănătate, dializă etc. )

Necesităţile reale ale Spitalului de Urgenţă din Slobozia au fost calculate obiectiv prin evaluarea serviciilor medicale acordate în ultimii ani. Problemele sesizate urmează să fie concretizate într-o solicitare scrisă a Spitalului adresată C.J.A.S. Ialomiţa, prin care se cere ajustarea contractului-cadru şi redimensionarea finanţării acordate. Pe lângă îngrijorarea legitimă cauzată de criza fără precedent în care a fost adus sistemul de sănătate din România, domnul Deputat Marian Neacşu şi-a exprimat, în acelaşi timp, permanenta disponibilitate de a sprijini organizaţiile şi instituţiile implicate, atât la nivelul Parlamentului, precum şi prin intervenţii publice adresate Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. Totodată, domnia sa a explicat că se va implica efectiv în convingerea  reprezentanţilor Casei Naționale de Asigurări de Sănătate şi ai Guvernului ca, la proxima rectificare a bugetului, să se suplimenteze corespunzător sumele destinate pentru sănătatea publică din judeţul Ialomiţa”.

Ce ştie tot satul şi nu ştie deputatul

este faptul că venirea unui administrator cu pretenţii de manager de producţie PSD în fruntea spitalului a lăsat găuri dureroase. Concret, este vorba despre faptul că doctorii Panţuru şi Tron au lăsat lăsat în conturile spitalului nişte zeci dde miliarde. Care bănet s-a topit ca îngheţata la soare sub bisturiul necruţător al activistului PSD Vasile Olaru. Schema de personal s-a umflat cu pompa, achiziţiile de materiale, hrană, medicamente şi alte mărunţişuri au devenit secret de stat, etc. Iată ce scrie un cititor pe site-ul nostru:

DE ZANFIR JURISTUL NU SE OCUPA NIMENI?

1.TRANSPORT DIALIZAT -SPITALUL A PLATIT 5000LEI AMENDA -DIN VINA LUI ZAMFIR

2.LIPSA DIN MAGAZIA SPITALULUI -INCEARCA SA O ACOPERE!!!! ATENTIE D-LE ENCIU!!!

3.DEFINITIVARI PE POST A PERSOANELOR ANGAJATE ILEGAL TEMPORAR PE POSTURI VACANTE DEFINITIV

4.I-A DUBLAT SALARIUL LU” NEVASTA-SA -ANGAJATA ILEGAL ATENTIE

Pare o glumă, nu? De Zamfir s-au ocupat procurorii, care l-au trimis în judecată după ce GSE a dezvăluit ingineria imobiliară din curtea spitalului făcută pe sabia şi pixul lui Olaru. Managerul pesedist a fost făcut scăpat de procurori din motive care ne scapă şi pe care le mai aşteptăm în scris de la conducerea Parchetului, aşa cum scrie la lege. Cât despre jaf şi furt, colegii de la Indepedent fac o dezvăluire senzaţională. Care vorbeşte despre volatizarea unor materiale sanitare din magazia spitalului. Găuroiul? O bagatelă de vreun miliard de lei vechi. Pe site-ul ziarului Indepedent un cititor confirmă ipoteza conform căreia managerul reinventat Olaru, abia scăpat din ghearele tăiate ale procurorilor incoruptibili de la Slobozia, face presiuni pentru a forţa angajaţii să semneze bonuri de consum fictive care să acopere găuroiul. Iată cum descriu cazul colegii de la Independent: “Nu, nu vorbim despre vreo farmacie spartă de un hoţ de ocazie, ci fix despre magazia de medicamente a Spitalului Judeţean de Urgenţă. Şi nu vorbim nici despre o aspirină ajunsă voluntar în buzunarul vreunui magazioner pentru a trata o răceală a soţiei, ci despre medicamente şi aparatură medicală de peste 85 mii de lei. Adică 850 milioane de lei vechi. Cum a fost posibilă o asemenea grosolănie într-un sistem sanitar şi aşa aflat în comă financiară ne vor lămuri poliţiştii ce actual instrumentează un dosar penal de toată frumuseţea.
«Suspectul» dosarului nu este altul decît magazionerul, un anomin cu numele de Ionel Petre, acuzat de delapidare. Şi pentru ca povestea furtului de medicamente din branula bolnavilor să fie şi mai conturată trebuie să precizăm că dosarul penal s-a constituit la autosesizarea poliţiştilor în urmă cu aproximativ o lună de zile. Recent însă, teoria anchetatorilor a fost confirmată de directorul compartimentului Financiar-Contabil, Carmen Ţenea, dar şi de directorul medical, Horia Pîrgă. La puţin timp de la autosezisarea poliţiştilor, Ţenea şi Pîrgă au depus, la rîndu-le, o sesizare ce reclamă dispariţia unei cantităţi de medicamente şi aparatură medicală de peste 85 mii de lei, furt descoperit în urma unui audit financiar intern…
Întrucît dosarul privind furtul calificat din magazia Spitalului se află în plină anchetă, poliţiştii ialomiţenii au refuzat să se pronunţe cu privire la amănunte. În schimb, surse din cadrul Spitalului Judeţean susţin că cel mai probabil ancheta va muri înainte de a se produce verificarea propiu-zisă, întrucît actuala conducere s-ar «strădui» din greu la acoperirea găurii din medicaţia bolnavilor.
Nişte unii aflaţi pe holurile instituţiei sanitare aduc însă pe tapet o altă teorie. Potrivit acesteia, medicamentele nu ar fi ajuns niciodată în magazia Spitalului, ci doar documentele pentru respectivele medicamente…”.

Afaceri pe filiera Beraru-PSD

O cercetare sumară pe filiera hoţiei de la spital care i-ar fi fost accesibilă şi domnului deputat Neacşu relevă nişte amănunte interesante. Firma care a aprovizionat spitalul cu materiale sanitare este Pansiprod Medical SRL cu sediul social în Filipeştii de Pădure din judeţul Prahova. Cum a ajuns această firmă la spital şi ce anume materiale a livrat efectiv faţă de ce a facturat este treaba anchetatorilor să afle. Cert este faptul că surse autorizate din spital bagă mâna cu tot cu mânuşa chrugicală în foc şi suţin că firma s-a aciuat la banii spitatului Slobozia pe mandatul lui Olaru. Firmuliţa din Filipeştii de Pădure este deţinută de compania off-shore Wichita B.V din Olanda. Această companie mai deţine alte două firme româneşti abonate la contracte de achiziţii cu spitalele. Este vorba despre Paraprodfarm Industries SRL şi Phoenixmed 2000 SRL. Tot acest conglomerat de firme este controlat de puşcăriabilul româno-israelian Sorin Beraru. În anul 2000, în urma unor anchete penale firma controlată la vedere de Beraru, Phoenixmed, care era abonată la contracte ilegale cu spitalele a fost înghiţită cu tot cu patrimoniu şi clienţi de nou înfiinţata Phoenixmed 2000 SRL, controlată la rândul ei de off-shor-ul olandez. Adică de Beraru. Iar când spui Beraru gândul te duce fix la PSD.

Puşcăriabilul, la masă cu Năstase!

Când spui Beraru spui o condamnare de 7 ani de închisoare încasată în scandalul CI-CO, în care Beraru a încercat să cumpere o sentinţă favorabilă cu 1,5 milioane de dolari. Şi mai spui o serie de privatizări ilegale făcute fostul FPS în favoarea mogului de partid. Deşi e căutat de ani de zile pentru a fi băgat în puşcărie, Beraru nu este de găsit. În anul 2001, în cadrul unei întâlniri a fostului premier Adrian Năstase cu oamenii de afaceri israelieni a apărut şi Beraru, care a stat nas în nas cu Năstase şi cu şeful poliţiei de atunci, generalul Toma Zaharia. Iar afacerile lui Beraru care vizează bani publici se derulează nestingherite şi, iată, ajutate de camarazii din PSD la adăpostul off-shor-urilor din Olanda. Revenind la firma care a aprovizionat spitalul de la Slobozia cu materiale sanitare, ea a fost implicată în mai multe scandaluri legate de calitatea mărfurilor livrate. În 2005 s-a ajuns la concluzia că acele medicale vândute de Pansiprod au fost infectate  cu stafilococ. În august 2008, o femeie a decedat în urma unei operaţii de cezariană la care s-a folosit aţă chirurgicală contaminată cu Bacillus Cereus, importantă de firma Pansiprod din China.

Domnul Neacşu, cât e halatul?

Cerem scuze domnului deputat că  de la o realitate crudă, care-l preocupă, am dus discuţia în off-shoruri olandeze unde zac banii contribuabilului român la sistemul sanitar. Dar realitatea crudă este aceea că dincolo de subfinanţarea cruntă pe care PSD şi celelate partide o trâmbiţează ca să explice prostimii de ce nu-s bani de aspirine, cauza reală este hoţia şi corupţia de care dau dovadă cei puşi să administreze banii fraierilor. Am demonstrat-o şi noi şi alte câteva ziare în dezvăluirile despre scandaloase tunuri cu vaccinul anti HPV sau cel al gripei porcine, unde politicienii din toate partidele au furat de-au rupt. Acestea fiin spuse, comunicatul de presă al domnului Neacşu nu poate fi tratat altfel decât ca gargară politicianistă. De care suntem sătui până-n gât!

În anul de grație 2005, mai precis la data de 4 octombrie, domnul Randag Eugene, mare manager la Expur SA, se asociază cu un șofer. Șoferul se numește Cristache Ștefan și deține firma Agreabil SRL București. Ce-i lega pe cei doi oameni care au decis să se asocieze în scopul obținerii de profit? Un contract baban de transport pe care Expur SA reprezentată de Randag în calitate de angajat al concernului Alimenta îl oferea cu generozitate firmei Transpur, creată cu un an mai devreme de protejatul său Jan Dumitrescu. Decizia lui Randag de a se asocia în firma Agreabil cu un necunoscut este cea mai clară dovadă a modului în care angajații multinaționalelor își căpușează angajatorii. Și iată și demonstrația

Pleașcă pentru țeparul Dumitrescu

Așa cum arătam, firma Transpur SRL ia ființă la data de 4 octombrie 2004. Administrator și acționar este Jan Dumitrescu, fost șofer de taxi, ajuns mâna dreaptă a boss-lui Eugene Randag. Două zile mai târziu, la data de 6 octombrie 2004, Expur încheie cu Transpur Expedition SRL contractul de prestări servicii numărul 200427. Obiectul contractului îl reprezintă asigurarea transportului de cereale pentru Expur în perioada 2004-2009, la prețuri per kilometru ce urma să fie negociate ulterior. Din partea Expur contractul absolut ilogic este semnat de mâna dreaptă a lui Randag, directorul general Peter Tagge, un american deținător a 2 acțiuni ale companiei.  Acest contract transforma Transpur în transportatorul oficial al Expur, ceea ce conferea căpușei conduse de Jan Dumitrescu un avantaj extrem de important. Nou intrat pe piață, Dumitrescu câștiga lipindu-se de prestigioasa companie onorabilitate și credibilitate. Adică exact calitățile pe care, afacerile ulterioare aveau să demonstreze cu vârf și îndesat, protejatul lui Randag nu le avea. Deși la data încheierii contractului lipsea obiectul muncii, firma Transpur neavând nici măcar o roată de camion la acea dată, lucrurile aveau să meargă ca unse cu firma grupului Alimenta pusă garant de Randag.

Expur, garatul unei căpușe nou nouțe!

Cinci luni mai târziu, la data de 15 martie 2005, Transpur achiziționează prin contribuția celor 5 acționari ai săi camioane Mercedes cu semiremorci. Cele 5 camioane au fost cumpărate în leasing de la BT Leasing Transilvania SA, care a acceptat să încheie afacerea doar după ce Expur a devenit fidejusor pentru Transpur. Mai exact spus, Randag l-a mandatat pe locotenentul său Peter Tagge să transforme societatea grupului Alimenta în garant pentru afacerile lui Jan Dumitrescu. Numai că afacerea garantată de contractul de transport încheiat cu Expur avea perspective frumoase. Așa că în combinație au fost atrase și alte persoane dornice să câștige în ban cinstit. Printre ele managerul Randag, sedus de perspectiva unor câștiguri extra, angajata de la Banca Transilvania care s-a ocupat de perfectarea contractului  sau omul care a vândut camioanele din partea reprezentanței Mercedes. Ca să câștige toată lumea. Una peste alta Dumitrescu aduna astfel încă 4 camioane de la alte două firme, mașini cumpărate în același sistem. Numai că pentru celelalte firme garantul în fața societății de leasing devine Transpur Expedition, în calitate beneficiar al contractului cu Expur. Pentru această mică favoare, firmele cotizau la Dumitrescu 10% din veniturile obținute lunar. Cu o singură excepție notabilă: Agreabil SRL. Și iată din ce motive.

Conexiunea lui Randag cu șoferul de microbus!

La data de 4 octombrie 2005, când afacerea  începuse să meargă, Randag intră în cărți și își manifestă dorința de a contribui la sporirea capacității de transport  Expur. Ca tare, se gândește să cumpere un camion. Și, sfătuit de Jan Dumitrescu, intră în combinație cu patronul firmei Agreabil SRL, firmă care achiziționează două camioane în leasing. La aceași dată Randag devine proprietar pe 50% din acțiunile firmei iar Jan Dumitrescu devine administrator. Ulterior Agreabil devine subcontractor al Transpur, achitând pentru asta o taxă de management de doar 5%, nu 10% ca celelalte firme. Banii rezultați din afacere aveau să fie livrați din ordinul lui Randag, unei domnișoare din staff-ul Expur pentru care boss-ul avea o slăbiciune atât de mare, că pe lângă camionul pus la treabă i-a oferit și un apartament în București. Din păcate pentru vrăbiuța de la sectorul financiar, răsplata lui Randag s-a dus pe apa sâmbetei grație unei afaceri cu miros de bordel dezvăluită de curând de colegii de la Indepedent. Operațiunile derulate până în acest moment de Jan Dumitrescu ne îndreptățesc să afirmăm fără dubii că Expur a fost un paravan pentru toate țepele pe care acesta le-a distribuit în Ialomița și nu numai. Iar Randag a fost mai mult decât un protector al acestor afaceri, așa cum vom demonstra în continuare.

Agreabil ia caimacul

La începutul anului 2007, între asociații de la Transpur intervin discuții aprinse pe tema managementului firmei. Lucian Popescu, cel care a avut inițiativa înființării firmei descoperă lucruri nu tocmai curate în contabilitate. Asta pentru că sediul Transpur se afla în apartamentul său și aici ajungeau actele. Enervat de insistența acționarilor care doreau să știe ce se întâmplă cu banii lor, Dumitrescu pune la cale un plan menit să-i elimine din cărți pe investitorii inițiali. Astfel, la data de 3 ianuarie 2007  scoate din cărți firma Transpur, care din contractor principal al Expur devine subcontractor al SC Agreabil, firmă care-l conținea pe Randag printre acționari. Contractul este semnat de Jan Dumitrescu pentru ambele firme și are ca efect diminuarea veniturilor firmei Transpur. Efectele se văd după un an, când societatea nu mai achită ratele la contractul de leasing fiind somată de BT Transilvania și amenințată cu rezilierea contractului. Practic, în acel moment, BT era descoperită total, deoarece contractul de transport al debitorului Transpur nu mai exista. Exista în schimb calitatea de fidejusor al Expur, calitate de care creditorul BT Transilvania nu s-a folosit niciodată. Asta pentru că altul era planul.

Transpur ia țeapa!

La data de 11 ianuarie 2008 BT Transilvania notifică firma Transpur cu privire la existența unui debit de 130.567 de lei și solicită debitorului plata restanțelor. Notificarea nu se face la sediul Transpur din apartamentul asociatului Popescu Lucian menționat drept adresă de corespondență în contract, ci la sediul….Expur SA din București. Notificarea este primită de Dumitrescu  3 zile mai târziu. Pe data de 15 ianuarie sosește la aceeași adresă o somație prin care BT TRANSILVANIA solicită Transpur să predea camioanele până pe data de 21 ianuarie 2008 și amenință cu sesizarea poliției pentru…. furt! În aceeași zi este trimisă la aceeași adresă și scrisoarea de reziliere prin care Dumitrescu era anunțat că Transpur a pierdut contractul de leasing. Golănia se vede din avion și la ea a luat parte și conducerea Expur. Astfel, la data de 19 decembrie 2007 BT Transilvania notifică Expur în calitate de fidejusor despre debitele înregistrate de Transpur. A doua zi, pe 20 decembrie 2007, Peter Tagge răspunde în numele Expur și își exprimă acordul cu privire la preluarea contractelor și achitarea restanțelor. Numai că pe data de 16 ianuarie 2008, Expur apare din nou garant în același tip de contract de leasing încheiat cu același creditor, BT Leasing, cu același personaj în spate, debitorul Jan Dumitrescu pe care BT îl căuta cu poliția să-i ia camioanele, dar pe o firmă nou nouțăTransgrup SA Valea Ciorii, înființată la data de 21 decembrie 2007 exact cu acest scop: să preia camioanele de la Transpur. Camioanele au trecut de pe o firmă pe alta fără a fi predate de Transpur către firma de leasing. Expur s-a angajat în solidar cu Transgrup să preia obligațiile din noul contract de leasing, ceea ce demonstrează cu vârf și îndesat că onorabila companie este băgată până-n gât în golăniile lui Jan Dumitrescu. Ceilalți patru acționari ai Transpur au pierdut peste 500.000 de euro fără a mai pune la socoteală miliardele de lei drenate din firmă spre buzunare deocamdată necunoscute de ingineriile penale ale lui Jan Dumitrescu. Ca un soi de divertisment, adresa de contact înscrisă în contractual de leasing al firmei Transgrup este jand@alimenta.ro. Cât despre Randag, acesta s-a retras din Agreabil SRL  în februarie 2008, când firma a fost radiată din București și înmatriculată la Slobozia,cu Jan Dumitrescu acționar pe locul lăsat de marele boss. Probabil pentru ștergerea urmelor de căpușare intensivă a Expur. Din păcate pentru băieți, ceva vestigii se mai găsesc.(va urma)

Consilierii PD-L din comuna Perieți îl acuză pe secretarul consiliului local Ionuț Ghica de atacuri cu SMS-uri, scrisori capcană și amenințări. La rândul său, secretarul afirmă că domnul consilier Nicolae Pîrvu l-a amenințat cu bătaia postând în acest sens un soi de înregistrare pe youtube. Războiul dintre cele două tabere este total, consilierii PD-L Stoica și Pîrvu depunând plângeri penale împotriva secretarului. Meciul a pornit de la refuzul secretarului de a pune la dispoziția consilierilor documente ale primăriei și stenogramele ședințelor pe motiv că… nu funcționează copiatorul.

Scrisori cu făină pentru Pîrvu

Ionuț Ghica este noul secretar al consiliului local Perieți, instalat în funcție după pensionarea fostului secretar Vasilica Constantinescu. Asaltat cu solicitări scrise și verbale din partea consilierilor PD-L Pîrvu și Stoica, secretarul a cedat nervos prima dată pe scările prefecturii. L-a contrat puternic și suburban pe Pîrvu, care încerca să închege un dialog pe tema unor materiale de ședință elaborate cu întârziere. Episodul 2 al bătăliei s-a purtat apoi în biroul secretarului, unde același consilier Pîrvu intrase pentru a solicita niște documente. Secretarul i-a aruncat cererile pe jos și i-a explicat că nu vrea să stea de vorbă cu el. Pîrvu i-a replicat că nu este bine să se pună în contra legii. De aici a ieșit un întreg tămbălău, consilierul fiind chemat de secretar în fața comisiei de disciplină a Consiliului Local. La scurt timp, pe adresa de la domiciliul din Misleanu Pîrvu a primit niște plicuri suspecte în care se găseau niște desene ciudate și un praf alb. Asta nu înainte ca telefonul consilierului să înregistreze niște convorbiri presărate cu amenințări. Pîrvu a depus o plângere și l-a acuzat pe secretar că s-ar afla în spatele acestor demersuri.  Meciul pare intrat în prelungiri, dar un altul este pe cale să înceapă.

Atacul poetic și, deocamdată, anonim

La sfârșitul anului trecut, celălalt consilier PD-L intrat în vizorul secretarului, medicul Ștefan Stoica, a primit un SMS cu urări de Crăciun. Se întâmpla imediat după ultima ședință din an, când consilierii PD-L intraseră din nou în conflict cu majoritatea pe tema unui proiect de hotărâre dubios. Imediat după urări, la adresa lui Stoica au curs înjurături și amenințări după tiparul celor încasate de Pîrvu.  Atacurile au survenit atât în proză cât și în versuri și par venite din creierul extraplat al unui nevertebrat. Cităm: “D’abia aștept să discutăm bărbătește să vedem care e problema ta de te tot legi de mine. Băi băiatule, te-ai gândit prea târziu să te interesezi de persoana mea. Sunt unul care nu se supune nimănui, cu atât mai puțin în fața unor nespălați ca voi. Conflictul l-ați pornit voi, dar o să vă pară rău. Morții mă-tii de jegos”. Delirul a continuat apoi în versuri: “De te-ating o tar cu bota/ Eu te var în doamna ma-ta/Ce atata tura-vura/ Nu pricepi țăran căpos/ Că-s pe cal și tu ești jos? PS. D’abia astept sa discut cu tine de la barbat la barbat. Sincer, nu te vad bine. Oi fit u diliu dare u sunt si mai diliu decat tine. Oricum, daca era ceva de capul tau ramaneai doctor in Bucuresti, nu un prapadit de doctor la Perieti. ” Un alt SMS demonstrează că persoana care l-a scris este la curent cu scandalul și știe exact ce demersuri a făcut doctorul Stoica pentru a afla care este sursa atacului: “Iar daca nu iti plac versurile mele si n-ai simt artistic, poti s-o sugi si sa ma reclami unde vrei. Sugea-mi-ai p…a de mascarici! Te-au mătrășit aia din București ăia din Bucuresti de poama bună ce ai fost si ai ai venit la Perieti sa te iei de unul si de altul ? Problema ta e ca te-ai luat de persoana nepotrivita de unul care n-are frica nici de D-zeu, nici de politie sau parchet, cu atat mai putin de un prapadit ca tine ”.

Secretarul neagă acuzațiile

Am încercat să-l contactăm pe secretarul Ghica pe numărul de telefon de la care s-au trimis SMS-urile, respectiv 0721/976737. O voce de bărbat ne-a răspuns și ne-a spus că am greșit. La telefonul fix, vocea secretarului semăna izbitor cu cea de la mobil. Dar secretarul ne-a declarat că nu are nici un fel de conflict cu doctorul Stoica și că despre sms –urile care i se pun în cârcă a aflat la ședința de consiliul local din ianuarie, când Stoica a informat consilierii despre conflict. Ghica recunoaște în schimb că are un conflict deschis cu Pîrvu și susține că acesta l-ar fi amenințat. Nici unul dintre dosarele constituite la adresa secretarului la plângerile celor doi consilieri nu s-a finalizat.

Problema rețelei de alimentare cu apă a municipiului Slobozia a devenit prioritatea zero a primarului Gabi Ionașcu. Asta pentru că starea proastă a conductelor din oțel și azbest influențează negativ calitatea apei din sursă subterană furnizată în prezent de SC Urban SA. Ca atare încă din această lună se va trece la demararea procedurilor de achiziție a materialelor necesare și identificarea unor surse de finanțare care să acopere costul operațiunii estimat de specialiștii primăriei la 8,6 milioane de lei. Primarul susține că prin rectificarea de buget operată  deja se asigura circa 1 milion de lei iar din utilizarea taxei de dezvoltare de 5% din prețul apei încasată de Urban se vor asigura încă 390.000 lei: “Cu acești bani putem demara procedurile de achiziție a conductelor din polietilenă necesare pentru rețeaua interioară și a celei din fibră de sticlă utilizată la alimentarea orașului. De asemenea avem în vedere achiziționarea serviciilor de montaj cu operatori care să dețină atât tehnologia clasică pe baza săpăturii deschise pentru conductele mai mari de 400 de mm cât și tehnologia de montare tip tub în tub care presupune montarea unei conducte noi de același diametru prin conductele vechi. Potrivit estimărilor noastre lucrarea va putea fi finalizată integral în septembrie 2010, asta în condițiile în care reușim să găsim surse de finanțare. Costul general estimat este de aproximativ 8,6 milioane și va fi acoperit din surse proprii ale bugetului, din utilizarea taxei de dezvoltare percepută de Urban în tariful încasat de la populație pentru livrarea apei și din surse de finanțare externe pe care acum le identificăm ”.

Operatorul regional este inaccesibil

Ionașcu spune că în acest moment Slobozia nu poate apela la serviciile unui operator unic care să furnizeze apă datorită conjuncturii economice și a relației juridice cu Amonil: “S-a făcut o analiză la nivelul Consiliului Local cu privire la posibila afiliere a municipiului la un operator unic de apă așa cum se întâmplă în mai multe orașe din țară. Analiza noastră a reliefat faptul că în acest moment și în această conjunctură această afiliere nu este posibilă. Situația financiară grea a Urban SA este unul dintre motive. Urban are debite mari de încasat de la populație și are la rândul său de achitat sume considerabile către Amonil, sume rămase restante de pe vremea când de la această societate se livra și agent termic către populație. Această situație economică a generat o conjunctură juridică dificilă. Consiliul Local a fost obligat printr-o hotărâre judecătorească să achite către Amonil suma de aproximativ 154 de miliarde și în aceste condiții nu putem face nici un fel de asociere până nu clarificăm situația. Din acest motiv municipiul Slobozia trebuie să se descurce cu forțe proprii pentru a furniza cetățenilor săi servicii de calitate”.

Prețul apei va scădea

Estimările specialiștilor de la Urban SA în materie de tarife percepute pentru furnizarea apei sunt optimiste. Primarul Ionașcu spune că în acest moment se lucrează la două variante de preț care au în vedere atât situația actuală, ce înglobează în preț pierderi de circa 30%, cât și situația de după reabilitarea rețelei, opreațiune ce va elimina pierderile:”Prețul asupra căruia discutăm astăzi cu specialiștii de la Urban este mai mic decât cel perceput în prezent. El se situează între 1,86 lei pe metru cub și 2,11 lei pe metru cub. În prima variantă am calculat prețul luând în considerare eliminarea pierderilor din rețea iar în cea de-a doua situația actuală când contabilizăm circa 30% pierderi datorate deteriorării rapide a rețelelor. În ambele variante prețul se situează sub cel actual care este de 2,54 de lei pe metru cub. Nu în ultimul rând am cerut juriștilor primăriei să studieze posibilitatea eliminării redevenței pe care Urban o plătește Consiliului Local pentru utilizarea rețelelor. Măsura mi se pare corectă față de cetățenii municipiului, care au plătit prin taxe și impozite costul rețelelor. În condițiile în care redevența este inclusă în prețul apei, populația plătește practic de două ori pentru același lucru iar asta nu este corect. Din moment ce pentru operatorii regionali privați există practica scutirii de redevență nu vad de ce nu am putea proceda și noi la fel cu societatea noastră ”.

Apa subterană este singura opțiune corectă

În ciuda controverselor legate de calitatea apei care ajunge la robinetele cetățenilor primaul Gabi Ionașcu susține că aceasta era singura opțiune corectă pentru o apă de calitate: “Sursa subterană pentru care am optat are câteva avantaje pe care nu le poate contesta nimeni. Este vorba despre potabilitatea controlată strict, despre garanția continuității în furnizarea ei și nu în ultimul rând de prețul mult mai mic față cel al apei adusă de la Dunăre. Cei care folosesc în prezent filtre simple pot constata că apa are o calitate ridicată, incomparabilă cu cea venită de la Dunăre dintre gunoaie. Este un fapt că în prezent rețeaua de distribuție ne creează niște probleme dar de îndată ce vom schimba conductele vom avea l robinete apă de o calitate garantată. La fel de evident este și faptul că nu avem a ne teme de restricționarea serviciului așa cum se întâmpla cu apa cumpărată de la Amonil. Ba din cauza deversărilor scăpate de sub control, ba din cauza datoriilor eram în permanență amenințați cu restricționarea furnizării. Acest lucru nu se mai poate întâmpla acum. Vreau să-i asigur pe toți cetățenii că nu există a ora aceasta nici un pericol ca Slobozia să aibă probleme în alimentarea cu apă, rețelele fiind capabile să reziste în ciuda spărturilor care mai apar. Despre preț nu e cazul să mai discutăm, estimările prezentate fiind, cred eu suficiente. De altfel în cel mai scurt timp va fi convocată comisia pentru aprobarea propunerii de preț și apoi se va merge la ANRSC pentru avizare. Cu puțin ajutor de la Dumnezeu, în septembrie 2010 vom putea furniza apa la un preț de 1,86 de lei pe metru cub, ceea ce reprezintă unul dintre cele mai mici prețuri din țară. Acesta va fi răspunsul primarului Gabi Ionașcu la adresa celor care s-au grăbit să mă acuze nefondat și să folosească un subiect sensibil, o problemă delicată pentru toți locuitorii Sloboziei, pentru a-și trage foloase electorale. Timpul va dovedi că am lucrat onest și în interesul cetățenilor”.

Poliţiştii bătăuşi din Ialomiţa şi-au găsit aliaţi de nădejde în tentativa lor de a ieşi basma curată după ce, în noapte de 11 septembrie 2009, au snopit din bătaie doi oameni în incinta postului de poliţie din comuna Scănteia. Victimele, Ion Aron şi Costel Apostolache, au fost externate la nici 48 de ore de la internare de către directorul spitalului, doctorul chirurg Vasile Olaru. Dacă în cazul lui Apostolache măsura este justificată, el neavând mari probleme, Aron a ajuns pe cont propriu la Spitalul Clinic de Urgenţă unde medicii au constat multiple traumatisme ale coloanei vertebrale şi au descoperit şi o coastă fisurată. În hora muşamalizării a intrat şi conducerea IPJ Ialomiţa, care prin intermediul biroului de presă ne-a livrat un comunicat  aberant în care ni se explica pe trei pagini că cei doi s-au bătut singuri lovindu-se cu capul de pereţi. Ulterior, lămuririle solicitate de noi n-au mai venit deşi ni s-a promis un răspuns la cele câteva întrebări adresate telefonic.

 

Sănătos la Slobozia, varză la Bucureşti

 Externat rapid din spital deşi abia se putea mişca, Ion Aron, cel care a fost ţinta poliţiştilor, a ajuns pe cont propriu la Spitalul Clinic de Urgenţă din Bucureşti. La Slobozia directorul spitalului, medicul Vasile Olaru, l-a asigurat că nu are nicio problemă şi l-a dat afară din spital refuzând să-i pună la dispoziţie radiografiile şi interpretarea medicală a analizelor la care a fost supus. La Bucureşti situaţia s-a schimbat radical. Medicii au constatat multiple traumatisme ale coloanei vertebrale precum şi un traumatism cu fisură în zona toracelui. Practic, asta înseamnă că omul a fost bătut cu simţ de răspundere toată coloana vertebrală fiind afectată iar agresiunea s-a produs în aşa fel încât să nu lase semne vizibile. Metoda este tipic miliţienească. Diferenţa între “lombalgiile bilaterale” consemnate de doctorul Olaru în biletul de externare şi care nu există ca diagnostic după părerea unor medicii  şi multiple traumatisme constatate de medicii din Bucureşti l-ar putea aduce pe directorul spitalului Slobozia în faţa Colegiului Medicilor, dacă nu la Parchet.

 

Poliţia nu-şi poate explica aberaţiile

 În hora muşamalizării a intrat şi conducerea IPJ Ialomiţa care s-a încadrat în procedura standard. Luni dimineaţă, după ce presa a început să se intereseze de caz, pe numele lui Aron a apărut un dosar penal în care era acuzat de distrugere şi ultraj. Aşa se întâmplă de fiecare dată când un poliţist este acuzat de violenţe nejustificate iar exemplele numeroase din trecut stau mărturie. Am solicitat poliţiei să ne explice anumite chestiuni din materialul informativ ce ne-a fost pus la dispoziţie şi care în opinia noastră erau neclare:

- cum se explică faptul că deşi poliţia afirmă că cei doi s-au lovit singuri cu capetele de pereţi, pe feţele lor nu exista nici măcar o zgîrietură care să ateste acest fapt ?

- ce măsuri a luat şeful de post Gere Valentin în intervalul 2-11 septembrie în care susţine că Aron i-a ameninţat familia şi pe el ? Cum se explică faptul că în ciuda comportamentului invocat de poliţist Aron nu a fost reclamat pentru insulte şi ameninţări.

- care este baza legală pentru încătuşarea celor doi şi aducerea lor sub pază la postul de poliţie câtă vreme pe numele nici unuia dintre ei nu exista la data respectivă vreo lucrare penală care să justifice măsura.

Deşi biroul de presă ne-a promis un răspuns la aceste întrebări, acesta nu a mai venit. Mai mult, ofiterul care se ocupa de presă nu a mai răspuns la telefon. Asta poate şi pentru că nici măcar biroul de presă al poliţiei nu poate explica ceea ce este evident pentru toată lumea.

Că poliția ialomițeană este coruptă la vârf a demonstrat-o cu vârf și îndesat ultimul scandal de presă soldat cu destituirea prin pensionare a șefului IPJ și a șefului poliției Slobozia. Din păcate, nici talpa poliției nu este mai curată. Sâmbătă, 12 septembrie, doi bărbați din comuna Scânteia au ajuns la reanimare. Salvarea i-a cules de pe un câmp, dintr-o colibă, unde unul dintre ei avea o bostănărie. Starea de “grație” în care i-am găsit le-a fost provocată de o bandă de polițiști condusă de șeful de post din Scânteia, un anume Gere Valentin. Victimele au fost culese de salvare din câmp. Povestea pe care una din rude a istorisit-o la 112 i se părea operatorului o exagerare. Cum să ajungă doi oameni în stare de inconștiență la spital după o întâlnire cu un grup de oameni ai legii? Chiar așa, cum?

Mobilul scandalului: o plângere îngopată

Ion Aron are 30 de ani și o bostănărie. Cu ceva timp în urmă, niște necunoscuți i-au dat foc colibei din câmp unde își păzea pepenii. S-a plâns șefului de post, care în deschidere i-a cerut 400.000 de lei pentru două sticle cu vin, ca să se dezmorțească treaba și organul să funcționeze la parametri. I-a dat și susține că are și martor. Martorul se cheamă Apostolache Costel, pe care-l adusese la post să declare ce văzuse în legătură cu incendiul de la câmp. Anul acesta, în preajma Paștelui s-a dus din nou la poliție ca să vadă ce-i cu plângerea lui. Organul a poftit la o mioară sau un cârlan, ca să facă o masă și să dea drumul la dosar. Că cică așa e obiceiul. La o adică ar fi mers și 2oo de lei cash. A refuzat și, după cercetări pe cont propriu, s-a dus la poliție din nou. De data asta cu o listă de suspecți. A mai trecut ceva timp și, când s-a făcut aproape anul, a primit acasă o soluție. NUP, zice el, fără să știe prea multe despre semnificație. Știa totuși că asta însemna că vinovații au dat ceea ce el a refuzat să dea și că dosarul s-a închis. Și-a vărsat năduful într-o discuție între patru ochi cu șeful de post Gerea Valentin. Și și-a văzut de ale lui considerând cazul închis. Organul însă n-a considerat la fel.

Asaltul final

Era vineri noaptea și Aron își petrecea ultima noapte în câmp. A vândut pepenii și s-a întors abțiguit de la tara unde își cântărise marfa cu mâncare pentru nevastă și copil care-l așteptau. A adormit buștean. După miezul nopții s-a pornit asaltul. Trei mașini Logan cu inscripția poliției pe ele s-au apropiat de colibă cu luminile stinse. Mai mulți polițiști în uniformă au coborât cu pistoalele la vedere. Nevasta lui Aron, ieșită din colibă pentru nevoi lumești, a amuțit. I-au cerut să-și trezească bărbatul și ea le-a spus că-i beat și nu poate. Au intrat după el și l-au luat la bătaie din somn. Gerea a condus lucrarea milițienească cu profesionalism. L-a culcat la pământ și i-a pus cătușe la mâini. Între timp a sosit la colibă cu căruța și Apostolache, prieten și ajutor al lui Aron. L-au umflat și pe el că a avut tupeu să le ceară să se oprească. I-au dus la post legați fedeleș și i-au băgat în camere separate. Aron își amintește doar că a fost lovit până a leșinat. Apostolache a fost mai norocos. După ce i-au dat niște scatoalce și i-au rupt maieul de pe el i-au dat drumul. Cătușele i le-a desfăcut Stanciu Marian, șef de post la Traian, venit în sprijinul colegului său de la Scânteia. După spusele victimelor, la fața locului a fost prezent și Bogdan Marian, fost polițist la Scânteia, avansat acum șef de post la Cocora. Ba chiar și gardianul comunitar a participat la represalii: “Taci, mă, f… morții mă-tii că la cât te-am bătut te mai iau o dată”. Așa spune Apostolache, care a încercat să ceară explicații. L-au lăsat să intre la Aron, care zăcea pe podea. Apostolache spune că erau toți beți cui și înjurau ca la ușa cortului. Urmele de cătușe se văd la mâinile lor. Aron este bătut ca un șnițel, în zona ficatului. Apostolache le-a cerut polițiștilor să cheme salvarea. Alți pumni și alte înjurături: “Ete, al dracu, e asistentul lui”. Pe la cinci dimineață “oamenii legii”, plictisiți de atâta box, i-au abandonat pe arestați la colibă în câmp. Rudele au sunat la 112. Poliția a preluat cazul și așa au ajuns cei doi la spital. În bunele tradiții, spitalul Slobozia i-a scuipat afară pe amândoi.

Managerul spitalului asmute pacienții pe ziariști

Aron a fost vizitat de jurnaliști la spital. A dat declarații, a fost filmat, a răspuns la întrebări. Deranj mare pentru managerul spitalului Slobozia, care i-a scris rapid biletul de externare. O hârtie sumar întocmită, în care doctorul manager Olaru a scris cu de la sine putere că Aron are vedenii, că îl dor nițel șalele și cam atât. Am încerca să dialogăm cu domnul manager. Civilizat, la telefon întâi, ca să nu deranjăm. Ni s-a spus că nu primim nimic prin telefon și că ne așteaptă la spital. Am ajuns la birou de unde secretara ne-a direcționat la cabinetul de chirurgie din policlinică. Unde Olaru dădea consultații ca orice medic de rând. La ușă, omor. Am băgat capul pe ușă pentru a ne anunța prezența. Olaru ne-a invitat în cabinet și teatral le-a cerut pacienților acordul să stea de vorbă cu presa care-l presează. Cu alte cuvinte, în loc să fixeze o întâlnire la o oră convenabilă, diabolicul director ne-a atras la cabinet și a asmuțit pacienții nervoși și stresați pe noi. A fost primul semn că evită să răspundă la întrebări. Aveam să ne reîntâlnim câteva minute mai târziu, în salonul în care era internat Aron. A venit direct la patul acestuia și i-a explicat că trebuie să plece, că nu e cazul să-l trimită la București, că nu are nimic. Asta în condițiile în care ceva mai devreme, în cabinet, a apucat să ne roage să scriem că el nu știe nimic de nici un scandal la Scânteia. De altfel, biletul de externare parafat de el a fost pus în operă după ce noi am părăsit spitalul.

Aron a fost evacuat cu tot cu rude, efecte și dureri, deși omul abia respira. Mobilul acestei conduite profesionale dubioase (rudele lui Aron nu au primit nici un fel de document medical din care să reiasă rezultatul investigațiilor medicale la care a fost supus) nu este greu de ghicit. Mai ales că, spune Aron, un polițist al cărui nume nu-l cunoaște a venit la spital sâmbătă și a încercat să-i ia o declarație. Aron a refuzat iar polițistul a încercat să o convingă pe doctorița care l-a internat să nu scrie “toate prostiile” debitate de Aron în foaia de observație.

Povești polițienești

Văzută dinspre poliție, povestea arată exact pe dos. Apostolache și Aron tocmai ce s-au căptușit cu un dosar penal pentru ultraj. Cei doi sunt catalogați ca recidiviști violenți care au amenințat organele cu coasele și topoarele din dotare în repetate rânduri. În fața acestor amenințări, șeful de post din Scânteia a apelat și la omologul din comuna Traian bașca la colegii de la Slobozia. Cu trei mașini de poliție forța operațională s-a deplasat în câmp la Aron și a încercat să-l conducă la post. A intervenit și Apostolache care s-a pus în contra statului. Ambii au fost încătușați și duși la post unde s-au dat singuri cu capetele de pereți și s-au tăvălit pe podea. Afirmațiile poliției sunt contrazise brutal de realitate, cei doi neavând absolut nici un semn de lovituri în zona capului. Or fi folosit perne, probabil. În final, spune comunicatul poliției, victimele s-au potolit dar au refuzat să dea declarații. Așa că oamenii legii le-au dat drumul deși erau violenți și atacau cu topoare. După ce presa s-a interesat de subiect a venit și acest comunicat de presă la pachet cu dosarul penal pentru ultraj. Mai mult, în dimineața zilei de luni când am luat legătura cu biroul de presă ni s-a spus că abia se aflase de caz și că se făceau verificări interne. Nicio vorbă despre ultraj. Comunicatul de presă confirmă însă modul de lucru. Doi oameni au fost adus la postul de poliție cu forța în miezul nopții fără ca pe numele lor să existe un mandat de aducere sau un dosar. Apoi au fost eliberați deși poliția susține că sunt infractori recidiviști și violenți. Iar ca tacâmul să fie complet, Aron susține că nu a fost condamnat niciodată.