Thursday, July 24th, 2014

Principalele instrumente de finanţare europeană nerambursabilă, Programul Operaţional Regional (POR), Programul Operaţional Sectorial Mediu (POSM), Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU), Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR), se dovedesc a fi nişte ţinte prea îndepărtate pentru administraţia publică din judeţul Ialomiţa.

Deşi fondurile europene nerambursabile puse la dispoziţia României în perioada 2007-2013 sunt în valoare de peste 30 miliarde de euro, iar administraţiile publice sunt beneficiari eligibili pentru majoritatea Axelor prioritare şi domeniilor de intervenţie, autorităţile judeţului Ialomiţa, în special Preşedintele Consiliului Judeţean Ialomiţa, CIUPERCĂ SILVIAN, nu par interesate de întocmirea şi depunerea unor cereri de finanţare (şi a proiectelor aferente)       în scopul obţinerii acestor fonduri.

În ceea ce priveşte accesarea finanţărilor disponibile de către autorităţile locale, pentru fiecare din principalele instrumente de finanţare menţionate mai sus, la nivelul judeţului Ialomiţa situaţia se prezintă după cum urmează:

- POR: patru proiecte aprobate pentru finanţare, din care unul singur depus de Consiliul Judeţean Ialomiţa, unul de către Consiliul Local Slobozia, iar două proiecte depuse de Primăria Amara;

- POSM: niciun proiect depus de entităţi din judeţul Ialomiţa. Primăria municipiului Urziceni, după derularea unor eforturi susţinute pentru constituirea unei asociaţii la nivelul judeţului Ialomiţa în vederea accesării unor fonduri nerambursabile prin POSM, eforturi contracarate în mod constant de conducerea Consiliului Judeţean Ialomiţa, a abandonat acest proiect şi s-a asociat cu mai multe localităţi din judeţul Călăraşi, formând Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară ECOAQUA. Această asociaţie a accesat deja finanţări de cca. 100 milioane euro prin POSM, Axa prioritară 1 (prin intermediul cărora vor extinde şi vor moderniza frontul de captare a apei, staţia de tratare, staţia de epurare, reţelele de apă şi apă uzată din respectivele comunităţi). În mod similar, din cauza incapacităţii şi a dezinteresului  preşedintelui CIUPERCĂ SILVIAN de a coordona asocierea localităţilor din judeţul Ialomiţa în vederea formării unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară şi desemnării unui operator regional, consiliile locale din municipiul Feteşti, oraşele Ţăndărei, Fierbinţi-Tărg, Căzăneşti, comunele Dridu şi Albeşti au decis să se alăture Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară Apă Canal Constanţa (finanţare tot pe Axa prioritară 1 a POSM);

- POSDRU – au fost depuse de către entităţi locale 2 proiecte, de valori mici (cumulat 2.120.000 lei), care au drept titulari Inspectoratul Şcolar Judeţean şi Grupul Şcolar de Industrie Alimentară Feteşti, existând alte 10 derulate de instituţii precum A.J.O.F.M. şi Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Ialomiţa, în asociere cu diferite structuri similare din alte judeţe (valoare cumulată de circa 7.000.000 lei).

- PNDR – au fost aprobate spre finanţare 3 proiecte, depuse de comunele Reviga, Fãcãieni şi Asociaþia de  Dezvoltare Intracomunitarã “Lunca Dunãrii”.

În concluzie, radiografia proiectelor iniţiate şi depuse de către unităţi administrativ-teritoriale de pe raza judeţului (prin forţe proprii, fără implicarea altor entităţi asociative), relevă că s-a aprobat finanţarea pentru doar 9 aplicaţii, cu o valoare cumulată de 30 de milioane de euro, ceea ce reprezintă aproximativ 0,001 din totalul fondurilor europene alocate României.

Important de reţinut este faptul că niciunul dintre titularii proiectelor menţionate nu a beneficiat de sprijinul lui CIUPERCĂ SILVIAN sau al Consiliului Judeţean Ialomiţa, proiectele în cauză fiind întocmite în mod individual.

Cu excepţia celor finanţate prin POSDRU, proiectele au ca obiectiv modernizarea infrastructurii (rutieră, apă, apă uzată) şi se adresează unui număr de 6 comunităţi din totalul de 66 de localităţi ale judeţului.

Nivelul redus de absorbţie a fondurilor comunitare va determina menţinerea unei situaţii economico-sociale precare întrucât:

- 100.000 de locuitori ai judeţului – circa o treime din total (din care aproximativ 60.000 în Slobozia, municipiul reşedinţă de judeţ) nu au asigurată apa potabilă, aceasta fiind disponibilă doar persoanelor care o pot achiziţiona din magazine (apa furnizată de operatorul local S.C. URBAN S.A. Slobozia este declarată menajeră), iar localităţile în cauză - Slobozia, Scânteia, Iazu, Perieţi  nu sunt incluse în niciun proiect prin intermediul căruia să fie îmbunătăţită calitatea apei. Precizăm faptul că şi în această situaţie proiectul depus de oraşul Amara (foraje, reţea aducţiune, staţie tratare) nu a beneficiat de niciun sprijin din partea Consiliului Judeţean Ialomiţa;

- 5% din locuitorii din mediul urban şi 95% din locuitorii din mediul rural nu au acces la un sistem de apă uzată;

- reţeaua de drumuri judeţene (ex. centura ocolitoare a municipiului Urziceni, DJ201 sectoarele Coşereni-Axintele, Borduşelu-Buieşti, Mărculeşti-Săveni, DJ203B, DJ203F), comunale (ex. DC18) necesită reabilitare.

Evidenţiem faptul că proiectele referitoare la reţelele de apă şi apă uzată pot fi finanţate prin POSM, Axa prioritară 1 – „Extinderea şi modernizarea sistemelor de apă şi apă uzată”, axa fiind încă deschisă pentru depunerea de proiecte.

Tot într-un registru negativ se înscrie şi faptul că deşi administraţia publică judeţeană (Consiliul Judeţean Ialomiţa) a avut la dispoziţie toate instrumentele de finanţare mai sus-menţionate, a reuşit realizarea unui singur proiect, finanţat prin POR, acesta constând în “Ranforsarea şi modernizarea drumului judeţean DJ201B, km 0+000 – km 19+000, Ciochina-Orezu-Raşi,” (în valoare totală de 34.081.337,42 RON, contribuţia proprie a beneficiarului fiind de 561.488,16 lei).

În contextul în care Axa 2 – „Îmbunătăţirea infrastructurii de transport regionale şi locale”, Domeniul Major de Intervenţie 2.1 „Reabilitarea şi modernizarea reţelei de drumuri judeţene, străzi urbane, inclusiv construcţia şi reabilitarea şoselelor de centură”, din cadrul POR, este deja închisă pentru regiunea Sud-Est Muntenia (din care face parte şi judeţul Ialomiţa), neimplicarea factorilor de decizie locali, în special a lui CIUPERCĂ SILVIAN, a condus la pierderea oportunităţii de a reabilita infrastructura de drumuri din fonduri nerambursabile.

Dezinteresul constant manifestat de conducerea Consiliului Judeţean Ialomiţa, reprezentată de Preşedintele CIUPERCĂ SILVIAN, în problema accesării fondurilor comunitare a determinat un număr de circa 50 de unităţi administrative locale (comune), din totalul de 59 de localităţi rurale, să întocmească şi să depună proiecte individuale pentru reabilitarea şi modernizarea infrastructurii locale. Având ca punct de plecare propriile caracteristici ca unităţi administrative şi particularităţile instrumentelor de finanţare, fiecare dintre consiliile locale aferente localităţilor în discuţie a decis să depună proiecte pentru accesarea de fonduri prin PNDR, măsura 322, „Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătăţirea serviciilor de bază pentru economia şi populaţia rurală şi punerea în valoare a moştenirii rurale”, care sprijină dezvoltarea localităţilor cu mai puţin de 10.000 de locuitori.

Ca urmare a nivelului redus de expertiză a potenţialilor beneficiari şi a lipsei de sprijin din partea conducerii Consiliului Judeţean Ialomiţa în pregătirea acestor proiecte, din numărul aplicaţiilor depuse, 9 au fost respinse, iar cele 34 declarate eligibile au obţinut punctaje mici, fiind incluse pe lista de rezervă a Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.

Conform evaluărilor făcute de Autoritatea de Management a PNDR, sesiunea de selecţie 2011 va fi ultima pentru măsura 322, fondurile rămase disponibile urmând să fie alocate reconstruirii infrastructurii rutiere afectate de inundaţii. În consecinţă, în situaţia în care nu vor fi efectuate redistribuiri de fonduri către această măsură, toate cele 1100 de proiecte declarate ca eligibile (inclusiv cele 34 aferente judeţului Ialomiţa), dar reportate din sesiunile 2008 şi 2009, vor fi respinse.

Aceeaşi situaţie deficitară în accesarea fondurilor comunitare se întâlneşte şi în cazul Axei IV LEADER a PNDR, una dintre puţinele surse de finanţare nerambursabilă încă deschisă. La modul concret, în vederea remedierii acestei stări de fapt, CIUPERCĂ SILVIAN ar putea, graţiei funcţiei pe care o deţine, să impulsioneze crearea unor Grupuri de Acţiune Locală (GAL, în sensul celor prevăzute de PNDR), prin intermediul cărora s-ar putea finanţa, în limita a 2.850.000 euro pentru fiecare GAL, proiecte de interes local pe oricare dintre cele trei axe ale PNDR.

Din păcate, însă, la fel ca şi în cazul POSM, POR, PNDR – măsura 322, implicarea lui CIUPERCĂ SILVIAN în sprijinirea formării GAL-urilor este una deficitară, în condiţiile în care, conform precizărilor Autorităţii de Management a PNDR, Consiliile Judeţene pot face parte din mai multe Grupuri de Acţiune Locală.

Dezinteresul manifestat de CIUPERCĂ SILVIAN în accesarea fondurilor comunitare este vizibil chiar şi prin prisma numărului redus de funcţionari publici, din cadrul Consiliului Judeţean Ialomiţa, cu atribuţii în gestionarea fondurilor comunitare şi coordonarea proiectelor derulate de unităţile administrativ-teritoriale beneficiare ale unor astfel de finanţări.

În speţă, în cadrul Consiliului Judeţean Ialomiţa, există “Serviciul Management de proiect” – subordonat direct lui CIUPERCĂ SILVIAN. Deşi conform organigramei instituţiei compartimentul în discuţie dispune de un număr de 8 posturi, sub motivaţia faptului că ocuparea locurilor vacante este blocată prin măsuri guvernamentale, CIUPERCĂ SILVIAN refuză organizarea şi desfăşurarea de concursuri pentru completarea schemei. Situaţia trenează de multă vreme, astfel încât la începutul lunii martie 2011 Consiliul Judeţean Ialomiţa avea prevăzute în organigramă 126 de posturi, 34 fiind vacante. Acest fapt ar permite, în situaţia în care s-ar dori, încadrarea unora dintre funcţiile neocupate de la nivelul Compartimentului „Management de proiect”, ceea ce ar contribui la o mai bună coordonare a activităţilor de accesare a fondurilor europene, realizată prin intermediul Compartimentului de Integrare Europeană, Dezvoltare Regională şi Parteneriate Interne şi Externe, din cadrul Direcţiei Coordonare Organizare,  compartiment care are în prezent un singur salariat, angajat pe perioadă determinată.

Luând în calcul considerentele anterior formulate, ceea i se poate imputa lui CIUPERCĂ SILVIAN, în calitatea sa de Preşedinte al Consiliului Judeţean Ialomiţa şi de membru al Consiliului pentru Dezvoltare Regională (CpDR) al Agenţiei de Dezvoltare Regională 3 Sud Muntenia (fost  Preşedinte al acestui for) este dezinteresul în promovarea unor proiecte de dezvoltare a judeţului, în special prin Programul Operaţional Regional (POR), CpDR având, conform propriului Regulament de Organizare şi Funcţionare, atribuţii de analiză şi aprobare a strategiei şi programelor de dezvoltare regională şi  aprobare a proiectelor de dezvoltare regională.

Lipsa de implicare a lui CIUPERCĂ SILVIAN în promovarea intereselor judeţului a condus la absorbţia, prin POR, doar a sumei de 73.874.000 lei, reprezentând 4,66% din totalul de 1.584 milioane lei atraşi la nivelul Regiunii 3 Sud Muntenia, judeţul Ialomiţa ocupând locul 6 din cele 7 judeţe ale regiunii.

Degradarea mediului economic, coroborată cu inexistenţa unor investiţii private, precum şi cu interesul redus al factorilor de decizie din administraţia judeţeană pentru promovarea unor proiecte de dezvoltare regională sau antreprenorială, cu finanţare comunitară, a condus la diminuarea activităţilor economice productive, aspect ce a influenţat ponderea veniturilor şi a cheltuielilor înregistrate la nivelul judeţului Ialomiţa.

Pe acest fond, încasările Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Ialomiţa s-au redus la 550 milioane lei în anul 2010, iar ponderea judeţului Ialomiţa în PIB naţional a coborât la doar 0,03% (de la 0,04%), judeţul fiind un consumator al resurselor financiare generate la nivelul ţării.

În prezent, în judeţul Ialomiţa, populaţia activă este de 108.000 persoane, fiind înregistraţi 44.173 de salariaţi şi circa  90.000 de pensionari. Dintre persoanele ce deţin un loc de muncă, 33.882 lucrează în mediul privat, iar diferenţa în sistemul de stat. Contribuţia acestora la sistemul de asigurări sociale pe anul 2010 a fost de numai 176.699.562 de lei, în timp ce cheltuielile aferente bugetului asigurărilor sociale au depăşit 430.650.000 de lei. La acestea se mai adaugă încă 171.133.526 de lei, de la bugetul de stat, pentru plata pensiilor.

Între veniturile şi cheltuielile de la bugetul asigurărilor sociale din Ialomiţa, se înregistrează un deficit de aproximativ 60%, care este suportat anual de bugetul de stat.

La sfârşitul lunii ianuarie 2011, în evidenţele Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Ialomiţa erau înregistrate 10.878 persoane, 50% dintre acestea nefiind indemnizate. În aceeaşi perioadă a anului, rata şomajului înregistrată la nivelul judeţului Ialomiţa a fost de 9,9%, în creştere faţă de cea de la sfârşitul lunii decembrie 2010, când s-a situat la valoarea de 9,6%. La nivel naţional media şomajului este de 6,74% (valoare înregistrată la sfârşitul lunii ianuarie 2011), judeţul ocupând poziţia a 4-a în statistica privind judeţele cu cea mai mare rată a şomajului.

Situaţia financiară precară a tuturor entităţilor de pe raza judeţului nu permite susţinerea din surse proprii a unor proiecte de dezvoltare regională / locală, context în care autorităţile locale ar trebui să intervină în vederea susţinerii derulării unor astfel de proiecte, inclusiv prin accesarea unor instrumente de finanţare nerambursabilă.

Pădurarul Nicu Tudor, staroste al pădurii Groasa din Ialomiţa a făcut obiectul mai multor anchete jurnalistice şi penale. Proptelele pădurarurului s-au dovedit  însă mai tari ca legea. Dat afară din slujbă ca urmare a unor nereguli crase şi a unor furturi de lemne inexplicabile, cercetat în câteva dosare penale fără finalitate, pădurarul Nicu Tudor a revenit de fiecare dată. Protejat cu încăpăţânare de deputatul PD-L Tinel Gheorghe, Tudor a fost reangajat la locul faptei după ce prin şantaj şi presiuni deputatul a obţinut de la Boc şefia Direcţiei Silvice Ialomiţa. Urmarea firească a fost aceea că pădurarul şi-a luat libertatea absolută şi a ieşit la drumul mare. Cu parul! Ultima ispravă a avut loc duminică, 27 februarie, când împreună cu 3 haidamaci Tudor a snopit din bătaie un cetăţean. Că aşa au vrut muşchii lui de consilier PD-L.

Ca în filmele cu mafioţi

Mardeiaşul de partid a constituit o echipă de batauşi care să-l ajute să restabilească ordinea în comună. Ţinta era un anume Iancu Mugurel, fost amic al pădurarului, care făcuse imprudenţa să-l dea în gât la poliţie în legătură cu un nişte lemn furat din pădure. Duminică la amiază Iancu Mugurel şi Popa Carmen se întorceau cu maşina de la o pădure privată unde ajutaseră un amic. La intrarea în Horia, maşina celor doi a fost tamponată violent de un SUV marca SUBARU, proprietatea pădurarului Nicu Tudor. Dezmeticit repede din impact, Popa Carmen a apucat să îşi dea seama ce urmează şi a rupt-o la fugă. Iancu Mugurel s-a prins mai greu şi, după ce a coborât din maşină, a fost înconjurat de patru haidamaci. Nicu Tudor, conducătorul de oşti, fiul său Tudor Andrei în vârstă de 18 ani şi fraţii Ciobănescu (Ionuţ şi Neluţu) au tăbărât cu pumnii şi cu picioarele pe Iancu. La vedere şi la drumul mare pentru că la Horia poliţia există doar dacă Nicu Tudor îi dă voie. Iancu s-a ales cu un ochi umflat şi cu dureri groaznice la coaste. A reuşit să sune la salvare, care a venit prompt şi l-a transportat la spital. Din spital a fost evacuate rapid şi programat luni pentru un control. Nimeni nu şi-a pus problema că pacientul ar fi putut avea leziuni ascunse în urma corecţiei administrate. Nici la această oră Iancu nu are un diagnostic stabilit, fiind nevoit să îşi facă analize complete la un spital din Bucureşti. Pentru că cel din Urziceni este, din păcate, prea aproape de comuna Horia.

Istoria penală a pădurarului PD-L

Isprăvile pădurarului de la Groasa au ajuns obiect de studiu pentru organele de cercetare penală. Chit pe la cantonul lui s-au tot perindat nişte procurori, plângerile împotriva acestuia au tot curs, deşi scepticii susţin că în cel mai bun caz omul va rămâne fără boii de la bicicletă. Dacă relaţiile pădurarului sunt sau nu atât de puternice încât să blocheze cercetarea unor presupuse infracţiuni nu ştim. Dar o să ne convingem atunci când justiţia îşi va spune ultimul cuvânt. Pe rolul poliţiei Urziceni se află dosarul 798/P/2007 în care Tudor Nicolae este cercetat pentru infracţiunea de delapidare. Potrivit Parchetului, obiectul dosarului are legătură cu o cantitate de 27,39 mc masă lemnoasă pe care pădurarul nu o poate justifica. În dosarul  1051/P/2008 pădurarul este anchetat pentru neglijenţă în serviciu. Lipsa măsurilor de pază a condus la dispariţia  a 19,8 mc de lemn din pădurea de care acesta răspunde. Şi poliţia din Axintele este pe urmele lui Nicu, pe care-l cercetează pentru încredinţarea autoturismului fiului său minor, care l-a şi condus pe drumurile publice. La această colecţie impresionantă se mai adaugă acum acest dosar în care protejatul deputatului Tinel Gheorghe este acuzat deocamdata de vătămare corporală, distrugere şi tulburarea ordinii publice. Dacă la o reacţie a Direcţiei Silvice legată de comportamentul banditesc al pădurarului nu ne putem aştepta din motive evidente, o reacţie a organelor de cercetare penală şi a justiţiei este obligatorie. Judecând după primele masuri însă, situaţia pare scăpată total de sub control.

Victima amendată la fel ca agresorul

Măsurile luate de poliţistul de la Axintele sunt de-a dreptul tembele. Omul legii a aplicat amenzi în stânga şi în dreapta fără să ţină cont de gradul de vinovăţie. Astfel, Iancu Mugurel şi Popa Carmen au fost amendaţi pentru tulburarea ordinii publice deşi ei au fost agresaţi şi nu au provocat în nici un fel agresiunea. Motivaţia consemnată în procesul verbal este aceea că cei doi au participat la scandal! Cu alte cuvinte, cei doi sunt acuzaţi ca şi cum s-ar fi oferit voluntar să fie bătuţi. Aceeaşi măsură a fost luată în prima fază şi împotriva pădurarului Tudor şi a celor din gaşca lor, deşi împotriva acestora există şi un dosar de cercetare penală pentru loviri şi alte violenţe. De asemenea agresorul a rămas şi fără permisul de conducere. Conducerea IPJ Ialomiţa a declanşat o anchetă internă după ce pădurarul s-a plâns de măsurile luate împotriva sa.

Crețu Nicolae este un cetățean mort și îngropat în urmă cu 6 ani. Sorocul de șase ani se împlinește în august. A murit slujind pe moșia pădurarului Nicu Tudor, de la Groasa, chiar în curtea plină de bălării a cantonului. În urma lui au rămas 6 copii și o vădană neajutorată. Moartea lui Crețu n-a interesat pe nimeni vreme de 5 ani. În februarie 2009, GSE a publicat un serial despre golăniile de la Groasa. Minune mare, Parchetul s-a sesizat și a demarat o anchetă despre moartea suspectă din curtea cantonului. Numai că procurorul care a decis demararea unor verificări s-a pensionat între timp. Iar dosarul și-a urmat cursul firesc, fiind îngropat și el, creștinește, la 6 ani de la moartea iobagului din Axintele. Recapitulăm, doar să nu ne creadă ăștia atât de reduși și să considere că le-am înghițit inepțiile cuprinse în rezoluția de îngropăciune.

Mortul din cisternă

Acesta a fost punctual de plecare. Articolul publicat de noi în februarie 2009 suna cam așa:

În urmă cu patru ani şi jumătate, în curtea cantonului silvic 24 Groasa a murit un om. A murit într-o vineri, pe la trei şi era unul dintre argaţii fără acte ai lui Nicu Pădurarul. Vineri seara, pe la 6, a aflat şi soţia lui de grozăvie. Pădurarul i-a cerut buletinul şi i-a spus că bărbatul ei e grav bolnav şi trebuie dus la spital. A doua zi, sâmbătă, certificatul de deces era scos iar hârţoagele mortului într-o regulă mai mult decât suspectă. Maestru de ceremonii, Nicu Păduraru a făcut rost şi de vin pentru parastas, ajutat de domnişoara Margareta, procuror la Urziceni. Procurorul de caz, spun cei care au cărat vinul şi mortul pe drumul de întoarcere spre Horia. Cei 6 copii rămaşi în urmă şi mama lor au tăcut ani de zile, cu speranţa că stăpânul va avea grijă de ei. După nici un an, Nicu şi-a văzut de ale lui. Mortul putrezise deja şi nu mai putea dovedi nimeni nimic. Soţia victimei explică: S-a întâmplat toată treaba pe 4 august 2004. L-a pus să scoată boasca afară din cisternă că îi curgea pe la robinet şi a murit acolo. Soţul meu lucra la el de vreo 4 luni dar nu avea nici un contract de muncă. Nu ne-a chemat nimeni nici pe mine nici pe copii mei care lucrau acolo. A anunţat poliţia şi procuratura sau ce o fi anunţat. Soţul a murit pe la ora 3. Seara, pe la 6 a venit la mine Tudor Nicolae ca să-i dau buletinul că soţul e grav bolnav şi e dus la spital. Nu mi-a dat nimic, m-a minţit că mă ajută că îmi dă de toate. M-a ajutat să fac 7 pomeni. Restul le-am făcut singură. Mi-a promis că mă ajută să-l duc pe băiatul cel mic la spital că e bolnav dar n-a făcut nimic. Am rămas singură cu şase copii. Primesc o pensie de urmaş de la soţ pentru că el a avut 10 ani lucraţi la SMA. În rest, el nu mi-a dat nimic. Ne-a fost frică să vorbim. Punea pe unul şi pe altul să-mi bată copiii. Nici actele toate ale soţului nu le am. Certificatul de deces este la mine dar actele făcute la spital la Urziceni la autopsie nu mi-a dat nimic. Când le-am cerut mi-a spus că la ce îmi foloseşte mie aşa ceva. Soţul a avut ceva la plămâni. A fost la spital, s-a făcut bine. Dacă nu îl băga în cisternă să scoată boasca nu murea acolo. Când a fost să îi facă autopsia am crezut că mă ia şi pe mine. Dar pe mine şi pe soţia lui ne-a trimis la cumpărături pentru parastas iar el s-a dus la spital cu poliţia de i-a făcut autopsia. L-am îngropat duminică şi el a murit vineri. Trebuia să-l mai ţinem în casă măcar până luni dar a zis Nicu că-l îngropăm duminică. De ce a ţinut morţiş să-l îngroape? S-a fălit că mi-a adus 7 preoţi la înmormântare. La ce mi-a folosit mie? A zis în gura mare că a cheltuit 50 de milioane când l-a îngropat. Ce, l-am pus eu să facă fală şi să cheme tot satul? Vineri seara l-a dus la spital şi sâmbătă dimineaţă l-a adus acasă. După ce s-a împlinit anul nici nu m-a mai băgat în seamă. Când soţul era mort pe masă mi-a zis că începând din ziua aia el e familia noastră, el răspunde de noi. Când i-am spus că mai trebuie să facem pomeni mi-a spus că mi-ajunge cât mi-a dat. De atunci am terminat toată legătura cu el. Nu putem să mergem la Urziceni să spunem pentru că acolo au oameni”. Creţu Stelian este unul dintre fiii victimei. Care deşi lucra în aceeaşi curte cu tatăl său, a fost lăsat să plece cu vacile pădurarului în pădure fără să i se spună că tatăl său murise: În ziua aceea eu eram la vaci, la pădurar. Abia am plecat cu vacile la pădure. L-a băgat pe tata să scoată nişte boască dintr-o cisternă. Tata era cu plămânii, s-a sufocat şi a murit. Doi ani de zile i-a muncit degeaba, nici banii nu i-a dat. I-a făcut două, trei pomeni? Păi din banii lui i-a făcut, din banii pe care trebuia să-i dea lui tata. Noi l-am îmbrăcat şi pe urmă am fost cu domnişoara procuror Iancu Margareta să luăm vinul acolo, în capătul străzii la Parchet unde era o bodegă”. Iancu Mugurel confirmă şi el că procurorul de la Urziceni s-a preocupat, creştineşte de altfel, de vinul pentru parastas, caz care numai în România se poate întâmpla: ”Eu am fost acolo când procuroarea Margareta i-a aranjat de am luat vinul pentru înmormântare. Am ieşit de la Parchet din curte şi în dreapta e o d-asta unde se vinde vinuri. A vorbit ce-a vorbit acolo şi s-a aranjat.”

Procurorul Andrieș furnizează servicii funerare complete

Primul lucru care ne sare în ochi citind rezoluția dată de procurorul Andrieș de la Parchetul Urziceni este grija cu care se evită plasarea în timp și spațiu a incidentului tragic. Astfel, domnul procuror plasează acțiunea nu în curtea cantonului, ci : “în zona pădurii Groasa”, unde creșteau corcoduși pe marginea șanțului, probabil. Este cea mai bună dovadă că domnul procuror nu a audiat martorii de la fața locului, ci pe cei care au putut da răspunsuri convenabile. Un alt adevăr ocolit cu grijă este destinatarul prestațiilor lui Crețu și celorlalți iobagi. Este amintit tatăl pădurarului, când de fapt muncitorii erau la cheremul jupânului codrilor de la Groasa, Niculae Tudor. O spun aceeași martori nebăgați în seamă de ancheta parchetului, sclavi și ei pe aceeași tarla de la canton. De ce se plimbă pisica în asemenea hal? Pentru că pădurarul are și o societate agricolă deservită la vremea aceea de mulți muncitori fără contract. Și ca să evite o eventuală cercetare, procurorul vorbește despre tatăl acestuia ca beneficiar al prestației, lucru absolut inexact. Bazându-se pe un document emis pe genunchi la data morții, respectiv certificatul de autopsie medico-legală pe care familia victimei s-a chinuit 5 ani să-l obțină dar fără succes, procurorul pune un mare dubiu în dosar: Crețu era beat cui, având o alcolemie de 0,9 la mie! Și așa fiind, deși nu e cușer deloc modul în care raportul de autopsie medico-legală a fost obținut, intoxicația cu alcool putea proveni la fel de bine din aerul inhalat în cisternă unde fermentau corcodușele pentru țuică. Analizând aceste inepții extrase cu forcepsul dintr-o anchetă cu scop bine definit, procurorul constată că de beat ce a fost Crețu s-a vârât singur în cisternă și a murit ca un fraier.

Inspectoratul Teritorial de Muncă pune (și el) batista pe țambal

Ca să dea mai mare credibilitate rezoluției sale procurorul citează în susținerea teoriilor domniei sale procesul verbal de cercetare numărul 11287 din 28 august 2009 care a concluzionat că incidentul dramatic din curtea cantonului Groasa nu se încadrează în prevederile articolelor 24 si 25 din Legea protecției muncii și nu este accident de muncă. Că băieții de la ITM mănânc rahat o demonstrează chiar textul legii invocat de ei. Pentru că deși nu avea contract de muncă nici cu persoana fizică Nicolae Tudor și nici cu AF-ul acestuia, Crețu muncea regulat la moșia pădurarului. Ca și alți câțiva cetățeni și chiar un minor cu handicap pe care nimeni nu s-a deranjat să-l caute. Dacă ar fi săpat în site-ul GSE inspectorii de muncă ar fi găsit inclusiv poze din cocina în care minorii handicapați erau cazați. Și iată ce spune legea invocată de oamenii ITM:

Art. 2

(1) Prevederile prezentei legi se aplica tuturor persoanelor juridice si fizice la care activitatea se desfasoara cu personal angajat pe baza de contract individual de munca sau in alte conditii prevazute de lege.

(2) In sensul prezentei legi, prin persoane juridice si fizice se intelege: agentii economici din sectorul public, privat si cooperatist, inclusiv cu capital strain, care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei; autoritatile si institutiile publice, precum si agentii economici romani care efectueaza lucrari cu personal roman pe teritoriul altor tari in baza unor conventii international sau contracte bilaterale; asociatiile, fundatiile si organizatiile nonprofit, respectiv membrii asociatiilor familiale constituite cu respectarea prevederilor legale, persoanele fizice autorizate

sa desfasoare activitati independente si persoanele fizice care angajeaza personal prin incheierea unui contract individual de munca sau prin incheierea unei conventii civile de prestari de servicii, potrivit legii”. Adicătelea, spune legea, chiar dacă Crețu lucra la persoana fizică Nicu Tudor, acesta avea obligația să-l angajeze cu contract. Ceea ce nu s-a întâmplat, deși omul venea la moșie regulat, ca la serviciu. Vorbim deci de muncă la negru și de un accident mortal ca urmare a acestor activități regulate. Oamenii erau folosiți la tăiat de pomi, la vânătoare, la agricultură și creșterea animalelor. Or fi verificat cei de la ITM câți salahori folosește ( sau folosea, că s-o pus la adăpost între timp) pădurarul Tudor? Vă spunem noi: NU! Și ca să completăm tabloul șmecheriilor practicate de organele de cercetare mai cităm un paragraf din aceeași lege: “In caz de deces al persoanei accidentate in munca unitatea medico-legala competenta este obligata sa inainteze inspectoratului teritorial de munca, in termen de 7 zile de la data decesului, o copie de pe raportul de constatare medico-legala”. Evident că această obligație nu s-a respectat iar mortul a fost îngropat în procedură de urgență. Ca și dosarul deschis la mișto după 5 ani de la deces. Să mai spunem că ITM-ul este condus de un distins membru PD-L și să înțelepciunea popular spune ceva despre corbii care nu-și scot ochii unul altuia? Poate ne explică deputatul Tinel cum devine cazul cu această îngropăciune cu repetiție.

PS.  Avem ceva special pentru domnul procuror. Dovadă că ancheta Parchetului a fost varză, publicăm un document medical pe care anchetatorii nu s-au obosit să-l caute. În martie 2004 Crețu a fost externat din spitalul clinic N. Malaxa unde fusese internat pentru pneumonie. La spital a fost dus de Nicu Tudor, care s-a ocupat de formalități, cică și de adeverințe de salariat puse la acoperire ca decedatul să nu plătească spitalizarea. Deși se știa de boala sa, omul a fost trimis să repare cisterna. Dar cine să spună adevărul, dacă au fost audiați oameni care nu au fost la fața locului?

Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ialomiţa informează că la această oră (08.00), din cauza condiţiilor meteo nefavorabile, circulaţia este întreruptă pe următoarele segmente de drumuri naţionale, judeţene şi comunale:

-         DN 2 Urziceni – Ciocârlia

-         DN 2A Slobozia – Urziceni

-         DN1D Urziceni – Ciorani (Prahova)

-         DN2C Slobozia – Griviţa – Padina (Padina)

-         DN21A Ţăndărei – Valea Ciorii – Bărăganu (BR)

-         DC 19 dinspre DN2 – sat Livedea

-         DJ 313 Axintele – Horia

-         DJ 101 Brazi – Nuci

-         DC 15 A Brazi – Gherghiţa, judeţul Prahova

-         DC 78 Brazi – Ciorani

-         DC 20  Armăşeşti – Malu Roşu

-         DJ 201 B Ciochina – Ciulniţa

-         DC 16 Adâncata – DN1D

-         DC 4 Ion Roată – Valea Măcrişului

-         DJ 203 B Gârbovi – Valea Măcrişului – Grindu

-         DC 42 Valea Măcrişului – Grindaşi

-         DC 306 A – Ciochina – Reviga

-         DC 37 Balaciu – Crăsani

-         DC 10 Jilavele – Slătioarele

-         DJ 102 H Miloşeşti – Cocora – Grindu

-         DJ 211 Griviţa – Roşiori

-         DC 28 Smirna – Griviţa

-         DJ 201 Coşereni – Axintele

-         DJ 212 Mihail Kogălniceanu – Viziru (BR)

-         DJ 213 DN2A – Viziru (BR)

-         DJ 101 C Dridu – Fierbinţi Târg

-         DJ 213 Gura Ialomiţei – Luciu

-         DJ 203 E Căzăneşti – Cocora

-         DC 51 Gheorghe Doja – DN2A

-         DJ 201 A Sudiţi – Gura Văii – Săveni

-         DJ 213 A Bucu – Gheorghe Lazăr

-         DJ 213 A Bucu – Mărculeşti

-         DJ 212 Platoneşti – Movila

-         DC 14 Fierbinţi – Maia

-         DJ 203 F Griviţa – Murgeanca.

Reamintim că restricţia de circulaţie a autovehiculelor cu masa totală maximă admisă mai mare de 3.5 tone pe drumurile naţionale din judeţ a fost prelungită până astăzi, 8 februarie, ora 20.00.

Pentru a pune în aplicare măsurile dispuse, în judeţul Ialomiţa au fost instituite zece filtre rutiere astfel: trei pe DN2, la limitele cu judeţele Buzău, Ilfov şi în municipiul Urziceni, la intersecţie cu DN1D şi DN2A, pe DN2A, la intrare în municipiul Slobozia, pe DN1D, la limită cu judeţul Prahova, pe DN 21, la intrare în municipiul Slobozia, la intersecţie cu DJ 201 către Ciulniţa, pe DN2C, în localitatea Amara, la Popasul Chirana pe DN2A, la intersecţie cu DN3B şi două în municipiul Feteşti pe Strada Călăraşi, la intersecţie cu A2 şi la intersecţia DN3A cu DN3B.

În continuare, efective mărite de poliţiştii rutieri şi ordine publică din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Ialomiţa, în colaborare cu lucrători ai Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră, Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă şi Inspectoratului Judeţean de Jandarmi acţionează la această oră în toate localităţile judeţului,  pentru a fluidiza circulaţia pe toate drumurile şi a facilita accesul utilajelor de deszăpezire în zonele în care se circula cu dificultate.

La această oră nu există autovehicule sau persoane blocate în trafic. Încă de aseară, 15  persoane care circulau cu 5 autoturisme ce au rămas blocate pe DN1D în zona localităţii Jilavele sunt cazate la Primăria Jilavele.

Pe toate aceste drumuri se acţionează pentru deblocare în colaborare cu reprezentanţi ai Secţiei Drumuri Naţionale Ialomiţa, numai pe drumurile naţionale intervenind la această oră 5 autobasculante şi 2 unimoguri.

În cursul nopţii, mai multe vehicule ai căror conducători auto au ignorat recomandările poliţiştilor şi şi-au continuat deplasarea, au rămas înzăpezite pe drumurile judeţului, efectivele din structurile teritoriale ale MAI intervenind pentru deblocare. În cursul nopţii, prin SNUAU 112 au fost primite aproximativ 60 de astfel de apeluri. Exemplificăm prin cazul unui autovehicul de teren care, în jurul orei 02.00 a rămas blocat pe calea ferată ce face legătura între municipiile Slobozia şi Urziceni, pe DN2C, vehiculul fiind scos cu sprijinul jandarmilor.

Având în vedere că avertizarea meteorologică „Cod portocaliu” pentru judeţul Ialomiţa a fost prelungită până în această seară la ora 20.00, le recomandăm în continuare conducătorilor auto să plece la drum doar dacă este absolut necesar, şi numai după ce, în prealabil, s-au informat cu privire la situaţia traseului pe care urmează să se deplaseze, apelând numărul de telefon 021/9360 (Comandamentul Central de Iarnă).

Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ialomiţa informează că poliţiştii rutieri şi de ordine publică acţionează la această oră (07.15) cu efective sporite, în toate localităţile judeţului,  pentru a fluidiza circulaţia pe toate drumurile şi a facilita accesul utilajelor de deszăpezire în zonele în care se circula cu dificultate.

De asemenea, au fost organizate filtre pentru dirijarea circulaţiei şi îndrumarea conducătorilor auto, dar şi pentru identificarea şoferilor care nu au autoturismele echipate corespunzător, de iarnă, aceştia fiind sfătuiţi să nu îşi continue deplasarea neechipaţi, existând riscul să rămână blocaţi în trafic şi astfel să blocheze întregul trafic rutier.

Totodată, vă informam că în unele zone, întreruperea traficului s-a produs din cauza conducătorilor de vehicule de mare tonaj neechipate corespunzător, care s-au angajat în depăşirea coloanelor de autovehicule care înaintau cu dificultate. Din acest motiv, există riscul blocării circulaţiei, iar utilajele de deszăpezire nu mai pot înainta şi curăţa carosabilul.

Traficul  rutier continuă să fie întrerupt pe 12 drumuri naţionale, judeţene şi comunale din judeţ, astfel:

-         DN1D Urziceni – Ciorani;

-         DN2C Amara – până la limita cu judeţul Buzău;

-         DN2 Cotorca – Buzău;

-         DJ 101 C Moviliţa – Dridu;

-         DJ 214 Fierbinţi – Maia;

-         DJ 203 Valea Măcrişului – Grindu;

-         DJ 302 Moviliţa – Roşiori;

-         DJ 203I Valea Măcrişului – Gârbovi;

-         DJ 201 Borăneşti – Axintele;

-         DJ 313 Axintele – Horia;

-         DJ 201 Brazii – Nucii;

-         Drum comunal Sineşti – Livedea.

Pe toate aceste drumuri se acţionează pentru deblocare în colaborare cu reprezentanţi ai Secţiei Drumuri Naţionale şi Judeţene Ialomiţa.

Le recomandăm conducătorilor auto ca înainte de a pleca la drum să se informeze despre situaţia traseului pe care urmează să se deplaseze, apelând numărul de telefon 021/9360 (Comandamentul Central de Iarnă). Dacă trec prin zonele afectate de ninsori, să pregătească autovehiculele pentru circulaţia pe timp de iarnă şi să adapteze permanent viteza la condiţiile meteo-rutiere (vizibilitate redusă, carosabil acoperit cu zăpadă, polei sau umed şi viscol). De asemenea, este necesar să se păstreze în mers o distanţă suficientă pentru a putea opri in condiţii de siguranţă.

COMPARTIMENT RELAŢII PUBLICE

CONSILIUL JUDEŢEAN IALOMIŢA se convoacă în şedinţă ordinară în data de 30.06.2009, ora 15.00 în sala de şedinţe a Centrului Cultural UNESCO „Ionel Perlea” Ialomiţa, având următoarea ordine de zi:

Discutarea şi adoptarea următoarelor proiecte de hotărâre :

a) privind încetarea de drept, înainte de expirarea duratei normale, a mandatului de consilier judeţean al domnului Anghel Cornel;

b) privind validarea unui mandat de consilier judeţean;

c) privind completarea componenţei unor comisii de specialitate ale Consiliului Judeţean Ialomiţa;

d) privind constatarea încetării calităţii de membru al Autorităţii Teritoriale de Ordine Publică Ialomiţa a domnului consilier judeţean Anghel Cornel şi desemnarea în această calitate a altui consilier judeţean;

e) privind aprobarea atribuirii în gestiune delegată a serviciului de transport public judeţean de persoane, prin curse regulate, pe traseul nr.25 Urziceni-Axintele, prevăzut în Programul de transport public judeţean de persoane, prin curse regulate, pentru perioada 01.07.2008-30.06.2011, operatorilor de transport câştigători ai licitaţiilor electronice din 10.04.2009;

f) privind aprobarea rectificării bugetului propriu al judeţului Ialomiţa, pe anul 2009;

g) privind aprobarea organigramei, funcţiilor publice şi a statului de funcţii din cadrul aparatului de specialitate al Consiliului Judeţean Ialomiţa, precum şi aprobarea organigramei şi statului de funcţii pentru instituţiile publice de interes judeţean, aflate sub autoritatea Consiliului Judeţean Ialomiţa;

h) privind aprobarea concesionării unor terenuri agricole neproductive proprietate privată a judeţului Ialomiţa, situate în extravilanul comunei Giurgeni;

i) privind transmiterea în folosinţă gratuită, pe termen limitat, a unor spaţii situate în imobilul Centrul Cultural UNESCO „Ionel Perlea”, proprietate publică a judeţului Ialomiţa;

j) privind participarea judeţului Ialomiţa la înfiinţarea societăţii comerciale „S.C. AQUA – IALOMIŢA S.A.”.

Mapele de şedinţă ale consilierilor judeţeni au fost înaintate în data de 22.06.2009.

Şedinţa este publică.

PREŞEDINTE,

Vasile Silvian CIUPERCĂ

 La începutul acestui an, în seara zilei de 2 ianuarie, paznicii şi pădurarii de pe fondul de vânătoare 33 Groasa au surprins nişte braconieri îmbarcaţi într-un jeep marca Grand Cheroke fără numere de înmatriculare. Autoturismul Logan în care se aflau pădurarii a pornit în urmărirea braconierilor. A avut loc un schimb de focuri declanşat de atacul braconierilor asupra pădurarilor, a căror maşină a fost avariată. Poliţistul de la Axintele ieşit în întâmpinarea braconierilor a făcut figuraţie şi, ulterior, a abandonat urmărirea acestora din motive de lipsă de carburant. Ca atare maşina braconierilor s-a făcut nevăzută iar cazul a ajuns pe masa procurorilor din Urziceni. Maniera în care se instrumentează acest dosar este demnă de cascadorii râsului.

Război pe câmp

Maşina braconierilor a fost depistată datorită implicării pădurarilor. Fusese incendiată şi abandonată într-o localitate din judeţul Călăraşi. Potrivit declaraţiilor pădurarilor, asupra lor s-a tras din jeep cu o puşcă. Glonţul a pătruns prin roata din dreapta faţă, a găurit janta şi a spart discul de frână. Alicele trase din altă armă de către ocupanţii jeep-ului au lăsat urme pe parbrizul autoturismului Logan. La rândul lor pădurarii au lovit şi ei cu nişte alice maşina braconierilor. În mod cu totul inexplicabil, poliţiştii au catadicsit să caute cartuşele abia pe data de 20 ianuarie, adică la aproape 3 săptămâni după producerea evenimentelor. Este evident că nu au mai găsit nimic. Apoi dosarul a fost declinat de Parchetul Urziceni la Parchetul Judeţean, deoarece existau indicii despre existenţa unei infracţiuni de tentativă de omor consumată în momentul în care braconierii au tras asupra maşinii pădurarilor. Numai că la Slobozia, ceea ce părea simplu a devenit complicat. Acoperindu-se de ridicol, procurorii criminalişti de la judeţ au interpretat faptele într-un mod mai mult decât original.

Concurs de tir printre hârtoape

Procurorul Ştefan Viorel a analizat cu atenţie faptele şi a tras nişte concluzii incredibile. Rezoluţia domnului procuror cu privire la posibila tentativă de omor

se bazează pe analiza laturii subiective a faptelor. Iată ce concluzionează domnia sa după ce expune faptele pe care le-am expus si noi mai sus: “Astfel, faptul că s-a tras în partea dreaptă faţă a autoturismului denotă intenţia braconierilor de a îi lipsi pe pădurari de posibilitatea urmăririi lor, ceea ce s-a şi reuşit. De altfel precizia cu care s-a tras înlătură vinovăţia sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă omor calificat chiar şi sub forma intenţiei indirecte”. În faţa unor asemenea consideraţii care sfidează logica nu poţi decât să pici în admiraţie. Domnul procuror vorbeşte despre precizia focului de armă tras dintr-o maşină care se deplasa cu peste 60de km la oră pe teren accidentat. În opinia domniei sale, braconierii au ţintit roata tocmai ca să împiedice urmărirea. Ce s-ar fi întâmplat dacă, ţintind roata, băieţii ar fi nimerit capul pădurarului? Urmând logica domnului procuror am fi avut de-a face cu infracţiunea de omor din culpă, deoarece braconierii nu au vrut sa-l pocnească pe pădurar, ci maşina. Ridicolul este cu atât mai evident cu cât procurorul nu se întreabă ce s-ar fi întâmplat dacă explozia cauciucului ar fi provocat răsturnarea maşinii lovită cu precizie în sistemul de direcţie şi frânare şi decesul unuia dintre pasageri. Despre ce infracţiune am fi discutat atunci? Nu ne spune domnul procuror cum a aflat că braconierii au vrut să ia la ţintă fix roata maşinii şi cum au făcut asta în condiţii de noapte şi mai ales când maşina din care au tras se deplasa prin hârtoape. Avea cumva puşca dispozitiv de ochire pe timp de noapte şi noi nu ştim? Este la limita bunului simţ să constaţi că îndreptarea armei spre un grup de oameni şi executarea unei lovituri presupune intenţie. Şi tot la limita bunului simţ este şi faptul că poliţistul de la Axintele a asistat nepăsător cu braconierii trec pe lângă el fără să mişte un deget. Iar când asta o spune un procuror şi nu se întâmplă nimic cu respectivul poliţist, nu poţi să nu te întrebi ce legi guvernează Parchetul Ialomiţa. Şi nu putem reprima un gând care duce la favorizarea infractorului.

În acte îl cheamă Tudor Nicolae şi este pădurar la Groasa. Localnicii îl alintă Nicu Pădurarul şi îl ştiu de frică. Se spune despre el că este tare-n relaţii şi că în ciorba lui de paznic de pădure nu suflă nimeni. Dumnezeul cerbilor şi mistreţilor din cea mai braconată pădure ialomiţeană, Nicu este şi Dumnezeul sătenilor din Horia. Gurile rele spun că trei sferturi din populaţia satului a lucrat la el pe moşie. Şi că nici unul nu a scăpat nebătut. Stăpân absolut peste fostul CAP situat strategic la intrarea în sat, Nicu îşi împarte existenţa de vătaf local între camuflarea cioatelor din pădure de ochii controalelor şi împărţirea dreptăţii printre iobagii din Horia. Cu parul! Ambele manevre îi ies de minune, dovadă că în ciuda grozăviilor care se spun despre el Statul a tăcut! De la şeful de post din Axintele la procurorul blond de la Urziceni alintat “ domnişoara Margareta” toată lumea pare să lucreze, într-un fel sau altul, la Nicu la moşie. Nici şefii lui de la Regia Naţională a Pădurilor nu prea pot să-l dovedească, deşi localnicii vorbesc despre sute de metri cubi de lemne dispăruţi, despre cerbi şi mistreţi împuşcaţi între ochi, făcuţi pachet şi livraţi înspre destinaţii necunoscute. Ori de câte ori prin pădurea lui Nicu bate vântul schimbării, pe la birourile din Slobozia ale RNP sună în draci telefoanele. Ba un secretar de stat, ba un prefect, ba un general, toţi îl vor pe Nicu în funcţie, viu şi liber. Secretul pare să zacă prin găurile de vulpi de pe lângă pădurea Groasa, care sunt doldora de piei de animale, ori prin râpele din zonă în care găseşti cranii de mistreţi găurite de puştile unor oameni de calibru. Ar fi fost tare bune nişte mărturii din frigiderele ştabilor care au trecut prin pădurea Groasa sau nişte dezvăluiri de prin camerele mari ale conacului lui Nicu. Dar nu avem pentru că secretele pădurarului sunt bine păzite de un păienjeniş de interese care a cedat abia anul trecut. Sătui să-i tot îndure apucăturile de vătaf, nişte argaţi” de pe moşia de la Groasa s-au luat cu Jupânul. Şi l-au dat în gât la RNP cum că fură lemne ca-n codru. Informaţia s-a confirmat dar pădurarul abia s-a ales cu diminuarea salariului şi mutarea din canton. A urmat concediul medical de rigoare şi acţiunea în instanţă. Cum nu pleacă ei câinii de lângă abator tot aşa nici Nicu se dă dus de la Groasa. Mai ales acum când la Horia, pe vastele domenii, tocmai se pune de o răscoală. Mişcarea de eliberare a plecat de la patru flăcăi decişi să rupă jugul şi tăcerea. I-am ascultat şi ne-am minunat. Nu ştim cât de adevărate sunt poveştile lor, dar un lucru e clar. Şi telefoanele noastre au sunat în draci în ultimele zile, după numai două vizite pe moşia de la Horia!

E groasă în pădurea Groasa!

Creţu Stelian şi Iancu Mugurel sunt oameni din Horia. Amândoi au lucrat pentru pădurarul Nicolae Tudor şi spun că au văzut multe la viaţa lor. Unele dintre fapte le-au pus pe hârtie sub forma unei sesizări adresate Regiei Naţionale a Pădurilor. Controlul , spun ei, s-a făcut ca-n România. Adică mai uşor, să nu iasă chiar tot la lumină. Şi când informaţiile vin de la oamenii care au tăiat lemne pentru Nicu Pădurarul, îndoiala ţi se strecoară în suflet şi te umflă râsul când controlul scoate un prejudiciu de doar 19 metri cubi de lemne. Creţu Stelian, mânuitor de drujbă, zice: „Am lucrat patru ani la pădurarul Tudor Nicolae. Nu am avut contract de muncă iar bani îmi dădea din când în când. Făceam tot felul de activităţi pentru el, mă duceam cu vacile, le mulgeam şi alte chestii. M-am certat cu el de la nişte bani pe care avea să mi-i dea. Ne-am certat, s-a dat el de mai multe ori la mine dar nu m-a bătut încă. M-am dus şi eu undeva mai sus, la Regia Pădurilor, şi l-am reclamat că taie lemne din pădure. Şi eu am tăiat pentru el. Au venit cei de la regie şi i-am dus să le arăt cioatele de la pomii tăiaţi. S-au bătut vreo câteva iar a doua zi ne-am dus noi să vedem ce au controlat cei de la Bucureşti, să vedem dacă s-au bătut toate cioatele. Am văzut că nu erau bătute toate cioatele pe care le arătasem eu şi care erau de la pomii tăiaţi direct de el. I-am dus şi în alte locuri şi au luat o probă dintr-o buturugă şi au spus că e mai veche şi că trebuia să facem reclamaţie mai demult (n.r Tudor Nicolae e pădurar de peste 10 ani la Groasa). Numai din locurile pe care le ştiu eu s-au tăiat din toamnă peste 100 de metri cubi de lemn. El mă punea să tai. Lemnele le căra cu tractorul lui personal. Degeaba am reclamat că nu s-a făcut nimic”. Iancu Mugurel este liderul insurgenţilor. Îl cunoaşte pe Nicu mai bine decât îşi ştie buzunarele. Nicu l-a dezamăgit însă, iar Mugurel n-a stat cu mâinile în sân: Reclamaţia i-am făcut-o eu anul trecut în martie. Şi am primit o hârtie acasă din care rezultă că i-au dat diminuarea salariului cu 30% şi îl schimbă la alt canton. El, când i-a venit hârtia a intrat în concediu medical 3 luni de zile. Dar el în perioada aia făcea campanie electorală pentru PD-L. Când a venit inspecţia de la Bucureşti să vedeţi şmecherie la ei. Începe şi bate prima zi şi am aflat că nu bătuseră vreo 34 de bucăţi. Am plecat în pădure şi am găsit cioate nebătute. Am sunat la Regia Pădurilor şi le-am spus că s-a muşamalizat inspecţia. A venit ăla a doua zi şi s-a confirmat. Au mai găsit 20 de cioate cum le-am zis noi. Din cei patru inşi care au fost la marcat doar cel de la Regie vedea cioatele. Păi, norma, ce Nicu era prost să zică stai mă că mai avem un ciot aici? În tufa aia unde i-am dus noi trebuie să fie 100 de metri cubi tăiaţi. Au luat probă dintr-o buturugă veche şi au scos ei la un laborator că e mai veche de doi ani. Păi, ce el e pădurar de doi ani? Are 13 ani de când e la pădure. A jumulit doi tufani mari. Unul e punct de reper, e şi pe hartă. Sunt nişte stejari mari care sunt pe hartă ca puncte de reper ale armatei. Aveau diametru de 1 metru.

Blestemul pământului

Nicu Pădurarul n-a înţeles una dintre regulile nescrise ale mafiei: niciodată nu tragi ţeapă celor care te au la mână. În cazul de faţă, eroul de la Horia se afla în mâna lui Iancu Mugurel, băiat bun la toate pe moşia pădurarului. Pentru două hectare amărâte de teren şi un titlul de proprietate luat cu japca, Nicu Pădurarul şi-a câştigat un inamic pe cinste. Care are memorie şi un chef de vorbă ieşit din comun: “Eu am două hectare de pământ la el. După vreo 6 sau 7 ani de zile timp în care i-am lăsat lui pământul, mi-a dat o dată două milioane şi mie. Acum un an mi-a cerut titlul de proprietate ca să îşi ia subvenţia pentru grâu. Nici nu i-am zis mamei, am luat titlul de proprietate în original şi i l-am dat. I l-am dat în noiembrie sau decembrie şi în martie m-am certat cu el. L-am sunat şi i-am cerut titlul de proprietate şi mi-a spus că sunt şmecher. L-a pus martor pe Popa Carmen că în 2002 mi-a dat 2000 de euro şi a venit cu o chitanţă. Mama i-a făcut plângere, că ea era titular pe titlul de proprietate. Ce a făcut, ce n-a făcut că i-a dat neînceperea urmăririi penale. A luat-o pe o soră a mamei, care avea şi ea dreptul la teren şi a făcut o hârtie în nume privat. Zice că a pierdut chitanţa făcută chipurile cu mine şi a încheiat un alt înscris în nume privat cu un alt proprietar al terenului. Şi nu mi-a mai dat terenul care şi acum e la el”. Popa Carmen, un alt fost tovarăş de arme al Pădurarului confirmă povestea lui Iancu Mugurel. Din motive pe care le veţi afla mai încolo: A venit la mine să mă pun martor că i-a dat lui Mugurel 2000 de euro. I-am spus că nu mă pun, că am un copil şi nu vreau. Şi de acolo a început conflictul meu cu el. Intraţi în Horia şi întrebaţi pe oricine a muncit la el. Dacă a scăpat unul nebătut de el”.

Toyota versus Logan

Cum spuneam, Popa Carmen a refuzat să fie martorul mincinos al Pădurarului. Om cu frica lui Dumnezeu şi un copil de crescut, Popa s-a trezit din somnul raţiunii şi şi-a adus aminte de toate datoriile după ce Loganul lui de patron de magazin a fost hăituit de jeepul de pădurar pricopsit al lui Nicu: Făcea braconaj. El singur cu puşca trăgea. Indiferent ce-i ieşea în faţă în tot trăgea, nu conta că era mistreţ sau cerb. Mă punea pe mine sau pe cine era pe la canton, le jupuiam şi carnea şi pieile plecau. Multe piei s-au băgat pe găuri la vulpi. Acum degeaba mergem că nu se mai găsesc. Şi dacă a avut vreo reclamaţie cu braconajul au zis că nu se pot lua probe după o pile sau după o căpăţână. La el veneau multe maşini, dar cine venea nu ştiu. Mă chema când făcea ceva, jupuiam, marfa pleca şi nu mai ştiu nimic. Sâmbătă seara mă aflam cu maşina la discotecă şi a venit fiul lui cu o maşină Toyota. Nu ştiu ce l-a deranjat pe el, a început să mă înjure. Nu i-am spus nimic, decât să nu mă mai înjure. A plecat şi a venit cu taică-su şi cu încă două persoane în maşină. Eu am plecat spre casă şi m-am trezit că mă urmăresc prin sat. Am ajuns acasă acasă, am încercat să deschid porţile şi când el (n.r pădurarul Tudor Nicolae) s-a dat jos din maşină i s-a aprins lumina şi am văzut că i-a dat arma lui fi-su s-o ţină. S-a dus la poliţie şi a declarat că eram cu o persoană în maşină undeva pe izlaz cu o fată şi el a venit la maşină că a crezut că sunt la braconaj. Am martori că m-a alergat cu puşca în maşină. Mă aflam odată în maşină cu el şi am mers la Urziceni. Eram prieten bun cu el. A oprit la un puţ, pe câmp, a luat doi saci şi i-a aruncat în puţul acela. Ce era acolo, nu ştiu. Asta se întâmpla cam acum un an şi jumătate”.

Mortul din cisternă

În urmă cu patru ani şi jumătate, în curtea cantonului silvic 24 Groasa a murit un om. A murit într-o vineri, pe la trei şi era unul dintre argaţii fără acte ai lui Nicu Pădurarul. Vineri seara, pe la 6, a aflat şi soţia lui de grozăvie. Pădurarul i-a cerut buletinul şi i-a spus că bărbatul ei e grav bolnav şi trebuie dus la spital. A doua zi, sâmbătă, certificatul de deces era scos iar hârţoagele mortului într-o regulă mai mult decât suspectă. Maestru de ceremonii, Nicu Păduraru a făcut rost şi de vin pentru parastas, ajutat de domnişoara Margareta, procuror la Urziceni. Procurorul de caz, spun cei care au cărat vinul şi mortul pe drumul de întoarcere spre Horia. Cei 6 copii rămaşi în urmă şi mama lor au tăcut ani de zile, cu speranţa că stăpânul va avea grijă de ei. După nici un an, Nicu şi-a văzut de ale lui. Mortul putrezise deja şi nu mai putea dovedi nimeni nimic. Soţia victimei explică: S-a întâmplat toată treaba pe 4 august 2004. L-a pus să scoată boasca afară din cisternă că îi curgea pe la robinet şi a murit acolo. Soţul meu lucra la el de vreo 4 luni dar nu avea nici un contract de muncă. Nu ne-a chemat nimeni nici pe mine nici pe copii mei care lucrau acolo. A anunţat poliţia şi procuratura sau ce o fi anunţat. Soţul a murit pe la ora 3. Seara, pe la 6 a venit la mine Tudor Nicolae ca să-i dau buletinul că soţul e grav bolnav şi e dus la spital. Nu mi-a dat nimic, m-a minţit că mă ajută că îmi dă de toate. M-a ajutat să fac 7 pomeni. Restul le-am făcut singură. Mi-a promis că mă ajută să-l duc pe băiatul cel mic la spital că e bolnav dar n-a făcut nimic. Am rămas singură cu şase copii. Primesc o pensie de urmaş de la soţ pentru că el a avut 10 ani lucraţi la SMA. În rest, el nu mi-a dat nimic. Ne-a fost frică să vorbim. Punea pe unul şi pe altul să-mi bată copiii. Nici actele toate ale soţului nu le am. Certificatul de deces este la mine dar actele făcute la spital la Urziceni la autopsie nu mi-a dat nimic. Când le-am cerut mi-a spus că la ce îmi foloseşte mie aşa ceva. Soţul a avut ceva la plămâni. A fost la spital, s-a făcut bine. Dacă nu îl băga în cisternă să scoată boasca nu murea acolo. Când a fost să îi facă autopsia am crezut că mă ia şi pe mine. Dar pe mine şi pe soţia lui ne-a trimis la cumpărături pentru parastas iar el s-a dus la spital cu poliţia de i-a făcut autopsia. L-am îngropat duminică şi el a murit vineri. Trebuia să-l mai ţinem în casă măcar până luni dar a zis Nicu că-l îngropăm duminică. De ce a ţinut morţiş să-l îngroape? S-a fălit că mi-a adus 7 preoţi la înmormântare. La ce mi-a folosit mie? A zis în gura mare că a cheltuit 50 de milioane când l-a îngropat. Ce, l-am pus eu să facă fală şi să cheme tot satul? Vineri seara l-a dus la spital şi sâmbătă dimineaţă l-a adus acasă. După ce s-a împlinit anul nici nu m-a mai băgat în seamă. Când soţul era mort pe masă mi-a zis că începând din ziua aia el e familia noastră, el răspunde de noi. Când i-am spus că mai trebuie să facem pomeni mi-a spus că mi-ajunge cât mi-a dat. De atunci am terminat toată legătura cu el. Nu putem să mergem la Urziceni să spunem pentru că acolo au oameni”. Creţu Stelian este unul dintre fiii victimei. Care deşi lucra în aceeaşi curte cu tatăl său, a fost lăsat să plece cu vacile pădurarului în pădure fără să i se spună că tatăl său murise: În ziua aceea eu eram la vaci, la pădurar. Abia am plecat cu vacile la pădure. L-a băgat pe tata să scoată nişte boască dintr-o cisternă. Tata era cu plămânii, s-a sufocat şi a murit. Doi ani de zile i-a muncit degeaba, nici banii nu i-a dat. I-a făcut două, trei pomeni? Păi din banii lui i-a făcut, din banii pe care trebuia să-i dea lui tata. Noi l-am îmbrăcat şi pe urmă am fost cu domnişoara procuror Iancu Margareta să luăm vinul acolo, în capătul străzii la Parchet unde era o bodegă”. Iancu Mugurel confirmă şi el că procurorul de la Urziceni s-a preocupat, creştineşte de altfel, de vinul pentru parastas, caz care numai în România se poate întâmpla: ”Eu am fost acolo când procuroarea Margareta i-a aranjat de am luat vinul pentru înmormântare. Am ieşit de la Parchet din curte şi în dreapta e o d-asta unde se vinde vinuri. A vorbit ce-a vorbit acolo şi s-a aranjat.

Iar Margareta?

Iar. De data aceasta, numele domnişoarei procuror apare invocat de un alt şerb fără contract de muncă de pe moşiile lui Nicu. Trezit într-o zi fără chef de muncă, şerbul s-a gândit să tragă un chiul. La câteva zile s-a trezit cu invitaţie la Parchetul din Urziceni. Unde domnişoara Iancu Margareta i-a explicat că va fi judecat la urgenţă şi arestat pentru că a furat nişte fiare de pe moşia lui Nicu Pădurarul. Gogoaşa a ţinut, şerbul a pupat inelul şi s-a întors la muncă iar dosarul s-a soluţionat cu NUP: „Acum vreo 2 ani lucram la el cu ziua. Şi într-o zi nu m-am dus la muncă că am avut altă treabă. M-a chemat la Tribunal că i-am furat eu nişte blocuri de motoare de la nişte tractoare, nişte fiare. A găsit doi martori mincinoşi şi m-a chemat la Parchet la domnişoara procuror Margareta. M-am dus şi mi-a zis că în două zile mă judecă la urgenţă şi mă arestează. M-am dus la el acasă, că m-a învăţat cineva şi l-am întrebat de ce mă bagă cu chestii d-astea după ce l-am ajutat atâta timp. Nu ştiu ce a făcut, a vorbit sau s-a dat telefon, dar mi-a venit o hârtie acasă că mă scoate de sub urmărire”.

Deunazi, un cotidian ialomitean scotea la aerisit una dintre piesele de rezistenta a administratiei sugrumate de politichie: Grigore Tudor, primarul comunei Axintele. Monotonia proletara a interviului(?) m-ar fi determinat sa abandonez foaia daca – asemeni omologilor interlocutori – edilul ar fi batut campii doar despre marete proiecte si realizari underground. Dar, cu bunul simt ingropat pe campurile Baraganului, la pachet cu responsabilitatea fata de comunitate, primarele Tudor abordeaza un subiect ce face si vacile din Axintele sa intoarca coada spre primarie: solicitudinea in relatia cu publicul. “Parerea oamenilor conteaza”, spune el cu emfaza michiavelica. Noi, cei umiliti in ceasurile de asteptare la usa secretariatului local sau in asteptarea zadarnica a unui raspuns la petitii inregistrate cu luni in urma, suntem de alta parere si indraznim sa numim “ipocrizie” atitudinea edilului. Toate acestea, pentru ca solicitudinea in relatia cu publicul se materializeaza doar prin refuzul dialogului si producerea de catre Primarie si angajatii acesteia de probleme comunitare aflate la limita penalului.

Intr-o localitate unde dreptul de proprietate este reconstituit dupa un model unic (cerere verbala si amplasament aratat cu degetul), m-am incumetat sa cumpar, in urma cu sase ani, una dintre parcele intabulate si cu titlu de proprietate. Bucurestean fiind si impins de sforaitoarele declaratii ale primarilor succedati aici, care bateau campii despre posibile investitii, agropensiuni si alte baliverne, am ridicat o casa mica de vacanta, urmand toti pasii impusi de legislatia in domeniu: urbanism, autorizatie, receptie, cadastru s.a.m.d. Lasand la o parte maruntisurile traditional-locale, precum volatilizarea intregii livezi in timpul zilei, distrugerile de bunuri sau violarea proprietatii de catre functionarii primariei, am incercat sa gasesc la Axintele o oaza de refugiu si liniste. Numai ca, vedeti dumneavoastra, statutul de “nelocalnic” mi-a adus mai multe prejudicii decat m-as fi asteptat.

Fiind unul dintre putinii posesori de acte locative in acea zona comunitara, banalul certificat fiscal imi este emis de functionara primariei neconform cu datele inregistrate si numai dupa ce imi sunt verificate (abuziv si in amanunt) actele de proprietate/constructie.

Tot in spiritul invocatului “respect pentru parerea oamenilor” accesul la informatii de interes public si – implicit – actele normative ce reglementeaza acest drept constitutional sunt tratate cu spatele de catre edil, dispus doar sa delege (paseze) competentele catre alti functionari din subordine, la fel de straini de Legea 544. Petitii si sesizari inregistrate in luna mai sau august nu isi gasesc nici azi firescul si legalul raspuns, solutionarea limitandu-se la raspunsuri verbal-evazive, oferite de subalternii deveniti ad-hoc avocati neplatiti(?) ai reclamatilor. Chiar daca in petitii sunt sesizate infractiuni comise, voluntar si in forma continuata, chiar de catre angajatii Primariei. Imi place sa sper ca acest text nu va mai fi printat si multiplicat de cei platiti din bani publici la Primaria Axintele, pentru a fi folosit ulterior in scopuri electorale, asa cum s-a intamplat cu un alt comentariu devenit, fara stiinta si acceptul subsemnatului semnatar, manifest electoral.

Ioan I. Serbanescu

Pe 5 iunie 2007, satul Horia din Ialomiţa respira pentru, prima dată în istoria sa, acelaşi aer cu doi miniştri şi un preşedinte de corporaţie internaţională (vezi foto.) Opt luni mai târziu, din proiectul lansat atunci – un telecentru pentru comunitate şi un program Classmate PC pentru şcoala din Horia – s-a ales praful… sau, ca să fim mai exacţi, peste proiect s-a aşternut praful…

 

Gaudeamus igitur

Să ne amintim aşadar cu câtă mândrie proletară titrau ziarele în 6 iunie 2007 ce spuneau PR-isţii celor 2 companii implicate în proiect:

„Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei (ANRCTI), Dan Cristian Georgescu, a inaugurat telecentrul din satul Horia, comuna Axintele, judeţul Ialomiţa, cel de-al 168–lea telecentru funcţional. Evenimentul a avut loc în contextul mai amplu al lansării de către Intel Corporation a programului pilot CLASSMATE PC, în cadrul iniţiativei globale Intel World Ahead”.

Intel Corporation a anunţat lansarea etapei pilot a Programului Classmate PC în România. Compania a oferit 20 de notebook-uri Classmate PC elevilor din clasele a II-a şi a IV-a de la şcoala locală din satul Horia, comuna Axintele, pentru a fi utilizate în procesul educaţional. Notebook-urile rulează conţinut educativ în limba română şi sunt conectate la Internet prin intermediul unei reţele WiMAX furnizată la nivel local de Orange România.”

„Conţinutul educaţional disponibil pe Classmate PC-urile oferite elevilor din localitatea Horia a fost dezvoltat de SIVECO România în cadrul soluţiei sale de e-Learning, AeL. Platforma AeL este o soluţie educaţională integrată pentru predare şi învăţare bazată pe principii educaţionale şi pe tehnologii moderne, fiind considerată una dintre cele mai performante din lume la ora actuală.”

„Intel are o îndelungată istorie de susţinere a iniţiativelor în domeniul educaţiei, având convingerea că tehnologia poate oferi elevilor oportunităţi extraordinare de învăţare,” a declarat John Davies, vicepreşedinte al Intel Corporation Sales and Marketing Group şi General Manager pentru Programul Intel World Ahead.

“Tehnologia are un rol din ce în ce mai important în viaţa noastră de zi cu zi, ajutându-ne să muncim mai eficient şi să învăţăm într-o manieră modernă. Îmi exprim speranţa că etapa pilot a programului va aduce beneficii reale pentru elevi şi va influenţa pozitiv procesul educaţional din Horia”, a declarat ministrul MEC Cristian Adomniţei

Şi exemplele ar putea continua a la nesfârşit…

 

 

De la Horia la Axintele, pe urmele classmate-urilor

La Horia, şcoala e închisă. Normal, e vacanţă! Dar nici classmate-urile nu sunt înăuntru, sunt la şcoala din Axintele… din septembrie!!! Şcoala din Axintele are uşa dată de perete. Pe uşa de termopan proaspăt, şcoala caută femeie de serviciu cu jumătate de normă! înăuntru, acelaşi peisaj dezolant din fiecare şcoală aflată în renovare la jumătatea anului şcolar… Pe director îl găsim uşor… lângă un laptop, fireşte! O cheamă Daniela Jipescu şi predă matematica la şcoala din Axintele… Nu e prea încântată de întrebări: „Normal că îmi amintesc. Eu am fost primul şi singurul director care a răspuns pozitiv la solicitarea Intel şi Siveco! Dar să ştiţi că nu e un proiect ratat! Uite, avem totul aici, la dispoziţia noastră…”

Scoate două cutii de sub masă şi ni le arată cu convingere. „Uite, cu astea s-a lucrat toată vara. Da, calculatoarele sunt aici, la Axintele. Pentru că acolo nu se mai putea lucra, l-am adus aici… Copii au terminat ciclul primar, învăţătoarea s-a transferat aici… Şi, să fiu sinceră, şi eu îmi doresc mai mult ca proiectul să fie transferat la şcoala noastră!”

Susţin că proiectul e un eşec, aşa cum i s-a prezis încă de acum 8 luni, pe holurile de la Horia: „Proiectul se continuă, vă spun sigur. Trebuie să se asigure conectare la Internet… Aici e o mare problemă, nu funcţionează nimic, nu putem să intrăm pe Click Net… ei ne furnizează parabolică, am mai făcut un stagiu de pregătire în octombrie, noiembrie, cu o fundaţie la Urziceni. Am un proces legal de predare primire pentru astea, urmează să încheiem protocolul.. Ei au interesul să vândă, noi avem interesul să facem şcoală!”

Pare sinceră şi convinsă de utopia didactică începută acum 8 luni… Poate prea convinsă! Întrebăm de classmate-uri! „Uite-le acolo, în spate… Nu sunt toate, că din vreo două copiii noştri au luata acumulatorii şi creioanele… Altele au memoria blocată pentru că, din neştiinţă, s-a supraîncărcat memoria calculatoarelor de la statul pe Internet…”

În spate, într-un colţ, în cutiile cu care au venit, număr repede… La zece, classmate-urile se termină! Nu mai apuc să întreb de restul… „Proiectul demarează din nou în 11 februarie… Intră într-o nouă fază…. Acum vrem să încheiem din nou protocolul… Dar nu avem Internet! Trebuie să rezolve problema, am înţeles că vor să pună parabolice… o să vedem, în martie, cel mai târziu, facem ore din nou.”

Nu mai insistăm… Ne ridicăm, încercând să o oprim să se contrazică din nou în declaraţii: „E mai bine aici! Pentru şcoală! Atunci, pe ei i-a interesat să-şi promoveze classmate-urilor… Ei cred că au au crezut atunci că o să rezolve partea de minister, dar dacă nu le-a ieşit afacerea, n-a mai făcut nimic… Ce pot să vă spun e că nu o să accept să le promovez produsele, în detrimentul ştiinţei. Cei cu care au ei legătură, cu care am vorbit eu sunt oameni mici, nu au putere de decizie…cel de la Intel, Irinel Burloiu se numeşte, mi-a spus că, pe sistemul ăsta poate să funcţioneze şi câţiva ani… pe  mine asta nu mă avantajează!”

 

Va fi, Lazăre, va fi

Pe hol, lângă biroul directorului, se iau măsurile pentru faianţă. Meşterul ridică ochii, aşteaptă să trec şi o întreabă aparte: „Cât să fie, domnişoară, tot la un metru jumătate, ca dincolo!? Dar să ştiţi că durează, nu e gata nici în două săptămâni”.  Cer să mă uit, din curiozitate, într-una dintre clase… Se pune parchet… Şapa de ciment e întărită, dar încă e umed… Domnişoara simte nevoia să se convingă din nou: „Duminică e gata! Mâine punem parchetul… O să vedeţi!!”

Dacă va mai funcţiona vreodată, proiectul Classmate PC de la Axintele va acoperi doar 3 ore de curs pe săptămână, pentru 3 materii: istorie, unde profesorul este deja şcolarizat, matematica, unde predă domnişoara Jipescu şi, eventual, româna. Conform datelor oficiale, pentru asigurarea intrării acesui proiect în cel de-al doilea stagiu au fost şcolarizate 14 cadre didactice din şcoală. Şi, în ciuda tuturor explicaţiilor oferite, opinia directorului rămâne clară: „Eu râmân la convingerea că folosirea în exces a calculatorului nu este bună, n-aduce rezultate. Poate să aducă profituri, dar nu rezultate!”