Thursday, July 24th, 2014

La sfârșitul anului 2008, regimul Tăriceanu a plătit o șpagă externă consistentă încredințând fără licitație publică contracte de achiziție în valoare de 24,8 milioane de euro. Banii s-au împărțit în mod egal între firmele GlaxoSmithKline (GSK) și Merck Sharp & Dohme BV(MSD), care au livrat împreună Ministerului Sănătății 330.000 de doze de vaccin anti HPV destinat preveniri cancerului de col uterin. Modul de atribuire al acestor contracte reflectă fidel protocolul secret de colaborare într-ale hoției la care PSD și PNL au fost parte în ultimii ani ai regimului Tăriceanu, cele două companii beneficiind de lobby puternic. GSK este sponsorul tradițional al fundației Renașterea, păstorită de Mihaela Geoană(vezi foto). MSD a intrat în afacere după ce fostul secretar de stat al SUA  Madeleine Albright a făcut o vizită la București în cursul căreia a făcut declarații publice despre necesitatea introducerii vaccinului anti HPV în România în cadrul unei campanii naționale de vaccinare. Contractele sunt astfel făcute încât statul român nu le poate rezilia. Deși termenele de plată au fost decalate, scadența va scoate din conturile statului 24,8 milioane de euro pentru un vaccin pe care populația îl refuză masiv și despre a cărui eficiență nici măcar nu se poate discuta practic.

Albright ia cancerul la trântă

Mai 2008. Madam Albright aflată în România pentru a face lobby în favoarea companiei americane MSD și vaccinului Silgard produs de aceasta rostește următorul discurs:“Prea multe fete și femei din România trec prin această boală cumplită. În fiecare zi mor 6 femei din cauza cancerului de col uterin și 9 sunt diagnosticate cu această afecțiune. Majoritatea acestor cazuri ar putea fi prevenite”. Fără a preciza sursa informațiilor alarmiste pe care le răspândește, lobby-sta ne spune că anual mor în România 2190 de femei din cele 3125 care se îmbolnăvesc de cancer de col uterin. A trebuit să apară vaccinul companiei americane și pe Albright s-o apuce mila de românce ca să aflăm aceste adevăruri cutremurătoare! Efectul vizitei publicitare făcute de bătrâna care proslăvea asasinarea copiilor din Irak în numele democrației a fost devastator. Tăriceanu a anunțat imediat că încă din toamnă România va implementa un program de vaccinare gratuită împotriva cancerului de col uterin. Culisele vizitei au fost, se pare, altele. Mai exact, lui Tăriceanu i s-a promis înlesnirea unei vizite oficiale la Washington care să-l ajute în lupta electorală cu Băsescu. Având și binecuvântarea tacită a președintelui României, cu care Albright s-a întâlnit în cadrul aceleiași vizite, guvernul Tăriceanu a demarat achitarea șpăgii cerute de fostul secretar de stat american.

Clanul Geoană își revendică partea

13 decembrie 2007. Fundația Renașterea patronată de Mihaela Geoană obține autorizația GS 062 pentru importul unui mamograf ce urma să fie montat pe o autospecială de tip Mammografy Mobile Unit. Trei luni mai târziu, la data de 4 martie 2008 Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare autorizează fundația să dețină, să utilizeze și să dezafecteze instalații radiologice în cadrul Laboratorului mobil de mamografie. Acesta laborator primit drept sponsorizare de fundația Renașterea a fost finanțat de compania GSK, producătorul vaccinului anti HPV Cervarix. În noiembrie 2008, laboratorul mobil al doamnei Geoană a funcționat pe post de momeală electorală la Dăbuleni.  În acest fel fundația a făcut saltul de la statutul de difuzor de pliante tipărite pe bani publici la cel de prestator de servicii medicale. Neautorizat, din păcate.  Conform Ministerului Sănătății, pe post de autorizație de funcționare a laboratorului mobil fundația Renașterea deține o banală adresă înregistrată cu numărul 629 din data de 25 noiembrie 2008 prin care secretarul de stat din acea vreme, Mircea Mănuc, îi comunică doamnei Geoană că ministerul avizează favorabil un program de diagnostic precoce privind cancerul de sân. Avizează procedura, nicidecum laboratorul. Tot în 2008 fundația a primit cadou de la guvernul Tăriceanu statutul de utilitate publică. În acest context, combinația Glaxo-Renașterea este evidentă. Iar ea avea să se reflecte în decizia guvernului marionetă condus de Tăriceanu, care avea să bage și producătorul britanic în combinația de 24,8 milioane de euro, pentru că PSD și PNL au împărțit totul pe din două. Inclusiv șpăgile de acest tip plătite către clienți politici.

Nicolaescu taie plăcinta

La data de 11 noiembrie 2008, pe ultima sută e metri a mandatului său, ministrul Eugen Nicolaescu încheie cu firma GSK un contract pentru achiziționarea a 164.967 doze de vaccin Cervarix în valoare totală de 12.084.276 de euro. Prețul unei doze de Cervarix este de 250 de lei fără TVA, ceea ce înseamnă că pentru un singur tratament ministerul a cheltuit 750 de lei plus TVA. Vaccinul urma să se livreze în tranșe, prima fiind de 54.989 doze iar cea de-a doua de 109.978 de doze. Plata pentru prima tranșă de vaccin livrată urma să se facă la 15 zile de la data semnării procesului verbal de recepție și emiterea facturii. Pentru tranșa a doua plata urma să se facă la 120 de zile de la livrare și întocmirea documentelor de recepție. Pentru toată această afacere GSK urma să încaseze în total 44,9 milioane de lei, moneda în care a fost întocmit contractul. O zi mai târziu se semnează un contract asemănător și cu firma Merck  Sharp & Dohme pentru furnizarea a 165.033 doze de vaccin Silgard. Prețul total al contractului era de 12.771.903 euro iar vaccinul urma să se livreze tot în tranșe. Prima era de 55.011 doze iar cea de-a doua de 110.022 doze. Prețul pentru o doză de Silgard este e 264, 6 lei fără TVA iar plata urma să se facă la aceleași termene ca și în cazul contractului cu GSK. Moneda în care ministerul urma să plătească era euro iar cursul de schimb stabilit era de 3,72 de lei pentru un euro. Una peste alta, Nicolaescu a contractat vaccinuri cu o perioadă de valabilitate de 18 luni. După mai bine de 9 luni de la contractare, s-au utilizat 2600 de doze din cele circa 110.000 livrate de cele două companii. Cum populația nu dă semne că s-ar agita să se vaccineze, dozele cumpărate de Nicolaescu riscă să ajungă gunoi peste încă 9 luni. Adică, mai pe românește spus, statul lui Tăriceanu a aruncat 24 de milioane de euro pe apa Sâmbetei și a făcut vânzare pentru două companii pe bază de interese de gașcă. Jumătate din sumă a umflat-o firma susținută de doamna Albright, iar cealaltă jumătate a încasat-o sponsorul doamnei Geoană.

Adiționale inutile la contracte bătute-n piroane

Speriat cumva de porcăria făcută, Nicolaescu a încercat să dreagă busuiocul cu două acte adiționale prin care dozele de vaccin ce urmau să fie livrate în prima tranșă erau înjumătățite iar plata lor era amânată până martie-aprilie 2009. Adică pisica moartă era aruncată în curtea noului guvern. Cum PSD a continuat să fie în cărți iar doamna Albright nu putea fi dezamăgită, cacealmaua va continua iar plățile se vor derula chiar dacă cu ceva întârzieri. Noua conducere a MS se laudă și ea cu un niște acte adiționale pe care le-a întocmit în acord cu cei doi furnizori: “MS a renegociat, începând cu luna ianuarie a anului 2009 aceste contracte. Actele adiționale încheiate prevăd plata doar a dozelor utilizate, circa 2600 din 110.000 doze, restul plăților urmând să se facă pe măsura utilizării vaccinurilor, până la jumătatea anului 2010. Menționăm că MS nu a încheiat în 2009 nici un contract nou de achiziție de vaccin HPV, ci doar a încercat să găsească o soluție pentru ca utilizarea fondurilor publice să fie făcută cu responsabilitate în condițiile respectării prevederilor de drept comercial, având în vedere că aceste contracte nu mai puteau fi reziliate din punct de vedere legal ”. Bingo! Aici este, de fapt, buba. Și nu este singura.

De ce ar trebui ca Nicolaescu să meargă la pușcărie?

Simplu. Ministerul vorbește în răspunsul pe care a catadicsit să ni-l dea de 110.000 de doze deja livrate din care s-au folosit doar 2600. Gaura este încă mult mai mare, pentru că potrivit actelor adiționale încheiate, la data de 1 martie 2009 și restul de 220.000 de doze ar fi trebuit livrate în depozitele Companiei Naționale Unifarm SA, ceea ce cu siguranță s-a întâmplat. Deducem asta din faptul că ministerul vorbește doar de dozele din prima tranșă și nu și de cele din tranșa a doua. Or, ca să încaseze banii, cele două firme nu puteau rata șansa să livreze marfa chit că MS nu are ce face cu ea. În mai 2010 cele 110.000 de doze livrate inițial vor deveni medicamente expirate. Care vor trebui plătite indiferent de ce spune acum ministrul Bazac. Cum vaccinarea este imposibilă fără acordul populației, este limpede că 99% din doze vor ajunge la gunoi. De aici și disperarea celor două companii care au alocat fonduri pentru promovarea agresivă a vaccinului folosindu-se de autorități ca MS sau Organizația Mondială a Sănătății. Pușcăria l-ar paște pe Nicolaescu dacă am trăi într-o țară normală. Pentru că dacă ar fi fost de bună credință, ministrul ar fi trebuit sa compenseze vaccinul integral și să-l lase în farmacii astfel încât cei care-l vor să-l primească gratuit. În felul acesta însă, cele două firme ar fi încasat praful de pe tobă, căci marfa lor este deocamdată o poveste și nimic mai mult. Prin decizia lui Nicolaescu, GSK și MSD vor încasa vagoane de bani pentru niște vaccinuri ce vor deveni deșeuri toxice în debaraua statului. Dacă mai punem la socoteală ca vaccinurile sunt diferite și au fost cumpărate fără licitație și la prețuri maxime, putem să aproximăm cam câți ani de pușcărie ar merita Nicolaescu. Punem pariu că fostul ministru nu va păți nimic. Pentru ce această afacere care a găurit bugetul public cu peste 24 de milioane de euro este o șpagă de partid și chiar de stat. Și băieții nu au obiceiul să se aresteze unii pe alții. Ceea ce era de demonstrat.

Cârdășia evidentă și demonstrabilă dintre companiile farmaceutice și politicieni devalizează bugetul sănătății prin achiziții de medicamente cu eficiență discutabilă și efecte nocive asupra populației. Afacerile se derulează sub forma unor programe naționale pe care statele conduse de politicieni flămânzi și corupți le implementează pe bani grei fără să țină cont de eficiența acestora. Este și cazul vaccinului împotriva cancerului de col uterin, găselniță comercială a unor mari companii care pretind că au soluții de combatere a maladiei încă dinainte ca aceasta să apară. Este vorba despre companiile Merk Sharp &Dohme, producător american al vaccinului Gardasil și KlaxoSmithKline, producătorul britanic al vaccinului  Cervarix. Puternic susținute de politicieni, cele două companii își dispută piața românească care ar putea aduce venituri de peste 40 de milioane de euro anual. Este vizată finanțarea de către stat a unei campanii naționale de vaccinare care să cuprindă fetele cu vârsta cuprinsă între 10 și 25 de ani. Deși susține pe toate canalele de comunicare că este transparent, Ministerul Sănătății refuză să facă publice contractele încheiate până acum cu producătorii de vaccinuri și sursele de finanțare ale așa zisei campanii de informare a populației cu privire la prevenirea cancerului de col uterin. Afacerea colcăie de politicieni, una dintre cele mai înfocate susținătoare a vaccinării fiind Mihaela Geoană, intrată în joc alături de compania britanică GSK, care îi finanțează fundația cu sume astronomice, ținute și ele la secret. Asta deși fundația Renașterea, controlată de soția liderului PSD este o fundație de utilitate publică și ar trebui să își publice periodic toate sursele de finanțare. Așa cum vom demonstra, vaccinul susținut intens de doamna Geoană și de Ministrul Sănătății este nu numai un experiment ci și un potențial pericol câtă vreme vaccinarea a fost oprită în mai multe țări europene iar în SUA a declanșat cercetări la adresa companiei producătoare. Dar până atunci ne vom ocupa de culisele unei campanii parșive de alarmare a populației derulată de ministrul Bazac în complicitate cu nevasta prezidențiabilului Mircea Geoană, cea care ar vrea să vaccineze poporul cu aluminiul din vaccinul Cervarix.

metodologie medici

Cum a ajuns România în topul mortalității din cauza cancerului de col

În mai 2008, sosea la București fostul secretar de Stat al SUA,  Madeleine Albright.  După întâlniri cu președintele Băsescu și prim ministrul Tăriceanu, scopul vizitei a fost devoalat. Iată ce nota ziarul Cotidianul imediat după vizită: “Fostul secretar de Stat, coordonatoarea Albright Group, a mai declarat joi că cei doi oficiali români cu care a discutat “au înţeles importanţa de a începe repede un astfel de program” şi sunt acum la faza de calcul al bugetului. “Sunt argumente atât de evidente, cum ar fi de exemplu că este singurul tip de cancer ce poate fi tratat, încât ar fi un gest nebunesc din partea autorităţilor să lase şase femei pe zi să moară din cauza acestei boli, după cum arată statisticile. Logica dictează să se facă asta”, a mai spus Albright. Statisticile plasează România pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte mortalitatea prin cancer de col uterin, cu peste 3.500 de noi cazuri de col uterin care apar în fiecare an, dintre care aproximativ 2.000 sunt fatale, arată un studiu dat publicităţii la finele anului trecut de Societatea Română de Obstetrică-Ginecologie.” Pare puţin straniu faptul că, până când doamna Madeleine Albright, fost secretar de stat al SUA, ne-a vizitat ţara şi a discutat cu Preşedintele ţării şi cu Primul Ministru despre iniţierea unei campanii de vaccinare cu Gardasil, nu se pomenea nimic despre incidenţa mare a cancerului de col uterin în România. Prezenţa Doamnei Albright a fost decisivă pentru adoptarea hotărârii de vaccinare. Ce legatură poate exista între un om politic şi o problemă medicală, nu putem şti. Mai cu seamă când este vorba despre o femeie recunoscută pentru “dragostea sa pentru oameni“. În urmă cu câţiva ani, ea afirma că a meritat să moară peste o jumătate de million de copii irakieni pentru salvarea democraţiei. De asemenea, în 1998, conducea misiunea diplomatică care susţinea bombardarea populaţiei civile a Serbiei chiar şi în noaptea Sfintelor Paşti. Să fie vorba despre o chestiune politico-financiară care a fost negociată la cel mai înalt nivel între preşedintele uneia dintre cele mai mari societăţi de consultanţă politică şi guvernanţii României aflați în foame de imagine?

Gardasil- Cervarix 1-0!

După această stranie vizită, în care un politician veros își dă cu părerea despre chestiuni medicale, guvernul Tăriceanu s-a executat. Ministrul Nicolaescu a declanșat campania de vaccinare achiziționând 330.000 de doze pentru 110.000 de fetițe cu vârste cuprinse între 9 și 11 ani. Fără a testat populația, guvernul a introdus pe piață un vaccin insuficient testat pe care l-au experimentat numai 2,5% din target. Nici până acum nu se știe câți bani a plătit efectiv Ministerul Sănătății și ce s-a întâmplat cu dozele de vaccin neutilizate. Nici Nicolaescu și nici urmașul său, Bazac, nu au oferit aceste informații, deși aveau obligația să o facă. În decembrie 2008, după schimbarea guvernului, noul ministru a luat decizia stopării campaniei de vaccinare demarată de Nicolaescu. Motivul oficial invocat de Bazac a fost acela că populația nu a fost informată și că ministerul a procedat greșit când a impus ca refuzul de vaccinare să se facă în scris de către părinți cu asumarea eventualelor consecințe. Culmea, motivul lui Bazac este, de fapt, motivul trâmbițat de doamna Mihaela Geoană, patroana spirituală și materială a fundației Renașterea, entitate nonprofit puternic finanțată de statul pesedist în perioada 2000-2004. Ce o mâna pe doamna Geoană în luptă? Simplu. Simpatia excesivă pentru producător de vaccin, respectiv GlaxoSmithKline, sponsor de bază al fundației. Cărțile s-au făcut după cum urmează.

Mamografie electorală pentru sânii alegătoarelor din Dăbuleni

Potrivit site-ului fundațiarenașterea.ro, ONG-ul doamnei Geoană dispune din martie 2008 de o Unitate Mobilă de Diagnostic folosită pentru ginecologie, consultații la sân și mamograf. Ca orice fundație care se respectă, Renașterea face analize gratuite. Nu știm cum se face, dar prima incursiune în teritoriu a Unității Mobile s-a consumat în Dolj. Și mai exact, în Dăbuleni, Calafat și alte câteva comune, adică în ceea ce presa a numit Colegiul lui Geoană. În noiembrie 2008, adică în plină campanie electorală, TIR-ul doamnei Geoană a staționat 3 săptămâni fix în Dăbuleni, unde domnul cu același nume se lupta pentru un loc de senator. Loc pe care l-a obținut din primul tur probabil și cu voturile alegătoarelor consultate gratuit de fundația Renașterea. Bilanțul expediției cu caracter electoral însumează 2100 de femei consultate, majoritatea din Dăbuleni pentru că acolo unitatea mobilă a stat cel mai mult. Deși fixată pe cancerul de sân, Renașterea a atacat cu succes și cancerul de col uterin, distribuind în cursul turnului electoral din colegiul lui Mircea Geoană 4000 de broșuri “Despre Testul Babeș Papanicolau”. Iată cum explică PR-ul fundației Renașterea colaborarea cu GSK, producătorul vaccinului Cervarix:” GSK a ales sa ni se alature si in derularea acestui proiect unic in Romania – “Unitatea Mobila de Diagnostic San si Col Uterin – Renasterea”, ce ofera in gratuitate totala femeilor aflate in zone cu acces limitat la investigatii medicale, mamografii si Teste Babes Papanicolau. Alaturi de GSK, mai avem ca parteneri/sponsori atat in acest proiect cat si in toate celelalte, o serie de companii farmaceutice precum: Novartis, Sanofi Avensis, Astra Zeneca, Actavis, Roche, Lilly, Pfizer. Intamplator, GSK este unul dintre cei doi comercianti ai vaccinurilor anti HPV, insa parteneriatul dintre Fundatia Renasterea si GSK dateaza cu mult inaintea lansarii in Romania a acestor tipuri de vaccine”. Am citat din corespondența electronică purtată cu reprezentanții fundației, care deși nu ne-au putut răspunde la întrebări ne-au furnizat date extrem de interesante.  Că limba română a fost pe alocuri vaccinată, nici măcar nu mai are importanță.

De ce țipă Renașterea?

pliant verso

Referitor la Campania de Informare despre cancerul de col uterin nu va putem oferi informatii legate de buget, sponsori sau parteneriate cu diverse companii ce au capital de stat sau alte institutii publice care contribuie financiar si logistic la aceasta campanie. Fundatia Renasterea a fost invitata sa participe la reuniunile de lucru referitoare la aceasta campanie pentru ca a avut o reactie vehementa si oficiala referitoare la campania de vaccinare anti HPV derulata anul trecut, considerand ca esecul acesteia a fost cauzat de inexistenta unei campanii de informare corecte si coerente. Asadar, Fundatia are doar rol consultativ. Nu exista nici un contract intre Fundatia Renasterea si Ministerul Sanatatii care sa aiba drept obiect aceasta campanie de informare. Consideram ca ni s-a cerut parerea datorita experientei pe care o avem in urma celor 8 ani de experienta in campania de informare despre cancerul la san si cel de col uterin, domeniu in care am fost deschizatori de drumuri in Romania”. Așa explică PR-ul de la Renașterea implicarea fundației în campania de vaccinare. Printre rânduri citim că stoparea campaniei de vaccinare s-a făcut la presiunile fundației, adică ale doamnei Geoană, care a protestat public invocând, i-auzi ce chestie, lipsa unei campanii de informare. Adică, tradus cumva în limba română, doamna Geoană a preluat ștafeta de la madam Albright și și-a adjudecat rolul de părinte spiritual al programului. Bazac, subordonatul politic al domnului Geoană, s-a executat și a demarat la data de 14 iunie o campanie horror prin care se explică necesitatea vaccinării. Cu Cervarix, desigur, că între timp s-a schimbat regimul iar GSK tocmai ce finanțase regimul nou nouț al domnului Geoană contribuind inclusiv la mamograful electoral instalat în noiembrie la Dăbuleni. Fundația Renașterea a fost declarată lider informal al proiectului, deși experiența de care vorbesc cei de la fundație s-a concretizat în tipărirea și pe bani publici a unor afișe și organizarea unor evenimente cu vedete media din trustul Media Pro. Culmea ironiei, fundația Renașterea a ajuns să ofere consiliere despre cancer chiar în incinta Institutului Oncologic București. Adică doamna Geoană a ajuns să vândă castraveți la grădinar, trecându-și asta în CV la capitolul fapte de bun samaritean. Că doamna Geoană a ajuns să câștige din campania contra cancerului mai mulți bani decât din meseria ei de arhitect din care n-a obținut decât falimente, vom demonstra ceva mai încolo.

Ministerul mamei domnului Bazac

Convins de importanța proiectului, Ministerul Sănătății a inițiat o campanile de așa zisă informare despre cancerul de col uterin, devenit peste noapte maladia numărul 1 într-o țară în care se moare la naștere sau dintr-o banală gripă și în care medicii sunt plătiți cu salarii ridicole. Am încercat în două rânduri să obținem date despre costurile campaniei și maniera de derulare. Purtătorul de cuvânt al ministrului Bazac ne-a dat cu flit și a refuzat să răspundă în scris la cel l-am întrebat. Abia după ce pe site-ul inpolitics.ro a apărut un articol care vorbea despre combinațiile fundației Renașterea cu bugetul Ministerului Sănătății, purtătorul de cuvânt a catadicsit să ne trimită la redacție un comunica de presă care nu oferă răspuns la nici una dintre întrebările puse de noi. Iată un pasaj semnificativ din comunicatul de presă al MS: “Ministerul Sănătăţii nu are relaţii contractuale cu Fundaţia Renaşterea sau cu alte organizaţii în ceea ce priveşte Campania de informare anti HPV. Campania de informare lansată de minister, in data de 14 iunie 2009, este derulată, exclusiv, cu fonduri de la firmele producătoare ale vaccinurilor anti-HPV. Cele doua societati producatoare ale vaccinului au contractat o firma de publicitate care deruleaza campania de informare, sub coordonarea metodologică a unui Comitet de coordonare numit prin Ordin de ministru.  Fundatia Renasterea face parte din acest comitet alături de reprezentanti ai Ministerului Educatiei, OMS, UNICEF, UNOPA, jurnalisti, medici şi profesori de specialitate, precum si reprezentanţi ai Patriarhiei Române etc. Comitetul este for consultativ, numit prin ordin de ministru, iar pentru activitatea sa nu este plătit. Rolul său este acela de a stabili direcţiile strategice ale campaniei de vaccinare.” Adică, spune MS, campania de vaccinare se va derula indiferent de rezultatele campaniei de informare. Către finalul comunicatului se precizează totuși că evaluarea campaniei de informare se va face pe baza unui sondaj de opinie care va arăta daca vaccinarea este sau nu oportună. Dar punem pariu că va fi. Pe leafa lui Bazac pe doi ani plus jumătatea din sponsorizările primate de doamna Geoană de la GSK. Și, probabil, în viitorul apropiat și de la Merk. Că ministrul Bazac minte cu nerușinare prin vocea purtătorului de cuvânt este aproape evident. Pentru că deși declară că firmele producătoare ale vaccinurilor finațează campania, MS mobilizează importante resurse umane plătite din bani publici pentru a deveni agenți de vânzări ai celor două companii. Ca și cum ministerul ar fi moștenirea domnului Bazac de la mama domniei sale, cu care face ce vrea.

Medicii de familie, agenți de marketing ai firmei GSK

plic pentru medici

În țară, campania de informare finanțată de cei doi producători, respectiv GSK și Merk se derulează exclusiv pe spesele statului român. Medicii de familie sunt convocați pe bază de tabel la Direcțiile de Sănătate Publică județene, unde primesc instructaje care vizează conținutul informațional ce trebuie diseminat în școli. Ore întregi medicii de familie își abandonează pacienții pentru a participa la aceste orgii informaționale care au un sigur subiect. Vaccinul anti HPV este prezentat ca soluția miraculoasă. Medicii sunt apoi instruiți în materiale ajutătoare cu caracter imperativ emanate de la așa zisul Centrul Național de Informare pentru Prevenirea Cancerului de Col Uterin, ÎN FAPT UN BANAL SITE! Care site le ordonă medicilor să ia parte la ședințele cu părinții pe care toate școlile le vor organiza în perioada 16septembrie-5 octombrie 2009. Culmea nesimțirii, medicii de familie și profesorii diriginți de la clasele IV-VII sunt obligați să organizeze un calendar al ședințelor cu părinții și să-l transmită la DSP-urile județene până la data de 15 septembrie. La ședințe se vor distribui părinților materiale informative pline de minciuni și exagerări care au ca scop propagarea unei stări de panică și inducerea ideii false că vaccinul este singura modalitate de a scăpa de cancerul care amenință 80% din populația feminină a țării! Materiale care fac de fapt campanie de publicitate pentru vaccinare sunt editate de Ministerul Sănătății și cel al Educației. Sunt prezente de asemenea siglele fundației Renașterea, care susține că nu are nicio implicare în proiect, și sigla acelui site pompos numit Centru Național. Nicăieri nu apare sigla producătorilor de vaccin și nicăieri nu se specifică faptul că această campanie ar fi finanțată de aceste două firme. Oricum ar da-o, cele două ministere sunt implicate într-o campanie de promovare a intereselor comerciale a două firme fapt interzis de lege. Iar populația este alarmată cu informații false sau neverificate despre o maladie pentru a accepta un leac discutabil și cu efecte dintre cele mai ciudate. Bomboana pe colivă este faptul că medii de familie primesc pentru deplasarea la aceste ședințe cu părinții o sumă de până la 50 de lei pentru decontarea transportului. În materialele distribuite lor prin ASP, medicii au găsit un formular de ordin de deplasare și un plic pe care este imprimată adresa unde deconturile trebuie să ajungă. Este vorba de o căsuță poștală închiriată de firma Momentum EMC SRL București, companie controlată de o firmă olandeză și administrată de celebrul Bogdan Enoiu. Oare cum va deconta Momentum EMC banii ce vor fi trimiși medicilor pe baza acestor ordine de deplasare, câtă vreme ei nu sunt angajații societății și, prin urmare, nu li se pot plăti deplasari? Vorbim de o sumă considerabilă dacă luăm în calcul faptul că în România există circa 11.000 de medici de familie pe care, măcar teoretic, Ministerul Sănătății îi va băga cu japca în această campanie. Iar când o astfel de finanțare se derulează sub sigla unor ministere, parcă ceva nu e în regulă.

Minsterul lui Bazac pune batista pe țambal

Nu putem încheia acest material excepțional fără a publica întrebările adresate de GSE Ministerului Sănătății, întrebări la care de aproape o lună de zile nu am primit niciun răspuns. Conținutul întrebărilor explică, credem noi, tăcerea adâncă a ministrului Bazac, pe care-l vom acționa în judecată. Sperăm, naivii de noi, că justiția îl va oblige să ne răspundă.

Buna ziua

In urma discutiei telefonice va precizez ca sunt interesat de urmatoarele informatii de interes public legate de campania nationala de informare pentru prevenirea cancerului de col uterin prin vaccinarea anti-HPV:

- Care este bugetul acestei campanii si cum este el distribuit?
- Care este relatia contractuala dintre minister si fundatia Renasterea pentru Educatie, Sanatate si Cultura in cadrul acestei campanii? In cazul in care exista o relatie contractuala va rugam sa ne puneti la dispozitie copii dupa documentele care reglementeaza aceasta relatie(copii contract, situatia platilor, modul de selectare al acestui partener)
- Care este relatia contractuala dintre Ministerul Sanatatii si SC Momentum EMC SRL, compania care se ocupa de publicitatea proiectului? Daca exista o astfel de relatie solicitam acelasi tip de documente ca la punctul de mai sus.
- Care sunt atributiile medicilor de familie in cadrul acestui proiect si care este implicarea Directiilor Judetene de Sanatate Publica
- Care este rolul  Ministerului Educatiei, Cercetarii si Inovarii in cadrul campaniei si care este contributia financiara a acestei institutii
- Care este contributia MS la campania derulata de fundatia Renasterea in perioada martie-decembrie 2008cu ajutorul centrului mobil de diagnosticare? Este acest centru autorizat de MS pentru efectuarea de analize pentru depistarea cancerului de col uterin si a celui de san? Daca da dorim o copie a acestei autorizatii.
- Are MS vreun contract de achizitie cu firma GlaxoSmithKline pentru furnizarea  vaccinului CERVARIX destinat combaterii cancerului de col uterin? Daca da dorim o copie a acestui contract si o situatie a platilor.
Sunt de acord sa suport contravaloarea expeditiei si taxele de fotocopiere.
Va multumesc pentru colaborare.
Cu stima,
Mihai Enciu
Gazeta de Sud Est

Foamea de bani aruncă magistrații din România în penibil. Folosindu-se de statutul conferit de lege, magistrații își creează propria lege și forțează guvernul să le plătească sporul de solicitare neuropsihică instituit în baza unei ordonanțe de urgență abrogate în 2001. Ignorând principiile fundamentale ale Constituției, magistrații au decis că textul abrogat ca urmare a introducerii sporului respectiv în salariul este încă în vigoare și, printr-o hotărâre pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție au obligat guvernul să le plătească sporul de 50%. Mai mult, magistrații au făcut și plângere penală împotriva ministrului de justiție pe care-l acuză că refuză să pună în practică o hotărâre judecătorească iar împotriva ministrului de finanțe au pronunțat o hotărâre prin care îl obligă să plătească din buzunar 20% din salariul mediu brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere la plata sporului ilegal. Această formă de terorism este demascată de Curtea Constituțională, care sesizată fiind de Președintele României a constatat că Înalta Curte de Casație și Justiție și-a depășit competența efectuând controlul de constituționalitate al unei Legi și abrogând ilegal un act normativ.

Un spor plătit de două ori

În acțiunea sa, președintele Traian Băsescu a arătat că în mod constant, în ultimii ani, instanțele de judecată au pronunțat hotărâri prin care au dat câștig e cauză magistraților și personalului din justiție care au promovat acțiuni în pretenții fundamentate pe legea salarizării din sistemul judiciar. Instanțele au dat câștig de cauză judecătorilor, de multe ori invocând texte de lege abrogate pe care le-au repus în vigoare fără să aibă acest drept. În fapt, susține președintele, instanțele s-au substituit puterii legiuitoare . Deși drepturile salariale în sistemul bugetar se stabilesc doar prin lege sau acte normative cu putere de lege, instanțele au pronunțat hotărâri prin care au acordat drepturi bănești în afara cadrului legal. Așa s-a întâmplat și în cazul sporului de 50% din leafa magistraților, cerut în baza articolului 47 din Legea 50 din 1996 , act normativ al fostului ministru Valeriu Stoica prin care se ridica nivelul veniturilor acestei categorii profesionale. În anul 2000, în urma negocierilor purtate cu asociațiile profesionale, sporul de suprasolicitare neuropsihică a fost introdus în salariile magistraților prin Ordonanța Guvernului numărul 83, care abroga explicit articolul 47 din Legea 50. La 9 ani de la introducerea măsurii, magistrații s-au gândit că ar putea cere încă o dată plata acestui spor, care urma să se adauge alte zeci de sporuri aberante pe care domnii judecători le încasează. Judecată cu ochii la portofel În numele portofelului, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a introdus recurs în interesul legii prin care Înalta Curte urma să constate că sporul instituit prin Legea 50 trebuie plătit și că Ordonanța Guvernului 83 aprobată în Parlament prin Legea 334 din 2001 abrogă ilegal acordarea acestui spor. Judecătorii de la instanța supremă au admis fără să clipească acest recurs, constatând cu de la sine putere că abrogarea actului normativ care le instituia sporul a fost ilegală și neconstituțională. Decizia a fost pronunțată la data de 10 martie 2008 iar judecătorii au trecut la atac presând guvernul să plătească de două ori același spor. La data de 27 mai 2009, Curtea Constituțională sesizată de președintele Traian Băsescu constată un conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul și Guvernul României pe de altă parte. Curtea Constituțională a constatat că ÎCCSJ nu are dreptul să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege sau să exercite controlul de constituționalitate al acestora. În ciuda deciziei Curții Constituționale, presiunile magistraților continuă. Ministrul Justiției și ministrul Finanțelor fac obiectul unor procese pe care, având în vedere bunul simț lipsă al magistraților din România, nu au cum să le câștige. În aceste condiții, să ne ferească Dumnezeu de o revoltă la Ministerul Apărării sau la Interne. Că de medici sau profesori nu se mai teme nimeni.

Sporuri încasate de magistrați

Pe lângă salariile sărite de 1000 de euro lunar, magistrații încasează sporuri care mai de care mai ciudate. Iată câteva dintre ele: -prima de concediu – sporul de anticorupție (adică sporul de oameni cinstiți) – sporul de specializare (adică spor ca învață să-și facă treaba pentru care sunt plătiți) -spor de periculozitate(încasat de pomană pentru că au dreptul să poarte armă și să fie păziți de polițiști) – spor de confidențialitate (care confidențialitate din moment ce majoritatea ședințelor de judecată sunt publice) -spor de fidelitate(fidelitate față de cine?) – spor de permanență (adică spor pentru că o dată la nu se știe cât timp vin de acasă în zile nelucrătoare să semneze un mandat sau să judece o arestare) -sporul postului (poate cea mai mare aberație, nimeni din sistem nefiind capabil să explice pentru ce se încasează) La aceste sporuri se adaugă stimulente, tichete de masă, sporuri de vechime în muncă, etc.

Str.Alexandru Odobescu,nr12,Slobozia,Ialomita,cod 920025

telefon:0243/231 626

email:redactia@gazetadesudest.ro

grau 

Guvernul Boc a emis pe 30 iunie o Ordonanta de Urgență prin care încearcă să oprească comerțul la negru cu grâu și pâine. Potrivit noilor reglementari TIR-urile prinse în trafic că transportă grâu sau pâine fără acte de proveniență sunt confiscate direct de către inspectorii ANAF și polițiști. Guvernul a luat această măsură pentru că piața neagră a comerțului cu grâu a depășit 50% din totalul tranzacțiilor cu cereale din România. Președintele Agrostar, Stefan Nicolae susține că pierderile anuale la bugetul de stat provocate de comertul ilicit cu cereale se ridică la 2 miliarde de euro.

 

Măsuri inutile

Guvernul a emis în 30 iunie Ordonanta de Urgență 93 care prevede că transporturile de cereale care nu au acte în regulă sunt confiscate cu tot cu mijloacele de transport. În aceeași ordonanță se prevede că și produsele de panificație (cum ar fi pâinea, n.red.) sunt confiscate dacă transportul nu este însoțit de actele doveditoare. “Transportul în scop comercial al cerealelor sau al produselor de panificație, neînsoțite de documentele prevăzute de lege care să justifice proveniența licită a acestora este amendat cu 3.000-5.000 de lei și confiscarea mărfii și mijlocului de trasport marfă utilizat în acest scop”, se arată în Ordonanța de Urgență a Guvernului. Guvernul argumenteaza aceasta decizie menționând că fenomenul comercializării la negru a cerealor a luat amploare în special în perioada de vară. “În perioada campaniei de vară se amplifică activitatile ilicite în care sunt implicați operatorii economici care se ocupă cu comercializarea și transportul cerealelor, fiind momentul în care se creează stocuri ilicite de cereale ce ulterior sunt utilizate pentru tranzacții comerciale sau producția de panificație neînregistrată”, se menționează în preambulul ordonanței publicate în Monitorul Oficial, pe 1 iunie.

Polițiștii își iau 15% prima din ce confiscă

Pentru a pune în aplicare prevederile guvernamentale s-au creat echipe mixte de polițiști și inspectori ai Agentiei Naționale de Administrare Fiscală. În ordonanță se mai prevede că 15% din valoarea cerealelor și autovehiculelor confiscate urmează să fie utilizate drept premii pentru inspectorii ANAF și polițiști. Restul sumelor rezultate din valorificarea bunurilor intră la bugetul de stat. Oficial, băieții deștepți de pe piața grâului au 40%, neoficial piața neagră depășește 50%. Piața neagră a tranzacțiilor cu cereale, în special grâu, reprezintă aproximativ jumătate din piața din România. Într-un raport preliminar realizat de Consiliul Concurenței la începutul anului se arată că vânzările ilicite de grâu din România sunt de 40% din totalul de tranzacții.

Piața cerealelor – 50% contrabandă
Din informaţiile primite de la participanţii la piaţă, reiese existenţa unei pieţe negre, respectiv a tranzacţiilor nefiscalizate (pentru care nu se plăteşte TVA sau alte taxe şi impozite). Aceiaşi participanţi estimează nivelul acestei pieţe la aproximativ 40% din totalul tranzacţiilor, ceea ce conduce la pierderi semnificative generate bugetului de stat şi la dezavantaje competitive create participanţilor corecţi”, se arată în raportul Consiliului Concurenței.
Președintele Federației Naționale a Sindicatelor din Agricultură, Agrostar, Stefan Nicolae susține că piața neagră reprezintă chiar 50% și că acest fenomen persistă de ani de zile. “Este una din problemele cele mai importante pe care le avem noi. Este un fenomen care continuă de ani de zile pentru că autoritățile nu iau masuri”, a declarat Nicolae Ștefan. Unul din factorii favorizanți ai acestui fenomen este în opinia lui Ștefan Nicolae și faptul că în țara noastră nivelul TVA-ului, de 19%, este mare pentru vanzătorii individuali. “În toate țările UE nivelul de impozitare nu depășește 5%. Astfel că sigur că se încurajează și comerțul la negru cu grâu”, mai spune președintele Agrostar. Potrivit acestuia pagubele produse la bugetul de stat prin neplata taxelor se ridica anual la suma de 2 miliarde de euro.(preluare Hotnews.ro)

 

În Ialomița s-au aplicat 18 amenzi

 

Că măsurile introduce de guvern sunt ineficiente o demonstrează situația aplicării ordonanței în Ialomița. În perioada 3-15 iulie 2009, comisarii Gărzii Financiare au reușit să verifice în cadrul operațiunii Cărăușul” 530 de mașini aflate în trafic. Controalele s-au soldat cu aplicarea a 18 amenzi și confiscarea a 177 de tone de grâu și a circa 5 tone de rapiță. Amenzile aplicate de comisari s/au ridicat la valoarea de 67.000 de lei. La acțiunea inițiată de guvern au participat toți comisarii Gărzii Financiare, care au fost nevoiți să lase la o parte alte sectoare de activitate care se cereau controlate. În ciuda acestei mobilizări, rezultatele nu sunt spectaculoase. Și nici nu aveau cum să fie câtă vreme legislația în domeniul agriculturii este proastă, incompletă și oferă multe portițe evazioniștilor.

 

Evaziune fiscală cu Legea în mână!

 

Estimările specialiștilor din cadrul GF Ialomița arată că circa 40 % din suprafața totală de teren agricol din județ este exploată în regim individual iar producția aferentă este nefiscalizată. Potrivit Codului Fiscal, sunt supuse controlului și impozitării doar societățile comerciale și asociațiile agricole înființate în baza Legii 36. Persoanele fizice autorizate care țin evidență contabilă în partidă simplă sunt neimpozitate. În ciuda faptului că guvernul a scos organele de control în stradă, verificările sunt ineficiente și inutile tocmai grație golurilor din legislație. Avizele de însoțire a mărfii nu se mai emit de Ministerul de Finanțe, fapt ce le face ușor de falsificat. Parctic, aceste documente pot fi scrise cu pixul pe o hârtie, fapt ce face ca un transport ilicit să devină legal. Filiera traficului cu cereale pleacă din câmp, unde samsarii achiziționează marfă pe bază de borderouri de achiziție de la persoane fizice. Samsarii nu au nicio problemă în a cumpăra marfă la negru, câtă vreme avizele de însoțirea mărfii se fac pe genunchi, nefiind documente cu regim special. Marfa astfel colectată se expediază apoi către firme recent înființate, care potrivit aceluiași cod fiscal depun situații financiare după patru luni de la înființare. Dacă firma este înființată în iunie este obligată să depună declarații abia în octombrie, timp în care se poate încărca cu obligații de plată de sute de miliarde. Asta se întâmplă la colectarea de TVA , taxa pe care cumpărătorul final din Portul Constanța o deduce, iar intermediarul care a colectat-o nu o plătește, firma fiind desființată sau abandonată pur și simplu după finalizarea campaniei agricole. De regulă aceste firme de tip bidon nu au sedii declarate corect și nu au nici un fel de patrimoniu, prejudiciul neputând fi recuperat.

 

Statul refuză să ia măsuri eficiente

Deși evaziunea fiscală în agricultură a ajuns fenomen, statul refuza să introducă un set de măsuri simple care ar diminua considerabil fenomenul. Specialiștii din cadrul GF Ialomița sunt de părere că taxarea inversă a TVA ar fi o măsură ușor de introdus, care și-a dovedit eficiența la combaterea evaziunii fiscale din domeniul comerțului cu fier vechi. Parctic, prin taxare invesră TVA ar fi plătită de cumpărătorul final, intermediarii încasând la vânzarea cerealelor prețul din factură fără TVA. O altă măsură utilă ar fi reintroducerea avizelor de expediție cu regim special, fapt ce ar face mai ușoară urmărirea transporturilor pe baza unor documente cu regim special. Scurtarea termenelor de depunere a declarațiilor fiscale de la 3 luni la o lună ar fi o altă măsură care ar împiedica firmele să acumuleze restanțe mari la plata TVA, activitățile ilicite putând fi depistate operativ și stopate la timp. În absența acestor măsuri, scoaterea comisarilor din Garda Financiară în stradă este doar o măsură propagandistică, inutilă și costisitoare. Deși măsurile enunțate de finanțiști sunt simple și ușor de aplicat, statul nu se grăbește să le introducă. Asta ar putea duce pe oricine cu gândul la finanțarea politicienilor din vârful statului de către filiere de trafic de cereale care obțin profituri anuale de miliarde de euro. Un exemplu concret de operațiuni frauduloase cu cereale demonstrează cât de permisivă este legislația, ce poate fi penetrată chiar și de o firmă aflată în insolvență!

Tun italienesc cu o firmă aflată în faliment!

Afacerea a fost descoperită de comisarii GF Ialomița și are un prejudiciul de circa 3 milioane de euro. Pe post de bidon se regăsește firma Romviv Invest SRL, cu sediul în județul Giurgiu. Înființată în octombrie 2006, societatea a livrat cereale pentru un număr de circa 88 de societăți comerciale. Printre ele s-a aflat și Romgrain SRL Slobozia, care a înregistrat în evidențele contabile 16 facturi emise de către firma din Giurgiu, aferente unei cantități de 2851 de tone de cereale. Firma din Giurgiu nu a depus declarații fiscale de la înființare, nu are sediu valabil și mandatul administratorului este expirat. Numai din afacerile cu cereale prejudiciul adus statului se ridică la 67 de miliarde diferențe la impozitul pe profit și 60 de miliarde din TVA. Cum a putut funcționa această firmă mai bine de un an fără să fie deranjată de organele fiscale este greu de spus. Situați este la fel de ciudată și în ceea ce privește firma din Slobozia implicată în afacere. Romgrain SRL are ca obiect de activitate comerțul cu cereale, a fost înființată în iunie 2007, are un capital social de 2 milioane de lei și este controlată de acționarul unic Nolo Achile, cetățean italian. Evidențele de la Ministerul Finanțelor arată că în numai un an firma a acumulat datorii de circa 13 miliarde de lei, aflându-se din 2009 în procedură de insolvență. Dacă afacerea cu firma din Giurgiu ar fi ieșit, probabil că statul ar fi contabilizat o gaură de câteva zeci de miliarde de o firmă aflată, cică, sub control judiciar! Ceea ce era de demonstrat.

Orice oraş care are fanfară este un oraş civilizat. Ea îi dă o notă aparte, de linişte, de aşezare, adună în jurul muzicii aerul oarecum patriarhal al locurilor, pasiunea membrilor ei şi curiozitatea consătenilor.

Deşi are o istorie relativ scurtă, primul concert susţinut de către fanfara municipiului Slobozia desfăşurându-se în anul 1976, sub comanda dirijorului col. Gheorghe Sârghie, ea a fost marcată de creşteri, descreşteri, desfiinţare şi, întâmplare fericită, reînfiinţare. Până în 1989, fanfara de instrumentişti a municipiului Slobozia ajunsese la 70 de membri, era celebră în zonă dar şi la nivel naţional, participa la evenimentele oficiale şi cânta, săptămânal, „La ciupercă”, aşa cum e cunoscut pavilionul din parcul mare. În 2001, desfiinţându-se corpul muzical al unităţii militare din municipiu, a dispărut şi fanfara. Timp de aproape şase ani, la aniversările şi comemorările ce se oficiau la Slobozia, toţi participanţii ascultau muzica venită de pe benzile de magnetofon. Lucru deloc plăcut, pentru că nimic nu se compară(solemnitatea evenimentelor având de pierdut în primul rând) cu prezenţa şi frumuseţea fanfarei la faţa locului. Primarul Gabi Ionaşcu s-a „enervat” puţin şi, după câteva discuţii lămuritoare, s-a hotărât reînfiinţarea fanfarei municipiului.

 

 Părea relativ simplu, dar nu a fost aşa, urmând o luptă de uzură cu morile de vânt, cu birocraţia, cu neimplicarea. Adrese, cereri peste cereri, indiferenţa blocând la Bucureşti iniţiativa primarului. Singura mână întinsă a fost cea a colonelului Valentin Neacşu(căruia trebuie să-i mulţumim cu toţii), şeful Serviciului Muzicilor Militare.

După ce s-au obţinut aprobările, primarul Gabi Ionaşcu a sunat „adunarea” cu goarna şi, surprinzător, reacţiile au fost mult peste aşteptări. Parte din vechii  membri s-au prezentat plini de entuziasm, lor alăturându-se alţi pasionaţi. Greu a fost şi cu procurarea instrumentelor, ele venind, în ultima clipă, prin Cercul Militar Judeţean, de la Comandamentul Logistic Unit. Primăria a reparat instrumentele şi, pe 23 februarie 2009 au început repetiţiile. În componenţa actualei fanfare intră 20 de instrumentişti, şase venind de la Buzău şi Brăila(pentru a acoperi instrumentele deficitare), ceilalţi paisprezece fiind locuitori ai Sloboziei. De la Brăila vin tată şi fiu( mai e o astfel de pereche), din pasiune, dar şi pentru că n-au uitat că sunt slobozeni şi vor să dea o mână de ajutor. Pasiunea asigură schimbul de generaţii! Având un repertoriu specific, a fost greu şi cu procurarea partiturilor. Au fost probleme şi cu uniformele, dar s-a rezolvat. Acum, fanfara arată frumos şi e o adevărată încântare să asculţi muzica ei şi să o admiri în parc. I-am ascultat şi noi sâmbăta trecută, în Parcul Ialomiţa, de lângă stadion, şi nu ne-a părut rău, ca şi spectatorilor ocazionali sau care ştiau de concert. Ţinută frumoasă, repertoriu pretenţios, melodii cântate fără greşeală şi-n care se vedea că e pus şi suflet.

În afară de invitaţia călduroasă de a-i vedea şi asculta pe membrii fanfarei municipiului Slobozia, trebuie să spunem  unde şi când o puteţi face: în fiecare vineri, în Parcul Ialomiţa( între orele 19-19,45) şi în Parcul Mare, de lângă catedrală, „La Ciupercă”(între orele 20-20,45).

 

 

Membrii fanfarei

 

1)                  Cristina ANDREIU, cadru didactic, dirijor

2)                  Constantin TUDOR, muzicant şef instrumentist rezervă, fligorn;

3)                  Daniel MATEI, cadru militar, basfligorn;

4)                  Ion DRĂGHICI, muzicant şef instrumentist rezervă, basfligorn;

5)                  Victor POPUŞOI, cadru didactic, clarinet;

6)                  Mihai CĂLIN, muzicant şef instrumentist, tubă, cel  mai vechi membru al fanfarei, el activând aici din 1979, când era clasa a IX-a;

7)                  Adrian RADU, muzicant şef instrumentist activ, tubă;

8)                  Andrei PETRESCU, student,trombon;

9)                  Andrei TOMA, elev, clarinet;

10)               Mihalache STOIAN, liber profesionist(solist percuţie), tobă mică;

11)               Eugen DORNEANU, subofiţer muzicant rezervă, tobă mare;

12)               Viorel SIMOIU, subofiţer muzicant rezervă, eufoniu;

13)               Silviu SIMOIU, elev, axofon;

14)               Emil FIERARU, cadru militar activ, flaut;

15)               Camelia PÂRVU, absolventă de conservator, clarinet.

Cei cincisprezece locuiesc în Slobozia.

 

 

Interviu

 

„Toate s-au întâmplat ca să se ajungă aici”

 

 

 

-                      Doamna Cristina Andreiu, când v-aţi întâlnit cu muzica?

-                      La şase ani, când am început lecţii de pian cu Arleziana Sârghie, fata colonelului Sârghie.

-                      Ce fel de întâmplare e aceasta, pentru că, se pare,  v-a dat un traseu în viaţă?

-                      Tata a cântat în fanfară, era prieten cu Sârghie.

-                      Mai departe…

-                      Din clasa a V-a am făcut clarinet. În clasa a VI-a ne-am mutat la Slobozia. Unde ne-am reîntâlnit cu domnul Sârghie. Şi cu fanfara lui. Mă cunoşteau toţi membrii fanfarei, mergeam la spectacolele lor, colaboram.

-                      Şi mai departe…

-                      Între 200 şi 2005 am urmat cursurile Conservatorului şi m-am specializat în pedagogie muzicală. Sunt profesor la Liceul de Artă „Ionel Perlea”.

-                      Conduceţi, dirijaţi, o renăscută fanfară la Slobozia. Continuaţi munca domnului colonel Sârghie.

-                      Abia acum am aflat că toate s-au întâmplat ca să se ajungă aici! Mă simt mândră, dar am şi mari obligaţii, ştiind pe cine înlocuiesc. De fapt, domnul Sârghie nici nu poate fi înlocuit.

-                      Ce repertoriu aveţi?

-                      Repertoriul e specific, avem peste 20 de piese şi acoperim o oră şi jumătate de concert.

-                      Un mesaj pentru locuitorii Sloboziei?

-                      Veniţi să ne vedeţi şi să ne auziţi! Nu o să pierdeţi. Şi mulţumiri domnului primar!

 

 

Pagină realizată de Ionel CONSTANTIN şi Marius DOBRE

 

 

Conducerea PD-L Ialomiţa este pe cale de a da marea lovitură politică a verii. În urma unei evaluări interne care a fost însuşită de conducerea centrală a partidului, subprefectul Gheorghe Babagianu va fi înlocuit din funcţia de subprefect în care a fost numit temporar. În locul său va fi numit fostul primar al comuniei Sfâtul Gheorghe, Mădălin Teculescu. Aseară Teculescu şi-a anunţat demisia din funcţia de primar, urmând ca numirea în funcţia de subprefect să se producă în proxima şedinţă de guvern. Vom reveni cu amânunte în cursul zilei.

Londra, 16 iun /Agerpres/ – Solistul vocal al legendarei trupe rock Def Leppard, Joe Elliot, s-a alăturat luptei împotriva pirateriei pe Internet, declarând că fanii care descarcă în mod ilegal muzică ar trebui aduşi în faţa justiţiei.  În acest sens, rockerul a cerut politicienilor britanici să înăsprească legile pentru a se asigura că adepţii practicii ilegale de tip file-sharing vor fi aspru pedepsiţi. ‘Ar trebui să aplice aceleaşi reguli şi în cazul celor care îmi fură muzica. Dacă unui politician i s-ar fura maşina de lux din garaj s-ar enerva foarte tare şi ar face ceva în legătură cu acest lucru’, a declarat Elliot, citat de Contactmusic.

 

 

Iron Maiden a triumfat la Premiile Metal Hammer Golden God

Londra, 16 iun /Agerpres/ – Legendara trupă rock Iron Maiden a triumfat la ceremonia de decernare a premiilor Metal Hammer Golden God, organizată luni seara la Londra, fiind numită pentru al doilea an la rând Cea mai bună formaţie britanică. Bruce Dickinson şi compania au mai fost de asemenea distinşi cu premiul Golden God, la sala IndigO2, care a găzduit evenimentul.  Slipknot – relatează site-ul Contactmusic – a primit la rândul său două premii: Cel mai bun concert internaţional şi Cea mai bună trupă live.  Bătrânii de la Def Leppard au luat acasă Legends Award, în timp ce Five Finger Death Punch a fost numită Cea mai bună trupă debutantă

Mai mult sau mai puţin mediatizate, acţiunile culturale şi sportive promovate de-a lungul timpului de către Consiliul local municipal Slobozia îşi ating scopul, servind interesele comunităţii prin implicarea a mii de oameni în desfăşurarea lor.  La „concurenţă” cu activităţile instituţiilor judeţene de cultură, nu mai puţin importante şi utile se dovedesc a fi şi cele promovate de Primăria Slobozia. De aceea ne-am hotărât să le popularizăm şi pe ele, într-un serial care se va întinde pe mai multe luni şi din care vă veţi da seama că merită imortalizate în paginile unui ziar.

 

 

Începem cu aceste „Steluţe pe portativ”, sintagmă frumoasă deoarece mulţi dintre „piticii” descoperiţi aici chiar au talent, ei putând deveni odată chiar stele pe portativ. A fost ideea doamnei profesoare Laura Populan, de la Liceul de Artă „Ionel Perlea”. Discutată cu cei de la Direcţia pentru Tineret, cultură şi Sport şi cu domnul primar Gabi Ionaşcu, ideea s-a transformat în parteneriat. Scopul: descoperirea tinerelor talente în muzica vocală şi promovarea lor în viaţa artistică a urbei. Apoi, dacă va fi cazul, şi mai departe. Transpunerea în practică a început pe 11 aprilie 2009 când, la Liceul de Artă, peste 200 de copii, cu vârste între 3 şi 12 ani, au participat la preselecţie.

Au fost selectaţi 60 de copii, pe cinci secţiuni de vârstă. Concursul propriu zis s-a desfăşurat la Clubul Tineretului, pe 27 şi 28 mai. Un juriu exigent, cu sală plină de pasiuni, de concurenţi, părinţi, rude, prieteni, a avut o misiune dificilă, încheiată până la urmă cu desemnarea celor 15 premianţi. Iată-i:

-          Categoria 3-4 ani. Premiul I, Eduard VLAD; Premiul II, Mihai POPULAN; Premiul III, Sebastian TĂBLET.

-          Categoria 5-6 ani. Premiul I, Eleonora FILIPOIU; Premiul II, Nicole DUMITRAŞCU; Premiul III, Daria TOADER.

-          Categoria 7-8 ani. Premiul I, Raluca MOLDOVEANU( ea este şi laureata concursului, câştigând Trofeul „Steluţe pe portativ”); Premiul II, Oana VARDIANU; Premiul III, Daria ALEXANDRESCU.

-          Categoria 9-10 ani. Premiul I, Anca COSMA; Premiul II, Valentina STAN; Premiul III, Andrei SIMION.

-          Categoria 11-12 ani. Premiul I, Camelia BUDU; Premiul II, Andreea BADEA, Premiul III, Ilona BAICU.

Gala laureaţilor s-a desfăşurat sâmbătă, 30 mai, pe scena din faţa Centrului Cultural „Ionel Perlea”, în cadrul ediţiei din acest an a Sărbătorilor municipiului Slobozia. Copii au avut mare succes, pe lângă succes primăria adăugând pre mii consistente.Făcând o paranteză, doamna profesoară Laura Populan, probabil impresionată de succesul acestei prime ediţii, doreşte ca, la anul, ediţia a II-a să fie de nivel naţional. Sprijinită cum trebuie, ideea ar avea sorţi de izbândă, „Steluţe pe portativ” putând deveni „fratele” mai mic al al cunoscutului Festival-Concurs „Trofeul Tinereţii Amara”.

 

 

Interviu

 

 

„STELUŢA” RALUCA

 

 

-          Raluca MOLDOVEANU, ai devenit aşa, o steluţă, care are câţi ani?

-          Păi, am opt ani şi trei luni.

-          Şi înveţi la şcoala…

-          Care ţine de Liceul de Artă. Am terminat clasa I. Şi datorez multe învăţătoarelor mele Maria Peticilă şi Tudor Ana.

-          Îţi place la şcoală? Ce îţi place acolo?

-          Îmi place să învăţ, să aflu cât mai multe.

-          Care muzică te atrage mai mult?

-          Îmi place muzica lină. Dar îmi place şi rock-and-roll-ul!

-          A fost primul concurs?

-          Nu, acum doi ani am câştigat faza pe zonă, la Călăraşi, a concursului naţional „Mamaia Copiilor”.

-          Te retragi în plină glorie?

-          Nu, îmi place muzica şi îmi place pe scenă! Lângă trofeul câştigat acum vreau să mai aşez multe altele!

-          La câtă ambiţie şi talent ai, suntem convinşi că aşa va fi. Succes!

 

 

 

Pagină realizată de Ionel Constantin şi Marius Dobre

Dragă, acum îţi place de Dan Petrescu”? O doamnă trecută bine de prima tinereţe, care trăgea cu o mână de nişte sacoşe îşi chestiona curioasă prietena vorbind la mobil. Coloana de fotbalişti descinsă dintr-un autocar cu însemnele Unirii Urziceni, ce staţiona fix în mijlocul uliţei principale ce traversează oraşul, tocmai trecea în marş spre stadion. Dan Petrescu şi Mihai Stoica, idolii de dată recentă ai unei localităţi cu 17.000 de locuitori care a dat campioana României la fotbal au apărut în decor pe rând. O mare pestriţă de oameni flanca cei câţiva jucători, cvasinescunoscuţi de altfel, care purtau trofeul smuls Bucureştiului printr-un miracol. Deşi ar fi trebuit să fie o sărbătoare, marşul triumfal spre stadionul aflat la marginea oraşului avea aerul unei procesiuni funerare în care bocetul fusese înlocuit de două refrene repetate obsedant: Unirea , campionii!

Austeritate emoţională de Urziceni

Dacă fotbalul este sportul rege, la Urziceni, bietul de el, nu locuieşte într-un palat. Micul stadion înconjurat cu garduri improvizate este măsura interesului pe care edilii localităţii şi personajele din anturajul echipei l-au manifestat pentru ca echipa ajunsă acum în Liga Campionilor să aibă măcar o arenă decentă. Succesul nescontat al Unirii i-a prins pe toţi nepregătiţi. Atât de nepregătiţi, încât ceea ce trebuia să fie o sărbătoare a oraşului s-a transformat într-o emisiune tv cu public, realizată într-o locaţie ce greu poate fi numită stadion. Pentru privitorul obişnuit, manifestarea de joi de la Urziceni a arătat că succesul este pentru cei care ştiu să se bucure de el. Din păcate, la Urziceni sportul acesta a rămas o necunoscută. Mulţimea pestriţă care a invadat strada principală a încercat din toate puterile să-şi asume rolul de galerie. Nu prea i-a ieşit iar curiozitatea a rămas, totuşi, resortul care a scos oamenii din case. Într-un oraş în care confruntările de stradă dintre bandele înarmate din Bărbuleşti şi înjurăturile din campania electorală reprezintă singurele ştiri, defilarea echipei lui Dan Petrescu pe artera principală a devenit eveniment monden. Nu că oamenii i-ar fi recunoscut pe fotbalişti sau că puştii urbei şi-ar “tatua” pe tricourile ieftine în care bat mingea pe maidanele oraşului numele lui Galamaz sau al lui Varga. Pasiunea, microbul sau adulaţia au lipsit cu desăvârşire de pe uliţa plină de hopuri a urbei care a dat campioana. Maşinile poliţiei care au deschis drumul autocarului, curiozitatea frivolă a demoazelelor de mâna a treia sau doar spiritul de turmă au făcut să se întâmple minunea. Minunea care a făcut ca nişte oameni neinteresaţi de fenomen să iasă din case şi să se adune ciorchine în jurul unor străini care îşi urlau bucuria. Nu mai mult de două-trei sute de oameni au devenit în programele televiziunilor sportive sau de ştiri mii de ialomiţeni bucuroşi. Iar falsul nu s-a oprit aici.

Urziceni sau Voluntari? Tot un drac!

Proiect individual şi misterios al unui miliardar celebru pentru anonimatul lui, Unirea Urziceni a fost la un pas să devină echipa comunei Voluntari. Intrigile politice ţesute de personaje obscure din anturajul echipei, şi mă refer aici la subprefectul Gheorghe Babagianu, au dinamitat pur şi simplu orice rădăcină sentimentală pe care o echipă de navetişti ar fi putut s-o prindă în terenul cu trifoi de la marginea Urziceniului. Mărul discordiei a fost stadionul municipal, pe care primarul localităţii, băiat cu mintea odihnită şi realizări măreţe la activ, l-ar fi vândut finanţatorului Bucşaru. Măcar pentru ideea că miile de spectatori care ar fi populat o arenă modernă şi-ar fi adus aminte de el în cabina de votare. Aşa a gândit şi Babagianu, amicul din copilărie al patronului Mitică, băgat şi el până-n gât în politică şi manevre de culise. Şi a ieşit o fractură de toată frumuseţea, în care oferta lui Bucşuaru a fost forfecată între interesele celor doi rivali politici. Babagianu a blocat vânzarea prin consilierii pe care-i controla, iar primarul a fost declarat persoană non grata la echipă de către cei câteva sute de suporteri care au primit săptămânal invitaţiile gratuite distribuite de Babagianu. Staţia de amplificare a modestului stadion din Urziceni a devenit tribună electorală pentru Gigi. Aşa s-a bătut primul cui în cosciugul unei echipe cu rezultate, dar fără galerie. Şi a avenit vara anului 2007, când miliardarul Mitică, altfel fan dezinteresat al fotbalului local, a bătut al doilea piron în sicriul propriului proiect. Pentru 3 milioane de euro pe an, Bucşaru a fost de acord să mute echipa la Voluntari. Consiliul local de acolo a votat unanim adoptarea echipei despre care se spunea că ar fi a ialomiţenilor. Şi asta în condiţiile în care şi primăria din Urziceni contribuia cu nişte miliarde la bugetul echipei “noastre”. Sinistra farsă a fost blocată în instanţă de prefectura Bucureşti, navetiştii lui Bucşaru redevenind ialomiţeni prin vocaţie şi de nevoie. Aici s-a rupt definitiv şi irevocabil orice legătură a Unirii Urziceni cu microbiştii ialomiţeni. Singura legătură cu judeţul a rămas patriotismul local al iubitorilor de fotbal, şi el dinamitat de originile steliste sau dinamoviste ale microbiştilor. De aici lipsa de galerie, de emulaţie locală în jurul echipei şi aerul de eveniment monden al prezentării trofeului de campioni care abia a scos din case câta sute de oameni. Poate că la Voluntari, comuna de reşedinţă a patronului echipei, lucrurile ar fi stat altfel. Dar cum cele 3 milioane de euro nu au venit, tricourile de campioni au poposit la Urziceni. Pentru că, până la urmă, era obligatoriu ca Unirea să aibă un sediu şi un stadion, nu?

Bucşaru, înger şi demon

Originar din Coşereni, inginer financiar cu ştate în subsolurile de la Dinamo, Bucşaru este aclamat acum pentru discreţie. Vai, ce patron care nu se bagă la echipă! Vai, ce iubitor de fotbal care aduce bani de acasă şi de la alţii ca să finanţeze o echipa de provincie! Frumos, seducător, dar fals. Bucşaru este băiatul care a vândut la CFR şuruburi de miliarde, carpete şi scaune de sute de milioane şi pentru care Băsescu şi-a dat jos masca de apărător al dreptăţii şi a cerut “rezolvare legală” pentru deconturile de sute de miliarde umflate cu pompa şi înghiţite de interlopul Necoilaciuc. Câţi din banii extraşi din buget pe filieră PSD au ajuns în bugetul Unirii Urziceni? Probabil că mulţi şi siugur că au fost insuficienţi. Iar Gigi Becali, oierul naţiunii, este singurul beneficiar autentic al prezenţei Unirii Urziceni în CL, pentru simplu fapt că banii pe care Bucşaru îi datorează creştinului şi patriotului de la Steaua au transformat ultimul meci de campionat între cele două echipe într-o odă a blatului şi hoţiei la care presa sportivă s-a închinat necondiţionat. Că Steaua a jucat cu frâna de mână trasă ca să îşi recupereze oierul banii daţi Bucşarului, iar “microbistul” Mitică, finanţatorul de plăcere al Unirii Urziceni, să joace garantat în CL ca să existe resursa financiară după cum a explicat pe larg Becali la televizor. Mizeria a fost prezentată în haine festive la GSP TV, televiziunea mogulului Voiculescu iar populaţia din Urziceni, provincială fiind dar nu fraieră, n-a prizat informaţia. De aici şi apatia. Mireasma de blat care s-a răspândit la Urziceni a inhibat orice formă de fanatism fără de care fotbalul nu există. Să recapitulăm. Bucşaru bagă stive de bani, inclusiv din împrumuturi cămătăreşti, ca să finanţeze o echipă de fotbal. Nu vinde bilete, nu face marketing dar încearcă să ciupească 3 milioane de euro bani publici de la prietenul lui, primarul din Voluntari. Afacerea pică şi, deşi scârbit de Urziceni, Mitică îşi trimite fotbaliştii să defileaze cu titlul prin oraş folosindu-se de marionetele de la echipă. Mitică Bucşaru este mare constructor de partid. Cu datorii infernale la stat. Adică la oamenii care-şi rup de la gură să-şi plătească taxele, dar care nu dau năvală în stadionul din Urziceni pentru că fie au alergie la distribuitorul de invitaţii gratuite Babagianu, fie ţin cu Steaua. Ce câştigă Mitică bagându-se dator doar ca să finanţeze o echipă de vânzare la prima oferă? Cât a costat de fapt Bogdan Stancu, care a ajuns la Steaua pe o sumă ridicolă în acte? Mitul iubitorului de fotbal local care bagă bani de dragul pasiunii pentru sport pică de la înălţime. Şi se face ţăndări în meandrele logicii care ne spune că proiectul lui Bucşaru şi legăturile sale transpartinice put de-ţi mută nasul din loc.

Un proiect pe jumătate reuşit

Probabil că din punct de vedere sportiv, Unirea îşi merită locul din campionat. După cum spun comentatorii avizaţi ai fenomenului, Dan Petrescu a construit o echipă muncitoare, fără pretenţii şi vedete care a jucat constant bine şi care a profitat de sezonul slab al echipelor de top din România. Sudată în teren şi bine conectată la joc echipa din Urziceni nu a reuşit niciodată în acest campionat să umple tribunele la meciurile de acasă, deşi joacă de 3 ani în prima ligă. Echipa nu are identitate proprie, nu se lipeşte de trecutul sportiv al oraşului iar viitorul său este de-a dreptul incert. Oraşul n-a adoptat-o pentru că nimic nu-i leagă pe jucători de locuri. Nici unul ei nu locuieşte la Urziceni, nici măcar patronul, birourile administrative le au în Bucureşti iar baza de antrenament este situată afară din oraş. Cu jucătorii Unirii fanii nu se întâlnesc pe stradă, ci doar pe stadion, pentru două ceasuri. Emulaţia dintre echipă şi fanii ei, adică exact ce dă culoare şi sens fenomenului fotbalistic, lipseşte cu desăvârşire. Deşi nu s-ar spune că la Urziceni nu există tradiţie fotbalistică, această echipă inventată din nimic pare un proiect artificial. Este prea mult percepută ca echipa unui singur om şi prea puţin ca un bun al suporterilor. Deşi Bucşaru a încercat să aducă microbiştii la stadion şi să le dea senzaţia că şi ei sunt parte din proiect, prăpastia dintre club şi oraş s-a menţinut. Şi cea mai bună dovadă că ceva nu se leagă este aceea că emoţia câştigării titlului a fost mai puternică în vestiar decât pe străzile din Urziceni.

Natură moartă

Defilarea fotbaliştilor cu trofeul de campioni a dat dimensiunea adevărată a proiectului Unirea Urziceni. Cei 2-300 de participanţi s-au îmbulzit la stadion mânaţi doar de curiozitate. O mână de suporteri ceva mai gălăgioşi dar fără ustensile reprezentau singura legătură cu fotbalul. Noroc cu ploaia care a întrerupt brutal emisiunea sportivă cu public pe care Dan Petrescu a numit-o neinspirat sărbătorirea câştigării titlului. Mizeria din stadion şi din jurul acestuia, aspectul jalnic al tribunelor şi apatia generală a participanţilor au arătat că proiectul Unirea Urziceni este, de fapt, un eşec. Deşi au avut timp la dispoziţie să organizeze o festivitate măcar decentă dacă nu grandioasă, oficialii echipei au mimat jalnic apropierea de public. Contaminată de modelul comportamental al patronului, echipa s-a izolat într-un club din Bucureşti la o petrecere privată. Pe stadion a revenit doar pentru a apărea la televizor preţ de câteva zeci de minute. Era doar victoria lor şi nu voiau să o împartă cu nimeni. Şi nici nu au împărţit-o. Fotbaliştii blazaţi echipaţi de stradă s-au adunat ciorchine la mijlocul terenului şi au dedicat” succesul în stânga şi în dreapta. Comunicarea cu suporterii s-a oprit în gardul inestetic ce înconjura tribunele. Oamenii s-au mulţumit să-l vadă pe Dan Petrescu, omul providenţial care a venit la Urziceni pentru o probă de lucru şi care va pleca cu tot cu gloria câştigării titlului. Fostele glorii ale Unirii au fost uitate de parcă nimeni nu ar fi vrut să îşi asume trecutul acestei echipe. Iar dacă la marile echipe fenomenul este scuzabil pentru există garnituri întregi de fotbalişti legendari pe care chiar şi un organizator scrupulos îi poate uita, aici vorbim de câţiva oameni de care şi-au adus aminte doar jurnaliştii. Dacă stadionul de la Voluntari se va construi, Unirea Urziceni va deveni istorie. Tendinţa a existat în 2007, când ialomiţenii” au evoluat cu numele primăriei de acolo pe tricouri. Iar asta a lăsat urme care se văd şi astăzi. Echipa lui Bucşaru va rămâne doar a lui indiferent de localitatea care va găzdui acest misterios proiect de afaceri.