Cu investiții nefinalizate de peste 500 de miliarde de lei în infrastructura hidro-edilitară finanțate prin credit obligatar, cu o rată a șomajului în creștere și cu firme importante aflate în dificultate, primăria Slobozia are toate șansele să se numere printre primele localități lovite de insolvență. Aflată într-o stare de dificultate economică nedeclarată, administrația municipiului reședință de județ gâfâie sub conducerea unei găști de politruci fără viziune, incapabili să producă strategii de dezvoltare. Modul absolut defectuos în care administrația locală a gestionat creditul obligatar ne arată că vremea primarilor populari dar insuficient adaptați pentru managementul profesionist reclamat de conjunctura economică extrem de complicată pe care o traversăm a apus. Dacă excludem corupția și furtișagul, deși n-am prea avea motive s-o facem, ajungem la concluzia că teribila criză prin care trece reședința de județ are drept cauză prostia în stare pură. În 2007,  cu mari dificultăți, Primăria Slobozia a reușit să contracteze un credit obligatar de circa 500 de miliarde destinat modernizării infrastructurii hidro-edilitare a municipiului. Investiția nu a reușit să genereze dezvoltare și profit, ci stagnare și scandal. La șase ani de la demararea lucrărilor, constatăm că banii s-au cheltuit iar investițiile nu sunt finalizate. Constatăm că suma a fost suplimentată din greu pentru tot soiul de tîmpenii și, în loc să plătim creditul din încasările generate de rețele de apă, canalizare și stația de epurare, ne scotocim prin buzunare pentru plata lucrărilor suplimentare inventate peste noapte și să mai găsim și resurse pentru plata datoriei contractate. Stația de tratare a apei a înghițit suplimentar peste 300.000 de euro, termenele de finalizare au fost prelungite de 4 ori, iar apa continuă să vina la robinete consumatorilor în parametrii de hazna. Stația de epurare plecat de la 4 milioane de euro, a înghițit în final 7 milioane de euro și, ghici ce? Stația este nefuncțională, iar compania care a tocat banii a intrat în insolvență! Banii prevăzuți pentru canalizarea menajeră și pluvială reprezintă un mister. Nu știm cât, cum și unde s-au tocat, știm doar că la Slobozia mergem cu barca atunci când plouă, la Slobozia Noua de canalizare beneficiază doar străzile unde stau consilieri, iar în cartierul Bora și zona de case din Slobozia s-au racordat câțiva utilizatori. Despre schimbarea sistemului de distribuție, finanțată din surse proprii ale municipiului, știm că nu știm nimic. Se pare că soluția tehnică de tip tub în tub a fost schimbată pe șestache și a fost înlocuită cu cea pe bază de săpătură deschisă. Rezultatul? Costuri duble, orașul făcut varză și termenul de execuție depășit. Să mai întrebăm de o nouă licitație așa cum prevede legea? N-are sens. Iar dacă  pe partea de cheltuieli avem planuri mărețe, partea de venituri devine punctiformă. Companii importante disponibilizează salariați și își reeșalonează la plată obligațiile, investițiile noi sunt sublime dar lipsesc cu desăvîrșire, iar bugetul local este din ce în ce mai rahitic. Ce înseamnă asta, altceva decât faliment,mai ales că acum avem și text de lege promovat de Ponta în regim de urgență? Ne putem gândi la alte cauze pentru această stare de fapt decât prostia? Eu nu cred. Partea bună este că falimentul poate fi un nou început. Poate cu alți administratori.

Competiția stânga-dreapta este o luptă inegală între a redistribui prin politici sociale avuția altora și a oferi indivizilor libertatea de a decide cum își folosesc resursele.Libertatea,în general,este un dat. Te naști liber și ar trebui să mori la fel, câtă vreme modul în care trăiești nu afectează normele de conviețuire unanim acceptate și care aderi. Nu poți aprecia libertatea câtă vreme nu ți-o pierzi. Abia când un factor extern îți pune căpăstru și te obligă ca o parte consistentă din veniturile tale să le donezi unui obez care se angajează să redistribuie veniturile astfel încât să aibă toată lumea câte puțin, ai putea să te revolți. De regulă individul de dreapta acceptă tacit și încearcă să plătească mai puțin decât ar vrea statul. Riscă, se agită, mituiește, face orice.Mai puțin să iasă în stradă, să suțină activ un guvern care să-i ia căpăstrul de pe grumaz,să devină militant. Preferă compromisul mic, ciupeala, înțelegerea. El e băiat deștept, știe legea, oocoloște cum poate, o sare dacă este cazul. Mai de greabă dă o șpagă unde trebuie decât să stoarcă o lămîie , să o bea și să meargă la vot ca să susțină un partid imperfect dar care măcar nu-i pune buzunarul pe butucul fiscal. Dreptaciul refuză sistematic soluția de sistem și preferă soluția individuală. Se scoate!

În vremea asta stânga plătește. Cash și în barter! Voturi contra ajutoare, voturi contra posturi bănoase la stat, voturi contra pomeni electorale. Toată lumea câștigă cu stânga. Afaceristul veros primește contracte cu dedicație pe care le execută sau nu dar de pe urma cărora încasează gras și nu plătește taxe,că nu are nici un stres să o facă. Săracii primesc ajutoare necuvenite, căci singura lor problemă e lenea, lipitorii de afișe sunt proptiți în funcții bine plătite la stat, deși sunt proști lemn. Ce ar trebui să prefere electoratul? Libertatea de a munci cu disperare și de a-și folosi resursele cum crede de cuviință sau micul șperț pe care satul social îl oferă darnic susținătorilor stângii, furând din greu resurse de la cei capabili săle producă? Răspunsul este lesne de intuit. Dezastrul este iminent, mai ales că pătura subțire a antreprenorilor tinde să aglomereze zona afaceriștilor asistați de stat. Iar provocarea stângii este fatală: de unde o să mai plătească statul social simpatizanții care îl susțin, câtă vreme nu vor mai exista fraieri care să creadă în virtuțile capitalismului conservator și în muncă? Momentul nu-i departe.

Si iata unde s-a ajuns: http://www.dw.de/la-st%C3%A2nga-st%C3%A2ngii/a-16785068

Apropierea sărbătorilor de Paște pare că le-a luat mințile, și așa puține, atât politicienilor din opoziție cât, mai ales, celor de la putere. Traian Băsescu face exerciții de comunicare publică și, în plină criză, apare la televizor cu laude la adresa celui mai imbecil guvern din ultimii 10 ani. Președintele a ținut să-i mulțumească lui Ponta pentru că a mințit ca porcul în campania electorală și nu a aruncat banii în consum. Da, n-a aruncat oase electoratului de stânga, dar nici n-a luat măcar o măsură ca să deblocheze economia. Companiile românești se zbat în criză de lichidități, salariații din mediul privat, coloana vertebrală a economiei, primesc salariile cu întârziere, iar politicienii se hizilesc la talkshow-ri de prost gust povestindu-ne ce performanți sunt și ce bine o ducem în statistici. De la Băsescu citire, nu, care dacă face un joc, este atât de subtil că nu-l pricepe nimeni. În vremea asta opoziția, condusă de buldogul maidanez Blaga, freacă menta. Dar nu gratis, ginere buldogului fiind recent beneficiarul unui contract de vreo 3 milioane de euro pentru paza autostrăzilor. Să tot faci opoziție de dreapta în aceste condiții, nu? Iar în vreme ce economia reală moare din lipsă de lichiditate, prin țărișoară circulă vorba cum că miliardarii de carton ai economiei au în băncile din Cipru vreo 12 miliarde de euro, bani curați dar neimpozitați. Deci se poate, numai că nu am aflat noi rețeta de succes prin care să acumulăm bănet și să driblăm taxele. Iar ca tacâmul să fie complet, guvernul Poanta a considerat că firmele pot trage obloanele vreo săptămână și a dat un concediu poporului bugetar. Ce contează că 7 zile de blocaj crează mari probleme companiilor care au nevoie să producă și să încaseze. Ratele la credite și leasing, plata taxelor, plata salariaților nu îngheață doar că așa vrea guvernul. O firmă care timp de o săptămână nu vinde și nu încasează nu se simte tocmai bine, mai ales că de când cu criza, portăreii de la toate băncile și de la companiile de utilități bat la ușă cu barosul la prima zi de la scadență. Ce să știe un bugetar ca Poanta, furajat cu contracte grase de la stat toată viața lui? Nu în ultimul rând, pe lângă criza economică prelungită ne paște un alt cadou otrăvit de la bandiții de la putere: REGIONALIZAREA! Văzută inițial ca o mare reformă administrativă, regionalizarea a devenit o afacere de familie a baronilor din USL, care se pregătesc să ne bage pe gât o golănie de zile mari. Adoptarea acestui proiect, care conservă hoțiile de la Consiliile Județene și introduce pe lângă aceste oaze de banditism administrativ o suprastructură denumită regiune, se va face pe șest, prin asumarea răspunderii. Elita baronilor, vreo 8-10 la număr, se pregătește să înșface grosul cașcavalului și să lase  județelor firimiturile pentru mucenicii politici de rang inferior.  Adică su nu mai fure toți cu șacoșa, ci să fure doar unii, cu garnitura de tren. În rest e bine și la vară cald. Un bine pe care ni l-am făcut cu mâna celor 4 milioane de naivi(și/s-au tembeli) care au votat o adunătură de oligofreni, dar și cu durerea-n șpiț a clasei de mijloc absente de la vot din motive estetice, înțepenită acum cu dinții la gardul băncilor în căutare de finanțare.  Hai cu Învierea, că ne-am săturat de post!

Romania este un exemplu cum taxele pe munca si contributiile sociale afecteaza intregul sistem de impozitare. Avem șapte taxe legate de forța de muncă, care reprezintă 72% din rata totală de impozitare a unei companii. Mai exact, 32,3% din profitul comercial al unei firme românești se duce pe taxe cu forța de muncă, comparativ cu 28,4% în Uniunea Europeana și 16,2% la nivel global.

Criza economică este generată de puterea de cumpărare scăzută a salariaților. Statul încasează mai bine de jumătate din salariul brut al unui muncitor, iar din acești bani autoritatea se angajează să presteze diverse servicii pentru contribuabil. Angajamentul este formal, iar statul nu este capabil să asigure nici un fel de serviciu eficient. Sănătatea este gratuită teoretic, dar practic costă mai mult decât un tratament plătit la o clinică privată. Căci la stat plătești deranjul echipei medicale, medicamentele,mâncarea,etc. Și ai toate șansele să ieși din sistem mai bolnav de cum ai intrat sau pur și simplu să ieși cu picioarele înainte. S-au mai văzut cazuri și nu puține.

Învățământul este și el gratuit pe hârtie, dar scump în realitate. Sistemul public de învățământ nu este apt să producă absolvenți care să se poată integra pe piața muncii. Profesorii capabili sunt marginalizați, se promovează pe criterii politice, sunt plătiți profesori care predau materii inutile. Fără meditații private care costă, elevul nu are nicio șansă,căci la curs are parte de profesori frustrați, prost plătiți și unii foarte prost pregătiți. Adăugați faptul că de ani buni elevii nu mai primesc nici măcar caricaturile de manuale, stabilite arbitrar de profesori, în regim gratuit. Rezultă că de banii achitați lunar statul ne oferă un loc unde copiii socializează câteva  ore pe zi și atât.

În materie de asigurări sociale lucrurile sunt încă și mai grave. Pensia la care un om cotizează toată viața este o iluzie. O analiză a experților în sisteme de pensii indică faptul că cei care acum sunt activi și cotizează vor primi în cel mai fericit caz 15% din valoare cotizației. Adică, vor muri de foame. La fel se  întâmplă și în cazul celor ajunși în șomaj. Pentru un stagiu de cotizare de peste 25 de ani la un salariu mediu de 1500 de lei indemnizația de somaj abia atinge cifra de 500 de lei lunar. Din nou vorbim de o bătaie de joc.

Ce rost  mai  au impozitele pe muncă atunci, dacă plătitorul nu beneficiază de nimic? Răspunsul este simplu: din banii contribuabilului se finanțează niște locuri de muncă și se cotizează la o armată de șmecheri numiți politicieni, care fură în draci din acești bani. Obligat să cotizeze la stat pentru servicii iluzorii, salariatul nu are posibilitatea să aleagă. Este captiv și lipsit de protecție. Iar fără puterea lui de cumpărare perspectiva oricărei afaceri este falimentul.

Fundătura în care ne aflăm reclamă schimbarea totală a sistemului fiscal. Iar asta se traduce prin desființarea impozitelor pe muncă și reorientarea taxării către proprietate și profit, așa cum este normal. Banii lăsați în buzunarul celui care-și vinde forța de muncă pot fi folosiți mult  mai bine de cel care-i produce decât de stat. Statul trebuie să se limiteze la supravegherea prin reglementare a pieții de asigurări private și să lase omului libertatea de a alege unde setratează, dacă se tratează și unde își educă copiii. Statul trebuie să se limiteze la a gestiona infrastructura, apărarea,ordinea publică și justiția. Iar protecția socială a celor aflați în incapacitatea de a-și câștiga existența trebuie plasată în sistem privat și finanțată printr-o taxă de solidaritate. Fără măsuri radicale, vom ajunge cu toții cerșetori la poarta unui stat asistențial doar pe hârtie, care nu ne va oferi altceva decât explicații. De care cu toții suntem sătui până în gât!

Plecat pe șeștache cu tăigăile în sac de la fostul loc de muncă, bucătarul viril Borsch Caien s-a reprofilat pe torturi. Nu este vorba despre torturile pe care i le aplică săptămânal femeii cu numarul de inmatriculare AhAhAh (auzi cumătră, dacă bărbac-to e mâna a doua la CJI asta nu înseamnă că poți să-ți parchezi gipanul pe unde te apucă mâncărimea), ci de torturi comestibile. Pe care atunci când nu are timp,chef sau bani de materie primă, le comandă de la fabrică. Adică de la mama lor, LaCosta.

Cofetăria LaTigaie

a plecat cu stângul în afaceri. Băiatul de mingi a creat o companie multinațională în vederea implementării unui brand de mare impact. Cum piața restaurantelor este plină ochi iar el și oala de ciorbă sunt certați iremediabil, s-a gândit s-o ardă pe prăjituri. Adică să se bage într-un domeniu în care chiar nu are nicio treabă. Primul pas a fost făcut cu stângul. Ca să facă rost de mijloace de producție, Borsh Caien a șutit în fapt de seară 7 tigăi de la restaurantul LaCosta. La ce i-or fi fost necesare tigăile pentru cofetăria pe care o avea în cap, nu se știe. Se știe doar că un băiat cu mușchi de la firma Galant Security l-a prins în fapt după ce l-a fugărit prin parcul de la stadion. Inspirat din filmele cu gansteri, Borsch Caien a răpit tigăile într-un sac, echipat corespunzător și deghizat cu ajutorul unui fes. Eșecul  dotării l-a ambiționat pe bietul pițar șef, care a găsit o metodă legală de a-și dota cofetăria,o marcă piratată și ea. Prin metode specifice, respectiv țeapa, băiatul viril a reușit să convingă niște firme să-l crediteze. Așa s-a născut o denumire de firmă sofisticată, pe care Polonic o propune fraierilor. O găselniță de pe Internet pe care micuțul om de afaceri vrea s-o breveteze drept marcă mioritică. Până să pornească în forță cu noua afacere, pițarul viril a testat piața. Mai întâi a intoxicat-o cu informația că LaCosta nu mai produce prăjituri. Apoi a  primit o comandă și neavând cu ce s-o execute întrucât operațiunea Tigaia eșuase cu succes, omul a comandat tortul direct la LaCosta. A  ieșit mai ieftin iar tortul a fost mai bun. Cum fără tigăi nu poți să faci tort este foarte probabil ca noua afacere va avea la bază acest sistem de producție. Mai nou, Virilache se pregătește intens să lanseze cozonaci la tigaie si savarina cu sirop de limbă, știe el cum și unde!

O glumiță de vreo 25 de miliarde șiun găuroi de 40.000 de euro

Pe la colțuri se vorbește că micul pițar și-a mascat dobânzile plătite la cămătari în stocuri fictive de haleală. În evidențele făcute pe genunchi Borsch Caien avea materii prime 25 de miliarde de lei. Adică fără să calce prin piață, cumătrul ar fi gătit non stop vreo 2 ani. Asta cât timp a fost administrator. Când a pierdut frâiele,omul s-a reprofilat pe găbjirea încasărilor de la clienți. Adică venea taica popa să facă un praznic de post, plătea cash iar Borsh umfla mălaiul  și o punea de mămăligă la Călărași cu doamna AhAhAh. Așa a îngropat un Porsch beton pe care  a reușit să-l dea cu roțile în sus undeva în Bulgaria. Deranjul a fost minor. Doar vreo 40.000 de euro. Dar de banii aștia a dat-o pe spate și pe doamna,nu doar mașina. Trecut de la polonic la făcăleț și de la ciolănaș la scoveargă,  micul pițar promite noi aventuri. To be continued!

Vasile Ciupercă, probabil cel mai ineficient administrator pe care Ialomița l-a avut vreodată, se pregătește de un nou tun. După ce a dat-o în gard și a aruncat miliarde de lei pe fereastră pentru un studiu de fezabilitate inutil cu privire la un parc de afaceri la Urziceni, acum îi trece pe sub scufie să facă port la Fetești.

Dacă banii pe care tembelii din CJI i-au alocat deja pentru pentru acest proiect fantezist,77.000 de euro, ar fi provenit din buzunarele mamelor lor nu ar fi fost o problemă. Dar sunt bani plătitorilor de taxe, adunați cu japca și cheltuiți după cum dictează scufița lui Ciupercă. De fapt sunt  bani sifonați către o firmă care va face un studiu de fezabilitate inutil,așa cum s-a întâmplat la Urziceni.

Acolo, o firmă de apartament a umflat peste 4,5 miliarde de lei și a făcut un studiu de fezabilitate pentru a se constata, după vreo 7 ani, că terenul pe care imbecilii voiau să facă investiția este revendicat de fostul proprietar. Cât de bou să fii să comiți o asemenea porcărie? Sau poate cât de corupt dacă refuzi ideea că ești un bou sinistru?

Dacă analizăm mandatele lui Ciupercă vom constata un lung sir de ratări, nici un proiect major finanțat din fonduri  europene, subdezvoltare cruntă, bani pierduți ca urmare a alocării delucrări fără licitație, șomaj cât China, sărăcie lucie, corupție în administrațiile locale de sus până jos, etc. Și cu toate astea, profesorul din Țăndărei a  fost votat cu sârg. I-ați făcut un viitor unui individ care nu avea niciunul. Să vă fie de cap!

Singura preocupare a haimanalelor care conduc județul este politica. Alde Lolek și Bolek de la prefectură freacă menta toată ziua și se plimbă de la o cârciumă la alta. Fac jocuri, cică, fac drepți in biroul lui Ciupercă și încasează pentru asta lefuri babane! Habar nu au de atribuțiile funcțiilor pe care le-au primit prin mânării de partid, sunt oamenii de paie controlați de interlopi și inutili ca o frecție la un picior de lemn. În aceste condiții să nu vă mirați că o duceți prost într-un județ sărăc. Pentru asta ați votat. Pentru prosperitatea lui Costică, Mitică, Georgică și Vasilică. Cât despre blaturile de la Prefectură o să revenim cu exemplul dela Giurgeni,unde niște porci penali s-au jucat cu o instituție publică cum a vrut mușchiul lor.

Nea Stoica, zis și primarul Petardă, ne-a anunțat că stația de tratare a apei este în probe tehnologice finale și că va fi gata în curând. Numai că din ianuarie și pănă acum,deși ne-a mai șutit vreo 300.000 de euro din buzunare pe care i-a dat plocon firmei amicului lui Ciupercă, probele astea nu se mai finalizează. S-a dus dracului și contractul, și banii, și răbdarea. Probabil că nea Grenadă ne pregătește o supriză și de Paste ne va livra direct apă sfințită. Pănă atunci însă,ne pregătim să-i livrăm noi niște Multe Urări și Iubire Eternă pentru că distruge tot ce atinge. De exemplu Bulevardul Unirii,unde rade spațiul verde de parcă ar fi orașul lui mă-sa! Nea Grenadă,vezi că ceasul ticăie…!

…dar le băgăm în seamă!

Agentul 007,63

Injurând la uselei!

Un text mai vechi, dar de mare actualitate, publicat de jurnalistul Cătălin Manole în revista Formula As, arată realități incredibile din Ținutul Secuiesc, un loc din România în care românii nu sunt nici măcar tolerați:

“I-am spus fiicei mele: vorbeste in maghiara, daca vrei sa te angajeze! Fiica mea a luat zece la examenul pentru angajare la BCR. La interviu, au respins-o. M-am enervat, stiam ca directorul e ungur, insa dupa aceea, mi-am dat seama ca fata facuse bine, pana la urma suntem in Romania, macar o urma de demnitate sa pastram. M-am dus la ei si i-am acuzat de discriminare, dar nimic nu s-a schimbat. Aici, daca nu vorbesti ungureste, foarte greu te angajeaza cineva, asta este adevarul”. Domnul cu care vorbesc doreste sa isi pastreze anonimatul. De altfel, nu este primul intervievat ce nu vrea sa isi dea numele. Romani care in propria tara nu au curajul sa isi ceara drepturile, de frica sa nu isi piarda slujbele la patroni maghiari, sa nu fie marginalizati! Domnul G. Agrigoroaie, consilier judetean, imi explica: “Daca indraznesti sa spui ca iti iubesti pamantul asta sfant, sau ca romanii au si ei dreptul la ceva, esti imediat taxat de nationalist, de radical sau extremist. Romanii nu au drepturi, au doar obligatii, printre care principala este sa plece de aici. Daca indraznesti sa sustii romanismul, te trezesti marginalizat si devii un paria. Din pacate, majoritatea firmelor private au patroni maghiari si nu te angajeaza daca nu vorbesti ungureste. In general, infiintarea si functionarea firmelor cu patroni care nu sunt maghiari este descurajata: nu li se dau spatii, terenuri sau aprobari. Este o politica facuta publica, de mai multi ani, de catre UDMR: nu vor sa accepte investitii, ca sa nu schimbe componenta etnica a zonei. Sa nu cumva sa vina romani sa se stabileasca aici, unde considera ei ca e tara secuilor”. Si romanii? Fie au invatat maghiara, ca sa se poata descurca, fie, cei mai norocosi, lucreaza in institutiile statului – jandarmerie, politie, armata. Restul sunt obligati sa faca naveta zilnic la Brasov sau Cristian. Marius, de exemplu, este casatorit si are doua fetite. S-a mutat in Sfantu Gheorghe de doi ani si spune ca inca nu s-a adaptat: “Nu stiu maghiara si nu ma angajeaza nimeni. Am fost nevoit sa ma mut aici, unde apartamentele sunt mai ieftine decat la Brasov. Din pacate, si eu, si sotia, facem naveta la Cristian, cam 80 de kilometri zilnic. E foarte greu… Fetita a venit de la gradinita si mi-a cerut paine in ungureste, ca asa i-a spus ei doamna educatoare ca trebuie sa faca, daca vrea sa primeasca. Asta e traiul nostru, ne simtim ca intr-un viespar”. Cea mai grava problema este insa conditionarea angajarii de cunoasterea limbii maghiare. Angela a lucrat la o ferma de pui de langa oras: “Patronul era maghiar si mi-a zis ca ori invat maghiara, ori o sa imi pierd locul de munca. Pana la urma, m-a dat afara, si pe mine, si pe ceilalti care nu s-au conformat. Sigur ca nu ne-a spus ca asta este motivul concedierii, insa noi stiam. Eu nu am posibilitatea sa merg in tribunale cu ei. Mi-am gasit de munca la Brasov si fac naveta. Asemenea cazuri de discriminare pe criterii etnice, din partea maghiarilor, nu se intampla doar in patura de jos a societatii. De mai mult timp, postul de director al Bibliotecii Judetene Covasna este vacant. Initial, a fost scos la concurs si s-a pus conditie pentru angajare cunoasterea limbii maghiare. In urma unui proces impotriva discriminarii romanilor, s-a revenit asupra deciziei: directorul ar trebui sa stie trei limbi vorbite in Uniunea Europeana!
Tinutul Secuiesc este, dupa Vaslui, una dintre cele mai sarace zone din Romania. Nu doar infrastructura este slab dezvoltata, dar investitiile sunt putine si somajul mare. Cu toate astea, liderii UDMR au declarat public, in repetate randuri, ca nu vor sa accepte investitii, pentru a nu schimba componenta etnica a zonei. De dragul principiului autonomist, i-au condamnat la saracie deopotriva pe romani si pe maghiari. Mai multi investitori au fost refuzati sa deschida afaceri in zona, desi unele erau investitii de milioane de euro, asa cum a fost cazul unui centru de reconversie a fortei de munca (care venea cu un capital de 3 milioane de euro) sau a unei fabrici de piese pentru masini (in oras existand forta de munca calificata pentru asa ceva). La lipsa locurilor de munca pentru romani se adauga si discriminarea pe criterii etnice la angajare. Din aceasta cauza, multi au parasit zona sau se gandesc sa se mute. Fara ca cineva sa protesteze, epurarea romanilor pe criterii etnice se desfasoara la Sfantu Gheorghe la lumina zilei. Inlocuiti roman cu tigan sau negru, si veti intelege ca acest tip de discriminare ne-ar fi urcat in cap, pana acum, intreaga Europa. In cazul romanilor, nu se intampla insa nimic. Nici macar autoritatile romanesti nu se sesizeaza, desi serviciile de informatii locale si societatea civila isi fac datoria, si politicienii de la Bucuresti sunt la curent cu eforturile revizioniste si separatiste, atat ale UDMR, cat si ale oficialilor de la Budapesta, care vin pe teritoriul Romaniei, abuzand de democratie, pentru a-i instiga pe maghiari. Iar acest tip de discriminare a minoritatii romanesti este mult mai dramatic in Odorheiul Secuiesc, in Targul Secuiesc, Baraolt, si lista ar putea continua. In toate aceste locuri, romanii nu traiesc, ci supravietuiesc, obligati sa invete maghiara si sa acopere imnul Ungariei, intonat pe strazi, cu murmurul rugaciunilor.

Articolul integral poate fi citit aici :  http://www.formula-as.ro/2011/983/societate-37/ghimpele-din-inima-romaniei-tinutul-secuiesc-14118. Cătălin Manole este unul dintre cei mai buni reporteri pe care Ialomița i-a dat vreodată.

Catalin Manole

• Reporter

Nascut in 1978 la Slobozia, a urmat la Bucuresti studii de filosofie si jurnalism. Lucreaza ca reporter pentru Dilema si Plai cu Boi colaborand in paralel cu BBC, Tele7abc, LA&I, etc. In 2002 este declarat Reporterul Anului de catre Clubul Roman de Presa. Locuieste trei ani la Paris unde isi aprofundeaza studiile de filosofie la Sorbona si efectueaza stagii de pregatire la Liberation si RFI. In 2005 se alatura echipei de reporteri de la Formula AS. “Reporterul are una dintre cele mai frumoase meserii: sa puna in cuvinte misterul si emotia vietii.”

Prefectul unui judeţ este reprezentantul guvernului în respectivul teritoriu. Din această perspectivă el are OBLIGAŢIA de a semnala orice fel de încălcare a legii instituţiilor abilitate. Mai mult, prefectul este cel care poate ataca în instanţă orice hotărâre ILEGALĂ adoptată de consiliile  locale, de unde deducem că, potrivit fişei postului, prefectul este garantul respectării legii într-un judeţ. La noi în judeţ însă, lucrurile sunt puţin diferite faţă de carte. La noi, prefectul este un nene care ia leafa de la stat şi care nu face nimic dacă nu are verde de la băieţi. De vreo două săptămâni GSE şi Independent publică articole scandaloase despre maniera în care managerul spitalului tolerează o ditamai hoţia comisă la Spitalul Judeţean în dauna pacienţilor. O fundaţie a unor băieţi din conducerea spitalului, în complicitate cu doctorii, obligă pacienţii să achite un tarif de 40 de lei pentru programarea la consultaţie, plată complet ilegală care este mascată sub aparenţa unei aşa zise donaţii către respectiva asociaţie impusă pacienţilor care oricum plătesc asigurări de sănătate. Deşi ştie ce se întâmplă la spital, domnul prefect tace chitic şi ridică din umeri în faţa acestei golănii fără precedent. Dacă ne uităm în carte, vedem că prefectul are OBLIGAŢIA să intervină şi să ceară stoparea acestor practici şi anchetarea situaţiei în sine. Atitudinea prefectului coincide suspect cu atitudinea lui Ciupercă Silvian, cel care refuză de asemenea să ia vreo poziţie publică în acest caz deşi Consiliul Judeţean este instituţia care se ocupă de administrarea spitalului şi care numit managerul. Să înţelegem că salariatul care ocupă funcţia de prefect este tras de sfori de către băieţii de la PSD? Adicătelea că omul ia salariul iar atribuţiile funcţiei le exercită Ciupercă şi oamenii lui? Asta ar putea fi una dintre explicaţii. O fi singura? Am putea vorbi aici de complicitate ? Întrebăm şi noi, aşa, ca opinia publică. Deocamdată!  

Rămaşi fără adversari pe scena politică, pesediştii au început să se încaiere între ei.  Miza războiului o reprezintă scaunul de preşedinte al partidului, care în condiţiile guvernării este poziţia perfectă din care se pot colecta cel mai bine şpăgile.  Eternizat în scaunul de preşedinte PSD şi preşedinte CJI, Ciupercă Silvian Vasile, demn urmaş al lui Ceauşescu şi Iliescu, s-a prins cu piroane de fotoliul executiv al partidului.  Secondat de băieţii de mingi Muşoiu şi Costică (baronul de Albeşti), Ciupercă taie capete de vreo două luni. Sunt vizaţi combatanţii din tabăra celuilalt lider charismatic al PSD, inutilul domn Marian Neacşu, în care s-a umflat tărîţa din cauza funcţiei de ţuţăr al ineptul Zgonea. Prins la mijloc în acest joc de putere, marele manager de la spitalul judeţean a picat între scaune graţie coeficientului său de inteligenţă senzaţional(de redus) dar şi apucăturilor sale de om cinstit cu buzunare largi. Ultima ispravă a managerului Olaru, care a şutit bani de la pacienţi forţându-i să cotizeze la o fundaţie a camarilei sale din conducerea spitalului, i-a oferit lui Ciupercă şansa unui croşeu de stânga devastator pe care bătrânul demagog nu a ezitat să-l aplice în ficaţii banditului cu halat.  Cum miliţia pesedistă s-a apucat să sape la matrapazlâcurile de la spital, rezultă cât se poate de clar că Ciupercă a dat undă verde dulăilor cu şapcă să-l înhaţe de dos pe tâlhar şi să dea cu el de pământ. Iar ca semnalul să fie şi mai plenar, cum ar zice bătrânul demagog saprofit, în şedinţa de partid de marţi seara, conclavul de bandiţi social democraţi a decis suspendarea bietului Olaru din funcţia politică. Acuzaţiile care i se aduc managerului sunt două: banditism excesiv la spital, vizibil şi din avion, cu scandal de presă în care rahatul a ajuns pe reverul costumului de mii de euro al prezidentului Ciupercă şi pactizarea cu gaşca lui Neacşu concretizată în turneul incognito întreprins de Olaru prin organizaţii în scopul ponegririi marelui baron de Ţăndărei. Prins cu limba între dinţi, Olaru a tăiat-o la Bucureşti dimpreună cu mâna lui dreaptă penalul Zamfir, în căutare de sprijin.  Traseul pelerinilor include şi biroul domnului lider de haită, pardon, de grup Marian Neacşu, care urmează să le deschidă penalilor nişte uşi.  Va urma.

Premierul Che Gargara face reforme de dimineața până seara. Nu la sediul guvernului, nici în parlament, ci la TV, unde se lebărțează pe absolut toate ecranele și repetă obsesiv că este prim ministru. Fostul Micul Titulescu, acum mai gras cu  o tonă, a reușit să bată toate recordurile de penibilitate expunându-și limbajul lemnos și viața personală, care evident că nu interesează pe nimeni, peste tot. Cred că ar fi în stare să apară și la Cartoon Network dacă omologul lui, Mickey Mouse, l-ar invita. În  loc să vorbească despre teme importante, cum ar fi reforma sistemului de pensii sau a celui de sănătate, micul Che Gargara apare la TV cu nevastă-sa, ca să ne explice cum îi face aia murături și-l pune la regim. În loc să emită o idee despre educație și viitorul acesteia, ginerele lui popa Sîrbu se rățoiește la Băsescu pe principiul șoarecelui beat care caută pisca s-o reguleze. Băsescu este pentru Che Gargara singura explicație pentru modul penibil în care de 8 luni guvernarea lui de 70% nu este în stare să miște nimic în niciun domeniu. Blocat într-o campanie electorală perpetuuă dominată de laitmotivul “vom face”, Ponta este as în căutarea  vinovaților și bâtă în orice altă direcție. Se vede asta din ritualul grețos în care cheamă televiziunile înainte de ședința de guvern și le permite să filmeze un soi de simulare în care el, marele gargaragiu, șade în capul mesei și împarte sarcini miniștrilor. Secvențele sunt apoi difuzate de toate televiziunile în buclă. Te trezești cu ele și adormi cu ele, dacă ai prosta inspirație să  stai cu ochii pe programele televiziunilor de știri. Seara,voievodul socialist reapare live peste tot și explică doct, în fraze presărate cu matricea “eu, în calitate de prim ministru”, ce va face guvernul. Evident, nu acum, ci după ce va pica Băsescu,din cauza căruia mulțimea amorfă din parlament și mulțimea vidă din guvern nu pot mișca un pai. Între timp economia crapă sufocată de noi taxe fiscale și sugrumată mai nou de șpăgi și taxe de protecție, în sănătate se legalizează șpaga pe chitanțe iar bugetele locale sunt devalizate de primari și clienții lor politici. Din păcate acesta nu este decât începutul unui regim rapace și  abulic, de la care nu avem a aștepta nimic bun. La adăpostul celor 70% din Parlament regimul lui Che Gargara are toate șansele să-l facă pe Emil Boc și guvernul său o amintire plăcută. Gândiți-vă că atunci când mulțimea a presat, Boc a dat înapoi. Oare ce va face gașca lui Ponta când populația va înțelege ca a scăpat de dracul și s-a ales cu tac-su?