Gazeta de Sud-Est Slobozia Ialomita » EDITORIAL

Guvernul, între “să se dea” și să “nu se dea”

mihai enciu — Mon, 08 Mar 2010 06:35:06 +0000

Dacă te uiți la televizor ai șansa să te deștepți și să înțelegi că România este o țară de prim miniștrii. Analiști, tonomate de presă sau politicieni care n-au făcut în viața lor nimic în afara datului din gură către microfoane, dau soluții. Trebuie să mărim pensiile. Pensionarii sunt avuția cea mai de preț a nației iar punctul de pensie trebuie săltat la cer. Așa trâmbițează toți politicienii atât din stânga, cât mai ales din dreapta eșichierului politic și nu poți să nu fi de acord cu ei. Deci să se dea. Apoi trebuie majorate salariile. Așa trâmbițează liderii sindicali în numere proletariatului bugetar, pledând pentru menținerea în viață a obezului aparat de stat, doldora de incompetenți și piloși angajați pe criterii politice. Și nu numai că trebuie majorate lefurile, dar trebuie menținute și sporurile aberante inventate de politicieni pentru plata clientelei de partid. Cum să-i razi omului sporul de întoarcere din concediu sau judecătorului sporul de om cinstit? Chiar dacă statul obez cheltuiește 2 lei sau chiar 3 ca să administreze 1 leu strâns cu sudoare din mediul privat, nu se face să operăm reduceri. Ce dacă CFR produce găuri și nu profit? Cum să dăm oamenii afară? E criza iar șomerii nu pot fi absorbiți, așa că strângem cureaua și plătim. Subvențiile la agricultură trebuie și ele plătite, chiar dacă dăm câte un leu să ajungă la toți și întreținem falimentul nedeclarat și evaziunea fiscală. Să se dea, că e prioritate națională. Ajutoarele de șomaj trebuie și ele majorate, că bietul șomer abia are de-o țuică și peste vreo doi ani avem nevoie de votul lui. E și o chestie socială să nu lași oamenii neajutorați de stat în vremuri ca acestea. Deci, din nou, să se dea. Este clar nevoie ca și mediul privat să primească o mână de ajutor, că el achită prin taxe și impozite doleanțele de mai sus. Deci să-i operăm dracului niște reduceri de taxe și să scădem contribuțiile pe salarii, ba chiar și TVA. Corect, dar ce ne facem cu măsurile enunțate anterior, care se bazează pe contribuția firmelor? Nu contează, să găsească guvernul o soluție, că d-aia e guvern. Deci să se dea. Dramatic este că pentru ca ceva să se dea, undeva trebuie să se ia. Sau să nu se mai dea. Din păcate, la acest capitol nu avem soluții, Politicienii și tonomatele din presa de trust nu spun și de unde să se taie sau unde să nu se dea. Trăgând linie și adunând, constatăm că ne trebuie de vreo trei ori bugetul Germaniei ca să satisfacem pe toată lumea. Care lume trebuie să muncească de două ori mai puțin ca acolo, că noi nu suntem nemți. Discursul public la toate nivelurile este împănat cu populism. Este și greu pentru un partid aflat la guvernare să își taie singur craca de sub picioare și să ia măsuri nepopulare în vreme ce este tocat de celelalte partide 24/7 mai ales atunci când taie cheltuieli inutile. Instinctul de conservare al partidelor este mai puternic decât rațiunea. Toți politicienii știu că nu se poate da la nesfârșit, dar nici unul nu are curajul să spună asta. Cine face greșeala este mâncat la micul dejun de ceilalți. Poporul trebuie să audă doar ce-i convine. Ce-i dăunează la comoditate este nociv și nu trebuie spus. Și nici făcut. De aceea băltim într-o economie sufocată de cadouri plătite dintr-un buget aflat pe buza prăpastiei. Mai avem un pas, pe care în lipsa unui pact al tuturor partidelor în jurul unor măsuri nepopulare care trebuie luate de urgență îl vom face cu zâmbetul pe buze. Măcar vom crăpa fericiți. Ni s-a dat până ne-a ieșit pe nas.

Tinelul de Ialomița

mihai enciu — Tue, 02 Mar 2010 06:07:51 +0000

Alegerile uninominale din 2008 ne-au pricopsit cu o nouă specie de bugetozaur. Deputatul uninominal Tinel Gheorghe este esență de PD-L. Cvasi absent din peisaj în chestiuni de interes public, omul are un hobby pe cât de profitabil, pe atât de toxic. Îi place să fie manta de vreme rea pentru diverși oropsiți ai sorții de care se agață ca înecatul de pai. Unul dintre clienții deputatului uninominal Tinel Gheorghe este consilierul de listă Nicu Tudor, staroste de sclavi la Horia și pădurar cu ștate vechi la Groasa. Cercetat în profund în penal și bine ocrotit în civil, protejatul uninominalului Tinel a fost ejectat din motive de restructurare din pădurea Groasa, unde ani de zile se furase ca-n, scuzați expresia, codru! Au trebuit să treacă luni bune de concediu medical, că pădurarul era bolnav copt, până ca decizia să fie pusă în practică. După ce Băsescu și-a adus iar leprele la butoane, pădurarul PD-L s-a făcut brusc bine. Iar Tinel reîncărcat a bătut cu bâta, cu telefonul sau ploconul la diverse uși ca să-și vadă protejatul înscăunat din nou ca vătaf de Groasa. Ceea ce s-a și întâmplat, restructurarea în urma căreia fusese îndepărtat din codru dovedindu-se reversibilă. Dovadă clară că dacă te cheamă Tinel și ești deputat îți poți băga lejer picioarele în lege și ciracii-n funcții cu tot cu dosarele lor penale aflate în curs de mușamalizare. Este o bagatelă pentru un uninominal ca Tinel să pună o instituție publică să joace țurca cu posturile bugetare, pe care le înființează și le desființează ori de câte ori o loază de partid are chef. Cică nu e trafic de influență, ci întronarea prezumției de nevinovăție. Că pomii de la Grosa au dispărut singuri iar cerbii și mistreții au fost păpați de lup și nu răpuși de glonțul braconierilor. Iar dacă Tinel spune asta, nici 100 de note de constatare nu pot demonstra altceva. Că Tine, măi fraierilor, a fost votat uninominal să facă ce-l taie pe el doxa lui de fost muncitor forestier. Iar dacă Nicu e vătaf la Groasa, Tinel e staroste pe județ. Ba chiar pe țară dacă cumva gașca lui Flutur se înșurubează iar la butoanele PD-L. Și ce ar fi mai frumos să ne pricopsim cu un tinel d-asta uninominal pe post de ministru? Hai, Doamne ajută, că la un car de oale, ajunge o măciucă!

Spectacolul porcilor adăpându-se la troacă!

mihai enciu — Sun, 21 Feb 2010 08:12:27 +0000

Paranoia a lovit necruțător în gașca de miliardari de stânga condusă de nea Ilici Iliescu. De la tribuna congresului de cartier prezentat integral de televiziunile de casă ale socialiștilor, proletarii cu bască și Mercedes au evocat fiecare după posibilitățile sale intelectuale atacul flăcării violet și prigoana care s-a pogorât asupra lor după pierderea alegerilor. Deși de la Bivolaru încoace n-am văzut un pesedist la pușcărie, frații de cruce roșie ai lui Ilici și Geoană au tras un serios semnal de alarmă așa cum a făcut-o odinioară fratele lor într-ale doctrinei, oligofrenul Vasile Roaită, băgat la înaintare cu mâna pe sirenă în 933 ca să aibă și comuniștii eroi ai luptei de clasă. Cică oamenii împăratului roșu fătat între șinele de cale ferată din Oltenița sunt dați afară din slujbe. Și nu numai că sunt alungați din funcțiile de conducere din descentralizate, ci sunt lăsați șomeri de-a dreptul. Și, vorba aceea, sunt și ei oameni și au copii acasă pe care nu-i pot crește decât din leafa de la stat. Te umflă râsul când vezi miliardari de carton fătați din concubinajul pervers și penal al stângiștilor cu bugetul public cum se vaită ca niște muieri isterice și ascund ca strămoșii lor ilegaliștii în 946 deși nu-i caută nimeni. În afara unor loaze de partid basculate din vârful ierarhiilor locale spre periferie, nici un fir de păr nu s-a clintit din capul bolșevicilor de rit capitalist. Pentru că tradiția în România nu poate fi încălcată și ea spune că oricât ar fura un politician niciodată nu va fi aruncat după gratii de succesorii săi de alte culori și doctrine. Spectacolul de la congresul socialiștilor este praf în ochi pentru prostime. Aceleași discursuri paranoice le veți auzi și de la liberalii de ziua a 7-a ai lui Patriciu dar și de cre(ș)tin-democrații vopsiți ai lui Boc. De altfel aici se află și cheia de boltă a înapoierii României. Trăim în peșteri din cauza lor, a celor care și-au făcut din politică o afacere de familie. Neveste, amante, odrasle toți grupați în clanuri care în numele democrației originale inventate de Ilici folosesc puterea în scopuri străine de interesul public și se rotesc democratic la ciolan. Dacă spui că Parlamentul este o adunătură de cretini și hoți nearestați încă ataci democrația. Dacă spui că guvernul României este un fel de cafenea pentru găozari unde se adună ciorchine toată incompetența din România ești extremist. Dacă demonstrezi că singura rațiune de a exista a partidelor este aceea de a își promova interesele de gașcă și de a da de lucru lipitorilor de afișe ataci statul de drept. Ceea ce s-a întâmplat la conclavul mafioților din PSD este simptomatic pentru toate găștile politice. Rahat mâncat cu polonicul, paranoia în doze ridicate, cuțite înfipte pe la spate și mizerie morală de nedescris sunt ingredientele politicii de Dâmbovița. Nu-i vorbă, și la alții e la fel. Numai că acolo nu se coboară atât de jos. Și măcar niște aparențe se mai păstrează. PSD a scăpat de un tembel ca să intre pe mâna altuia la fel de competent. Același lucru se va întâmpla și la celelalte partide care urmează să își organizeze orgiile ideologice denumite impropriu “congrese”! La liberali, frecangiul lui Patriciu va rămâne să isterizeze telenovelistele din partid și de pe margine sau generația lui Sorel cu capul chel încă vreo câțiva ani, până la reunirea dintre lacheii petrolistului liberal cu proletarii lui Ilici. Iar la PDL, șmenarii lui Băsescu altoiți cu IQ-ul subunitar demonstrat de loazele EBA și Prigoană jr vor continua împreună cu Udrea și Boc să ne duc pe noi culmi de prostie instituționalizată. Asta dacă nu cumva va exploda mămăliga și va scoate la iveală fibra aia morală a poporului mioritic despre care vorbește Dan Puric dar pe care nu o vede nimeni. Poate și pentru că nu mai există. Ceva urme am mai văzut la Sighet.

Primarul- administrator sau gropar?

mihai enciu — Sun, 14 Feb 2010 08:36:51 +0000

Anul trecut prefectura a constatat că respectarea legii la primării este o chestie “de gustibus”. Dincolo de faptul că informarea publică și transparența sunt flori rare, funcționarii primăriilor din mediul rural în frunte cu secretarii încalcă legea cu voioșie. Și nu vorbim aici de cine știe ce conflicte legislative între actele juridice care se bat cap în cap sau de interpretări eronate ale unor texte alambicate. Vorbim de prevederi simple și clare pe care și un novice le-ar înțelege. Cât minte îți trebuie ca secretar de comună, deci funcționar public cu drepturi speciale, să pricepi că dacă nu trimiți hotărârile adoptate de consilieri la prefectură acestea nu pot intra în vigoare? Nu multă, dar cu toate acestea inclusiv această prevedere este călcată-n picioare în mai bine de un sfert dintre primăriile din județ. Despre încălcările de proceduri la convocarea consiliilor locale, despre lipsa oricăror eforturi minime de informare a populației cu privire la actele normative adoptate, despre sictirul manifestat de primarii cu vechime care se cred Dumnezei și angajați pe viață ai comunităților nu mai are sens să vorbim. Acestea sunt realități pe care nimeni nu vrea să le schimbe. Este suficient să ne uităm pe cifrele care indică gradul de colectare a impozitelor și taxelor locale ca să înțelegem că majoritatea primarilor dorm pe scaun și trăiesc din cerșeala de la bugetul județean. Că nu fac nimic în afară plății salariilor angajaților din primărie și că nu știu decât să se vaite ca nu au bani, ca și cum dacă i-ar avea ar și ști ce să facă cu ei. O soluție pentru ieșirea din această stare ar fi modificarea cadrului legislativ care să permită sancțiuni drastice atât pe linie de respectare a legalității cât și pentru colectarea taxelor. În materie de respectarea legii, secretarii trebuie puși în subordinea prefectului, astfel încât să poată fi administrate sancțiuni pentru prostiile pe care aceștia le fac din necunoaștere sau din nesimțire. Este clar că în actuala formulă nu se poate lucra câtă vreme comisiile de disciplină propun sancționarea lor, iar primarii ignoră aceste propuneri din motive de complicități locale și cumetrii generalizate. În materie de fiscalitate este necesar să se introducă reglementari clare cu privire la falimentul primăriilor. Adică primăria care intră în incapacitate de plată să fie băgată în faliment ca orice firmă. Statul să desemneze un administrator temporar, să asigure fonduri pentru redresare iar cei vinovați, inclusiv consilierii, să fie puși la plată. Apoi la organizarea alegerilor cel care a falimentat o primărie să nu mai poată candida. Este simplu dar incomod pentru politicieni, care nu se pot desprinde de aspiratoarele de voturi denumite primari . Cu cât mai puțin performanți, cu atât mai populari, căci amenzile și executările silite nu aduc sufragii. Din păcate, nu cred că există o altă soluție pentru spargerea monopolului instaurat de primarii – băieți buni care țin localitățile în mizerie și înapoiere. Este nevoie de administratori, nu de gropari.

Nea Ciupercă show!

mihai enciu — Mon, 08 Feb 2010 11:15:15 +0000

Orice calamitate naturală este o mană cerească pentru politicieni. Este ocazia excelentă pentru a poza în apărătorii poporului deși, concret, nu mișcă un deget pentru asta.La acest capitol, nea Ciupercă de la Consiliul Județean este de departe pe primul loc. Luni dimineață, în vreme ce viscolul paralizase jumătate de județ, nea Ciupercă a pornit cu sorcova prin zonele calamitate. Ce să facă el concret în condițiile în care vijelia nu contenește iar deszăpezirea este la fel de inutilă ca o frecție la un picior de lemn? Bineînțeles că politrucul din capul CJI nu poate face nimic împotriva naturii. Dar dacă alături de el a plecat cu sorcova pe drumurile județului și o echipă de televiziune, parcă toată nebunia are sens. Ce mare șmecherie e să găsești un aiurit cu mașina-n șanț să oprești lângă el și să te tragi în cadru? După care mănânci nițel rahat despre preocuparea social democraților față de siguranța oamenilor, te faci că dai nițel la zăpadă și gata! După care te duci la birou și semnezi ordinele de plată de zeci de miliarde pentru firmele care se fac că dau la zăpadă în vreme ce supușii înoată prin nămeți pentru că nimeni nu le spune că dacă la drum pleacă o fac pe riscul lor. La televizor, totul pare real. Mesajul este simplu. Ciupercă nu doarme noaptea de grija concetățenilor și de aceea bântuie ziua pe coclauri. Mesajul este evident fals iar procedeul prin care contribuabilul este dus de naș își are originea în manualele activistului politic din anii ’50. Realitatea este exact pe dos și se verifică în cei 6 ani de mandat ai lui Ciupercă plini de gargară și presărați cu nimic. Probabil că la primăvară îl vom vedea cu cizme de cauciuc prin coclaurile inundate din cauza lipsei digurilor sau rupând mașina instituției prin gropile de pe șosele și luând babe la ocazie în vederea îndoctrinării cu social democrație. Din păcate Ciupercă este doar un exemplu general valabil ce poate fi extins la toate partidele. Vasile, fă-te că lucrezi!

Comunitarul cu baston

mihai enciu — Mon, 01 Feb 2010 13:57:38 +0000

La Slobozia poliția comunitară face ordine. Dar nu pe stradă, ci în trafic. O instituție care ne costă circa 23 de miliarde anual se ocupă de cu totul și cu totul alte treburi decât cele ce i-au fost atribuite prin lege. Cei 65 de flăcăi reciclați din paznici în agenți de ordine se calcă pe bombeuri pe bulevard ,unde dau amenzi și împart avertismente după cum le trece pe sub scufie. E mai simplu să freci bulevardul decât să păzești ghena de gunoi sau amendezi maneliștii care se sparg în figuri prin cartiere. Activi la șosea, comunitarii sunt absenți exact acolo unde ar fi nevoie de ei. Obiectul de activitate al acestei instituții este explicit stabilit în lege: “constata contraventii si aplica sanctiuni contraventionale, conform legii, pentru încalcarea prevederilor legale referitoare la tulburarea ordinii si inistii publice, curatenia localitatilor, comertul stradal, protectia mediului înconjurator, precum si pentru faptele care afecteaza climatul social, stabilite prin lege, hotarâri ale consiliului local sau dispozitii ale primarului”. Nicăieri nu scrie că polițiștii comunitari pot da amenzi pentru parcare neregulamentară pe carosabil. Și totuși polițiștii comunitari asta fac în majoritatea timpului lor de lucru. Cu voie de la poliția adevărată, ai cărei șefi se bucură că au scăpat de un stres. Aberația este tolerată și încurajată de la cel mai înalt nivel. Pentru că dirijarea traficului fără nici un fel de competență legală este doar un pas către întronarea unei normalități aberante în fața căreia nu protestează nimeni. Mâine, poimâine ne trezim că băieții domnului Abaza ne vot trage pe dreapta și ne vor aplica amenzi pentru centura de siguranță sau pentru becul ars pe care am uitat să-l schimbăm. Nu contestă nimeni faptul că este nevoie de o poliție locală care să pună ordine în oraș. Dar la nivelul lor de pregătire profesională și față de abaterile pentru care li s-a dat competențe prin lege. Altfel încercăm să facem ordine cu mijloace nelegitime, contestabile și foarte aproximative. Adică, să combatem neregula cu o altă neregulă, chiar mai mare.

Direcția de Sănătate Publică între halat și zeghe

mihai enciu — Mon, 25 Jan 2010 10:21:34 +0000

Decizia Direcției de Sănătate Publică de a anula autorizația de funcționare a sistemului centralizat de alimentare cu apă are consecințe juridice greu de imaginat pentru dobitocul care a gândit-o pe treabă. Dincolo de faptul că tensiunea arterială a primarului Gabi Ionașcu a atins un nou maxim, dincolo de faptul că populația va consuma în continuare apa declarată nepotabilă, se pune problema autorizațiilor firmelor ce au ca obiect de activitate alimentația publică. Deși într-un interviu acordat site-ului guraialomitei.com doctorița Dumitrescu afirma stupid, cităm:”apa nu prezintă riscuri pentru consum dar nu respectă condițiile de potabilitate”, faptul că DSP a săltat autorizația pentru sistemul de distribuție ar trebui să conducă la închiderea a zeci de firme din Slobozia. Pentru că în lipsa apei potabile curente, restauratele, cofetăriile sau fabricile de lapte ar trebui închise urgent. Adică, mai pe înțelesul lui Pană de la Sanepid, dacă a apucat să mănânce un rahat trebuie să-l mănânce până la capăt, fie că-i place sau nu. Este exclus ca băieți cu halat să pună lacătul pe capitala de județ. Asta este un fapt pe care până și Pană îl înțelege. Nu poți să închizi tot orașul doar pentru că ți s-a năzărit ție să latri la comandă și să dai din coadă. Dar dacă ai apucat să emiți o decizie tembelă este musai să și o aplici. Dacă apa nu este potabilă atunci trebuie să se vină cu lacătul peste tot. Trebuie declarată starea de urgență, trebuie informat guvernul iar locuitorii trebuie aprovizionați cu sacaua. Logic, Ionașcu trebuie musai să pună lacătul pe țeavă și să închidă robinetul, nu cumva să bea poporul apă contaminată și să crape. Și dacă admitem că scenariul generat de decizia lui Pană de vineri este absurd este musai că cineva trebuie să fie tras de mânecă rău de tot. Căci dacă lasă lucrurile pe jumătate făcute, Pană și cei care au semnat adresa prin care trebuie închis robinetul de la Urban sunt buni de băgat la zdup. Pentru că fie apa nu e bună și Urbanul ne otrăvește cu voie de la DSP, fie apa e bună și DSP se joacă de-a autorizarea. Privite din această perspectivă evenimentele de la sfârșitul săptămânii trecute capătă exact conotația care se întrevedea. Ne aflăm în fața unor comportamente instituționale aberante, în care de dragul unor lupte politice intestine o instituție publică, respectiv Direcția de Sănătate Publică, a ajuns să joace țurca cu nervii populației, să inducă panică și să facă jocuri de culise. De aceea cred că ancheta DNA cu privire la alimentarea cu apă a Sloboziei ar trebuie extinsă nițel și la DSP, instituție care fie ne intoxică deliberat, fie ne sperie electoral. Și într-un caz și în celălalt se ajunge la pușcărie.

Crimele fătucilor din Justiție

mihai enciu — Sat, 16 Jan 2010 13:36:57 +0000

Crimele de la Constanța oripilează! Ele vin după o grevă ilegală a magistraților, nemulțumiți de zecile de milioane, pe alocuri chiar sute, pe care le încasează pentru sentințele de doi bani date la capul gol. Ce-a făcut, domnule! A omorât doar 5 oameni cu toporul! Nu e pericol social. Pe această logică și cu ajutorul avocaților traficanți de șpăgi, judecătorii au eliberat sute de criminali din detenție. Degeaba procurorii și polițiștii s-au chinuit să-i bage după gratii. Fătuci și fătuce cu privata la bază care au penetrat corpul judecătorilor au lăsat în liberate mii de criminali. Efectul îl vedem acum. Efectul corupției din justiție și din politică. Căci și atunci când judecători cinstiți și competenți au băgat infractori după gratii, alți băieți cu robă au răspuns la presiuni și au închis ochii casând sentințe la ordin. Judecători șpăgari, controlați de Securitate, boșorogi și boșoroage șantajabile cu vieți pe conștiință nu au nicio apăsare să pactizeze cu infractorii. Sau să bage la zdup oameni nevinovați și să lase pe afară criminali periculoși. E chestie de preț. Asta până când un astfel de judecător și-o ia în freză decisiv de la un astfel de criminal. Sau de la un nevinovat băgat la pușcărie din prostie sau din cauze de corupție. Judecătorul e Dumnezeu. Nu răspunde în fața nimănui pentru prostiile pe care le face. Asta până când astfel de gunoaie cu robă vor crăpa din senin, ziua în amiaza mare. Ca efect al răzbunării celor care au avut de suferit nevinovați fiind. Sau ca efect al disperării rudelor celor asasinați care văd ucigașii liberi pe străzi. Asta va fi adevărata reformă a pivnicerilor din justiția de cacao din România. Abia aștept momentul!

Geoană upgrade: “E înfrângerea lui Crin în aceeași măsură cu e înfrângerea mea”

mihai enciu — Tue, 15 Dec 2009 07:29:02 +0000

Așa ar fi trebuit să glăsuiască fraierul național Mircea Geoană în seara zilei de 6 decembrie când se bucura ca un descreierat și-l invoca pe tac-su din ceruri. Vedeta de necontestat a farsei sinistre din seara cu pricina a fost însă, de departe, penibilul Crin Antonescu, marioneta prin care Patriciu controlează ceea ce a mai rămas din PNL. Ieșit din cursă după primul tur deși a mințit electoratul cu măiestrie, Antonescu a dat un spectacol la fel de jalnic ca cel dat de Geoană. Și el și-a adus nevasta pe scenă bucurându-se tâmp la niște exit-poluri trase de păr. Scena penibilă a continuat la sediul PNL, unde copilul tembel al dreptei de stânga a făcut schimb de tricouri cu suporterii prostănacului, îmbrăcând o jachetă roșie. A fost poate cel mai clară confirmare cu privire la marea înșelătorie politică la care gașca patriciană din fruntea PNL s-a pretat. Cele circa 1,9 milioane de voturi obținute de copchilul de mingi al lui Patriciu au fost adunate cu un mesaj anti PSD. Ultimele două mitinguri electorale ale prostănacului de la PNL vor rămâne în analele șmecheriilor politice prin urletele către Mircea Geoană, făcut albie de porci și catalogat drept marioneta lui Vanghelie. Un singur mare adevăr a urlat la microfoane exaltatul patrician: “Nu putem câștiga împreună, domnule Geoană”. Și n-au învins, deși la câteva ore după turul 1 Antonescu s-a vărsat fix în brațele marionetei lui Vanghelie și a oligarhilor pe care-i înjura cu spor cu o seară înainte. Și acolo a rămas susținut de alte câteva resturi ale oligarhului petrolist: Organ, Ghișe, Nicolai, Vosganian etc. În numele acestui tip de golănie politică denumit de el consecvență, Antonescu ține un întreg partid la cheremul stângii conform graficului stabilit de Dinu Patriciu, distrugătorul de fapt și de drept al PNL. Judecând la rece, Antonescu are totuși dreptate. Susținerea fățișă a PSD este o dovadă de consecvență pentru că mânăria prin care circa 1,9 milioane de alegători au fost păcăliți de discursul său tâmp și fals a făcut parte dintr-un plan fără de care Băsescu ar fi câștigat din primul tur poate. Lăsând impresia că ar fi o alternativă la ambii contracandidați, Antonescu a trișat în favoarea lui Geoană pe care nu a dorit să-l concureze, de fapt, niciodată. Pierderea alegerilor de către Prostănac a devoalat adevărata față a PNL. Un partid-gașcă, controlat financiar de un oligarh pușcăriabil, un soi de prelungire difuză a stângii comunistoide care nu este altceva decât o creație fantomatică a lui Ion Iliescu. Este mai mult decât clar că o astfel de struțo-cămilă nu are cum să reprezinte dreapta. Devoalarea partidului-gașcă pune capăt unei iluzii întreținută 20 de ani și obligă PNL la contopirea cu sinistrul creator. Clarificarea situației juridice a lui Patriciu și posibila sa condamnare ar putea aduce schimbări esențiale. Partea necompromisă a PNL ar avea o șansă de supraviețuire fie prin alipirea la o dreaptă unită creată în jurul PD-L, și el un partid cu destule probleme de cadre dar cu perspectiva reformării, fie prin redefinirea sa ca partid liberal autentic, reconstruit din fracțiunile care nu se adapă din troaca lui Patriciu. Cale de mijloc nu există și asta pare evident până și pentru prostănacul Crin. Cred că Valeriu Stoica a greșit. PNL condus din umbră de Patriciu și la vedere de gașca lui Antonescu nu poate face parte dintr-un proiect de unificare a dreptei. Cel mult doar a stângii.

Ultima mare creație a maleficului Ion Iliescu: o dreaptă de stânga!

mihai enciu — Tue, 08 Dec 2009 10:41:22 +0000

Marele merit al alegerilor prezidențiale a fost acela că au scos la iveală ultima marea creație a lui Ion Iliescu. După terorismul fără teroriști, după curățenia făcută nu cu aspiratorul, ci cu parul în Piața Universității, după democrația originală, după corupția fără corupți, după proprietatea fără proprietari, toxicul bătrânel ne lasă moștenire o creație hidoasă despre care habar nu aveam că există. Dreapta românească reprezentată fundamental de PNL și PNȚCD este o fantomă de un roșu intens demascată în toată splendoarea ei de apariția acestei coaliții inedite împotriva lui Traian Băsescu. Este de bun simț să constați că, în ciuda tuturor defectelor posibile sau inventate pe care i le-am putea imputa lui Băsescu, NIMIC nu ar fi putut să unească în aceeași barcă UDMR cu PRM, pe Constantinescu cu Iliescu și Voiculescu sau pe Doina Cornea și țărăniștii vopsiți din fosta Alianță Civică cu șeful spiritual al minerilor, Ion Iliescu. Este greu de imaginat că liberalii, care în 2004 luptau la baionetă împotriva corupției din PSD, să se pupe cu Hrebenciuc în bot fix în balconul din Piața Operei, la Timișoara. Nu mai vorbim de marea ticăloșie al lui Antonescu, care în cel mai pur stil iliescian a mințit ca un activist de partid, furând voturi din dreapta radicală cu un mesaj anti PSD și predând acele voturi fix în buzunarele lui Vanghelie. Geambaș de voturi, Antonescu și-a dat pe față toată hidoșenia duminică seara, când a ajuns să facă schimb de “tricouri” cu pesediștii în euforia victoriei iluzorii a lui Geoană. Ce anume poate justifica toate aceste comportamente aberante? Ura față de Băsescu? Probabil că da. Dar dacă acceptăm un asemenea răspuns, trebuie să admitem că ea nu putea emana decât dintr-un singur personaj: din Ion Iliescu. Preocupat să pervertească dreapta, să-i corupă liderii și să reducă opoziția la nivelul unui PSD cu altă denumire, Iliescu a scăpat din vedere ce se întâmpla sub pulpana lui de secretar de partid. Gruparea exterminată cu minerii în 1991 și condusă de Roman a migrat în afara cooperativei roșii fondând Partidul Democrat. Scurta tresărire de orgoliu a fost rapid reprimată de Iliescu, care i-a adus la ordine pe “revoltații” Petre Roma, Niculescu Duvăz sau Alexandru Sassu. Numai că Roman a fost debarcat după ce a eșuat lamentabil în anul 2000 când a obținut un scor ridicol la alegerile prezidențiale. Iar proiectul PD a fost recupearat de Traian Băsescu, cel care alături de PNL a creat alianța DA și a guvernat vreme de doi ani. 2007 a fost anul în care Iliescu a dat asaltul final. A apăsat pe butoanele ascunse din ograda dreptei și rezultatele s-au văzut. PNL a debarcat PD de la guvernare și a supraviețuit doi ani la putere cu sprijin masiv de la PSD. Apoi, la alegerile prezidențiale fantoma roșie a scos la iveală întreg proiectul urzit atâția ani de zile. Dreapta de stânga s-a arătat integral, cu Patriciu butonând la PNL prin marionetele Crin Antonescu, Norica Nicolai sau Ludovic Orban, cu țărăniștii fabricați Emil Constantinescu și Radu Sârbu aduși la ordine și folosiți pe post de goarne și cu bătrânei ca Doina Cornea și Ion Diaconescu puși să binecuvânteze între două tratamente marea coaliție împotriva “dictatorului”. Un dictator înjurat 24 de ore pe zi și suspendat de Parlament fără nici un motiv. Toate aceste amănunte reclama o privire atentă asupra dreptei din România. Este un demers necesar care își propune demontarea ultimei mari manipulări pe care Ion Iliescu ne-a pregătit-o încă din primele zile ale anului 1990: o dreaptă de stânga.