Păcăliți de aparențe

Calitatea de partener oficial al Expur i-a conferit lui Jan Dumitrescu multă credibilitate în rândul furnizorilor. Faptul că acesta avea un contract de transport i-a determinat pe administratorii Euro Fuel să accepte să-i livreze carburant pe bază de carduri corporative LukOil. Nici măcar faptul că Dumitrescu a încheiat patru contracte în numele a patru firme diferite pe care nu le reprezenta în mod legal nu a trezit suspiciuni partenerilor săi de afaceri. Toate contractele s-au încheiat la București, la data de 27 februarie 2009 și au fost semnate de Jan Dumitrescu. Cele patru firme sunt Transgrup SA Valea Ciorii, JD Expedition Trans SRL, Trans Auto Ciprian SRL București și Agreabil Transport SRL Slobozia. Dacă în Agreabil SRL și JD Expedition Dumitrescu avea calitatea de acționar, în celelalte două firme nu avea absolut nicio calitate. Cu toate acestea, la semnarea contractelor el s-a prezentat cu toate ștampilele și a semnat inclusiv în numele firmelor Trans Auto Ciprian, care în contract era reprezentată de Iordan Ciprian, dar și în numele Transgrup SA, reprezentată în contractul semnat cu Euro Fuel de Mutu Ion Mircea. Interesant este faptul că în contractul cu Transgrup SA, adresa de corespondență menționată cu pixul coincide cu adresa sediul din București al Expur SA, respectiv strada Tudor Vladimirescu numărul 45, București. Către sfârșitul anului 2009, Dumitrescu n-a mai putut să-și respecte obligațiile de plată către furnizori iar afacerea cu firma Euro Fuel s-a închis cu o țeapă de circa 3 miliarde de lei vechi.

Randag Jr intră pe fir

În încercarea de a-și recupera debitele, administratorul Euro Fuel se adresează prin email  fiului lui Randag, care se afla în România și care ar fi putut să/l ajute să ia legătura cu Dumitrescu. Chemat la București la negocieri de către Frederic Randag, Ionuț Mihăescu primește asigurări că-și va primi banii în tranșe. Într-unl din mesaje Randag Jr îi spune lui Mihăescu despre plățile săptămânale pe care Dumitrescu urma să le facă. În decembrie 2009 atitudinea lui Randag se schimbă radical. În sensul că în locul banilor promiși, Mihăescu primește explicații despre relația contractuală cu Dumitrescu. Randag se spală pe mâini și afirmă că după părerea sa, în urma studierii contului de profit și pierderi al firmelor lui Dumitrescu, acesta nu va fi capabil să-și plătească datoriile. Și face precizarea expresă că Expur nu are nicio implicare în afacerile lui Dumitrescu. Litigiul s-a mutat în instanță, dar semnele de întrebare rămân. Și cel mai important dintre ele este următorul: cum poate să lucreze o firmă de talia Expur cu un țepar ca Dumitrescu, inclusiv după ce conducerea companiei a aflat de comportamentul în afaceri al valorosului partener?

Sechestrul de la ora 11.00

Acum aproape 3 ani, pe la unșpe, unșpe și ceva, primarul Vasile Sava a constatat că SC Ultex SA are debite către primărie neachitate de prin 2005-2006. De îndată, domnul Sava pornește în numele oamenilor pe care-i reprezintă o executare silită la mișto, bazată pe niște somații de plată aferente unor proceduri demarate în decembrie 2006. Abia în 25 aprilie 2007, pe la ora 11.00, societatea este înștiințată că se află în executare silită. Asta după ce cu o zi mai devreme, pe la ora 10.30 documente privind înființarea popririlor pe conturi aterizează la două dintre băncile prin care Ultex își derula afacerile. De atunci au trecut aproape 3 ani, iar Ultex are în continuare datorii de circa 11 miliarde către locuitorii din Țăndărei. Asta pentru că primarul oamenilor a comis niște mici operațiuni de evitare a impactului social și a lăsat conturile Ultex libere pentru tranzitul bănetului către buzunarele investitorului Nițescu. Mai mult, în calitate de primar al oamenilor, domnul Sava a refuzat să fie și primar al mijloacelor fixe, fapt pentru care după ce a ridicat poprirea pe conturile Ultex a uitat să-și ia garanții prin sechestrarea unor bunuri ale debitorului, așa cum scrie la lege.

Acordul de pace de la Țăndărei bate Codul Fiscal

Om de dialog și mai puțin de lectură, în sensul că nu le prea are cu lecturarea legilor, primarul oamenilor se lasă impresionat de soarta salariaților de la compania debitoare. Atât de impresionat încât simte nevoia să-și pună îngrijorarea într-un document senzațional. Intitulat “Acord de dialog între părți și chemarea la conciliere pentru plata în tranșe eșalonate de achitare a debitelor restante”(pute a minte îmbâcsită de milițian, parcă ), documentul devine brusc secret de stat. Cerut insistent și de presă și de consilierii opoziției, acordul de pace și neagresiune între bugetul local și conturile lui Nițescu este catalogat ca secret fiscal în temeiul unui articol din Ordonanța 92/2003, elaborată special de guvernul Năstase pentru păstrarea în anonimat a tunarilor care nu-și plătesc taxele. Numai că între timp Năstase a picat iar ANAF și-a făcut un obicei să afișeze pe site toți debitorii, cu nume, prenume și sume. Primarul oamenilor este totuși un tip discret și ne trimite la plimbare când îl întrebăm despre termenii acordului de la Țăndărei. Mai exact am fi dorit să știm cât era de mare găuroiul Ultex, de când data, care au fost sechestrele asiguratorii instituite după renunțarea la blocarea conturilor și care este baza legală pentru eșalonarea inventată dar neprevăzută de codul fiscal. Ni s-a răspuns cu o adresă prin care, cităm, “ni se aduce la cunoștință în mod informativ” niște aspecte, ca să vorbim pe limba lor,  din care rezultă o mulțime de argumente, nici unul legal, din păcate. Pentru că specialiștii din cadrul DGFP Ialomița susțin categoric că eșalonarea la plată a debitelor nu este permisă de Codul Fiscal. Singurul avantaj care se putea crea debitorului era suspendarea măsurii de blocare a conturilor cu luare unor măsuri asiguratorii suplimentare, pentru o perioadă de maxim 6 luni. De la Acordul de pace au trecut 3 ani iar debitul n-a fost recuperat. În ritmul în care primarul oamenilor încasează de la  Ultex, va recupera banii peste vreo 12 ani.

Niște ale aspecte, cumva penale

În toate discursurile publice despre starea Ultex, investitorul Nițescu se laudă ca se cunoaște cu Ciupercă! Ciupercă este staroste de Țăndărei și primarul oamenilor este elevul său în ale administrației. În campania electorală PSD a dat mită alegătorilor și ulei! Ginerele primarului s-a pomenit manager la Ultex după ce primarul oamenilor a avut în vedere impactul social nefavorabil pe care o executare silită a debitorului ar fi avut-o asupra orașului. De la data începerii executării silite și până acum prin conturile Ultex s-au scurs tone de bănet fără ca poporul să-și ia partea. Nici la ora asta nu știm dacă Ultex și-a plătit obligațiile scadente, pentru că primarul oamenilor nu vrea să ne spună. Așa că așteptăm să-l întrebe nițel de situație organul abilitat. Care trebuie să ne mai spună de ce un contribuabil este cocoloșit iar altul prigonit de către același organ fiscal dotat cu gineri și aflat în foame de voturi numai bune de cumpărat cu ulei.

Porcina mioritică în cifre

În aprilie 2009, Organizația Mondială a Sănătății a declanșat isteria mondială pe seama unui nou virus denumit al “GRIPEI PORCINE”. Eliberat din laboratoarele companiilor farmaceutice undeva în Mexic, virusul a devenit rapid vedetă. Ca și tratamentele împotriva sa puse rapid pe piață de companiile farmaceutice, câteva la număr, care au făcut pe seama isteriei mondiale profituri de miliarde de dolari. În România, gornistul mastodonților farmaceutici a fost Adrian Streinu Cercel, un personaj dubios camuflat sub masca unui specialist redutabil, aflat în atenția organelor de anchetă pentru mai multe mânării cu bani publici. Ajuns secretar de stat în MS pe mâna PSD, Cercel avertiza în septembrie 2009 că în România vor da colțul peste 20.000 de morți din cauza gripei porcine. Preluat fără rezerve de mass media de trust, gornistul șef de la MS  a elaborat de îndată o strategie de apărare împotriva unui pericol inexistent , strategie care avea un singur scop: drenarea bănetului public din conturile statului în conturile companiilor farmaceutice. Prima soluție avasată de Menghele a fost să cumpărăm scurt vreun milion de doze de vaccine porcesc. De la GlaxoSmith Kline, bineînțeles, companie cu mare lipici la bugetul de stat și cu susținere maximă la madam Geoană , nevasta prostănacului devenit în 2008 al doilea om în stat. Din motive care ne scapă, afacerea pică și pentru că, probabil, presa neînmatriculată pe ștatele de plată ale trusturilor dar și blogerii au declanșat o campanile furibundă pe Internet împotriva acestei mânării porcești.  Singurul oficial care protestează nițel este Băsescu. Marinarul îl trage de urechi pe Cercel, care pus față în față cu autoritatea șefului statului o lasă mai moale. Adică își revizuiește previziunea lui de expert la vreo 6000 de morți potențiali și își anunță, de formă, demisia. Boc și Videanu i-o trag Marinarului și anunță că Cercel va fi păstrat în funcție pentru că un așa expert mai rar în România. Pe finalul anului părea că Cercel a câștigat meciul, deoarece Boc anunța timid că vom cumpăra circa 500.000 de doze de vaccin de la GSK, motivul pueril fiind acela că vaccinul englezilor era testat și pe copii în vreme cel românesc aflat în producție la institutul Cantacuzino era sigur doar pentru adulți. Porcării pentru adormit fraierii, căci nici vaccinul englezilor nu era mai sigur. Somați să acorde garanții pentru eventualele efecte adverse, băieții doamnei Geoană de la Glaxo refuză categoric. Iar Boc se prinde și anunță că afacerea pică. Ca atare datele problemei se modifică după cum urmează: Cantacuzino devine singura sursă care va livra vaccinul antigripal pe piață, iar companiile farmaceutice care au pompat bani grei în campanile electorale ale politrucilor românești se mulțumesc cu o comandă firavă, de câteva milioane de euro constând în antivirale, măști și soluții dezinfectante. Chiar și așa, bugetul este ușurat de 5,4 milioane de euro care iau calea străinătății contra unor medicamente suficiente pentru tratarea a vreo 90.000 de posibili pacienți. Să fie acolo. Iar deranjul celor de la Cantacuzino este plătit și el cu vreo 10 milioane de euro pentru 1 milion de doze de vaccin. Cu infrastructura asigurată și moralul ridicat, Cercel se poziționează la hotare în fruntea armatei de halate albe și așteaptă porcina la cotitură. Porcina, însă, a refuzat lupta speriată probabil de desfășurarea de forțe dementă organizată de statul român.

Românașul refuză să moară, frate!

Călit în marile bătăli de apărare a neamului, poporul își înfruntă cu seninătate destinul. Valul de gripă porcină, pandemia fioroasă anunțată de Cercel și OMS la difuzoare, vine timid și la noi în vizită. Presa în frunte cu “trompeta” Evenimentul Zilei îmbracă la comandă cămașa morții cu tricolor. Orice bolnav din România este cadorist cu gripa porcină. La fel și morții trecuți în pasivul virusului fără o verificare prealabilă. Lumea este adusă în pragul nebuniei după ce Toni Tecuceanu, un actoraș de mâna a 14-a moare în spital. Culmea, deși omul stătuse într-un grup mare de prieteni, el este singurul care moare din cauza gripei, ceilalți necontactând boala. Care boală era periculoasă tocmai pentru că se transmitea de la om la om mai ceva ca folclorul. Răvășit de durere Cercel anunță știrea la televizor. Fanii Cronicii Cârcotașilor o iau din loc către centrele de vaccinare. Se fac cozi de kilometri iar Cercel pune mâna pe seringă și se apucă de înțepat populația. Și bugetul, totodată, supus la cazne infernale de efortul de război. Brusc isteria ia o pauză, iar măgăria iese la iveală. Tecuceanu nu murise de gripă porcină,  ci din cauza unei infecții contractată în mizeria de spital unde se tratase. Rudele și prieteni mortului fac un scandal monstru, iar presa care trâmbițase moartea eroului pune batista pe țambal. Cercel se dă la fund iar Ministerul Sănătății chestionat insistent de o asociație de jurnaliști este nevoit să recunoască adevărul, care arată cam așa: “Numărul deceselor cauzate de gripa AH1N1 în România se ridică la şapte şi nu la 122, aşa cum arăta ultimul bilanţ al Ministerului Sănătăţii. La solicitarea Organizaţiei de Investigaţii Jurnalistice, Ministerul a anunţat că autopsiile nu au confirmat că gripa nouă a cauzat decesele. A fost confirmată prezenţa virusului în organism şi de aceea decesele survenite ulterior au fost pe seama infecţiei. Totuşi din cele 121 persoane decedate de gripă AH1N1, doar 86 au fost supuse autopsiei şi doar în şapte cazuri a fost confirmat decesul, cel mai probabil, din cauza gripei noi. Sunt datele remise de Ministerul Sănătăţii printr-un comunicat. În plus oficialii Ministerului au spus că toate persoanele bolnave de gripă AH1N1 care au decedat ulterior au fost declarate automat ca fiind decedate de gripă. Din răspuns nu reiese că acest diagnostic a fost verificat în vreun fel”. Adică nu erau 20.000 e morți, nici măcar 6000, ci doar 7!. Unde-I pandemia? De ce am aruncat cu bani pe fereastră? Unde este Cercel, care dădea drept sigură moartea lu Tecuceanu ca fiind cauzată de porcină deși DOSARUL MEDICAL SPUNEA ALTCEVA?  Pentru ce s-au vaccinat aiurea-n tramvai 300.000 de oameni după farsa lui Cercel? Am putea continua cu întrebările la nesfârșit. Dar nu va avea cine să ne răspundă, căci porcii din fruntea statului au băgat capul în nisip în. Farsa este însă mult mai snistră de atât. Căci vaccinul antigripal este o frecție la un picior de lemn de care porcina nu se prea sinchisește.

Morții . Morții mamelor lor de golani!

Bomba bombelor abia acum vine. În Ialomița, doctorii cu scaun la cap au făcut o descoperire uluitoare. Deși au fost vaccinați cu antigripal, mai mulți cobai au fost depistați cu gripă porcină, sau mă rog, ceea ce numesc aștia gripă porcină. Adică vaccinul a ajutat la fel ca o frecția Diana la un picior de lemn. Sunt constatări medicale clare în acest sens pe care Ministerul Sănătăți de trece sub tăcere. Vaccinul fabricat la Cantacuzino după rețetarul indicat de OMS și elaborat în funcție de analiza tulpinilor este INEFICIENT pentru combaterea virusului. Mai mult, se pare că virusul creat de șmecheri își modifică tulpina făcând ineficient orice fel de vaccin. Iar dacă luăm în calcul faptul că virusul conține circa 50 de tulpini diferite care nu aveau cum să se combine singure într-un singur virus și ne uităm nițel pe vânzările de vaccin raportate de companiile farmaceutice înțelegem cine e OMS, ce joc a făcut Cercel și de ce statul român doarme ca proasta în păpușoi și aruncă banii contribuabililor pe vaccinuri. Bilanțul cheltuielilor ocazionate de festivalul gripei porcine arată cam așa. Din totalul de 70 de milioane de lei noi, adică vreo 17 milioane de euro, grosul s-a păpat la Institutul Cantacuzino. Pentru producerea a 1 milion de doze statul a alocat 10, 2 milioane de euro. De folosit s-au folosit doar vreo 500.000 de doze, din care 300.000 după diversiunea penală a lui Cercel cu moartea lui Tecuceanu. Restul e gunoi sau va deveni gunoi, căci și OMS a lăsat-o moale de tot cu vrăjeala porcină după ce companiile farmaceutice și-au făcut plinul. Alte 5 milioane de euro au luat calea conturilor “sponsorului” GSK  de la care s-au cumpărat circa 450.000 de doze de antivirale, bineînțeles la prețuri fără concurență. Deși tratamentul ar fi fost suficient pentru 90.000 de pacienți, doar vreo 6597 au zăcut la pat. Restul e gunoi ce stă să expire plătit generos de statul român. Vreo 2,4 milioane de euro am cheltuit pe măștile acelea penibile și pe vreo 25.000 de litri de soluție dezinfectantă, adică un fel de apă de ploaie cu care ne puneau alde Cercel să ne spălăm pe mâini. De spălat s-au spălat doar ei, iar găuroiul sare de 17 milioane de euro. Totul pentru doar 7 morți și vreo 6000 de pacienți.

Președintele Comisiei de Sănătate a Consiliului Europei: “Milioane de persoane au fost vaccinate cu produse care prezintă riscuri pentru sănătate”.

Președintele Comisiei de sănătate a Consiliului Europei, deputatul german Wolfgang Wodarg a obținut lansarea unei anchete cu privire la implicarea laboratoarelor farmaceutice în campania de panică creată în jurul acestui virus. Fost membru al Partidului SPD, Wolfgang Wodarg este medic și epidemiolog. El a obținut în unanimitate din partea membrilor Comisiei de sănătate a Consiliului Europei înființarea unei comisii de anchetă cu privire la rolul companiilor farmaceutice în gestionarea gripei de către OMS și state. În ediția din 7 ianuarie 2010 publicația L’Humanite  a realizat un interviu cu deputatul german care a cerut anchetarea afacerilor din jurul gripei porcine. Preluam un fragment relevant din acest interviu:

- Ce v-a trezit suspiciuni despre influența laboratoarelor asupra deciziilor luate cu privire la gripa A?
- Wolfgang Wodarg: Ne confruntăm cu un eșec al marilor instituții naționale, care au sarcina de a avertiza cu privire la riscuri și de a lua atitudine în cazul unei pandemii. În aprilie, la primul semnal de alarmă din Mexic, am fost uluit de cifrele avansate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) pentru a justifica declararea unei pandemii. Am avut imediat suspiciuni: cifrele erau foarte mici, iar nivelul alarmei foarte ridicat. Nu erau nici o mie de bolnavi și se vorbea deja de pandemia secolului. Iar alerta extremă decretată se baza pe noutatea virusului. Însă afecțiunile gripale se dezvoltă foarte rapid, cu viruși care iau mereu alte forme și se instalează la noi gazde, animale, oameni etc. În sine, nu era nimic nou aici. În fiecare an apare un nou virus de acest tip “gripal”. În realitate nu există nici un motiv să se dea alarma la acest nivel, fapt care a fost posibil deoarece la începutul lunii mai OMS a modificat definiția pandemiei. Înainte de această dată, trebuia nu numai ca boala să izbucnească în mai multe țări odată, ci să aibă și consecințe foarte grave, cu un număr de cazuri mortale peste mediile obișnuite. S-a eliminat acest aspect în noua definiție, rămânând doar criteriul ritmului de răspândire a bolii. Și s-a susținut că virusul este periculos pentru că populația nu a dezvoltat imunitate împotriva lui. Ceea ce era fals. Pentru că s-a observat că persoanele cu vârste peste 60 de ani aveau deja anticorpi. Adică fuseseră deja în contact cu virusuri similare. De aceea, nu au existat persoane peste 60 de ani care să se îmbolnavească. Și totuși, tocmai lor li s-a recomandat să se vaccineze cât mai repede. Între lucrurile care mi-au trezit suspiciuni a fost așadar pe de o parte această hotărâre de a trage alarma, iar pe de altă parte, unele aspecte foarte ciudate. Cum ar fi, de pildă, recomandarea OMS de a administra două injecții cu vaccin. Niciodată nu s-a mai procedat așa. Nu exista nici o justificare stiințifică pentru acest lucru.A mai fost și recomandarea de a utiliza numai vaccinuri speciale brevetate. Nu există însă nici un motiv să nu se adauge, ca în fiecare an, particule antivirale specifice acestui nou virus H1N1, în “completarea” vaccinului împotriva gripei sezoniere. Nu s-a întâmplat așa, preferându-se să se folosească materiale brevetate pentru vaccin, elaborate și fabricate deja de marile laboratoare pentru a fi gata în caz de izbucnire a unei pandemii. Și procedand astfel, persoanele vaccinate au fost puse în pericol fără nicio ezitare.

- Ce pericol?
- Wolfgang Wodarg: Pentru ca produsele să poată fi puse la dispoziție cât mai rapid, în unele vaccinuri s-au folosit adjuvanți ale caror efecte au fost insuficient testate. Cu alte cuvinte: s-a dorit folosirea cu orice chip a acestor produse noi brevetate, în loc să se pună la punct alte vaccinuri, în conformitate cu metodele tradiționale de productie mult mai simple, mai fiabile și mai puțin costisitoare. Și acest lucru fără nicio o rațiune medicală. Numai în scopuri de marketing.

- Și ce explicații s-au dat?
- Wolfgang Wodarg: Pentru a înțelege, trebuie să ne întoarcem la episodul gripei aviare din 2005 – 2006. Cu acel prilej s-au definit noile planuri internaționale destinate să facă față unei alarme pandemice. Aceste planuri au fost puse la punct în mod oficial pentru a se asigura fabricarea rapidă a vaccinurilor în caz de alarmă, ceea ce a dus la negocieri între companiile farmaceutice și state. Pe de o parte laboratoarele s-au angajat să dezvolte preparatele, pe de altă parte statele le-au promis să le cumpere pe toate. După această învoială ciudată, industria farmaceutică nu își mai asumă niciun risc economic angajându-se la alte producții. În plus, era asigurată că va da lovitura în cazul declanșării unei pandemii.

- Contestați diagnosticele stabilite și gravitatea, chiar posibilă, a gripei A?
- Wolfgang Wodarg: Da, este o gripă cât se poate de normală. Ea nu cauzează nici o zecime din decesele provocate de gripa sezonieră clasică. Singurul lucru important care a condus la formidabila campanie de panică la care asistăm este faptul ca reprezintă o ocazie de aur pentru reprezentanții laboratoarelor, care știau ca vor trage lozul cel mare în cazul declarării unei pandemii.

- Faceti niste acuzații foarte grave. Cum a fost posibil un astfel de proces în cadrul OMS?
- Wolfgang Wodarg: Un grup de persoane de la OMS are o legătură foarte strânsă cu industria farmaceutică.

- Ancheta Consiliului Europei va opera și în această direcție?
- Wolfgang Wodarg: Dorim să se facă lumină peste tot ce a putut duce la aceasta formidabilă operațiune de dezinformare. Dorim să știm cine a decis, pe baza căror probe științifice și care a fost exact influența industriei farmaceutice în luarea deciziilor. Și trebuie să prezentăm niște revendicări guvernelor. Obiectivul comisiei de anchetă este ca în viitor să nu mai existe alte alarme false de acest tip. Ca oamenii să aibă încredere în analiza și expertiza instituțiilor publice naționale și internaționale. Acestea sunt acum discreditate pentru că milioane de persoane au fost vaccinate cu produse care prezintă riscuri pentru sănătate. Nu era necesar. Acest lucru a dus și la o proastă gestionare a banului public.

- Dețineți cifre concrete privind amploarea acestei proaste gestionări?
- Wolfgang Wodarg: În Germania este vorba de 700 de milioane de euro. Însă e foarte greu să aflăm cifrele exacte, deoarece exista și o cotă de revânzări de vaccinuri către țări străine, și mai ales, pentru a nu trăda “secretul profesional” firmele nu dezvăluie cifrele din contractele încheiate cu statele și eventualele clauze de despăgubire prevăzute.

- Ancheta Consiliului Europei va cerceta și activitatea de “lobbying” a laboratoarelor pe lângă institutele naționale de sănătate?
- Wolfgang Wodarg: Da, vom analiza atitudinea unor institute precum Robert Koch din Germania sau Pasteur în Franța, care trebuiau să-și consilieze guvernele în mod critic. Așa s-a întâmplat în unele țări. În Finlanda și Polonia, de exemplu, s-au ridicat voci critice care au spus: “Nu avem nevoie de așa ceva”.

- Putem spune că această formidabilă operațiune de dezinformare la nivel planetar a fost posibilă și pentru că industria farmaceutică își are “reprezentanții” ei în guvernele celor mai puternice țări?
- Wolfgang Wodarg: În ministere mi se pare evident. Nu pot să-mi explic cum e posibil ca niște specialiști, oameni foarte inteligenți care știu pe de rost problemele afecțiunilor gripale, să nu fi observat ce urma să se întâmple.

- Ce s-a întâmplat atunci?
- Wolfgang Wodarg: Fără a vorbi de corupția directă, de care sunt sigur că există, există o mulțime de moduri în care laboratoarele își pot exercita influența asupra deciziilor. Am văzut la modul concret cum, de exemplu Klaus Stöhr, care era șeful catedrei de epidemiologie a OMS în perioada gripei aviare, fiind astfel cel care a întocmit planurile de preîntampinare a pandemiilor cum am menționat mai sus, a primit între timp o funcție înaltă la compania Novartis. Și legături similare există între Glaxo sau Baxter (etc.) și membrii influenți ai OMS. Aceste mari firme își au oamenii lor în aparatele de conducere și acționează în așa fel încât să se ia deciziile politice potrivite. Și anume cele care le permit să pompeze cât mai mulți bani de la contribuabili.

Gaj pe blana ursului din pădure

În mai 1991 Casa Specialistului din Făcăeni este trecută prin decizia Prefecturii Ialomița în domeniul public al localității. Activul era parte componentă a fostei CAP devenită după schimbarea vremurilor Societatea Agricolă Grâușorul. Opt ani mai târziu, Consiliul Local Făcăeni își însușește prin hotărâre inventarul domeniului public al comunei și reconfirmă prin aceasta statutul Casei Specialistului ca fiind parte componentă a averii publice. Hotărârea Consiliului Local este dată la data de 6 octombrie 1999. O lună mai târziu clădirea este vândută dar nu de către proprietarul de drept, ci de consilierul local Iordache Nicolae, care în calitate de președinte  al SA Grâușorul o ipotecase pentru un credit al societății în favoarea Băncii Agricole. Deși creditul fusese contractat în 1995, Casa Agronomului este ipotecată în favoarea băncii abia în martie 1999, adică doar cu vreo 7 luni înaintea vânzării. Aici apare primul semn de întrebare pe care ancheta penală care a urmat l-a ignorat complet. Nimeni n-a încercat să afle cum anume a ajuns activul în ghearele băncii câtă vreme SA Grâușorul nu a avut niciodată un document de proprietate prin care să demonstreze că deține în mod legal clădirea. Mai mult, în calitate de consilier local Iordache ar fi trebuit să știe că societatea pe care o conducea nu deține activul și ar fi trebuit să informeze Consiliul Local despre sechestrul aplicat de Banca Agricolă asupra clădirii. În noiembrie 1999, la o lună de la data la care Consiliul Local a inclus Casa Agronomului în domeniul public, Iordache vinde activul pe mână cu funcționarii Băncii Agricole care comit ditamai ingineria financiară. În contul datoriei societății, un oarecare domn Ion Boștină achită suma de 70 de milioane de lei și întocmește o “minută” prin care dobândește calitatea de cumpărător al activului, urmând  să i se întocmească act de vânzare de către SA Grâușorul. Adică tranzacția se făcea cu blana ursului din pădure, deoarece activul aparținea la acea dată poporului din Făcăeni și nicidecum SA Grâușorul sau Băncii Agricle care, culmea, pusese schestru fără ca debitorul să prezinte documente de proprietate. Logica ne spune că de îndată ce Boștină a constatat că a fost păcălit și a depus plângere penală pentru înșelăciune împotriva lui Iordache litigiul trebuia să se încheie. Adică cei doi să își regleze conturile iar primăria să dispună de activ în calitate de proprietar. Numai că lucrurile nu au stat deloc așa. Deși a fost implicat ca păgubit în această afacere, Boștină a continuat să locuiască în Casa Agronomului ca și cum nimic nu s-r fi întâmplat. Mai mult, Iordache este condamnat definitiv și irevocabil de Curtea de Apel București care pronunță Decizia Penală numărul 965 din mai 2004, comunicată și lui Boștina. În interiorul ei se găseau suficiente informații care să-l facă pe păgubit să-și ia catrafusele și să plece din Casa Specialistului câtă vreme aflase că Iordache trebuie să-i dea banii înapoi dar și că imobilul aparține primăriei. Clar pentru oricine, nu? Se pare că nu.

Primarul Nicu se prinde mai greu

Pînă în iulie 2003 Boștină viețuiește nederanjat de nimeni  într-un spațiu aparținând Consiliului Local Făcăeni.  Primarul de atunci, Nicu Mihai, catadicsește să-i facă chiriașului o adresă prin care-i comunică să se prezinte la primărie în trei zile de la primirea somației ca să i se facă un contract de închiriere. Asta deși atributul administrării domeniului public este al Consiliului Local, care trebuia să decidă închirierea prin hotărâre și cu respectarea legii, și nu al primarului.  După un an Boștină primește o nouă adresă prin care este somat să părăsească imobilul ce urma să fie închiriat unui medic specialist ca locuință de serviciu. Probabil că pentru primarul Nicu Mihai trei zile trec într-un an, pentru că atât i-a trebuit să își dea seama că locatarul continuă să locuiască în clădirea primăriei fără forme legale. În 2004 se schimbă primarul și, odată cu el, și atitudinea Primăriei față de problemă. În august 2004 Boștină este somat să părăsească clădirea și este informat că i se va calcula chirie pentru perioada cât a ocupat imobilul. Prevalându-se de dosarul penal în care-l reclamase pe Iordache, locatarul refuză să iasă din spațiu. Ba, mai mult, în decembrie 2006 decide să ceară cumpărarea imobilului “în condițiile prevederilor legislației în vigoare ”. Asta se întâmpla la aproape un an după ce primarul Nuți Roșu a decis să introducă acțiune în justiție pentru evacuarea imobilului ocupat cu voie de la bec. Tot teoretic, odată ajunsă aici, povestea ar fi trebuit să se încheie de urgență. Adică Boștină ar fi trebuit evacuat pentru simplu motiv că ocupa ilegal un spațiu. Dar nu în România, unde evidența trebuie demonstrată iar justiția se face maximă acuratețe.

Primăria Făcăeni condamnată la daune!

În loc să facă plângere penală împotriva lui Boștină și să-l scoată cu jandarmii din spațiul ocupat ilegal, primăria Făcăeni s-a apucat de glumițe în civil și a demarat în iulie 2005 o acțiune pentru evacuarea musafirului nepoftit de care nu mai putea scăpa. Greșit, căci după 4 ani de procese poporul este pus la plată pe motiv că Boștină și-a pus geamuri și podele, ba chiar a dat cu var și-a schimbat gardul. Nota de plată este de vreo 160 de milioane iar împotriva bugetului s-a pornit ditamai executarea silită. Mai mult, deși a părăsit Casa Specialistului de prin noiembrie, domnul Boștină n-a predat imobilul pentru care a obținut despăgubiri iar primăria nu-l poate folosi. Drumul până la această rezolvare aberantă este sinuos și ne umple de respect pentru țărișoara noastră în care orice este posibil. Epopeea începe la Judecătoria Fetești, un fel de Triunghi al Bermudelor pentru sistemul juridic românesc, unde s-a judecat în primă instanță acțiunea neinspirată a primăriei Făcăeni. Domnul Boștină a susținut că a intrat în spațiu ca efect al afacerii din 1999, când i-a plătit lui Iordache cei 70 de milioane de lei. Din acest motiv nu a plătit chirie spune domnia sa și, deși știa că spațiul este al primăriei iar procesul deschis împotriva lui Iordache nu putea schimba proprietarul imobilului, a investit în clădire circa 240 de milioane de lei, sumă dovedită cu o expertiză tehnică. De la boiler până la zugrăveli și geamuri, bașca instalație electrică, Boștină susține că a schimbat cam tot ce mișcă în imobil. Deși nu a demonstrat întreaga sumă cu documente legale, deși nu avea acordul proprietarului pentru a interveni asupra imobilului,  deși era evident că procesul penal împotriva lui Iordache nu avea nicio legătură cu primăria și dreptul acesteia de proprietate asupra Casei Specialistului, judecătorii au decis altceva. Au respins acțiunea primăriei și au obligat instituția să-l despăgubească pe locatar cu 240 de milioane de lei, sumă certificată de expert și de martori. În paralel cu această acțiune Boștină a dat în judecată SA Grâușoru pentru constatarea valabilității vânzării imobilului, despre care Decizia Curții de Apel vorbea ca despre o înșelăciune. Pas de mai înțelege ceva! Un lucru însă este cert. Deși Boștină și-a recuperat de la Iordache întreg prejudiciul, adică suma plătită în 1999 cu tot cu dobânzi , el continua să susțină că are un drept asupra imobilului și a terenului aferent în suprafață de 1496 de metri pătrați. Și nu orice fel de drept, ci dreptul de a-l cumpăra deși primăria nu dorea să vândă, eventual la prețul din 1999.

Lanțul slăbiciunilor în justiție

Căile de atac exercitate de primărie în cadrul acestui proces absurd nu au modificat mare lucru din dispozitivul sentinței pronunțate la judecătoria Fetești. Relevant este faptul că Tribunalul a avut ochi să vadă faptul că parte din lucrările pe care Boștină a susținut că le-a făcut nu au fost dovedite cu documente. Expertul a consemnat că instalația electrică a fost schimbată fără să vadă nici un document legal, iar Tribunalul a înlăturat această lucrare de pe lista celor invocante de Boștină, fapt care la Fetești a fost trecut cu vederea. Nici în ceea ce privește gardul imobilului lucrurile nu sunt mai clare. Primarul Nuți Roșu susține că împrejmuirea exista din totdeauna și că în nici un caz nu putea costa 60 de milioane de lei așa cum a consemnat expertiza. Interesant este că expertiza nu a putut stabili când anume au fost făcute lucrările invocate de Boștină, fapt extrem de important în judecarea pretențiilor acestuia. Pentru că în 1999-2000 el a aflat, dacă nu știa, că imobilul aparține de drept primăriei și orice lucrare efectuată după această dată nu făcea obiectul despăgubirilor deoarece spațiul nu era locuit cu aprobarea proprietarului iar buna credință invocată de “chiriaș”  nu putea fi luată în considerare.  Finalul banal al acestei povești absurde este acela că instanțele superioare au modificat pretențiile lui Boștină și i-au menținut un drept de retenție asupra imobilului primăriei, obligată să-i plătească circa 160 de milioane de lei. Imobilul a fost părăsit de locatarul nedorit în noiembrie 2009, după cum susțin reprezentanții primăriei, fără ca acesta să fie predat instituției cu proces verbal în care să se consemneze starea acestuia și a lucrărilor invocate. La trezorerie a ajuns solicitarea lui Boștină care își cere banii iar locuitorii comunei vor plăti nota de plată pentru dezinteresul aleșilor care au permis ocuparea “tacită” a unui imobil vreme de 10 ani. Și pentru ca tabloul să fie complet iar odiseea celor 5 ani de procese în care un proprietar cu drepturi depline a trebuit să dovedească unor instanțe evidența, mai spunem că potrivit evidențelor fiscale ale primăriei Făcăeni, Boștină datorează bugetului local  suma de 30.446,72 de lei, contravaloarea unor impozite și taxe neplătite din 2005-2006! Oare cine pe cine execută?

Găuroiul din bugetul statului

Devalizată prin metoda deja clasică a țeparilor îmbrăcați la costum care primesc sute de tone de marfă pe care nu o mai plătesc niciodată, Ultex Țăndărei a ajuns în topul datornicilor la stat. Site-ul ANAF consemnează în pasivul societății un găuroi care totalizează 28,4 milioane de lei noi. La bugetul asigurărilor sociale pentru șomaj Ultex a uitat să achite 256.274 de lei. Din această sumă 125.164 de lei reprezintă contribuția datorată de firmă iar 37.036 de lei sunt banii opriți salariaților și nevirați. Mai pe românește, pentru această ultimă sumă cineva ar fi trebuit sa facă pușcărie. La CAS, datoriile sunt și mai mari. Din cei 1,589 de milioane de lei stopajul la sursă reprezintă 464.424 lei, diferența de 527.881 lei fiind datorie a firmei. Același site al ANAF anunță că împotriva companiei s-a început executarea silită. Măsura este la fel de eficientă ca frecția la un picior de lemn, compania derulând fără probleme plăți prin conturi în vreme ce statului i se lungesc urechile așteptând să-și plătească Nițescu fonciirea. Nu mai vorbim aici de salariați concediați și neplătiți sau de datorii către bugetul local “rezolvate” din condei, pe baza legii lui OM!

Șmen cu “primarul oamenilor”

Primarul din Țăndărei, domnul Vasile Sava, este primarul oamenilor. Sau cel puțin așa scrie pe o placuță așezată la loc de cinste în biroul său. Pe asta a mizat probabil și Nițescu, care ar fi trebuit să plătească către bugetul local circa 1,3 milioane de lei reprezentând impozite și taxe locale restante. Lasă că primarul oamenilor s-a arătat a fi băiat salon și nu l-a deranjat pe Nițescu nici cu o floare, ca să nu mai vorbim cu o blocare de conturi sau o sechestrare de bunuri. Lasă că PSD a împărțit la capul gol ulei în toate campaniile electorale. Dar primarul oamenilor a dus omenia la cote extreme și, de curând, i-a eșalonat debitele. În noiembrie 2009 Codul Fiscal s-a modificat la Țăndărei și i-a permis domnului primar să fie om. Nițescu a fost și el om și, brusc, ginerele primarului i-a căzut cu tronc debitorului care l-a făcut director la falitul Ultex. Așa colaborează oamenii între ei la Țăndărei, unde legea lui OM bate codul fiscal. La fund!

Profituri rafinate din portofelele fraierilor

La Ultex Țăndărei rafinarea uleiului nu mai este de actualitate. Acum se rafinează inclusiv profiturile firmelor care au crezut că pot derula afaceri corecte cu “multinaționala” domnului Nițescu. Inițial, magnatul biodiesel a anunța prin ziarele de profil economic planuri mărețe pentru Ultex. Dincolo de schimbarea directorilor operată cu surle și trâmbițe, Nițescu a nunța periodic că Ultex se va relansa prin credite destinate achiziției de materii prime. De la 3-4 milioane de euro a coborât la 1-2 milioane, poveste numai bună de adormit reporterii care cu un simplu copy-paste și schimbarea cifrei din dreptul creditului reîmprospătau periodic informațiile despre performantul producător de ulei aflat pe niște butuci vizibili din avion. Cum băncile n-au pus banii în conturile lui Nițescu soluția a venit din neant. Diverse firme au fost atrase în contracte de prestări servicii cu Ultex care se derulau cu marfa clientului. Practic, fabrica își punea la bătaie capacitățile de producție contra unui tarif încasat de la cei care aduceau spre procesare floarea soarelui. Contratele tip încheiate de oamenii lui Nițescu nu prevedeau nici un fel de penalitate pentru cazul în care partenerul de afaceri nu aducea spre procesare întreaga cantitate de materie primă. Așa s-a făcut că doi dintre clienți, respectiv firmele Stanciu & comp SRL și Dariman Cereal Group SRL, s-au prezentat să-și ridice produsele de la Ultex. Și de aici a început circul. Conducerea Ultex a susținut că are marfa dar că nu o eliberează deoarece beneficiarii săi nu și-au achitat debitele. Adică n-a plătit prestarea, vreo 10% din valoarea mărfii sechestrate în rezervoarele Ultex. Apoi motivul pueril a fost schimbat cu unul mai solid. Firmele au fost penalizate că nu au adus cantitățile de materii prime la care s-au angajat. La data de 11 noiembrie 2009, în calitate de președinte al CA al Ultex Nițescu emite decizia 186 prin care sistează livrările de marfă către partenerii cu datorii. Mai mult, în loc să accepte soluția de compensare a datoriilor cu pretinsa marfă din stoc consemnată în certificate de depozit, Nițescu ordonă comercializarea cantităților datorate partenerilor săi. Patronii celor două firme păgubite care au de ridicat marfă de miliarde de lei de la Ultex susțin că Nițescu le-a vândut marfa și acum încearcă să tragă de timp și să nu le achite datoriile. Cauza a ajuns la poliție și Parchet, ce doi depunând plângeri împotriva conducerii Ultex. Și dacă aceste plângeri vor primi tradiționalul NUP, cale către țeapă este larg deschisă celor doi oameni de afaceri. Căci lichidarea judiciară a companiei lui Nițescu va aduce, dacă va aduce, ceva parale doar în contul statului. Restul e … rafinare!

1946- punctul de plecare: Gheorghe Tătărescu, biografia unui liberal de stânga

Alegerile parlamentare din România din 1946 au fost convocate pe 19 noiembrie 1946 în Regatul României. Rezultatele oficiale îi dădeau câştigători pe comuniştii români (PCR) şi pe aliaţii lor din Blocul Partidelor Democrate (BPD): Uniunea Populară Maghiară (UPM/MNSz), facţiunea proguvernamentală ţărănistă din jurul lui Dr. Nicolae Lupu şi Comitetul Democrat Evreiesc. Aceste alegeri au marcat un pas decisiv spre destabilizarea monarhiei constituţionale române şi instaurarea regimului comunist în ţară la sfârşitul anului următor.

Blocul Partidelor Democrate, alianţa electorală care forma guvernul de stânga al prim-ministrului dr. Petru Groza, era formată din Partidul Comunist Român, Partidul Social-Democrat, Frontul Plugarilor (formaţiunea politică a prim-ministrului), Partidul Naţional Liberal-Tătărescu, facţiunea ţărănistă a lui Anton Alexandrescu şi Uniunea Patrioţilor.

Istoricii sunt de acord în general că BPD a condus o campanie electorală caracterizată prin folosirea tacticilor de intimidare şi a abuzurilor electorale împotriva partidelor istorice – PNL, şi PNŢ. Deşi există unele discuţii în contradictoriu asupra rezultatelor exacte ale alegerilor, se poate aprecia că BPD şi aliaţii lui nu au câştigat mai mult de 38% din totalul voturilor. Există estimări care apreciază că PNŢ ar fi câştigat în mod real suficiente voturi ca să formeze singur guvernul sau, în cel mai rău caz, în alianţă cu alte partide anticomuniste. Rezultatele oficiale consfinţeau însă victoria zdrobitoare a stângii – BPD, 348 de mandate (379 împreună cu aliaţii), PNŢ, 32 de mandate iar PNL doar 3.

Alegerile din România din 1946, convocate la scurtă vreme după terminarea celui de-al doilea război mondial, în condiţiile prezenţei trupelor de ocupaţie sovietice în ţară, au avut caracteristici asemănătoare cu procesele electorale din celelalte ţări eliberate de Armata Roşie, care aveau să devină în scurtă vreme ceea ce se va numi mai târziu Blocul răsăritean.

Gheorghe Tătărescu a ales calea separării şi, la 19 decembrie, a fost lansat Manifestul-Program al partidului său, intitulat tot Partidul Naţional Liberal. În februarie 1945, Moscova a impus regelui Mihai să desemenze la putere un guvern comunist, astfel că Tătărescu a încercat o apropiere de forţele de stânga. Ca vicepreşedinte al Consiliului de miniştri şi ministru al Afacerilor Străine (5 martie 1945 – 5 noiembrie 1947) în guvernul Petru Groza, Tătărescu a condus delegaţia României la Conferinţa de pace de la Paris (1946 – 1947), punându-şi semnătura pe tratatul internaţional ce consfinţea reîntregirea parţială a ţării noastre prin reprimirea nord-vestului Transilvaniei. Deşi, la alegerile din 19 noiembrie 1946 PNL-Tătărescu a obţinut 75 de mandate în Parlament, jocurile pentru putere erau deja făcute. Anul 1947 a marcat acapararea întregii puteri de stat de către comunişti, prin înlăturarea tuturor celorlalte forţe de opoziţie, culminată cu abdicarea silită a regelui Mihai pe 30 decembrie 1947 şi proclamarea Republicii Populare Române. Pe 5 noiembrie, toţi miniştrii coordonaţi de Tătărescu au fost înlăturaţi din guvern. Ca atare, s-a retras din viaţa politică, iar anul următor i-a fost impus un domiciliu forţat. Partidul său a fost preluat de Petre Bejan, care a mai încercat o apropiere de comunişti, însă în mai 1948 formaţiunea politică, denumită acum PNL-Bejan, a fost nevoită să-şi înceteze activitatea. După o perioadă petrecută la conacul din Gorj, Gheorghe Tătărescu a fost arestat în noaptea de 5/6 mai 1950, fiind închis la penitenciarul din Sighet, dar a fost eliberat în 1955, căci a acceptat să lucreze în Comitetul Român pentru Repatriere. După doi ani de suferinţe, Gheorghe Tătărescu a decedat pe un pat de spital din Bucureşti, pe 28 martie 1957, la vârsta de 71 de ani.

Mai 1990. Prima trădare a lui Radu Câmpeanu

1990. Primele alegeri democratice din România postcomunista. Cocoțat în fruntea unui grup de comuniști din linia a doua a PCR, Ion Iliescu fură startul. Transformă Frontul Salvării Naționale, o emanație toxică a revoluției în partid politic captând astfel simpatia întregii populații generată de înlăturarea regimului comunist. În ciuda prostelor partidelor de opoziție, FSN acaparează rapid televiziunea publică. Asupra liderilor partidelor tradiționale se prăvălește un val de acuzații mincinoase și calomnioase. Țintele erau Radu Câmpeanu, președintele PNL și Corneliu Coposu, președintele PNȚ.

În mai 1990, Coposu îl roagă pe Radu Campeanu să nu participe la alegerile din 1990, pentru că scorul se întrevedea dinainte foarte clar, rezultatul ar fi fost o victorie masivă a FSN-ului, iar în aceste condiții participarea opoziției nu ar fi făcut decât să legitimeze niște alegeri câștigate nedemocratic de FSN. Câmpeanu a zis NU, PNL participă la alegeri și obține 7% un scor confortabil ptr. Iliescu și FSN.

Daviel VIGHI, fondatorul societății Timișoara, preluat de Cotidianul declara:

“Iată, îmi amintesc cum în 1990, la o săptămînă după ce am lansat Proclamația de la Timișoara, am fost invitați la Casa Universitarilor la o intrunire la care au participat de la Societate (acum răposații) George Șerban, Iosif Costinaș, mai apoi Vasile Popovici, Dorel Mihit și subsemnatul. De cealaltă parte erau doi consilieri ai președintelui Ion Iliescu și Claudiu Iordache, ca șef al FSN-ului. Ni s-a cerut să intermediem vizita politică a președintelui în oraș și ni s-au dat asigurări că acesta apreciază personal acest “important document politic”. În urma refuzului Societății, cei doi au revenit și au spus că, la o adică, intrarea in orasul Revolutiei ar putea fi realizata cu sprijinul și alături de Radu Campeanu.” Iliescu avea să facă vizita la Timișoara, unde a primit o cioară moartă în cap de la timișorenii care nu l-au agreat niciodată pentru vina de a fi îngropat adevărurile dureroase ale Revoluției.

Aprilie 1991-Patriciu rupe PNL și ajunge ministru

Tot în 1990 Patriciu, Tăriceanu și alți câțiva au scandalizat din nou opinia publică, propunand o alianță între PNL și FSN-ul lui Petre Roman. Aceasta tentativă nu s-a finalizat. Iulie 1990 :  Patriciu persevereaza și în 25 iulie 1990 apare PNL Aripa Tânără (PNL-AT), printre fondatori aflându-se Viorel Cataramă, Dinu Patriciu,

Călin Popescu-Tariceanu și Horia Rusu.
Aprilie 1991 : PNL-AT, partidul pe care-l conduce Patriciu semnează, alături de FSN și ILIESCU, Carta pentru Reformă și Democrație, intrând în guvernul Roman remaniat. DINU PATRICIU DEVINE MINISTRUL LUCRARILOR PUBLICE SI AMENAJARII TERITORIULUI ÎN GUVERNUL LUI ILIESCU.

Octombrie 1991- PNL îl spală de Iliescu de sângele mineriadelor, FSN se aparge iar Petre Roman iese de la guvernare

După guvernul Roman- aprilie 1991, PNL continuă să participe alături de FSN la guvernare, în guvernul Stolojan între 1991 și 1992. În guvernul Stolojan, PNL participă sub justificarea că “Romania are nevoie de credibilitate externă, după mineriadele care au zdruncinat imaginea țării“. Pentru cei care au uitat, a doua mineriadă s-a soldat cu căderea guvernului Petre Roman. Tiparul folosit de Iliescu a fost același ca în 1990, când a fost spartă manifestația anticomunistă din Piața Universității. Minerii au ajuns până în sediul Parlamentului, unde au intrat fără să întâmpine vreo opoziție. Și atunci au fost împușcați în stradă oameni nevinovați.

În timp ce persoanele care vor forma peste doar cateva luni viitorul PD, ies de la guvernare. PNL intră la guvernare, ca să îl spele pe Iliescu de sângele mineriadelor.PNL va deține 3 portofolii : Ministerul Justiției, Ionescu-Quintus(dovedit ulterior turnător al securității), Ministerul de Finanțe, Danielescu, viitor devalizator al SAFI și Viorel Catarama, Ministerul Industriilor.

1992-PNL sparge unitatea CDR chiar înainte de alegeri. Câmpeanu îl propune pe Regele Mihai candidat la președinție!

În 1992, în pregătire pentru alegerile locale se formează CDR care câștigă cu un scor neasteptat de bun aceste alegeri. Dar, surpriză ! În toamnă, la alegerile parlamentare, Radu Campeanu sparge din nou unitatea noii formațiuni de dreapta: rupe PNL din CDR, și candidează separat la alegerile parlamentare. Mai mult, propune drept candidat la președenție pe Regele Mihai – iar monarhia era atat de ne-populara încât acest gest echivala cu a-ti dori să pierzi alegerile.
Rezultat: CDR: 20%, PNL 2%. Diverse aripi și persoane din PNL participă însă la guvernare împreună cu FSN în poziții de mai mică expunere, din 1992 până în 1994, păstrați de către Iliescu sub justificarea că guvernul are nevoie de tehnocrați.
1996- Diversiunea PAC-PL93 finanțată de Patriciu

În 1996 Patriciu și Tăriceanu finanțează – tot SEPARAT DE CDR – grupul ANL (format din PAC și PL’93) cu candidat la președenție propriu – și separat de CDR – în persoana lui Nicolae Manolescu. Și de această dată CDR câștigă, ANL pierde. Manolescu obține un scor ridicol, 0,71% adică puțin peste 90.000 de voturi! În anul 1998 PAC fuzionează cu PNL iar în 2000 Manolescu demisionează din partid și se retrage din viața politică. Emil Constantinecu ajunge președintele României. După o guvernare de patru ani Constantinescu se recunoaște învins de trusturile de presă ale securității și acuză linșajul mediatic al acestora. Refuză să candideze pentru un nou mandat și, pe finalul guvernării sale determină două decizii care aveau să îngroape definitiv PNȚCD: mărirea pragului electoral la 5% și crearea unei alianțe fantomă între PNȚCD și câteva formațiuni civice sub denumirea de CDR 2000, care avea să susțină la alegerile din 2000 un candidat indepedent la președinție : Mugur Isărescu. Cum scorul necesar pentru accederea CDR2000 în parlament era de 15%, PNȚCD, singurul care a adunat voturi a rămas în afara scenei politice și a dispărut pur și simplu. O mișcare dizidentă în PNȚCD  creată sub denumirea de Grupul de la Brașov, care intuise scenariul a fost anihilată în 1999 iar membrii ei au fost excluși din partid. Prin această manevră Constantinescu a făcut un mare serviciu lui Ion Iliescu: a neutralizat definitiv PNȚCD, singurul partid care se opunea cu adevărat lui Ion Iliescu și stângii. Hegemonia lui Iliescu din perioada 2000-2004 când a revenit la președinția României avea cale liberă. Nouă ani mai târziu, Emil Constantinescu s-a alăturat coaliției anti Băsescu creată în jurul lui Geoană, participând acum din plin la linșajele mediatice pe care le invoca în anul 2000 când a renunțat subit la candidatură. Ce a fost cu adevărat Emil Constantinescu, nu e greu de dedus.

Anul 2000- Pact de neagresiune PSD-PNL

Alegerile din 2000:înaintea alegerilor parlamentare PNL se rupe de CDR propunând un candidat propriu ; a fost o măsura de salvare a celor doua partide mari care au participat la guvernare, PD și PNL, care astfel au câștigat fiecare 7% din opțiunile electoratului și au devenit singura speranță pentru democrație în perioada Dictaturii Regimului Năstase. PNL condus de Stoica semnează un pact de neagresiune cu PSD. PD este invitat de PSD prin Petre Roman să semneze același pact, însă Traian Băsescu își impune punctul de vedere în Congres și PD refuză. După 2001, Năstase a avut o politică extrem de eficientă în plan parlamentar. A “ajutat” PD să dispară : a conceput un plan de destructurare a PD pe care l-a pus în  aplicare cu ajutorul lui C. Gușă. PNL-ul în schimb, a fost atras în diverse oportunități de afaceri de partea PSD, astfel că singura opoziție militantă față de PSD a fost realizată de către Traian Băsescu și PD, lucru pentru care PD a plătit un preț mare : i-au fost racolați membri importanți, primării tradițional PD-iste au fost forțate să treacă la PSD. Conștient de greșeala făcută, Stoica rupe acordul cu PSD și se retrage de la conducerea PNL, lăsându-i locul lui Teodor Stolojan, puternic contestat de aripa Patriciu.Tăriceanu a mimat un conflict cu Patriciu câștigând astfel încrederea lui Stolojan care după retragerea sa forțată din cursa electorală l-a desemnat președinte interimar al PNL și candidat de premier al PNL. Pentru a fi mai credibil Tăriceanu a exclus de pe listele de candidați ai PNL pe toți cei care aveau afaceri cu membrii PSD. Ulterior, în 2005, Tăriceanu avea să-și dea arama pe față renunțând la demisia anunțată și, în urma întâlnirii de la Snagov, să devoaleze legătura sa cu Patriciu, căruia i-a urmat ordinele venite de la PSD. Cu ajutorul lui Stoica, Stolojan devine președintele PNL iar lucrurile se schimbă.  PNL fusese o opoziție “de decor”, dar după 2003, cu ajutorul lui Stolojan, și-a recăpătat forța și militantismul, în ciuda presiunilor făcute de PSD și Patriciu în direcția apropierii PNL de PSD. Septembrie 2003 Tăriceanu declara : “A fost nevoie să vină Theodor Stolojan pentru ca să terminăm odată cu înțelegerile de culise și ambiguitățile în relația cu PSD“.Noiembrie 2003 Cioroianu declara:

“Pesediștii erau convinși, până în această primavară, că noi vom merge cu ei la guvernare“.

2004- PSD învins de Traian Băsescu.

2004 – PSD, urmașul P.C.R. aruncă România într-o dictatură sud-americană oameni de afaceri sunt urmăriți și li se cere un procent din profit ” pentru protecție”; ziare sunt închise, directorii lor concediați, personalități și jurnaliști care devin adversari ai lui Nastase sunt ridicați de pe stradă și ținuți în arest.
Nivelul libertăților democratice pentru România este apreciat de către Freedom House ca fiind în această perioadă egal numai cu cel din RUSIA.
Tocmai în această perioadă, încă în Regim Năstase, Patriciu sponsorizează PSD în alegerile locale, știut fiind că alegerile locale depind scorul și puterea partidelor în alegerile care urmau, adică în alegerile generale.Tocmai în aceasta perioadă de dictatură a PSD Patriciu alege să vândă șansele unei victorii clare și definitive a dreptei asupra PSD, și șansele ca PSD să nu mai poată avea un cuvânt de spus până când nu se va fi reformat. Sponsorizarea PSD de către Patriciu trebuie citită în raport cu Ordonanța de Urgență din octombrie 2003 prin care datoriile Petromidia, companie primită de Patriciu de la Constantinescu au fost convertite în obligațiuni și amânate la plată până în 2010.În toamna, Alianța pierde la scor strâns alegerile parlamentare, dar Traian Basescu reușește să câștige Președenția și să formeze un guvern al Alianței, care, mai târziu CONTRAR dorințelor lui Patriciu, Țiriac și Voiculescu – va integra România în UE la data de 1 IANUARIE 2007.

2005-2006- Proiect de fuziune PNL-PD. PSD în derivă grație anchetelor Parchetului. Pentru prima data în istoria postdecembristă un prim ministru este anchetat: Adrian Năstase
În 2005 și 2006 proiectul fuziunii PNL-PD este reiterat pe rând, de către ambii parteneri, PD și PNL, dar mai ales de către PD. PNL se opune fuziunii PNL-PD și blochează orice discuție despre formarea unui bloc puternic de dreapta.
Acest lucru se întâmplă pe fondul unei presiuni puternice din partea UE și a societății civile în legătură cu reforma în justiție, dar și în condițiile în care PSD devine un partid din ce în ce mai slab în sondaje, datorită începerii cercetărilor în legătura cu corupția regimului Năstase. Astfel că refuzul oricărei tentative de unificare a dreptei în aceste condiții extrem de favorabile din punct de vedere istoric și tactic, reprezintă o trădare a însăși ideii de Dreapta, de unitate a Dreptei pentru care a militat Corneliu Coposu și mai mult decât atât, o aliniere la obiectivele strategice ale PSD.

Ianuarie 2007- PSD apasă pe butoanele din PNL. Alianța DA este distrusă prin scoaterea PD de la guvernare. PNL guvernează sprijinit și șantajat de PSD din parlament
11 ianuarie 2007 : PNL primește ordin de la PSD distrugă Alianța DA. Explicația ne-o oferă Vasile Dîncu, vicepreședinte PSD responsabil cu analiza politică, citat de Cotidianul:  “Interesul PSD este pentru adâncirea prăpastiei dintre PNL și PD. Noi le întindem o mână liberalilor, apoi le-o retragem. Ca într-o caricatură pe care am văzut-o într-un ziar occidental, cu un tip care stă să se înece și altul care-i întinde mâna în semn de salut“. La rândul său, liderul PSD Mircea Geoană spune că disponibilitatea PSD față de un GUVERN MONOCOLOR PNL este condiționată DE SPARGEREA ALIANTEI. “Noi nu sprijinim un guvern al Alianței. DACĂ EI SE SPARG PUTEM DISCUTA… Dar cu Alianța nu avem ce discuta“.

Tăriceanu se execută și anunță decesul Alianței DA la data de 27 martie 2007. Asta după ce a refuzat fuziunea cu PD și organizarea de alegeri anticipate la care noua formațiune să participe unită împotriva PSD, pe fondul prăbușirii partidului lui Ion Iliescu sub acuzațiile de corupție și sub anchetele Parchetului. Restul îl știți și se încadrează perfect în tabloul de mai sus. Mișcarea este coordonată de același Dinu Patriciu, cel care în 2010 are de rambursat statului român 571 de milioane de euro. Din acest motiv Patriciu și-a plasat jucăria politică în ograda lui Ion Iliescu imediat după ce Crin Antonescu a ieșit din cursă furând prin înșelătorie propagandistică circa 20% din voturile anti PSD.

Cronologia framantarilor liberale(sursa: revista 22)

1990

•  Ianuarie : Partidul National Liberal (PNL) este inregistrat oficial.

•  Iulie : mai multi tineri liberali sunt exclusi din partid; la 25 iulie apare PNL Aripa Tanara (PNLAT), printre fondatori aflandu-se Viorel Catarama, Dinu Patriciu, Calin Popescu-Tariceanu si Horia Rusu.

•  Octombrie : Partidul Socialist Liberal condus de Nicolae Cerveni fuzioneaza cu PNL.

1991

•  Aprilie : PNLAT semneaza, impreuna cu FSN, Partidul Democrat Agrar din Romania si Miscarea Ecologista, Carta pentru reforma si democratie.

•  Octombrie : PNL participa, alaturi de FSN, la guvernul condus de Theodor Stolojan.

•  Noiembrie : PNL devine, alaturi de PNTCD si de alte partide si asociatii, membru-fondator al Conventiei Democratice.

1992

•  Aprilie : PNL se retrage din CDR, liberalii care se opun acestei decizii se constituie in PNL-Conventia Democratica. Ulterior PNLAT decide sa adere la CDR.

•  Iulie : apare Noul Partid Liberal (NPL), format din membrii PNLAT ce nu doresc intrarea acestui partid in CDR. Printre ei se afla Viorel Catarama, Andrei Chiliman si Calin Popescu-Tariceanu. Acest nou partid, ca si PNL, nu va obtine la alegerile din septembrie 3% pentru a intra in parlament.

•  Noiembrie : se anunta crearea Grupului pentru reforma morala si politica din PNL, printre initiatori aflandu-se Valeriu Stoica, Radu Stroe si Constantin Balaceanu-Stolnici; primii doi vor fi ulterior exclusi din partid.

1993

•  Februarie : apare Partidul Liberal ’93, format din unirea PNLAT cu Grupul pentru reforma morala si politica si cu un grup din PNLCD. Pe de alta parte, PNL si NPL fuzioneaza, iar Mircea Ionescu-Quintus este ales presedinte al PNL.

1994

•  Februarie : se organizeaza, in paralel, doua congrese ale PNL, practic sustinatorii lui Radu Campeanu parasesc partidul. Ulterior se va constitui PNL-Campeanu.

•  Decembrie : PNL revine in CDR.

1995

•  Martie : PL ’93 si Partidul Aliantei Civice (PAC) se retrag din CDR.

•  Mai : intra in PNL mai multi parlamentari ai PAC si PL ’93 (printre care Mona Musca, Alexandru Paleologu, Serban Radulescu-Zoner, Crin Antonescu si Stelian Tanase).

1996

•  Iulie : PAC si PL ‘93 formeaza Alianta National-Liberala.

1997

•  Octombrie : apare Partidul Liberal (PL) din fuziunea PL ’93 cu PNLCD.

1998

•  Martie : PAC si PL fuzioneaza prin absorbtie cu PNL.

2000

•  Iunie : PNL anunta ca paraseste CDR, doreste sa se unifice cu ApR si ca va avea un candidat propriu la presedintie.

•  Decembrie : PNL semneaza un protocol de sustinere a guvernului PDSR (care va fi denuntat in mai 2001).

2001

•  Februarie : Valeriu Stoica este ales presedinte al PNL.

2002

•  Ianuarie : PNL fuzioneaza prin absorbtie cu ApR.

•  August : Theodor Stolojan devine presedinte PNL.

2003

•  Aprilie : PNL absoarbe Uniunea Fortelor de Dreapta.

•  Septembrie : PNL fondeaza, alaturi de PD, Alianta Dreptate si Adevar PNL-PD.

2004

•  Octombrie : Theodor Stolojan anunta ca nu mai participa la alegerile prezidentiale.

•  Decembrie : Calin Popescu-Tariceanu este desemnat si devine primul prim-ministru liberal al Romaniei postcomuniste.

2005

•  Februarie : Calin Popescu-Tariceanu este ales presedinte al PNL. Se respinge propunerea de fuziune cu PD.

2006

•  Octombrie : Theodor Stolojan si Valeriu Stoica sunt exclusi din PNL; vor lansa Platforma Liberala.

•  Noiembrie : un grup de parlamentari liberali, in frunte cu Gheorghe Flutur, care demisioneaza din functia de vicepresedinte al PNL, lanseaza Apelul pentru unitatea PNL.

La sfârșitul anului 2008, regimul Tăriceanu a plătit o șpagă externă consistentă încredințând fără licitație publică contracte de achiziție în valoare de 24,8 milioane de euro. Banii s-au împărțit în mod egal între firmele GlaxoSmithKline (GSK) și Merck Sharp & Dohme BV(MSD), care au livrat împreună Ministerului Sănătății 330.000 de doze de vaccin anti HPV destinat preveniri cancerului de col uterin. Modul de atribuire al acestor contracte reflectă fidel protocolul secret de colaborare într-ale hoției la care PSD și PNL au fost parte în ultimii ani ai regimului Tăriceanu, cele două companii beneficiind de lobby puternic. GSK este sponsorul tradițional al fundației Renașterea, păstorită de Mihaela Geoană(vezi foto). MSD a intrat în afacere după ce fostul secretar de stat al SUA  Madeleine Albright a făcut o vizită la București în cursul căreia a făcut declarații publice despre necesitatea introducerii vaccinului anti HPV în România în cadrul unei campanii naționale de vaccinare. Contractele sunt astfel făcute încât statul român nu le poate rezilia. Deși termenele de plată au fost decalate, scadența va scoate din conturile statului 24,8 milioane de euro pentru un vaccin pe care populația îl refuză masiv și despre a cărui eficiență nici măcar nu se poate discuta practic.

Albright ia cancerul la trântă

Mai 2008. Madam Albright aflată în România pentru a face lobby în favoarea companiei americane MSD și vaccinului Silgard produs de aceasta rostește următorul discurs:“Prea multe fete și femei din România trec prin această boală cumplită. În fiecare zi mor 6 femei din cauza cancerului de col uterin și 9 sunt diagnosticate cu această afecțiune. Majoritatea acestor cazuri ar putea fi prevenite”. Fără a preciza sursa informațiilor alarmiste pe care le răspândește, lobby-sta ne spune că anual mor în România 2190 de femei din cele 3125 care se îmbolnăvesc de cancer de col uterin. A trebuit să apară vaccinul companiei americane și pe Albright s-o apuce mila de românce ca să aflăm aceste adevăruri cutremurătoare! Efectul vizitei publicitare făcute de bătrâna care proslăvea asasinarea copiilor din Irak în numele democrației a fost devastator. Tăriceanu a anunțat imediat că încă din toamnă România va implementa un program de vaccinare gratuită împotriva cancerului de col uterin. Culisele vizitei au fost, se pare, altele. Mai exact, lui Tăriceanu i s-a promis înlesnirea unei vizite oficiale la Washington care să-l ajute în lupta electorală cu Băsescu. Având și binecuvântarea tacită a președintelui României, cu care Albright s-a întâlnit în cadrul aceleiași vizite, guvernul Tăriceanu a demarat achitarea șpăgii cerute de fostul secretar de stat american.

Clanul Geoană își revendică partea

13 decembrie 2007. Fundația Renașterea patronată de Mihaela Geoană obține autorizația GS 062 pentru importul unui mamograf ce urma să fie montat pe o autospecială de tip Mammografy Mobile Unit. Trei luni mai târziu, la data de 4 martie 2008 Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare autorizează fundația să dețină, să utilizeze și să dezafecteze instalații radiologice în cadrul Laboratorului mobil de mamografie. Acesta laborator primit drept sponsorizare de fundația Renașterea a fost finanțat de compania GSK, producătorul vaccinului anti HPV Cervarix. În noiembrie 2008, laboratorul mobil al doamnei Geoană a funcționat pe post de momeală electorală la Dăbuleni.  În acest fel fundația a făcut saltul de la statutul de difuzor de pliante tipărite pe bani publici la cel de prestator de servicii medicale. Neautorizat, din păcate.  Conform Ministerului Sănătății, pe post de autorizație de funcționare a laboratorului mobil fundația Renașterea deține o banală adresă înregistrată cu numărul 629 din data de 25 noiembrie 2008 prin care secretarul de stat din acea vreme, Mircea Mănuc, îi comunică doamnei Geoană că ministerul avizează favorabil un program de diagnostic precoce privind cancerul de sân. Avizează procedura, nicidecum laboratorul. Tot în 2008 fundația a primit cadou de la guvernul Tăriceanu statutul de utilitate publică. În acest context, combinația Glaxo-Renașterea este evidentă. Iar ea avea să se reflecte în decizia guvernului marionetă condus de Tăriceanu, care avea să bage și producătorul britanic în combinația de 24,8 milioane de euro, pentru că PSD și PNL au împărțit totul pe din două. Inclusiv șpăgile de acest tip plătite către clienți politici.

Nicolaescu taie plăcinta

La data de 11 noiembrie 2008, pe ultima sută e metri a mandatului său, ministrul Eugen Nicolaescu încheie cu firma GSK un contract pentru achiziționarea a 164.967 doze de vaccin Cervarix în valoare totală de 12.084.276 de euro. Prețul unei doze de Cervarix este de 250 de lei fără TVA, ceea ce înseamnă că pentru un singur tratament ministerul a cheltuit 750 de lei plus TVA. Vaccinul urma să se livreze în tranșe, prima fiind de 54.989 doze iar cea de-a doua de 109.978 de doze. Plata pentru prima tranșă de vaccin livrată urma să se facă la 15 zile de la data semnării procesului verbal de recepție și emiterea facturii. Pentru tranșa a doua plata urma să se facă la 120 de zile de la livrare și întocmirea documentelor de recepție. Pentru toată această afacere GSK urma să încaseze în total 44,9 milioane de lei, moneda în care a fost întocmit contractul. O zi mai târziu se semnează un contract asemănător și cu firma Merck  Sharp & Dohme pentru furnizarea a 165.033 doze de vaccin Silgard. Prețul total al contractului era de 12.771.903 euro iar vaccinul urma să se livreze tot în tranșe. Prima era de 55.011 doze iar cea de-a doua de 110.022 doze. Prețul pentru o doză de Silgard este e 264, 6 lei fără TVA iar plata urma să se facă la aceleași termene ca și în cazul contractului cu GSK. Moneda în care ministerul urma să plătească era euro iar cursul de schimb stabilit era de 3,72 de lei pentru un euro. Una peste alta, Nicolaescu a contractat vaccinuri cu o perioadă de valabilitate de 18 luni. După mai bine de 9 luni de la contractare, s-au utilizat 2600 de doze din cele circa 110.000 livrate de cele două companii. Cum populația nu dă semne că s-ar agita să se vaccineze, dozele cumpărate de Nicolaescu riscă să ajungă gunoi peste încă 9 luni. Adică, mai pe românește spus, statul lui Tăriceanu a aruncat 24 de milioane de euro pe apa Sâmbetei și a făcut vânzare pentru două companii pe bază de interese de gașcă. Jumătate din sumă a umflat-o firma susținută de doamna Albright, iar cealaltă jumătate a încasat-o sponsorul doamnei Geoană.

Adiționale inutile la contracte bătute-n piroane

Speriat cumva de porcăria făcută, Nicolaescu a încercat să dreagă busuiocul cu două acte adiționale prin care dozele de vaccin ce urmau să fie livrate în prima tranșă erau înjumătățite iar plata lor era amânată până martie-aprilie 2009. Adică pisica moartă era aruncată în curtea noului guvern. Cum PSD a continuat să fie în cărți iar doamna Albright nu putea fi dezamăgită, cacealmaua va continua iar plățile se vor derula chiar dacă cu ceva întârzieri. Noua conducere a MS se laudă și ea cu un niște acte adiționale pe care le-a întocmit în acord cu cei doi furnizori: “MS a renegociat, începând cu luna ianuarie a anului 2009 aceste contracte. Actele adiționale încheiate prevăd plata doar a dozelor utilizate, circa 2600 din 110.000 doze, restul plăților urmând să se facă pe măsura utilizării vaccinurilor, până la jumătatea anului 2010. Menționăm că MS nu a încheiat în 2009 nici un contract nou de achiziție de vaccin HPV, ci doar a încercat să găsească o soluție pentru ca utilizarea fondurilor publice să fie făcută cu responsabilitate în condițiile respectării prevederilor de drept comercial, având în vedere că aceste contracte nu mai puteau fi reziliate din punct de vedere legal ”. Bingo! Aici este, de fapt, buba. Și nu este singura.

De ce ar trebui ca Nicolaescu să meargă la pușcărie?

Simplu. Ministerul vorbește în răspunsul pe care a catadicsit să ni-l dea de 110.000 de doze deja livrate din care s-au folosit doar 2600. Gaura este încă mult mai mare, pentru că potrivit actelor adiționale încheiate, la data de 1 martie 2009 și restul de 220.000 de doze ar fi trebuit livrate în depozitele Companiei Naționale Unifarm SA, ceea ce cu siguranță s-a întâmplat. Deducem asta din faptul că ministerul vorbește doar de dozele din prima tranșă și nu și de cele din tranșa a doua. Or, ca să încaseze banii, cele două firme nu puteau rata șansa să livreze marfa chit că MS nu are ce face cu ea. În mai 2010 cele 110.000 de doze livrate inițial vor deveni medicamente expirate. Care vor trebui plătite indiferent de ce spune acum ministrul Bazac. Cum vaccinarea este imposibilă fără acordul populației, este limpede că 99% din doze vor ajunge la gunoi. De aici și disperarea celor două companii care au alocat fonduri pentru promovarea agresivă a vaccinului folosindu-se de autorități ca MS sau Organizația Mondială a Sănătății. Pușcăria l-ar paște pe Nicolaescu dacă am trăi într-o țară normală. Pentru că dacă ar fi fost de bună credință, ministrul ar fi trebuit sa compenseze vaccinul integral și să-l lase în farmacii astfel încât cei care-l vor să-l primească gratuit. În felul acesta însă, cele două firme ar fi încasat praful de pe tobă, căci marfa lor este deocamdată o poveste și nimic mai mult. Prin decizia lui Nicolaescu, GSK și MSD vor încasa vagoane de bani pentru niște vaccinuri ce vor deveni deșeuri toxice în debaraua statului. Dacă mai punem la socoteală ca vaccinurile sunt diferite și au fost cumpărate fără licitație și la prețuri maxime, putem să aproximăm cam câți ani de pușcărie ar merita Nicolaescu. Punem pariu că fostul ministru nu va păți nimic. Pentru ce această afacere care a găurit bugetul public cu peste 24 de milioane de euro este o șpagă de partid și chiar de stat. Și băieții nu au obiceiul să se aresteze unii pe alții. Ceea ce era de demonstrat.

Cum a ajuns România în topul mortalității din cauza cancerului de col

În mai 2008, sosea la București fostul secretar de Stat al SUA,  Madeleine Albright.  După întâlniri cu președintele Băsescu și prim ministrul Tăriceanu, scopul vizitei a fost devoalat. Iată ce nota ziarul Cotidianul imediat după vizită: “Fostul secretar de Stat, coordonatoarea Albright Group, a mai declarat joi că cei doi oficiali români cu care a discutat “au înţeles importanţa de a începe repede un astfel de program” şi sunt acum la faza de calcul al bugetului. “Sunt argumente atât de evidente, cum ar fi de exemplu că este singurul tip de cancer ce poate fi tratat, încât ar fi un gest nebunesc din partea autorităţilor să lase şase femei pe zi să moară din cauza acestei boli, după cum arată statisticile. Logica dictează să se facă asta”, a mai spus Albright. Statisticile plasează România pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte mortalitatea prin cancer de col uterin, cu peste 3.500 de noi cazuri de col uterin care apar în fiecare an, dintre care aproximativ 2.000 sunt fatale, arată un studiu dat publicităţii la finele anului trecut de Societatea Română de Obstetrică-Ginecologie.” Pare puţin straniu faptul că, până când doamna Madeleine Albright, fost secretar de stat al SUA, ne-a vizitat ţara şi a discutat cu Preşedintele ţării şi cu Primul Ministru despre iniţierea unei campanii de vaccinare cu Gardasil, nu se pomenea nimic despre incidenţa mare a cancerului de col uterin în România. Prezenţa Doamnei Albright a fost decisivă pentru adoptarea hotărârii de vaccinare. Ce legatură poate exista între un om politic şi o problemă medicală, nu putem şti. Mai cu seamă când este vorba despre o femeie recunoscută pentru “dragostea sa pentru oameni“. În urmă cu câţiva ani, ea afirma că a meritat să moară peste o jumătate de million de copii irakieni pentru salvarea democraţiei. De asemenea, în 1998, conducea misiunea diplomatică care susţinea bombardarea populaţiei civile a Serbiei chiar şi în noaptea Sfintelor Paşti. Să fie vorba despre o chestiune politico-financiară care a fost negociată la cel mai înalt nivel între preşedintele uneia dintre cele mai mari societăţi de consultanţă politică şi guvernanţii României aflați în foame de imagine?

Gardasil- Cervarix 1-0!

După această stranie vizită, în care un politician veros își dă cu părerea despre chestiuni medicale, guvernul Tăriceanu s-a executat. Ministrul Nicolaescu a declanșat campania de vaccinare achiziționând 330.000 de doze pentru 110.000 de fetițe cu vârste cuprinse între 9 și 11 ani. Fără a testat populația, guvernul a introdus pe piață un vaccin insuficient testat pe care l-au experimentat numai 2,5% din target. Nici până acum nu se știe câți bani a plătit efectiv Ministerul Sănătății și ce s-a întâmplat cu dozele de vaccin neutilizate. Nici Nicolaescu și nici urmașul său, Bazac, nu au oferit aceste informații, deși aveau obligația să o facă. În decembrie 2008, după schimbarea guvernului, noul ministru a luat decizia stopării campaniei de vaccinare demarată de Nicolaescu. Motivul oficial invocat de Bazac a fost acela că populația nu a fost informată și că ministerul a procedat greșit când a impus ca refuzul de vaccinare să se facă în scris de către părinți cu asumarea eventualelor consecințe. Culmea, motivul lui Bazac este, de fapt, motivul trâmbițat de doamna Mihaela Geoană, patroana spirituală și materială a fundației Renașterea, entitate nonprofit puternic finanțată de statul pesedist în perioada 2000-2004. Ce o mâna pe doamna Geoană în luptă? Simplu. Simpatia excesivă pentru producător de vaccin, respectiv GlaxoSmithKline, sponsor de bază al fundației. Cărțile s-au făcut după cum urmează.

Mamografie electorală pentru sânii alegătoarelor din Dăbuleni

Potrivit site-ului fundațiarenașterea.ro, ONG-ul doamnei Geoană dispune din martie 2008 de o Unitate Mobilă de Diagnostic folosită pentru ginecologie, consultații la sân și mamograf. Ca orice fundație care se respectă, Renașterea face analize gratuite. Nu știm cum se face, dar prima incursiune în teritoriu a Unității Mobile s-a consumat în Dolj. Și mai exact, în Dăbuleni, Calafat și alte câteva comune, adică în ceea ce presa a numit Colegiul lui Geoană. În noiembrie 2008, adică în plină campanie electorală, TIR-ul doamnei Geoană a staționat 3 săptămâni fix în Dăbuleni, unde domnul cu același nume se lupta pentru un loc de senator. Loc pe care l-a obținut din primul tur probabil și cu voturile alegătoarelor consultate gratuit de fundația Renașterea. Bilanțul expediției cu caracter electoral însumează 2100 de femei consultate, majoritatea din Dăbuleni pentru că acolo unitatea mobilă a stat cel mai mult. Deși fixată pe cancerul de sân, Renașterea a atacat cu succes și cancerul de col uterin, distribuind în cursul turnului electoral din colegiul lui Mircea Geoană 4000 de broșuri “Despre Testul Babeș Papanicolau”. Iată cum explică PR-ul fundației Renașterea colaborarea cu GSK, producătorul vaccinului Cervarix:” GSK a ales sa ni se alature si in derularea acestui proiect unic in Romania – “Unitatea Mobila de Diagnostic San si Col Uterin – Renasterea”, ce ofera in gratuitate totala femeilor aflate in zone cu acces limitat la investigatii medicale, mamografii si Teste Babes Papanicolau. Alaturi de GSK, mai avem ca parteneri/sponsori atat in acest proiect cat si in toate celelalte, o serie de companii farmaceutice precum: Novartis, Sanofi Avensis, Astra Zeneca, Actavis, Roche, Lilly, Pfizer. Intamplator, GSK este unul dintre cei doi comercianti ai vaccinurilor anti HPV, insa parteneriatul dintre Fundatia Renasterea si GSK dateaza cu mult inaintea lansarii in Romania a acestor tipuri de vaccine”. Am citat din corespondența electronică purtată cu reprezentanții fundației, care deși nu ne-au putut răspunde la întrebări ne-au furnizat date extrem de interesante.  Că limba română a fost pe alocuri vaccinată, nici măcar nu mai are importanță.

De ce țipă Renașterea?

“ Referitor la Campania de Informare despre cancerul de col uterin nu va putem oferi informatii legate de buget, sponsori sau parteneriate cu diverse companii ce au capital de stat sau alte institutii publice care contribuie financiar si logistic la aceasta campanie. Fundatia Renasterea a fost invitata sa participe la reuniunile de lucru referitoare la aceasta campanie pentru ca a avut o reactie vehementa si oficiala referitoare la campania de vaccinare anti HPV derulata anul trecut, considerand ca esecul acesteia a fost cauzat de inexistenta unei campanii de informare corecte si coerente. Asadar, Fundatia are doar rol consultativ. Nu exista nici un contract intre Fundatia Renasterea si Ministerul Sanatatii care sa aiba drept obiect aceasta campanie de informare. Consideram ca ni s-a cerut parerea datorita experientei pe care o avem in urma celor 8 ani de experienta in campania de informare despre cancerul la san si cel de col uterin, domeniu in care am fost deschizatori de drumuri in Romania”. Așa explică PR-ul de la Renașterea implicarea fundației în campania de vaccinare. Printre rânduri citim că stoparea campaniei de vaccinare s-a făcut la presiunile fundației, adică ale doamnei Geoană, care a protestat public invocând, i-auzi ce chestie, lipsa unei campanii de informare. Adică, tradus cumva în limba română, doamna Geoană a preluat ștafeta de la madam Albright și și-a adjudecat rolul de părinte spiritual al programului. Bazac, subordonatul politic al domnului Geoană, s-a executat și a demarat la data de 14 iunie o campanie horror prin care se explică necesitatea vaccinării. Cu Cervarix, desigur, că între timp s-a schimbat regimul iar GSK tocmai ce finanțase regimul nou nouț al domnului Geoană contribuind inclusiv la mamograful electoral instalat în noiembrie la Dăbuleni. Fundația Renașterea a fost declarată lider informal al proiectului, deși experiența de care vorbesc cei de la fundație s-a concretizat în tipărirea și pe bani publici a unor afișe și organizarea unor evenimente cu vedete media din trustul Media Pro. Culmea ironiei, fundația Renașterea a ajuns să ofere consiliere despre cancer chiar în incinta Institutului Oncologic București. Adică doamna Geoană a ajuns să vândă castraveți la grădinar, trecându-și asta în CV la capitolul fapte de bun samaritean. Că doamna Geoană a ajuns să câștige din campania contra cancerului mai mulți bani decât din meseria ei de arhitect din care n-a obținut decât falimente, vom demonstra ceva mai încolo.

Ministerul mamei domnului Bazac

Convins de importanța proiectului, Ministerul Sănătății a inițiat o campanile de așa zisă informare despre cancerul de col uterin, devenit peste noapte maladia numărul 1 într-o țară în care se moare la naștere sau dintr-o banală gripă și în care medicii sunt plătiți cu salarii ridicole. Am încercat în două rânduri să obținem date despre costurile campaniei și maniera de derulare. Purtătorul de cuvânt al ministrului Bazac ne-a dat cu flit și a refuzat să răspundă în scris la cel l-am întrebat. Abia după ce pe site-ul inpolitics.ro a apărut un articol care vorbea despre combinațiile fundației Renașterea cu bugetul Ministerului Sănătății, purtătorul de cuvânt a catadicsit să ne trimită la redacție un comunica de presă care nu oferă răspuns la nici una dintre întrebările puse de noi. Iată un pasaj semnificativ din comunicatul de presă al MS: “Ministerul Sănătăţii nu are relaţii contractuale cu Fundaţia Renaşterea sau cu alte organizaţii în ceea ce priveşte Campania de informare anti HPV. Campania de informare lansată de minister, in data de 14 iunie 2009, este derulată, exclusiv, cu fonduri de la firmele producătoare ale vaccinurilor anti-HPV. Cele doua societati producatoare ale vaccinului au contractat o firma de publicitate care deruleaza campania de informare, sub coordonarea metodologică a unui Comitet de coordonare numit prin Ordin de ministru.  Fundatia Renasterea face parte din acest comitet alături de reprezentanti ai Ministerului Educatiei, OMS, UNICEF, UNOPA, jurnalisti, medici şi profesori de specialitate, precum si reprezentanţi ai Patriarhiei Române etc. Comitetul este for consultativ, numit prin ordin de ministru, iar pentru activitatea sa nu este plătit. Rolul său este acela de a stabili direcţiile strategice ale campaniei de vaccinare.” Adică, spune MS, campania de vaccinare se va derula indiferent de rezultatele campaniei de informare. Către finalul comunicatului se precizează totuși că evaluarea campaniei de informare se va face pe baza unui sondaj de opinie care va arăta daca vaccinarea este sau nu oportună. Dar punem pariu că va fi. Pe leafa lui Bazac pe doi ani plus jumătatea din sponsorizările primate de doamna Geoană de la GSK. Și, probabil, în viitorul apropiat și de la Merk. Că ministrul Bazac minte cu nerușinare prin vocea purtătorului de cuvânt este aproape evident. Pentru că deși declară că firmele producătoare ale vaccinurilor finațează campania, MS mobilizează importante resurse umane plătite din bani publici pentru a deveni agenți de vânzări ai celor două companii. Ca și cum ministerul ar fi moștenirea domnului Bazac de la mama domniei sale, cu care face ce vrea.

Medicii de familie, agenți de marketing ai firmei GSK

În țară, campania de informare finanțată de cei doi producători, respectiv GSK și Merk se derulează exclusiv pe spesele statului român. Medicii de familie sunt convocați pe bază de tabel la Direcțiile de Sănătate Publică județene, unde primesc instructaje care vizează conținutul informațional ce trebuie diseminat în școli. Ore întregi medicii de familie își abandonează pacienții pentru a participa la aceste orgii informaționale care au un sigur subiect. Vaccinul anti HPV este prezentat ca soluția miraculoasă. Medicii sunt apoi instruiți în materiale ajutătoare cu caracter imperativ emanate de la așa zisul Centrul Național de Informare pentru Prevenirea Cancerului de Col Uterin, ÎN FAPT UN BANAL SITE! Care site le ordonă medicilor să ia parte la ședințele cu părinții pe care toate școlile le vor organiza în perioada 16septembrie-5 octombrie 2009. Culmea nesimțirii, medicii de familie și profesorii diriginți de la clasele IV-VII sunt obligați să organizeze un calendar al ședințelor cu părinții și să-l transmită la DSP-urile județene până la data de 15 septembrie. La ședințe se vor distribui părinților materiale informative pline de minciuni și exagerări care au ca scop propagarea unei stări de panică și inducerea ideii false că vaccinul este singura modalitate de a scăpa de cancerul care amenință 80% din populația feminină a țării! Materiale care fac de fapt campanie de publicitate pentru vaccinare sunt editate de Ministerul Sănătății și cel al Educației. Sunt prezente de asemenea siglele fundației Renașterea, care susține că nu are nicio implicare în proiect, și sigla acelui site pompos numit Centru Național. Nicăieri nu apare sigla producătorilor de vaccin și nicăieri nu se specifică faptul că această campanie ar fi finanțată de aceste două firme. Oricum ar da-o, cele două ministere sunt implicate într-o campanie de promovare a intereselor comerciale a două firme fapt interzis de lege. Iar populația este alarmată cu informații false sau neverificate despre o maladie pentru a accepta un leac discutabil și cu efecte dintre cele mai ciudate. Bomboana pe colivă este faptul că medii de familie primesc pentru deplasarea la aceste ședințe cu părinții o sumă de până la 50 de lei pentru decontarea transportului. În materialele distribuite lor prin ASP, medicii au găsit un formular de ordin de deplasare și un plic pe care este imprimată adresa unde deconturile trebuie să ajungă. Este vorba de o căsuță poștală închiriată de firma Momentum EMC SRL București, companie controlată de o firmă olandeză și administrată de celebrul Bogdan Enoiu. Oare cum va deconta Momentum EMC banii ce vor fi trimiși medicilor pe baza acestor ordine de deplasare, câtă vreme ei nu sunt angajații societății și, prin urmare, nu li se pot plăti deplasari? Vorbim de o sumă considerabilă dacă luăm în calcul faptul că în România există circa 11.000 de medici de familie pe care, măcar teoretic, Ministerul Sănătății îi va băga cu japca în această campanie. Iar când o astfel de finanțare se derulează sub sigla unor ministere, parcă ceva nu e în regulă.

Minsterul lui Bazac pune batista pe țambal

Nu putem încheia acest material excepțional fără a publica întrebările adresate de GSE Ministerului Sănătății, întrebări la care de aproape o lună de zile nu am primit niciun răspuns. Conținutul întrebărilor explică, credem noi, tăcerea adâncă a ministrului Bazac, pe care-l vom acționa în judecată. Sperăm, naivii de noi, că justiția îl va oblige să ne răspundă.

Buna ziua

In urma discutiei telefonice va precizez ca sunt interesat de urmatoarele informatii de interes public legate de campania nationala de informare pentru prevenirea cancerului de col uterin prin vaccinarea anti-HPV:

- Care este bugetul acestei campanii si cum este el distribuit?
- Care este relatia contractuala dintre minister si fundatia Renasterea pentru Educatie, Sanatate si Cultura in cadrul acestei campanii? In cazul in care exista o relatie contractuala va rugam sa ne puneti la dispozitie copii dupa documentele care reglementeaza aceasta relatie(copii contract, situatia platilor, modul de selectare al acestui partener)
- Care este relatia contractuala dintre Ministerul Sanatatii si SC Momentum EMC SRL, compania care se ocupa de publicitatea proiectului? Daca exista o astfel de relatie solicitam acelasi tip de documente ca la punctul de mai sus.
- Care sunt atributiile medicilor de familie in cadrul acestui proiect si care este implicarea Directiilor Judetene de Sanatate Publica
- Care este rolul  Ministerului Educatiei, Cercetarii si Inovarii in cadrul campaniei si care este contributia financiara a acestei institutii
- Care este contributia MS la campania derulata de fundatia Renasterea in perioada martie-decembrie 2008cu ajutorul centrului mobil de diagnosticare? Este acest centru autorizat de MS pentru efectuarea de analize pentru depistarea cancerului de col uterin si a celui de san? Daca da dorim o copie a acestei autorizatii.
- Are MS vreun contract de achizitie cu firma GlaxoSmithKline pentru furnizarea  vaccinului CERVARIX destinat combaterii cancerului de col uterin? Daca da dorim o copie a acestui contract si o situatie a platilor.
Sunt de acord sa suport contravaloarea expeditiei si taxele de fotocopiere.
Va multumesc pentru colaborare.
Cu stima,
Mihai Enciu
Gazeta de Sud Est

O afacere de 23 de milioane de euro!

În anul 2008, pe final de mandat, fostul ministru al sănătății, Eugen Nicolaescu, a demarat un program național de vaccinare împotriva cancerului de col uterin. Statistica, chipurile, a stat la baza acestei decizii. O statistică alarmantă care spune că România este pe primul loc în Europa în ceea ce privește mortalitate care are drept cauză cancerul de col. Adică nu Albania, Bulgaria sau alte țări europene aflate mult în urma României ca nivel de igienă și civilizație. Și dacă statistica spune  că 6 persoane mor zilnic din cauza cancerului de col, este musai că statul trebuie să se implice. Și s-a implicat, Ministerul Sănătății semnând un contract cu gigantul farmaceutic GlaxoSimthKline, producător al vaccinului Cervarix, destinat prevenirii cancerului de col uterin. Valoarea contractului, potrivit ziarelor vremii, se ridica la suma de 23 de milioane de euro. Ministrul Nicolaescu declara în noiembrie 2008 că vor fi vaccinate 110.000 de fetițe cu vârste între 9 și 11 ani și că pentru această campanie au fost contractate 330.000 de doze de vaccin, necesare celor trei serii de vaccinări ce urmau să se deruleze în decurs de 6 luni. Un calcul simplu ne arată că prețul unei doze de vaccin Cervarix se ridică la suma de aproximativ 69 de euro. Asta înseamnă că pentru un singur pacient care este obligat să primească 3 doze ca vaccinul să fie eficient valoare tratamentului este de 207 euro. Specialiștii și studiile Agenției Europene a Medicamentelor indică faptul că vaccinul ar putea fi eficient pentru paciente cuprinse în segmentul de vârstă 10-25 de ani. Domnul Nicolaescu a introdus în program fetițe începând cu vârsta de 9 ani. De ce? Simplu! Ca să crească numărul de doze pe care statul urma să le achiziționeze. Ulterior, complementar acestei manevre, presa de specialitate și nu numai a fost intoxicată cu articole care arătau că niște cercetători columbieni ar fi descoperit că vaccinul este eficient și la persoanele trecute de 25 de ani. Adică până pe la vreo 40 de ani. Adică, pe românește spus, cu cât mai mulți posibili cobai, cu atât mai bine.

După 20 de ani urma să mai vorbim

Comisia Europeană a acordat o autorizație de introducere pe piață pentru Cervarix la data de 20 septembrie 2007. Imunizarea oferită de vaccin este cuantificabilă în timp, după ce persoanele vaccinate vor ajunge la maturitate și se va putea vedea care este nivelul de protecție oferit de vaccin. Ca orice boală cu transmitere sexuală, cancerul de col poate fi combătut prin igienă bună și folosirea prezervativelor, metode de prevenire verificate în timp. De ce a fost necesară introducerea unei campanii naționale de vaccinare cu un vaccin insuficient testat și care nu poate fi evaluat din punct de vedere al eficienței? La întrebarea aceasta răspunsul îl regăsim în conturile unor politicieni care s-au aflat și se află în fruntea bucatelor. Datele financiare ale afacerii nășite de Nicolaescu se prezintă cam așa: ministerul sănătății a decis achiziționarea a 330.000 de doze pentru care ar urma să se plătească companiei GSK suma de 23 de milioane de euro. Numai că la sfârșitul lui decembrie 2008, doar 2,57% din paciente au fost de acord să se vaccineze. Refuzul justificat al părinților de a-și vaccina copiii cu un produs insuficient testat a îmbrăcat forme diferite, începând cu înjurături de mamă pe Internet la adresa guvernului PNL și terminând cu diverse campanii anti-vaccinare derulate în diferite județe. Ceea ce se prefigura a fi un mare tun s-a dovedit un fiasco, pentru că populația nu s-a lăsat prostită de mesajele alarmiste ale guvernului și de statisticile umflate publicate de mai toată presa din România. Așa că, finalul guvernării PNL a găsit Ministerul Sănătății cu debaraua plină de Cervarix, un vaccin pe care nu-l voia nimeni dar care trebuia plătit.  În mod normal, afacerea trebuia încheiată aici, mai ales că, tot Nicolaescu declara asta, compania GSK urma să primească retur dozele neutilizate iar statul urma să plătească doar ce a folosit. Foamea de bani a noilor guvernanți a fost însă mai mare. Iar golănia a continuat în forme ceva mai rafinate.

Bazaconiile ministrului Bazac

“Cancerul nu alege. Însă noi putem alege să prevenim”. Declarația politică aparține noului ministru al sănătății, pesedistul Ion Bazac, până mai ieri dealer de Ferrari pentru România. Domnia sa a rostit această alocuțiune adâncă luna trecută, în cadrul conferinței “Cancerul, de la prevenție la paleație”. Mai exact, domnul ministru s-a exprimat în cadrul unei secțiuni ale acestei conferințe moderate de Mihaela Geoană, soția președintelui PSD Mircea Geoană și președinta fundației “Renasterea pentru Educație, Sănătate și Cultură”. Ce treabă are doamna Geoană, de profesie arhitect, cu depistarea cancerului, vom dezvălui mai la vale. Deocamdată trebuie să reținem că manifestarea, declarațiile și personajele implicate au reprezentat semnalul că afacerea Cervarix nu s-a încheiat încă. Și că noua putere dorește cu orice preț să continue programul început de Nicolaescu și guvernul PNL. Așa că noul patron al sănătății publice a anunțat de urgență că va pune la bătaie circa 2 milioane de euro pentru programe de screening(analize) în vederea depistării cancerului de col și a celui de sân. Coincidență sau nu, Fundația Renașterea   se luptă de vreo 8 ani, cu ajutorul unor sponsori generoși, măcar cu una din aceste două boli, respectiv cancerul de sân. Către col a coborât nivelul preocupării mai de curând, când băieții de la PSD au înțeles importanța socială a fenomenului. Că doamna Geoană s-a axat până prin 2008 pe tipărirea de pliante pe banii Loteriei Naționale și pe a ocupa cu chirie modică un spațiu al RAPPS, asta nu este un impediment. Pentru că din martie 2008 doamna Geoană nu mai luptă contra cancerului doar iluminând clădirile în roz cu doamnele Copos și Năstase, ci și cu ajutorul unui centru mobil de diagnosticare a cancerului de sân. Finanțat, printre alții, și de filantropii de la GlaxoSmithKline, băieții cu vaccinul nedecontat. Închidem paranteza și continuăm  cu dezvăluiri din debaraua Ministerului Sănătății, plină ochi de secrete de sat.

Cum s-a colorat cancerul în roșu PSD?

Pus pe treabă, Bazac a înființat un comitet de sprijin al oamenilor muncii în favoarea vaccinului GSK și un Centru Național de Informare pentru Prevenirea Cancerului de Col Uterin. Nu vă gândiți că Centrul ăsta o fi vreo instituție sofisticată, cu specialiști și tot tacâmul. E un banal site doldora de materiale informative și de sigle. Printre sigle regăsim 3 de importanță națională. Este vorba de Ministerul Sănătății, Ministerul Educației și Fundația Renașterea. Materialele campaniei de informare sunt pe alocuri horror. Cităm la întâmplare:” Până la 80% dintre femei se vor infecta cu HPV de-a lungul vieții, iar 50 % dintre acestea cu tulpini care ar putea produce cancer de col uterin.” Sau: Vaccinarea poate împiedica apariția a cel puțin 70% din cazurile de cancer de col uterin. Am spicuit din broșura destinată părinților, care colcăie de informații alarmiste și pe alocuri false și care are un singur scop. Și anume să determine părinții să accepte vaccinarea. Nu există nici un fel de sfaturi practice pentru prevenire sau alte informații de acest gen. Deci, rezumând cumva, Bazac nu a demarat o campanie de informare, ci una de publicitate. Care promovează un produs despre a cărui eficiență nu se poate discuta decât teoretic. Materialele campaniei sunt colorate în roșu iar primii destinatari au fost medicii de familie. Pe care Bazac declarase că-i va coopta în program și-i va remunera corespunzător pentru a convinge părinții să-și vaccineze copiii. Ce rol joacă însă medicii de familie în această cacealma jucată pe cartea companiei GlaxoSmithKline de chiar Ministerul Sănătății, în numărul viitor.

Guvernul Boc a emis pe 30 iunie o Ordonanta de Urgență prin care încearcă să oprească comerțul la negru cu grâu și pâine. Potrivit noilor reglementari TIR-urile prinse în trafic că transportă grâu sau pâine fără acte de proveniență sunt confiscate direct de către inspectorii ANAF și polițiști. Guvernul a luat această măsură pentru că piața neagră a comerțului cu grâu a depășit 50% din totalul tranzacțiilor cu cereale din România. Președintele Agrostar, Stefan Nicolae susține că pierderile anuale la bugetul de stat provocate de comertul ilicit cu cereale se ridică la 2 miliarde de euro.

Măsuri inutile

Guvernul a emis în 30 iunie Ordonanta de Urgență 93 care prevede că transporturile de cereale care nu au acte în regulă sunt confiscate cu tot cu mijloacele de transport. În aceeași ordonanță se prevede că și produsele de panificație (cum ar fi pâinea, n.red.) sunt confiscate dacă transportul nu este însoțit de actele doveditoare. “Transportul în scop comercial al cerealelor sau al produselor de panificație, neînsoțite de documentele prevăzute de lege care să justifice proveniența licită a acestora este amendat cu 3.000-5.000 de lei și confiscarea mărfii și mijlocului de trasport marfă utilizat în acest scop”, se arată în Ordonanța de Urgență a Guvernului. Guvernul argumenteaza aceasta decizie menționând că fenomenul comercializării la negru a cerealor a luat amploare în special în perioada de vară. “În perioada campaniei de vară se amplifică activitatile ilicite în care sunt implicați operatorii economici care se ocupă cu comercializarea și transportul cerealelor, fiind momentul în care se creează stocuri ilicite de cereale ce ulterior sunt utilizate pentru tranzacții comerciale sau producția de panificație neînregistrată”, se menționează în preambulul ordonanței publicate în Monitorul Oficial, pe 1 iunie.

Polițiștii își iau 15% prima din ce confiscă

Pentru a pune în aplicare prevederile guvernamentale s-au creat echipe mixte de polițiști și inspectori ai Agentiei Naționale de Administrare Fiscală. În ordonanță se mai prevede că 15% din valoarea cerealelor și autovehiculelor confiscate urmează să fie utilizate drept premii pentru inspectorii ANAF și polițiști. Restul sumelor rezultate din valorificarea bunurilor intră la bugetul de stat. Oficial, băieții deștepți de pe piața grâului au 40%, neoficial piața neagră depășește 50%. Piața neagră a tranzacțiilor cu cereale, în special grâu, reprezintă aproximativ jumătate din piața din România. Într-un raport preliminar realizat de Consiliul Concurenței la începutul anului se arată că vânzările ilicite de grâu din România sunt de 40% din totalul de tranzacții.

Piața cerealelor – 50% contrabandă
“Din informaţiile primite de la participanţii la piaţă, reiese existenţa unei pieţe negre, respectiv a tranzacţiilor nefiscalizate (pentru care nu se plăteşte TVA sau alte taxe şi impozite). Aceiaşi participanţi estimează nivelul acestei pieţe la aproximativ 40% din totalul tranzacţiilor, ceea ce conduce la pierderi semnificative generate bugetului de stat şi la dezavantaje competitive create participanţilor corecţi”, se arată în raportul Consiliului Concurenței.
Președintele Federației Naționale a Sindicatelor din Agricultură, Agrostar, Stefan Nicolae susține că piața neagră reprezintă chiar 50% și că acest fenomen persistă de ani de zile. “Este una din problemele cele mai importante pe care le avem noi. Este un fenomen care continuă de ani de zile pentru că autoritățile nu iau masuri”, a declarat Nicolae Ștefan. Unul din factorii favorizanți ai acestui fenomen este în opinia lui Ștefan Nicolae și faptul că în țara noastră nivelul TVA-ului, de 19%, este mare pentru vanzătorii individuali. “În toate țările UE nivelul de impozitare nu depășește 5%. Astfel că sigur că se încurajează și comerțul la negru cu grâu”, mai spune președintele Agrostar. Potrivit acestuia pagubele produse la bugetul de stat prin neplata taxelor se ridica anual la suma de 2 miliarde de euro.(preluare Hotnews.ro)

În Ialomița s-au aplicat 18 amenzi

Că măsurile introduce de guvern sunt ineficiente o demonstrează situația aplicării ordonanței în Ialomița. În perioada 3-15 iulie 2009, comisarii Gărzii Financiare au reușit să verifice în cadrul operațiunii “Cărăușul” 530 de mașini aflate în trafic. Controalele s-au soldat cu aplicarea a 18 amenzi și confiscarea a 177 de tone de grâu și a circa 5 tone de rapiță. Amenzile aplicate de comisari s/au ridicat la valoarea de 67.000 de lei. La acțiunea inițiată de guvern au participat toți comisarii Gărzii Financiare, care au fost nevoiți să lase la o parte alte sectoare de activitate care se cereau controlate. În ciuda acestei mobilizări, rezultatele nu sunt spectaculoase. Și nici nu aveau cum să fie câtă vreme legislația în domeniul agriculturii este proastă, incompletă și oferă multe portițe evazioniștilor.

Evaziune fiscală cu Legea în mână!

Estimările specialiștilor din cadrul GF Ialomița arată că circa 40 % din suprafața totală de teren agricol din județ este exploată în regim individual iar producția aferentă este nefiscalizată. Potrivit Codului Fiscal, sunt supuse controlului și impozitării doar societățile comerciale și asociațiile agricole înființate în baza Legii 36. Persoanele fizice autorizate care țin evidență contabilă în partidă simplă sunt neimpozitate. În ciuda faptului că guvernul a scos organele de control în stradă, verificările sunt ineficiente și inutile tocmai grație golurilor din legislație. Avizele de însoțire a mărfii nu se mai emit de Ministerul de Finanțe, fapt ce le face ușor de falsificat. Parctic, aceste documente pot fi scrise cu pixul pe o hârtie, fapt ce face ca un transport ilicit să devină legal. Filiera traficului cu cereale pleacă din câmp, unde samsarii achiziționează marfă pe bază de borderouri de achiziție de la persoane fizice. Samsarii nu au nicio problemă în a cumpăra marfă la negru, câtă vreme avizele de însoțirea mărfii se fac pe genunchi, nefiind documente cu regim special. Marfa astfel colectată se expediază apoi către firme recent înființate, care potrivit aceluiași cod fiscal depun situații financiare după patru luni de la înființare. Dacă firma este înființată în iunie este obligată să depună declarații abia în octombrie, timp în care se poate încărca cu obligații de plată de sute de miliarde. Asta se întâmplă la colectarea de TVA , taxa pe care cumpărătorul final din Portul Constanța o deduce, iar intermediarul care a colectat-o nu o plătește, firma fiind desființată sau abandonată pur și simplu după finalizarea campaniei agricole. De regulă aceste firme de tip bidon nu au sedii declarate corect și nu au nici un fel de patrimoniu, prejudiciul neputând fi recuperat.

Statul refuză să ia măsuri eficiente

Deși evaziunea fiscală în agricultură a ajuns fenomen, statul refuza să introducă un set de măsuri simple care ar diminua considerabil fenomenul. Specialiștii din cadrul GF Ialomița sunt de părere că taxarea inversă a TVA ar fi o măsură ușor de introdus, care și-a dovedit eficiența la combaterea evaziunii fiscale din domeniul comerțului cu fier vechi. Parctic, prin taxare invesră TVA ar fi plătită de cumpărătorul final, intermediarii încasând la vânzarea cerealelor prețul din factură fără TVA. O altă măsură utilă ar fi reintroducerea avizelor de expediție cu regim special, fapt ce ar face mai ușoară urmărirea transporturilor pe baza unor documente cu regim special. Scurtarea termenelor de depunere a declarațiilor fiscale de la 3 luni la o lună ar fi o altă măsură care ar împiedica firmele să acumuleze restanțe mari la plata TVA, activitățile ilicite putând fi depistate operativ și stopate la timp. În absența acestor măsuri, scoaterea comisarilor din Garda Financiară în stradă este doar o măsură propagandistică, inutilă și costisitoare. Deși măsurile enunțate de finanțiști sunt simple și ușor de aplicat, statul nu se grăbește să le introducă. Asta ar putea duce pe oricine cu gândul la finanțarea politicienilor din vârful statului de către filiere de trafic de cereale care obțin profituri anuale de miliarde de euro. Un exemplu concret de operațiuni frauduloase cu cereale demonstrează cât de permisivă este legislația, ce poate fi penetrată chiar și de o firmă aflată în insolvență!

Tun italienesc cu o firmă aflată în faliment!

Afacerea a fost descoperită de comisarii GF Ialomița și are un prejudiciul de circa 3 milioane de euro. Pe post de bidon se regăsește firma Romviv Invest SRL, cu sediul în județul Giurgiu. Înființată în octombrie 2006, societatea a livrat cereale pentru un număr de circa 88 de societăți comerciale. Printre ele s-a aflat și Romgrain SRL Slobozia, care a înregistrat în evidențele contabile 16 facturi emise de către firma din Giurgiu, aferente unei cantități de 2851 de tone de cereale. Firma din Giurgiu nu a depus declarații fiscale de la înființare, nu are sediu valabil și mandatul administratorului este expirat. Numai din afacerile cu cereale prejudiciul adus statului se ridică la 67 de miliarde diferențe la impozitul pe profit și 60 de miliarde din TVA. Cum a putut funcționa această firmă mai bine de un an fără să fie deranjată de organele fiscale este greu de spus. Situați este la fel de ciudată și în ceea ce privește firma din Slobozia implicată în afacere. Romgrain SRL are ca obiect de activitate comerțul cu cereale, a fost înființată în iunie 2007, are un capital social de 2 milioane de lei și este controlată de acționarul unic Nolo Achile, cetățean italian. Evidențele de la Ministerul Finanțelor arată că în numai un an firma a acumulat datorii de circa 13 miliarde de lei, aflându-se din 2009 în procedură de insolvență. Dacă afacerea cu firma din Giurgiu ar fi ieșit, probabil că statul ar fi contabilizat o gaură de câteva zeci de miliarde de o firmă aflată, cică, sub control judiciar! Ceea ce era de demonstrat.