Tuesday, July 22nd, 2014

În continuarea demersurilor de asanare a problemelor din unităţile administrativ teritoriale din judeţul Ialomiţa, ca prefect al judeţului am observat că suma constatată de încasat şi neîncasată la 31 decembrie 2009 este de….”. Aşa îşi începe ultimul comunicat de presă prefectul Mădălin Teculescu, un băiat nervos aflat în luptă cu banditismul din judeţ. De data această domnul prefect ridică la fileul presei două problem spinoase. Una este legată de impozitele neîncasate de autorităţile locale şi, deşi la începutul citatului vorbeşte despre o sumă, domnul prefect ne pune pe masă vreo 3 sume. Este vorba despre debitele primăriilor din rural, din urban şi de restanţele consiliului judeţean. Prefectul îşi manifestă nedumerirea cu cuvintele lui după cum urmează: “Am solicitat autorităţilor locale să prezinte cauza neîncasării rămăşiţei (poate legislaţia actuală), iar dacă nu de ce nu au fost făcute încasările când economia duduia.” Fiind evident că ne aflăm în cazul 2, şi anume că încasările nu s-au făcut când economia duduia, înţelegem că întrebarea pusă de prefect în comunicatul de presă este retorică şi ne gândim că ar putea fi cauzată de arşiţa din ultimele zile. Sau de descărcările electrice din week-end care ar fi putut afecta placa de bază a unui om normal, aşa cum îl considerăm noi pe domnul prefect. Din păcate, punctul doi al ordinei de zi din comunicat ne face să-l asemănăm mai de grabă cu Marean Vanghele, despre a cărui prostie nu ştiam că e contagioasă: “Totodată am solicitat organelor statului să ia măsuru urgente de stopare a evaziunii fiscale din agricultură pe persoană fizică”. Forţa mesajului este totală iar organele probabil că s-au râs până la lacrimi de naivitatea prefectului, care a explicat că există multe societăţi agricole cu 5000 de hectare care nu aduc venituri statului, ci unor funcţionari ai, cităm”statului degeaba”! Ce legătură or avea persoanele fizice cu societăţile care deţin 5000 de hectare şi cu evaziunea fiscală, doar mintea limpede a domnului prefect ştie dar se pare că nu vrea să ne spună şi nouă. Finalul este demn de regimul Boc, apelul prefectului încheindu-se nedecis, într-un spirit gregar şi pe alocuri populist: “Cunosc faptul că anumite structuri create în timp cu greu pot fi aduse pe calea legală, dar am încredere în funcţionarii instituţiilor statului”.  Ce elan patriotic! Ce spirit de mobilizare! Ce durere în cot trebuie să fi simţit funcţionarii statului degeaba în care Teculescu are atâta încredere nu este greu de închipuit. Nu am priceput care a fost rolul acestei comunicări mirobolante în care prefectul a transmis nimic. Dacă este ce credem noi, problema se rezolvă dor cu un repaus la pat şi comprese cu apă rece. Dacă este ce spun inamicii domnului prefect, soluţia este mult mai dureroasă. Sperăm însă să treacă doar cu nişte algocalmin.

Cu un buget făcut varză şi cu perspectiva falimentului deasupra grumazului, guvernul lui Boc se înneacă în populism şi prostie. Contaminat probabil de prostia care emană din discursurile liderilor de mucava ai opoziţiei, Boc vehiculează ca proasta-n târg ideea alimentării fondului de solidaritate cu bani obţinuţi din impozitarea cu 90% a salariilor mai mari de 8000 de lei din companiile statului. O aberaţie mai  mare nici bugetarul liberal Antonescu nu era în stare să debiteze. Fondul de solidaritate trâmbiţat de Boc la comanda lui Băsescu este o idioţenie fără margini. Este un nonsens juridic, o puşculiţă creată pentru a arunca praf în ochii fraierilor şi găselniţă stângistă care nici măcar nu vine din CAP-ul lui Ilici Iliescu, ceea ce ar fi fost cumva de înţeles. În loc să taie toate veniturile de la stat şi să le plafoneze sub salariul preşedintelui prin lege, Boc inventează donaţii care să rezolve criza de numerar a statului. Adică statul îşi donează  singur nişte bani care nu ajung în buget, cum ar trebui să ajungă taxele colectate de la contribuabili, ci într-un fond care oficial nu există. Cum însă se vor cheltui banii adunaţi din leafa lui Băsescu şi a camarilei provenite din tot spectrul politic din instituţiile publice? O să se împartă colaci la sărmani? O să crească pensia socială? O să se trimită bani de salarii la primăriile înfiinţate doar pentru a hrăni o gaşcă locală de aleşi pe bază de mici şi bere? Habar nu avem. Şi, ceea ce este mai trist, că nici Boc sau Băsescu nu au. Nu au habr şi nu au nici creier. Prostia a atins cote alarmante şi a cuprins întreg spectrul politic. Obişnuiţi să îşi cumpere voturile cu bani de la stat distribuiţi populimii şi clientelei sub formă de salarii, pensii, indemnizaţii şi alte forme de sprijin financiar, golanii de pe scena politică sunt incapabili să priceapă că statul nu poate fi la nesfârşit vacă de muls. Cum să plătească statul pensii de sute de milioane când banii strânşi din cotizaţii nu sunt puşi la treabă, ci sunt folosiţi pentru plata pensionarilor scoşi la foc automat din sistem? Cum poate statul garanta nu anume venit viitorilor pensionari câtă vreme nu există un contract între contributor şi colector care să garanteze anumite randamente ale banilor depuşi de viitorul pensionar? Logic ar fi ca statul să plafoneze contribuţiile la fondul de pensii la un anumit nivel pentru care să garanteze o pensie minimă la limita decenţei.  Pentru cei care vor pensii mari există contribuţia la fondurile private unde în baza unui contract ferm clienţii plasează bani care sunt investiţi şi oferă randamente capabile să sigure pensii mari. Abia aici putem vorbi de contributivitate şi nu la stat, unde banii sunt aruncaţi în consumul imediat. O pensie de stat plafonată ca 40-50 de milioane de lei ar fi un venit decent şi suportabil pentru buget şi ar asigura bătrâneţi decente oricui, indiferent de standardul său de viaţă. Contribuţiile la fondurile private de pensii ar asigura o creştere a posbilităţilor de finanţare a mediului de afaceri, în condiţiile în care plasamentele acestor fonduri sunt coordonate de experţi şi nu de politruci guvernamentali. Individul este singurul responsabil de bătrâneţea lui. Vrea nivel de trai imediat, se mulţumeşte cu pensia plafonată de la stat şi toacă restul de bani pe ce-i trece prin cap. Dacă vrea pensie mare, plasează banii la fondul privat. Tot ceea ce trebuie să facă statul este să reglementeze drastic activitatea fondurilor de pensii şi să le monitorizeze plasamentele. Asta ar însemna ca statul să revină la rolul său de arbitru şi să abandoneze ipostaza de actor amestecat până în gât în economie. Când golanii politici vor înţelege că statul nu este fundaţie umanitară şi nici bancă pentru afacerile smecherilor s-ar putea să avem parte de o schimbare structurală de profunzime, care să garanteze prosperitate şi şanse egale. Statul paternalist, asistenţial şi condus de idioţi botezaţi diferit dar cu aceleaşi apucături nu este în stare decât de populism şi oferă doar sărăcie. Ce-i drept, uniform distribuită.

În vreme ce guvernul Boc a intrat cu drujba în veniturile populaţiei amputând  pensiile şi salariile minuscule la un loc cu  rentele nesimţiţilor din capul ierarhiei bugetare, la Ministerul Justiţiei desfrâul este în toi. Cu doar câteva zile în urmă, Consiliul de Conducere din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor a repartizat sporuri grase pentru mahării din puşcării. Efortul bugetar necesar recompensării aberante a şefilor de penitenciare costă bugetul public peste 2 miliarde de lei vechi lunar. La rândul lor, baronii sistemului penitenciar îşi recompensează subordonaţii cu aceleaşi procent de 50% din lefuri pentru, cităm: “lucrări de excepţie şi misiuni speciale”.

Curtea de Conturi consideră sporurile nejustificate

Prin ordin de ministru, MJ s-a împărțit și sporul de 50% pentru “lucrări de excepție și misiuni speciale”  destinat, personalului din cadrul ANP. Acordarea acest gen de spor în opinia Curții de Conturi e clară: “… nu are legătură cu sfera lucrărilor de excepție sau misiunilor speciale”, „notele de fundamentare privind acordarea sporului sînt insuficient fundamentate (tautologic, dar adevărat – n.r.), nu sînt prezentate lucrările de excepție și misiunile speciale. Procedînd în acest mod, instituția își asumă riscul acordării acestui spor în mod arbitrar şi nejustificat”( Raportul Curtii de Conturi 2008). În ciuda acestor precizări, Ministrul Justiţiei a continuat să arunce cu bani în stimulente plătite arbitrar. Pe ordinea de zi a întâlnirii din 7 iunie 2010 a Consiliului de Conducere al ANP s-a aflat un punct care viza acordarea acestor sporuri. Procesul verbal de şedinţă publicat pe site-ul instituţiei relevă un fapt absolut incredibil. În vreme ce şefii se gândeau la portofelele proprii, sindicatele cereau folosirea fondului de premiere pentru reducerea datoriilor pe care ANP le are la furnizori :„Analiza propunerilor de prime lunare de excepţie sau de misiune specială de până la 50% din solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază, respectiv salariul de bază, pentru directorii şi directorii adjuncţi de unităţi şi personalul aparatului central, pentru luna mai 2010. Reprezentantii sindicatelor respectiv SNLP şi FSANP  propun ca sumele alocate pentru acordarea sporului de 50% să fie realocate pentru alte achitarea altor datorii restante şi a cheltuielilor de personal (chirii, decont transport etc.); argumentând că, criteriile avute în vedere la acordare acestui soi de spor nu sunt relevante, iar sporul în discuţie trebuie acordat doar pentru lucrări excepţionale, titulatură care in prezent nu este bine definită lăsând loc la interpretari .Domnul Ioan Băla director ANP susţine că activităţile desfăşurate de către factorii de decizie din unităţile subordonate reprezintă atribuţii de serviciu, însă este important să se aprecieze şi să se recompenseze gradul de implicare al celor cu rezultate deosebite.Informează că şi funcţiile de execuţie au fost luate în considerare pentru premiere în defavoarea altor lucrători cu funcţii de execuţie care nu mai au acces la premii”. Consiliul de Conducere al ANP-ului a deliberat şi a acordat la o prima strigare 77 bonusuri pentru clienteala aflată în unităţile din teritoriu. Pentru Slobozia au fost propuşi şi au trecut clasa următorii:

- comisar şef ANDREI DUMITRU 50%

- comisar Ovreiu Aurelian – director adjunct (economico administrativ)50% (Ovreiu este patronul bălţii de la Cosâmbeşti pe care l-am investigat cu ceva vreme în urmă. În urma investigaţiilor noastre conducerea primăriei a fost trimisă în judecată).

- comisar Rusu Marian Gabriel – împuternicit director adjunct (educaţie  şi asistenţă psihosocială) 50% din luna mai 2010 împuternicit DASDRP.

Prime date pe bază de abonament

Recompensaţi gras de şefii din Bucureşti, directorii din teritoriu şi-au recompensat la rândul lor amicii din subordine. La Slobozia, primele se acordă constant ca aceloraşi oameni, ca un fel de abonament la transportul în comun. Iată care sunt salariaţii cu stea în frunte la la Penitenciarul Slobozia:

Posesorii primelor lunare de 50% din Penitenciarul Slobozia

Ianuarie 2010

Obrejan  Maria

Rusu   Gabriel

Voiculet Catalin

Panait Marian

Jipa Adi

Musca Romeo

Dan Lucian

Dumitru Marius

Ciobanu Natalia

Mihaiescu Aristide

Hagianu Gogu

Modrea Adrian

Februarie 2010

Lista s-a repetat în proportie de 100%

Martie  2010

Rusu Gabriel

Obrejan  Maria

Panait Marian

Voiculet Catalin

Musca Romeo

Jipa Adi

Dan Lucian

Dermengiu Daniel

Geanta Adrian

Petre Marcel

Onica Luminita

Gheorghe Marian

Dumitru  Marius

Aprilie 2010

Obrejan Maria

Voiculet Catalin

Panait Marian

Musca  Romeo

Dan Lucian

Tudose Adrian

Ciobanu Natalia

Geanta Adrian

Soare Elvis

Gheorghe Marian

Parlea Catalin

Basturea Petre

Mai  2010

Obrejan  Maria

Voiculet Catalin

Panait Marian

Jipa Adi

Coman Lucica

Anghel Costel

Anghel Marian

Hagianu Gogu

Dan Valentin

Ionel Georgel

Soare Adrian

Posaceanu Marian

Comentariile făcute de “prostimea” din Penitenciarul Slobozia ne scutesc pe noi de concluzii: “Desigur, nu putem face publice din motive care ţin de securitatea naţională  lucrările de exceptie elaborate de jr. Obrejan M, Panait M, Voiculet C, Ex-psihologul Rusu G. Dar câteva întrebări putem pune:

-                  Câte procese câştigate în instantele locale pe pledoarii şi apărări cu semnătura jr.Obrejan M. a avut unitatea de la Slobozia?

-                  Efectul de boomerang social al planurilor de reinsertie a ppl gândite de psihologul Rusu G.şi transpuse în ample lucrări de excepţie  fac ca populatia penitenciarului din Slobozia să fie aproape aceiaşi?

-                  Măsurile luate şi transpuse în grandioase lucrări de excepţie deschid mai degraba pentru Panait uşa aducerii aminte – nu cumva ai fost şi în concediu, domnule, într-una din lunile în care ai încasat spor pentru lucrările de excepţie?

Sistemul politic românesc este defect și, pe cale de consecință, ineficient. Consumă mult și produce puțin spre nimic. Filtrate pe doar pe bază de prostie ca unic criteriu de selecție, organigramele partidelor politice sunt un model de cum nu trebuie să se facă o selecție de cadre. Pe toată scena politică, de la stânga la dreapta, singurele criterii de selecție sunt prostia și hoția. Cu cât un individ este mai prost și mai șantajabil, cu atât el urcă mai mult în ierarhie. Liderii partidelor sunt niște marionete manevrate de personaje mai bine sau mai prost camuflate în spatele scenei, care execută cu precizie instrucțiuni livrate la plic.

La PD-L păpușa este Emil Boc, un tip lipsit de forța necesară pentru a controla niște hiene. Păpușarul pare a fi Băsescu, însă eu aș paria pe o conjurație abilă, identificată sub formula Blaga-Videanu-Berceanu, care nu se sfiește să își manifeste pe față puterea. Incapabil de a își impune propria viziune, dacă are vreuna, Boc se acoperă de penibil fiind intens ajutat de sfătuitorii de taină. Amputarea la oală a veniturilor ca măsură de reducere a deficitului bugetar este o porcărie sinistră câtă vreme salariile bugetare nu sunt plafonate la salariul președintelui iar schemele de personal nu sunt reduse drastic. Cât de dobitoc să fi să nu pricepi asta? Boc nu poate fi atât de dobitoc, este clar până și pentru criticii săi. Este doar incapabil să bată cu pumnul în masă și să își impună punctul de vedere în fața unor golani interesați în debarcarea sa și ruperea partidului de la remorca lui Băsescu.

La PNL marioneta se cheamă Crin Antonescu. Un bugetar consacrat aterizat în fruntea unui partid de afaceriști este combinația perfectă. Sărac lipit și plin de rumeguș în discurs, Antonescu executa partitura lui Patriciu. Parțial, că omul nu prea înțelege ce e cu statul minimal, care în viziunea sponsorului ar trebui redus la dimensiunea unui punct. Falanga autodeclarată de dreapta a unui partid de stânga, am numit aici PSD aripa Ilici, PNL critică din toate pozițiile guvernul. Vorbește de austeritate și reducerea cheltuielilor statului cu vocea unui fost ministru care mergea la nuntă cu elicopterul de la MI! Frumos, nu? Campionii pomenilor sociale din vremea în care creditul făcea economia să duduie cu montorul la ralanti vorbesc acum despre ceea ce ei nu au făcut vreme de patru ani: reducerea numărului de bugetari, ajustarea pensiilor la nivelul la care să poată fi și plătite sau eficientizarea serviciilor publice. Pe alocuri echipa de lătrăi intră în contradicție cu Nașul Patriciu și nu pentru că ar avea viziuni diferite, ci pentru că mentorul le vorbește într-un limbaj necunoscut multora dintre ei. Cum să priceapă Atanasiu avantajul speculațiilor pe curs în piețele emergente?

La PSD situația este mai complicată. Aripa Năstase-Ponta, adică păpușarul și marioneta este la putere. Dar partidul are și o fracțiune de opoziție, deși  cam ciungă momentan. În sensul că păpușarul consacrat, Ion Iliescu, a cam rămas temporar fără marionetă. Micul Titulescu vorbește apăsat despre măsuri aberante și mângâie sărăcimea pe creștet. Impozitarea progresivă este calul lor de bătaie. Vor să ia mai mult de la bogați, pentru că oricum bogații lor nu plătesc impozite pentru simplul motiv că nu taie facturi. Inventatorii sistemului de ajutoare sociale distribuite după principiul “dați câte unul să ajungă la toți” visează cu ochii deschiși valuri de nemulțumire populară care să-i aducă la guvernare. Consolidarea statului asistențial care cumpără voturi la capul gol cu ulei și zahăr și arendarea județelor unor baroni locali  dispuși să plătească tributul sultanului Năstase este tot ceea ce își doresc. Și nici nu poți să-i condamni prea tare, că altceva nu au avut de unde deprinde.

Cam așa arată o descriere sumară a sistemului politic românesc. Nu l-am inclus aici pe Dictatorul Băsescu, și el o biată marionetă cu grade de libertate reduse dar lipsit de miza viitoarelor alegeri. Așa se explică rarele derapaje către normalitate din discursul său, înăbușite rapid de presa de trust responsabilă cu zgomotul. Nu există proiect, nu există leadership, nu avem perspective. Avem doar obiective trasate ferm de la un centru de comandă pe care marionetele naționale din România sau de aiurea trebuie să le execute prompt. Cearta dintre ele este doar decor pentru privitori care au misiunea de a valida prin vot ceea ce alții au ales pentru ei.

Este clar, nici hoţia nu mai este ce era odată. Cel puţin în Ialomiţa, fenomenul atât de drag politicienilor se află în scădere calitativă şi cantitativă. Iar dacă în instituţiile publice din Slobozia se mai fură cât de cât cu metodă, în mediul rural jaful şi şmenul au atins cote de ridicol strigătoare la cer. Dacă altă dată Ialomiţa ţinea capul de afiş în presa centrală cu tunuri senzaţionale executate de capii judeţeni şi de care GSE scria cu maxim succes, în aceste zile de răstrişte suntem nevoiţi să ne mulţumim cu nimicuri. Un astfel de nimic a adus judeţul nostru în gura presei centrale nu cu mult timp în urmă. Viceprimarul comunei Miloşeşti, liberalul Nelu Chiţoiu, a fost prins la furat de poliţistul din comună. Ştirea ar fi fost senzaţională dacă furtul ar fi fost unul consistent. Era însă vorba doar de nişte banali stâlpi metalici folosiţi în construcţii, pe care vicele i-a săltat ca tolomacul din curtea primăriei. Cel puţin aşa zice el. Povestea pe care o dezvoltăm în cele ce urmează nu este despre corupţie. Nici măcar despre hoţie. Este despre prostia în stare pură şi solidaritatea neaşteptată dintre urmaşii lui Brătianu şi cei ai lui Păcală în jurul unei găinării de râs. Sau de plâns.

O ştire care refuză să moară

Regula şi practica spun că o ştire crapă imediat după ce peste ea trec vreo 24 de ore. Publicul o gustă, se amuză sau se enervează după caz şi apoi o uită. Ştirea cu Nelu Liberalul, hoţul de popi din Miloşeşti, ar fi avut probabil aceeaşi soartă. Un tur de forţă la TV, câteva notiţe prin presa locală şi ceva comentarii despre prostie la o cafea făcute de avizaţi ar fi fost tot ce putea genera o astfel de ştire. Şi doar atât a generat până când pe ordinea de zi a şedinţei consiliului local a aterizat un proiect de hotărâre care viza demiterea vicelui Nelu, cercetat de poliţie pentru furt. Subiectul a fost strecurat pe agenda consilierilor locali de o adresă a prefectului Teculescu. Care cerea edililor să ia în discuţie oportunitatea punerii pe liber a lui Nelu Chiţoiu ca efect direct al furtului petrecut în dimineaţa zilei de 8 aprilie 2010. Întruniţi în conclav, cei 11consilieri locali au respins cerinţa primarului. Aşa am ajuns pe urmele acestei ştiri pe care la momentul producerii ei o consideram banală. Nu era deloc aşa, mica noastră expediţie la Miloşeşti soldându-se cu dezvăluiri inedite.

Primarul Zeca, un om cu memorie

Cu primarul comunei Miloşeşti ne-am întâlnit la o cafea. Pe care am plătit-o noi, ca să nu iasă vorbe. L-am întrebat care-i baiul cu vicele Nelu, care să dădea prigonit pe la partid. Primarul ne-a explicat totul dintr-o suflare. Aşa am aflat despre hod-up-ul viceprimarului de la cea mai bună sursă şi anume adversarul său politic: “La 4 dimineaţă maşina lui era în curtea primăriei. Poliţiştii erau în alertă pentru furtul acela de la Însurăţei. Când au trecut pe lângă primărie au văzut o umbră în curte şi o maşină cu farurile stinse la poartă. Portbagajul era plin cu ţevi metalice. L-au întrebat ce este cu ele şi dacă ştie cineva ce e cu acele ţevi. M-au sunat pe mine şi m-au întrebat dacă ştiu ceva. Le-am spus că nu ştiu, dar că mi se pare suspect că le cară la ora asta. Dacă era ceva curat le căra ziua cu o căruţă, ceva. Ţevile erau ale firmei care lucrează la extinderea primăriei, Sinclaire Ploieşti. L-am sunat pe patron care mi-a spus că nici el şi nici vreun angajat al firmei nu ştiau ceva despre ţevi şi că nu le dăduseră ei. Ţevile erau nişte popi de metal care susţineau placa de la tavan turnată cu câteva zile în urmă. Şeful de post îl lăsase să ducă ţevile acasă, fără să îşi pună problema că le-ar fi furat. Înainte de Paște stabilisem ca paza la primărie să fie permanentă şi să nu mai facă de permanenţă salariaţi ai primăriei, ci cei de la ajutor social pe care-i foloseam la pază. Am sunat la primărie şi i-am întrebat pe funcţionari de ce nu am avut paznici permanenţi aşa cum am dat dispoziţie. Mi-au spus că se opusese vicele şi că abia din seara aia (9 aprilie) urmau să intre la pază cei de la 416. Au venit de la poliţia judeţeană şi cei de la firmă şi au constat că se furaseră 63 de stâlpi, care fuseseră cofraţi să ţină tavanul. Se furaseră din diverse locuri ca să nu rămână placa fără susţinere. Poliţistul a spus că vicele adusese cu maşina la postul de poliţie doar 6 stâlpi. Patronul şi angajaţii au constatat că deşi toţi stâlpii au fost montaţi din seara precedentă, dimineaţă lipseau 63. Dosarul penal este în cercetare la poliţie. În şedinţa de săptămâna trecută a CL am propus schimbarea din funcţie a viceprimarului pe motiv că nu-şi îndeplineşte atribuţiile delegate. Mai exact atribuţiile în domeniul pazei şi ordinii, pe care i le-am delegat la începutul mandatului. Doar 4 consilieri au votat pentru demitere şi propunerea a căzut”. Era o poveste frumoasă, dar doar o poveste. Aşa că am simţit nevoia să vorbim cu Nelu. Să-l provocăm la un dialog sincer pe, poate, cel mai fraier hoţ din istoria recentă a ţărişoarei.

Cu vicele Nelu despre hoţie. Şi prostie.

Nelu Chiţoiu este liberal. Adică membru PNL cu acte în regulă, cu butiqe, teren şi Passat ca orice exponent al clasei de mijloc. Dacă Patriciu ar fi activat la Miloşeşti ar fi fost exact ca el. Poate ceva mai orientat, pentru că în timp ce Patriciu a pus-o cu Petromidia şi a intrat în galeria marilor tunari ai ţării, bietul Nelu s-a mulţumit cu nişte popi. Care culmea, nici măcar nu fuseseră săltaţi de la stat, ci de la privat. O altă contradicţie ideologică flagrantă căci, potrivit doctrinei, PNL susţine mediul privat, nu-l pradă noaptea cu Passat-ul! Dialogul cu Nelu s-a legat destul de uşor, într-un birou de protocol neafectat de lucrările de extindere a sediului primăriei. Relaxat şi zâmbitor, vicele Nelu ne-a expus versiunea lui cursiv şi articulat. Atât de articulat cât i-a permis privata de drept absolvită de curând la Bucureşti.

Aicea lângă gard

Aşa exprimă plastic vicele Nelu descrierea locului faptei. Scena se petrecea într-o dimineaţă pe la 4, când Nelu umbla ca orbetele pe străzi. Cu Passat-ul. Popii, adică stâlpii metalici, erau lângă poarta larg deschisă a primăriei. Nelu i-a văzut şi, de frica hoţilor, i-a urcat în portbagaj.

-         Dimineaţa, pe la 4, mă întorceam acasă şi am oprit în faţa primăriei şi nu văd o greşeală a mea. Bineînţeles că pot verifica oricând ce este sau aşa. Şi am văzut cele şase ţevi lângă gard aicea. Am rămas şi eu surprins. Acum de ce să nu recunosc, le-am luat, le-am pus în maşină şi pe urmă şeful de post cu ajutorul au trecut pe lângă maşina mea deci, bineînţeles că o cunoşteau şi n-au oprit. Eu m-am dat jos din maşină şi pe urmă deci au văzut că au trecut pe lângă mine. Maşina era oprită în faţa primăriei, deci nicidecum cum au zis că au alergat după mine cu maşina

-         Şi ţevile unde le-aţi găsit?

-         Lângă gard, aicea.

-         Lângă gardul primăriei?

-         Da. Şi le-am luat, le-am pus în maşină foarte bine deci eu dimineaţa puteam să spun… adică nu puteam să spun. Acum nu erau ţevile de la primărie, era de la firma respectivă. Eu dimineaţă urma să vorbesc cu patronul respectiv şi să-i aduc la cunoştinţă. Între timp şeful de post fiind foarte agitat pe mine că de fiecare dată noi nu că nu ne-am înţeles am fost buni prieteni până la un moment dat pe urmă nu prea suntem pe aceeaşi undă.

-         Dumneavoastră aţi luat cele 6 ţevi acasă că vă trebuiau sau să nu le fure altcineva?

-         Nu, eu practic le-am luat că putea să le ia altcineva. Eu dimineaţă le aduceam înapoi…

-         Dar erau în interiorul curţii sau în exterior?

-         Lângă porţile de la intrare. Porţile erau deschise şi….

-         Nu erau muncitori?

-         Nu. Nu era nici paza. Paza fusese noaptea, au plecat, dimineaţa nu ştiu la cât plecau ei. La 4 cred că plecau.

De fapt, Nelu ştia exact ce şi cum cu paza comunală, că el o coordona. Deşi primarul dăduse dispoziţie ca primăria să fie pazită de doi asistaţi angajaţi la pază, Nelu a omis vreo două zile să duce ordinul la îndeplinire. Deci, Nelu gândea cu premeditare.

Deci şi eu am rămas suprins atunci că domnul şef de post a zis că la ora 4 bineînţeles că a fost la culmea”.

Vorbe meşteşugite! Nelu încerca să ne spună forţându-şi la maxim vocabularul că şeful de post ştia la ora 4 câţi stâlpi se furaseră. Sau aşa credem noi suspectându-l pe domnul vice de inteligenţă. Oricum, am aflat că, la o adică, el putea să o şteargă de la faţa locului dacă era vreun hoţ.

-         Cine asigura paza?

-         Aveam pază în comună. Deci au fost diponibilizaţi pă 12 aprilie.

-         Şi ce aţi vorbit cu şeful de post?

-         S-a întors de la vreo 100 de metri că nu mă observase. Eu puteam să plec cu maşina şi nu se mai întâmpla chiar absolut nimic, că nu ştia. Dar eu i-am spus că stâlpii i-am pus în maşină şi dacă este îi aduc dimineaţă. M-a acuzat că i-am luat. Da, domnule, i-am luat, asta este. Sunt la mine în maşină, eu dimineaţă o să-i aduc înapoi. Şi chiar dacă este deci luam pentru un gard şi asta e problema mea şi a firmei respective. Dar s-a făcut chestie politică. Au zis că am luat 60 şi nu ştiu cât de stâlpi..

-         Cine v-a acuzat? Poliţia sau firma?

-         Poliţia. Deci şi eu am rămas suprins atunci că domnul şef de post a zis că la ora 4 bineînţeles că a fost la culmea.

-         Domnul vice, ma scuzaţi dar cred ca nu am înţeles. Domnul şef de post s-a întors şi aţi avut un dialog cu dânsul lângă maşina dvs. cu stâlpii în maşină?

-         Da.

-         Şi v-a acuzat că-i furaţi? De unde ştia el că-i furaţi?

-         Nu m-a acuzat, nu nimic.

-         Dar ce v-a zis?

-         Ce faci? Zic am găsit stâlpii ăştia aici zic, i-am luat. Zic acum o să discut cu patronul marţi la prima oră şi asta. Şi domnul şef de post m-a acuzat de furt …

-         Păi dupa ce i-aţi explicat a plecat?

-         Da, a plecat.

-         Şi v-aţi trezit după aceea pus sub acuzare?

-         Da.

-         Şi atunci înseamnă că cineva v-a făcut o plângere. Cine?

-         Nu ştiu.

63 de stâlpi din ăia nu cred că încăpea într-un Passat”.

Deşi jurist cu acte în regulă, Nelu nu pricepea ce căuta poliţia în afacerea asta. Că stâlpii, şi dacă-i luase pentru un gard provizoriu sau ceva, nu aveau treabă cu statul. Că erau stâlpi privaţi şi treaba era între el şi proprietar. V-am spus noi că Nelu este un liberal tipic care reclamă neintervenţia statului în economie?

-         Şi după ce aţi dus stâlpii acasă?

-         I-am dat jos din maşină. Încă i-am pus la intrare…

-         La ce oră aţi revenit la primărie?

-         La ora 8. Şi ca să găsesc de la poliţie de la Slobozia să fiu cercetat că am luat 63 de stâlpi. Am rămas surprins că au ştiut exact cantitatea cât a dispărut.

-         La ora 8 dimineaţa aţi adus cei 6 stâlpi înapoi?

-         Bineânţeles că i-am adus la poliţie la Miloşeşti că m-a cercetat, auzi, m-a cercetat, a zis că sunt acuzat de furt. Am dat stâlpii înapoi. Chiar dacă era de-i luam îi luam pentru un gard provizoriu să zic şi asta dar pentru şase stâlpi nu să pună în spate aşa şi să vină deci dacă eu eram prins asupra faptului că  furam şeful de post putea să mă reţină să spună, nu, stai aici facem…

-         Dimineaţă la ora 8 aţi găsit aici poliţişti care v-au adus la cunoştinţă că sunteţi acuzat de furt?

-         Da.

-         Şi de unde ştiau cifra exactă, că aţi furat 63 de stâlpi?

-         Şeful de post a făcut un proces verbal ca ulterior să-l semnez. Şi în procesul verbal că la ora 4-5 dimineaţa, nu ştiu cît a scris acolo, că eu aş fi furat 63 de stâlpi dintr-o maşină. 63 de stâlpi din ăia nu cred că încăpea într-un Passat.

-         Maşina dvs fiind Passat?

-         Da.

-         Şi stâlpii erau puşi pe maşină?

-         Nu, erau în portbagaj şi erau scoşi în afară.

..sincer nu aveam şi nu am nici acum numărul de telefon al patronului respectiv, deci am discutat pe urmă cu dumnealui la telefon..”

Nu vă cruciţi, nu e prostie. Nelu era deja obosit. O bormaşină repezită sălbatic în pereţi ne-a tulburat finalul dialogului. Chiar dacă patronul firmei păgubite spune că nu l-a sunat niciodată pe vicele liberal, Nelu insistă. Şi spulberă orice tentativă a noastră de a da conotaţii politice furtişagului său de doi bani, deşi teoria ne-o servise el ceva mai devreme.

-         N-am mai apucat să vorbesc, domnul şef de post l-a sunat pe domnul primar, domnul primar am înţeles că a discutat cu patronul firmei, deci el la ora 8…. sincer nu aveam şi nu am nici acum numărul de telefon al patronului respectiv, deci am discutat pe urmă cu dumnealui la telefon, a spus ca să se termine tot că nu are nicio pretenţie şi asta că să-i duc cei 63 de stâlpi înapoi. I-am spus domnule eu nu am luat 63 de stâlpi că nu avem cum să-i iau.

-         Poate aţi făcut mai multe drumuri!

-         Nu.

-         Credeţi că este vreo influenţă politică, ceva?

-         Nu ştiu şi nici nu pot spune lucrul ăsta.

Un lucru este cert: Nelu ne place. E din filmul de prost gust care rulează în România de 20 de ani.

Nelu, un politician susţinut de politicieni

Şeful de post ne-a trimis la biroul de presă al IPJ. N-a vrut să discute despre caz. Ne-a spus doar că vicele Nelu i-a spus că are stâlpii de la patronul firmei care lucrează la primărie şi de aceea i-a dat drumul să plece. Nici nu voiam să aflăm mai mult. Povestea viceprimarului era evident o gogoaşă. Pe care liderii PNL au înghiţit-o de nevoie. Politica e pe voturi şi funcţii. Iar Nelu, pentru ei cel puţin, este o funcţie în palmaresul şi aşa firav al partidului. Ce contează că partidul bunului simţ personificat de Antonescu se solidarizează cu un băiat strângător cercetat pentru furt? Ce contează că scutului prohoţie din CL Miloşeşti s-au alăturat consilierii PD-L şi PSD? Nelu e ca ei, dintre ei şi nu se cade ca doar pentru nişte principii prăfuite să abandonezi o prietenie complice. Pledoaria pro Nelu a fost suţinută de un profesor. Consilier PSD cu nume promiţător: Capbun. Dracul ştie dacă nu cumva Capbun poate gândi prost. Pentru debarcarea micului Al Capone din Miloşeşti au votat consilieri din PNG, PRM, PSM şi unul din PSD. Doar ei au considerat că e nepotrivit ca în fruntea unei comunităţi să se află un găinar aflat în stadiul de suspect. Ce dovadă mai bună vreţi pentru ca să înţelegi ca în politica mare, adică la PSD PNL sau PD-L, toţi sunt o apă şi un pământ? Asta este, de fapt, morala unei ştiri de doi lei.

La Perieţi lumea politică locală continuă să uimească. Vie şi agitată, scena politică din comună dă în clocot şi scoate la iveală resurse nebănuite de inteligenţă. După ce preşedintele PSD local s-a reales în funcţiune cu voturile fanilor democrat liberali ai profesorului Niculăiţă, o altă trăznaie aduce localitatea prăfuită de la marginea Sloboziei în atenţia medicilor de la spitalul 3 ori 3. Alegerile de la PNL Perieţi au produs doi preşedinţi, unul mai statutar decât altul. Primul, în ordine cronologică, este profesorul Adrian Merlea, rezultat în urma unor alegeri organizate de băieţii de la judeţ. Cel de-al doilea este Constantin Ciochinaru, unchiul contracandidatului lui Carolică de la PSD, reales în funcţie în urma unui chef cu votare inclusă organizat de Sf Constantin şi Elena. Mutarea politică fără precedent a adus PNL Perieţi în postura de partid fără membrii dar cu doi preşedinţi. Senzaţional, nu?

Familia Ciochinaru, de la stânga la dreapta. Poate chiar şi pe centru.

Omul de afaceri Constantin Ciochinaru este un magnat de la Perieţi angrenat puternic în zona de bussines corporatist. Compania sa cu afaceri în zona retail-ului pe caiet cu plata la pensie dar şi înverteli în domeniul berii crude fermentate în fundul curţii a explodat în ultimul deceniu. Nepotul său a monopolizat piaţa de flori, bursa de profil din Amsterdam stabilindu-şi cotaţiile în funcţie de fluctuaţia oborului floral organizat de puternica familie din comună.Intrarea în politică a acestei familii nu putea fi mult amânată. Aşa că în vederea unei mai bune acoperiri a scenei politice, unchiul  a penetrat partea dreaptă ajungând preşedinte al PNL.Nepotulul, mai tânăr şi cu idealuri care vizează mai degrabă rolul social al companiilor sale decât capitalismul sălbatic, a parcat în curtea PSD. În ciuda acestei distribuţii judicioase, de mai bine de 10 ani familia nu a reuşit să obţină scaunul de primar, idealul care-i mână în luptă fiind de neatins în ciuda investiţiilor majore în gâtlejurile uscate ale electoratului comunal. Mai mult, după ce nepotul a fost învins la masa verde de agricultorul Carolică care l-a fentat prin devansarea orei la care s-au ţinut alegerile, şi seniorul clanului pare a avea probleme în a-şi menţine supremaţia în PNL Perieţi. Experienţa magnatului şi-a spus însă cuvântul, bătrânul Ciochinaru reuşind să ocupe jumătate din fotoliul prezidenţial al partidului lui Patriciu. Lucrare de manual, frate!

Profesorul Merlea merleşte competiţia

Preşedintele Ciochinaru, inspirat probabil de şmenurile lui Antonescu, a fost invitat de conducerea judeţeană să organizeze alegeri. Ca un adevărat lider politic pe care din păcate nu-l urmează nimeni, magnatul a refuzat invocând muşchii lui de preşedinte. Organizaţia judeţeană, sensibil mai numeroasă şi mai doxată, a organizat alegerile no metter what. Ciochinaru a refuzat să participe iar profesorul Merlea, cel de-al doilea membru cu acte în regulă al PNL, a câştigat partida. Ciochinaru însă nu îşi spusese ultimul cuvânt. Cu ocazia onomasticii, de Sf Constantin şi Elena, magnatul a lovit necruţător. La cheful de rigoare organizat în cinstea evenimentului, cei circa 100 de şoşonari pregătiţi la o adică cu adeziununi PSD să-l susţină pe Ciochinaru junior au făcut pasul decisiv şi l-au ales pe senior şef la PNL. Mişcarea a fost posibilă pentru că la Perieţi votul este universal şi nu ţine cont de prejudecăţi cum ar fi carnetul de partid. După ce mesenii şi-au exercitat menirea, Ciohinaru a întocmit un proces verbal care a aterizat pe masa conducerii judeţene. Mesajul co- preşedintelui a fost unul scurt, format din doar 4 litere dintre care prima era M iar ultima E. Pusă în dificultate, conducerea judeţeană a PNL analizează încă cele două procese verbale care demonstrează clar un singur lucru: dacă la Slobozia politica e prostituată, la Perieţi ea este curvă de-a binelea şi prestează la toate mesele!

Deputatul PNL Cristina Pocora a avut amabilitatea de a răspunde unor întrebări punctuale adresate de noi cu privire la viziunea opoziției despre măsurile anticriză. Am adresat aceleași întrebări doamnei deputat Pocora și domnului Marian Neacșu(PSD). Redăm integral răspunsurile reprezentantei PNL, urmând să revenim cu răspunsurile pentru care domnul Neacșu nu a avut timp.

  1. 1. Care sunt în opinia partidului dvs (sau a dvs) principalele trei măsuri pe care guvernul ar trebui să le ia în vederea aducerii deficitului bugetar în parametrii ceruţi de FMI şi în intervalul de timp pe care-l avem la dispoziţie.

Partidul Naţional Liberal consideră că actualul impas poate fi depăşit printr-o acţiune de ansamblu pe trei direcţii: stimularea investiţiilor, creşterea veniturilor bugetare şi redimensionarea rolului statului.

De aceea, PNL propune un Program de Urgenta pentru ieţirea din actuala criză şi reluarea creşterii economice. Acest program îşi propune ca orizont de timp imediat încadrarea în ţintele stabilite în Acordul revizuit cu Fondul Monetar Internaţional, în condiţiile în care nu sunt abandonate măsurile reformatoare. Prin Programul PNL sunt propuse măsuri ferme de modernizare a sistemelor publice şi de creştere a rolului activ, stimulator, al bugetului. Această asumare strategică pentru anul 2010 creează premizele ca anul 2011 să devină anul relansării economice, oferind condiţii pentru ameliorarea nivelului de trai al populaţiei.

Astfel, PNL va continua să susţină mediului de afaceri, deoarece reprezintă singura  soluţie pentru relansarea economică, pentru crearea locurilor de muncă, pentru consolidarea bugetar-fiscală şi pentru ameliorarea nivelului de trai.  Politicile publice trebuie să asigure un cadru predictibil şi adecvat relansării economice. Un parteneriat onest între un Guvern responsabil şi mediul privat contribuie la prosperitate si pace socială.

PNL militează pentru menţinerea actualului sistem fiscal, a cotei unice de impozitare de 16%. Majorarea TVA va conduce la scăderea consumului, va pune în pericol atingerea ţintei de inflaţie şi va afecta categoriile cele mai sărace ale populaţiei, aflate deja la limita suportabilităţii. PNL consideră că ar trebui luate următoarele măsuri:

a) Anularea impozitului minim, măsura care a lovit, mai ales, micii întreprinzători, antrenând un mare numar de radieri, lichidări ori suspendări de IMM-uri (aproape 200 000 în 2009);

b) Reducerea TVA pentru construcţiile şi tranzacţiile de locuinţe noi la 5%, pentru stimularea industriei construcţiilor şi a pieţei imobiliare;

c) Reasezarea redevenţelor şi taxelor de concesiune, ceea ce ar putea dubla veniturile statutui din aceste surse;

d) Introducerea taxării inverse pentru produsele agro-alimentare şi pentru lucrările de construcţii – montaj, cu efect în ceea ce priveşte reducerea evaziunii fiscale;

e) Reducerea  integrală a cotelor de contribuţii sociale pentru întreaga perioadă a anului 2010, pentru angajatorii care creează locuri de muncă şi angajează persoane aflate de peste trei luni în somaj. În anul 2011 reducerea cotelor de contribuţii sociale se va  situa la un nivel de 50%;

f) Scutirea de impozitare a dividendelor care vor fi reinvestite şi care conduc la crearea de noi locuri de muncă;

g) Achitarea obligaţiilor în termen de maxim 30 de zile de la data scadenţei, de către toate instituţiile din administraţia centrală şi locală către furnizori. Acest set de măsuri va fi insoţit de un mecanism de compensare în cadrul aceluiaşi buget precum şi de emiterea unui “certificat de garantare” de catre institutiile publice debitoare, pentru asigurarea finanţării de catre instituţiile bancare;

h) Capitalizarea CEC BANK, mărind astfel resursele de creditare utilizate la finantarea cu prioritate a IMM-urilor;

i) Capitalizarea EXIMBANK, pentru promovarea exporturilor şi diversificarea instrumentelor de asigurare şi garantare a operatiunilor de export;

j) Aplicarea unui program de susţinere a pieţei de capital;

k) Institutirea, în colaborare cu Banca Naţională a României, a unui mecanism de atragere, prin sistemul bancar românesc, de linii de finanţare de la instituţiile financiare internaţionale cu destinaţia creditării întreprinderilor mici şi mijlocii;

l) Asumarea angajamentului politic ca totalul cheltuielilor de investiţii să fie mai mare decât deficitul bugetului consolidat. Astfel, va exista garanţia ca împrumuturile sunt îndreptate exclusiv către investiţii, creând astfel resursele de rambursare a lor.

  1. Cum vede PSD problema restructurării statului şi cum ar trebui ea făcută?

Cred că la această întrebare vă pot răspunde liderii PSD.

În ceea ce priveşte viziunea PNL, considerăm că reforma statului trebuie să aibă în vedere reforma cheltuielor publice.

În viziunea liberală, reforma statului înseamnă reformarea principalelor sisteme publice. Aceasta reforma nu se face prin reducerea mecanică, nediferenţiată a cheltuielilor publice, ci prin redimensionarea rolului statului şi restructurare bugetară.

Reducerea aparatului birocratic are în vedere restructurarea administraţiei publice prin: reducerea numarului de ministere în funcţie de tipul politicilor publice pe care le realizează; reducerea în continuare a numărului de agenţii care trebuie să urmarească, pe de o parte tipul de activitate pe care o prestează (autorizare, reglementare, control etc.), iar, pe de altă parte, să respecte principiul autonomiei funcţionale sau independenţei, şi evitarea conflictului de interese; reducerea aparatului prefecturilor la care se vor pastra doar atribuţii in domeniul controlului  de legalitate al actelor administraţiei locale.

Restructurarea administraţiei publice locale poate fi realizată prin: generalizarea standardelor de costuri şi de personal în scopul reducerii poverii administrative; desfiinţarea structurilor deconcentrate în majoritatea domeniilor; utilizarea fondului de rulment al autoritatilor publice locale numai pentru investiţiile în curs (e o măsură temporară pentru perioada 2010 – 2011).

Un alt capitol important pentru reforma statului o constituie reducerea cu 50% a cheltuielilor prevazute in legea bugetara cu: achizitii de imobile, dotări independente; elaborarea studiilor de prefezabilitate şi de fezabilitate; deplasări, detaşări, transferuri; De asemenea se poate aplica şi reducerea cu 25% a cheltuielilor prevazute în bugetul de stat cu bunuri şi servicii (protocol, carburanţi, poştă, telecomunicaţii)

Tot în programul liberal de combatere a efectelor crizei, PNL are în vedere redimensionarea rolului statului prin reducerea atributiilor sale şi transferarea acestora catre mediul privat şi creşterea veniturilor bugetare şi combaterea evaziunii fiscale. O politică eficientă în acest domeniu poate oferi resurse considerabile îmbunătăţirii execuţiei bugetare. Nu în ultimul rând, PNL propune eficientizarea sistemului de management şi control pentru creşterea absorbtiei fondurilor europene.

  1. 3. Care este soluţia pentru aducerea sistemului public de pensii în parametri sustenabili şi în cât timp s-ar putea aplica?

Alături de măsurile prezentate mai sus, menite să însănătoşească economia, PNL propune o reformă reală a sistemului de pensii, plecând de la restructurarea Casei Naţionale de Asigurări Sociale şi a sistemului de plată şi de utilizare a CAS-ului. Acest sistem trebuie să fie stabil şi previzibil. Pensia nu reprezintă un ajutor social, ci un drept al cetăţenilor, conform cu contribuţia din perioada activă pe piaţa muncii. De asemenea, pentru tânăra generaţie, mi se pare absolut necesară dezvoltarea Pilonilor II şi III. Astfel tinerii de astăzi, pensionarii de mâine vor fi mai puţin dependenţi de voinţa politică de moment.

Conform Asociaţiei pentru Pensiile Administrate Privat din Romania, în prezent, activele nete administrate de cele 9 fonduri de pensii private obligatorii au ajuns la 3,14 miliarde de lei. Comparat cu contribuţiile virate în sistem (în perioada mai 2008 – aprilie 2010), în valoare de 2,63 miliarde de lei, activele nete sunt cu 511 milioane de lei mai mari, această diferenţă reprezentând profitul (net, inclusiv comisioanele) realizat de fonduri pentru participanţii la sistem. Aceste rezultate arată că Pilonul II este o reformă de succes, o componentă performantă a sistemului de pensii şi care trebuie în continuare susţinută, stimulată, dezvoltată şi în niciun caz frânată sau blocată.

  1. 4. Cum vede partidul dvs. sistemul fiscal în contextul crizei economice şi care ar fi principalele măsuri prin care s-ar putea ajunge la o fiscalitate corectă pentru toată lumea dar care să asigure un nivel de venituri îndestulător şi o colectare performantă a taxelor?

După cum precizam mai sus, PNL are în vedere implementarea unei politici eficiente în care poate oferi resurse considerabile imbunătăţirii execuţiei bugetare. Măsurile imediate pe care le propune Partidul National Liberal în acest domeniu sunt:

a)    Introducerea unor bonificaţii de 5% din valoarea obligaţiilor fiscale pentru contribuabilii care îşi plătesc taxele la termen;

b)    Reducerea majorărilor de întârziere la plata obligaţiilor fiscale la 0,02% pe zi, corelat cu nivelul anual al dobânzii de referinţă al Băncii Naţionale a României;

c)    Continuarea procesului de informatizare al ANAF şi finalizarea centralizării bazelor de date şi interconectarea sistemelor IT cu cele ale caselor de asigurări sociale (pensii şi sănătate);

d)    Reforma structurilor de control şi inspecţie fiscală din subordinea ANAF (inspecţie fiscală, gardă financiară, antifraudă şi supraveghere vamală), prin unificarea acestora într-o singură structură de control antifraudă, eliminând suprapunerile în verificarea contribuabililor precum şi interpretarea şi aplicarea diferită a legislaţiei fiscale;

e)    Utilizarea brigăzilor multilaterale de control din statele UE în ceea ce priveşte operaţiunile de import intracomunitar cu bunuri;

f)     Utilizarea unor echipe internaţionale specializate în control vamal în zonele de risc de la frontiera cu ţări nemembre ale Uniunii Europene;

g)    Elaborarea unui nou act normativ privind colectarea unificată a impozitului pe salarii şi a contribuţiilor sociale precum şi implementarea declaraţiei unice.

PS Am redat integral si cu fidelitate materialul primit de la doamna deputat.

Controversa declanşată de măsurile de restructurare anunţate de guvern pare o polemică fără sens disputată la televizor. Dincolo de acuzaţiile pe care puterea şi opoziţia şi le aduc reciproc nu am reuşit să întrezărim soluţii concrete sau alternative viabile la aberaţiile guvernului. De aceea am adresat patru întrebări parlamentarilor opoziţiei pentru a lua contact şi cu viziunea lor, alta decît cea care răzbate din scandalurile televizate. Ne-am adresat în scris deputaţilor Cristina Pocora (PNL) şi Marian Neacşu (PSD) cu următoarele întrebări:

1 Care sunt în opinia partidului dvs (sau a dvs) principalele trei măsuri pe care guvernul ar trebui să le ia în vederea aducerii deficitului bugetar în parametrii ceruți de FMI și în intervalul de timp pe care-l avem la dispoziție.

2 Cum vede partidul dvs problema restructurării statului și cum ar trebui ea făcută?

3 Care este soluția pentru aducerea sistemului public de pensii în parametri sustenabili și în cât timp s-ar putea aplica.

4 Cum vede partidul dvs. sistemul fiscal în contextul crizei economice și care ar fi principalele măsuri prin care s-ar putea ajunge la o fiscalitate corectă pentru toată lumea dar care să asigure un nivel de venituri îndestulător și o colectare performantă a taxelor?

Primul răspuns, parţial, l-am primit de la domnul deputat Marian Neacşu, care şi-a găsit timp să răspundă la jumătate din întrebări. Domna Pocora ne-a promis şi domnia sa un răspuns în cursul acestei săptămâni, pe care-l vom publica integral. Cu precizarea că punctul de vedere al parlamentarilor PD-L nu l-am solicitat mergând pe ideea că domniile lor sunt solidari cu guvernul, publicăm astăzi răspunsul domnului deputat Neacşu.

Marian Neacşu: “Nu am luat decizii majore privind reformarea statului în general şi a sectorului public în special”

Vreau să ştiţi că răspunsurile la aceste întrebări vizează extrem de multe elemente comune şi, ca urmare, voi atinge implicit mai multe aspecte din cele ridicate de dumneavoastră.

Întrebarea privind primele trei măsuri pe care ar trebui să le ia Guvernul este una şi generoasă, şi delicată, în acelaşi timp. Aş începe cu răspunsul la partea a doua a întrebării, aceea care se referă la intervalul de timp pe care îl avem la dispoziţie pentru că de astă dată această componentă devine foarte importantă… Şi devine importantă pentru că acum trebuie să luăm decizii majore – decizii capitale aş spune – cu spatele la zid şi sub imperiul unei lipse de timp extrem de acute. Aceasta se întâmplă – consider eu – pentru că nu am luat decizii majore privind reformarea statului în general şi a sectorului public în special în toţi aceşti 20 de ani de democraţie şi mai ales – subliniez că pentru acest din urmă aspect plătim acum din greu cu toţii – nu am luat măsuri reale în lupta cu criza în ultimii ani. Aşadar, dacă trebuie să încadrez o întreagă filozofie de acţiune în numai trei măsuri, eu le-aş enunţa fără o ierarhie prestabilită:

1. În primul rând, eu sunt în favoarea soluţiei de combinare a unor măsuri restrictive (diminuări de venituri şi desfiinţări de posturi), cu unele active pentru dezvoltarea mediului de afaceri şi, astfel, pentru creşterea nivelului de ocupare în sectorul privat. Vedem cum se discută frenetic de două săptămâni despre reduceri, tăieri, ajustări, fără ca nimeni să aducă în discuţie faptul că aceste măsuri nu sunt şi cele suficiente, cele finale. Ele pot fi luate pentru a echilibra situaţia acum, strict în ziua în care stăm de vorbă, dar până vor ajunge să le punem în practică, situaţia deja se va fi schimbat. Aceste măsuri propuse de guvern sunt măsuri pasive şi ele nu aduc bani în economie. Ele doar fac să se cheltuiască mai puţin. Or, aceasta presupune că peste o lună, două, cinci luni, ne vom afla într-o situaţie şi mai gravă, iar atunci nu vom mai avea ce tăia. De aceea, mai degrabă decât o tăiere injustă şi nediferenţiată a veniturilor tuturor celor care au vreo legătură cu sistemul public, mai degrabă aş opina pentru măsuri care să ducă, în vreun fel sau altul, la creştere economică, să contribuie la funcţionalitatea economiei şi, deci, implicit, la sprijinirea sistemului privat. Aceste obiective s-ar putea atinge prin transparentizarea proceselor de achiziţii şi prin accederea nediscriminatorie la lucrările şi achiziţiile publice care sunt absolut necesare funcţionării sistemului şi care mai au asigurate sursele de finanţare.

O altă pârghie ar fi aceea a fluidizării componentei financiare care presupune cofinanţarea europeană, atât în sectorul public, dar mai ales în sectorul privat… Iar aici este nevoie de intervenţia statului pentru asigurarea cofinanţării pentru autorităţile publice şi, eventual, pentru garantarea parţială sau totală a cofinanţării private.

Nu în ultimul rând, cred că s-ar impune măcar o uşoară despovărare fiscală, o dată prin micşorarea impozitelor, cu caracter social, încercând să menţinem nivelul de colectare într-o zonă de realism şi vizibilitate şi, evident, printr-o impozitare progresivă a veniturilor, pentru ca povara solidarităţii sociale să nu fie doar un concept. Apreciez că, mai ales în condiţiile de criză economică, păstrarea cotei unice de impozitare este o mare greşeală.

2. Scoaterea la suprafaţă a unei părţi importante a economiei subterane şi reducerea importantă a evaziunii fiscale. Se vehiculează cifre ameţitoare privind sumele care circulă în aşa-zisa economie neagră: procente de la 15 până la 40% din PIB, adică zeci de miliarde de euro. În această problemă, eu cred cu tărie că o parte din aceste sume pot fi aduse în economia reală. La fel de tare, însă, cred că nu se doreşte acest lucru, întrucât aceşti bani au fost şi sunt aceia care conduc politica românească, sunt cei care, din nefericire, modifică voinţa populară şi dau României alţi conducători decât cei care, altfel, ar fi fost în fruntea ţării. Banii negri, peste tot în lume, dar parcă la noi mai mult decât oriunde, au pervertit totul, subjugând şi interesul naţional, şi interesul oamenilor,  interesului unui număr mic de profitori, ştiuţi şi neştiuţi.

3. În al treilea rând, vreau să vă spun ceea ce nu aş face nici eu, nici partidul meu, în nicio situaţie: nu aş reduce generalizat pensiile! Sunt dispus să admit că, prin legi nedrepte şi permisive, s-a ajuns ca unele persoane să depăşească cu mult nivelul bunului simţ; că s-au creat privilegii unor categorii socio-profesionale. Aceste lucruri eu admit că pot şi trebuie ajustate, dar mă pronunţ vehement împotriva scăderii pensiilor mici, obţinute prin contributivitate. Asta înseamnă pur şi simplu furt, deoarece statul hoţ şi nefuncţional de acum, prin guvernanţi  incompetenţi şi profitori, încearcă să ia din banii pe care milioane de cetăţeni, aflaţi acum în pensie, i-au depus lună de lună cu titlu de contribuţie la fondul de pensii. Acesta nici măcar cinism nu este, ci este hoţie în bună regulă. De aceea, mă folosesc de acest prilej pentru a anunţa că voi sprijini logistic şi material demersul oricărei persoane care va dori să acţioneze statul în judecată pentru nemernicia reducerii arbitrare şi, opinez eu, nelegale şi neconstituţionale, a pensiilor.

Am convingerea că deja am oferit, în cele afirmate anterior, un răspuns concret la câteva din întrebările dumneavoastră şi sper să avem răgazul de a continua discuţia noastră în zilele care urmează, pentru că aţi ridicat probleme actuale, ce interesează pe majoritatea cetăţenilor din Ialomiţa, pe bună dreptate îngrijoraţi de evoluţiile politice şi sociale actuale.

După ce au terminat războaiele pe bază de mici şi bere din campania electorală partidele politice s-au apucat de răfuieli interne. Găştile din partide au prins a-şi da la gioale cu pasiune. Zgomotul de tibii pocnite între ele şi dinţii zburaţi din cavităţile bucale ale gladiatorilor au umplut judeţul. Circul care dezvăluie în toată splendoarea ei prostia din politica locală are şi o miză. Alegerile interne de la partide care au declanşat războaiele fraticide sunt în curs de desfăşurare. Foşti camarazi până mai ieri, purtătorii de carnete de partid se încaieră pe funcţii şi folosesc tot arsenalul din dotare aplicat în campaniile electorale adversarilor politici. Se truchează votul, se inventează membrii, se ţin şedinţe paralale la acelaşi partid iar micii şi berea redevin monedă forte. Inevitabil, fraierii care pierd partida se gândesc la demisii. Dacă bătălia s-a lăsat cu răni grave, găştile devin ireconciliabile iar separarea se produce. Aşa ia naştere migraţia politică pe care analiştii neamului o despică-n patru la televizor fără să-i intuiască adevăratele cauze. Dacă meciul a avut un caracter amical sau masculul alfa al cărui scaun era vizat este tolerant şi şmecher, învinşii rămân pe post de scalvi. Căci, în definitiv, totul se reduce la cine cui duce oala de noapte. Un astfel de război paralel şi simultan s-a petrecut vineri la Perieţi, unde PSD şi PD-L şi-au organizat alegeri. Dacă la PSD era vorba despre alegerile staturare, la PD-L vânzoleala a fost declanşată de demisia a trei lideri locali, care până la urmă erau doar vreo doi şi dintre care doar unul a ajuns în afara structurii. Sau cel puţin aşa zice el. După cum veţi constata, avem toate motivele să ne aşteptăm la naşterea unei noi formaţiuni politice: Uniunea Fraierilor Indepedenţi din Perieţi.

La PSD Carolică fură cu repetiţie

Fură startul, vrem să zicem şi ţinem să precizăm ca nu cumva să ne auzim vorbe. Nu-l cunoaşteţi şi nici n-aveţi de unde. Băiatul era lucrător comercial la fosta cantină a PCR în 1989. Revoluţia l-a prins cu nişte treburi tulburi în gestiune, după cum zic adversarii politici, care precizează că urma să se lase cu un cantonament la Dinamo. După deranjul din decembrie, agricultorul Carolică a cumpărat cinstit, de la stat, cu banii de pâine, nişte active de la fostul loc de muncă. Asociaţie, fraieri traşi pe sfoară, arendă şi gata miliardele. De câţiva ani fermierul a intrat în politică. Şi unde putea să se înscrie cu palmaresul său decât la PSD? În ultimii patru ani a fost şef de trib iar anul acesta i-a sunat ceasul. Ceasul alegerilor. În prima rundă, Carolică şi-a luat-o pe coajă original de la un tinerel trendy din comună dotat cu butiqe, două telefoane mobile şi freză gelată. Buticul junelui Ciochinaru sprijinit de un burtos cu aere de la judeţ a produs în prima repriză vreo 30 de voturi, în vreme ce agricultura lui Carolică abia a adunat 6-7 sufragii. Preşedintele agricultor a acuzat fraude din partea candidatului buticar. Litigiul a ajuns la starostele Vasilică Ciupercă, care a dictat din memorie rejucarea meciului. Motivul a fost acela că în timpul contabilizării voturilor sau chiar ceva mai devreme Carolică a sters-o la vestiare în semn de protest. Realegerile erau programate pentru vineri la orele 17, la căminul cultural din comună. Candiaţii s-au pregătit serios şi când au constatat că nu prea au membrii în partid s-au apucat de botezat credincioşii apolitici pe bază de adeziuni băgate pe gât. Cu tot cu halbele de bere şi micii aferenţi, se înţelege. Nesigur pe victorie, preşedintele Carolică a uzat de prerogativele funcţiei şi, sprijinit în mod ticălos de primăriţă şi de finul Doru, alt tinerel, fără gel dar cu jeep, a decalat ora alegerilor. Aşa că alegerile programate la ora 17 s-au ţinut la 15. Cu 60 de adeziuni în buzunar şi fără contracandidat, dar votat unanim şi democratic, Carolică a învins. Cârciumile din sat s-au umplut iar ţuica de pufoaică a curs în valuri. La ora 17 candidatul Ciochinaru, venit în forţă la căminul cultural cu vreo 100 de adeziuni la el, n-a putut decât să se recunoască învins. Cel mai probabil, sătul de hoţia dintre sânii inexpresivi ai partidului, tânărul buticar va demisiona şi se va alătura forţelor binelui rezultate din schisma survenită la PD-L. Căci în vreme ce Carolică sărbătorea victoria împotriva buticarului ticăloşit, la democrat liberali ciorba dădea în foc încălzită de oamenii de la judeţ.

Gheorghiţă şi Babiţă l-au lucrat pe Niculăiţă!

Comuna s-a cutremurat cînd pe uliţa principală a pătruns, vineri, maşina de la judeţ. Însuşi Gigi Manea, un lider cât de cât al PD-L-ului judeţean, intra în localitate împreună cu o delegaţie restrînsă numeric la încă o persoană. Săptămâna trecută, cei trei consilieri locali PD-L îşi depuseseră demisiile din funcţiile de conducere ale organizaţiei. Care funcţii erau de fapt una, girată de profesorul Pârvu Nicolae, cunoscut în comună drept Niculăiţă. Consilierii demisionari şi-au exprimat astfel protestul faţă de desemnarea tacită a primăriţei PSD drept viitoare candidată a organizaţiei la alegerile din 2012. Iar dacă profesorul avea din ce funcţie să demisioneze, ceilalţi doi consilieri, respectiv Stoica (doctor uman, intelectualul satului) şi Gheorghiţă Dragu(pensionar, fost viceprimar vreo 5 zile în actualul mandat) au demisionat şi ei, dar doar din inerţie. Vreo săptămână a vuit comuna şi judeţul. Demisionarii au dat interviuri în presă, iar Ciupercă a avut chiar tentativa de a iniţia o comunicare publică, tentativă înăbuşită de o minciună mai gogonată decât minciunile electorale conform căreia primăriţa din Perieţi ce urma să dezmintă public fumigenele PD-L despre dezertarea sa plecase la Bucureşti. În tot acest haos, Gigi venise să pună ordine. Şi a pus, organizând celule de criză în toate satele aparţinătoare cum ar veni. Şi în vreme ce Stioca se întâlnea cu tineretul bovin de la toate partidele să pună ţara la cale, iar Pîrvu trăbăluia prin ograda proprie, consilierul Gheorghiţă şi veterinarul Babiţă s-au lipit de echipa de la judeţ. Şi aşa au rămas, primind sarcini importante şi misiuni dificile de la conducătorii centrali. Babiţă, veterinarul satului, este un PD-L-ist marginalizat care s-a manifestat plenar chiar şi chiar financiar(cu vreo 5 milioane cash) în sensul de a reveni în politica mare şi de a prelua organizaţia din mâinile lui Pîrvu. Stoica a pendulat decisiv şi prietenos la două capete, alegând în cele din urmă revolta alături de Pîrvu. Gheorghiţă a jucat inteligent la 3 capete şi în vreme ce Pîrvu şi Soica au rămas cu gargara, Gheorghiţă poate să se aleagă cu partidul. Vineri Stoica şi-a dat demisia prin mijloace electronice din partid ceea ce va duce la excluderea sa din Consiliul Local. De unde va zbura şi Pîrvu cât de curând deşi nu asta îşi dorea ci, mai de grabă ceva consens. Babiţă va deveni şef la PD-L, fiind al doilea intelectual al partidului după Stoica, iar Gheorghiţă se va sacrifica în funcţia de viceprimar, funcţie ce va fi ca un fel de sacoşă lăsat de primăriţa Cristea la uşa PD-L. Aproape banal, nu?

Consideraţii şi speculaţii pe scena politică din Perieţi

În urma războaielor de week-end de la Perieţi putem trage câteva concluzii. Cea mai importantă este aceea că s-au creat premisele apariţiei unei noi forţe pe scena politică a localităţii. Care ar trebui să se cheme Uniunea Fraierilor Independenţi şi ar trebui să-i conţină pe băieţii lui Ciochinaru şi pe cei doi oameni de bază plecaţi din PD-L, respectiv Stoica şi Pîrvu. Forţa politică ar avea şanse considerabile să rupă gura comunei, pe care s-o umple de foloase necuvenite la preţ redus în campania electorală şi să umfle potul cel mare în cursa către primărie. PD-L şi PSD se pot cupla cu doamna Cristea simultan. Că după câte se pare, nu-s capabile să inventeze candidaţi, ci doar conflicte. Sursele noastre secrete plasate în porumbarul lui Carolică susţin că planul organizaţiei locale ar fi acela ca finul Doru, cu tot cu jeep, să fie candidatul socialiştilor la primărie. Varianta este bună căci ar acoperi mai bine nevoia de cash a PSD pe care doar grăunţele lui Carolică şi ale finului o pot satisface. În acest caz, PD-L are doar o variantă de fugă. Strategul Gigi Manea va trebui s-o preia hotărât pe doamna Cristea şi s-o convingă să candideze pentru nea Cazacu, treabă ca şi rezolvată, de altfel. Asta dacă nu cumva veterinarul Babiţă nu va pretinde onoarea de a pierde alegerile cu brio, variantă care s-a potrivi de minune cu tradiţia instituită la PD-L de a pierde peste tot prin judeţ unde nu candidează Băsescu. Oriocît de profundă ar fi, analiza noastră nu penetrează suficient în profunzimea scenei politice de la Perieţi. Căci nici în ruptul capului nu pricepem pentru ce se zbat oamenii aştia într-o comună unde banii din taxe şi impozite abia coperă costurile unei pungi cu seminţe. Mai cercetăm.

Lăsat în liberate după ce a devalizat BCR şi IMP, poetul ialomiţean Ungureanu Gheorghe a lovit din nou, decisiv, bugetul de stat. Alergat până mai ieri de bănci şi de foştii salariaţi pe care i-a deposedat prin alunecare de apartamentele puse gaj la creditele sale, Ungureanu a migrat puţin în Călăraşi, judeţ unde a prosperat excepţional. Cu nevasta la înaintare pe post de paravan şi BMW X5 de luat ochii fraierilor, Ungureanu a bubuit bugetul de stat pe care l-a văduvit de sume impresionate în urma unor tranzacţii cu cereale. La o prima  strigare, prejudiciul constat de Garda Financiară sare de 9 miliarde de lei.

Lică Len, o firmă pusă pe furat

Operaţiunile maestrului Ungureanu în zona calamitată Călăraşi s-au derulat prin firma Lica Len Trans, o firmă cu activitate de transporturi creată în anul 2008. Printre acţionari, în anul de graţie 2009, se regăsea soţia şi muza poetului, Ungureanu Marioara, care împărţea frăţeşte acţiunile cu o anume Dedu Lica. În anul 2009, compania manageriată din spate de marele poet a executat achiziţii de cereale de la persoane fizice în valoare de peste 9 miliarde de lei în baza unor borderouri de achiziţii fictive. Un număr de 75  cetăţeni i-au vândut poetului peste 18.000 de tone cereale în valoare de circa 86 de miliarde. Dintre aceste borderouri contabilizate de Garda Financiară, 45 s-a constat că sunt fictive, în sensul că persoanele menţionate ca fiind vânzători nu există. Adică, pentru peste 2200 de tone de cereale cu o valoare de circa 9 miliarde de lei nu existau documente legale de provenienţă. Comisarii GF au confiscat suma şi au aplicat o amendă de 20.000 de lei administratorului firmei. Poetul local gândise însă o operațiune de mare amploare folosind tot arsenalul standard al evazioniștilor de clasă.

Aceeași Mărie dar cu altă pălărie

Imediat după ce Garda Financiară a declanșat controlul, poetul Ungureanu a mutat strategic și deosebit de inteligent. La data de 4 februarie 2010, Lica Len Trans devine, țineți-vă de scaun, Rosignolia Trans SRL.Cele două femei scoase la înaintare dispar din firmă iar locul lor este luat de Bădică Alexandru Mădălin, nepotul fostei asociate Dedu Lica, şi un anume Manea Nicu. După alte două luni poetul mai mută încă o dată, de data aceasta decisiv. Firma Rosignolia își mută sediul în comuna Vâlcelele din Călărași. Părțile sociale sunt transferate unui cetățean din Brăila înmatriculat pe numele Topicu Vasile. Interesant este faptul că sediul social al firmei expiră în octombrie 2010.

Poetul puşcăriabil – infracțiuni cu repetiție

Deși marele om de cultură a încercat manevrele tradiționale de eschivare, modul lui de lucru, pe alocuri inconfundabil, l-a trădat. Iubitorii dezvăluirilor marca GSE își amintesc probabil cum la un moment dat, undeva în perioada 2003-2004 Ungureanu a ajuns lider național în topul IMM-urilor după ce și-a umflat veniturile și profitul cu o factură fictivă pentru servicii neprestate întocmită în zona liberă. Toată lumea a luat teapă când l-a văzut pe Ungureanu dând mâna cu președintele Iliescu, care l-a felicitat sincer pentru locul fruntaș pe ramură fără să știe că avea în fată un viitor arestat. Acum ca și atunci, Ungureanu a jonglat din pix niște facturi emise de firme fantomă sau fără activitate, cu ajutorul cărora și-a diminuat profitul prin umflarea cheltuielilor și și-a făcut rost de niște TVA deductibil numai bun de echilibrat balanța plaților către stat. Potrivit evidențelor contabile ale poetului nepereche, cel mai important furnizor de cereale al firmei Lica Len a fost firma Lacstop SRL Călărași. Firma a fost înființata în iunie 2009 și este controlată de Matche Viorel. Firma s-a încărcat cu venituri și TVA de plată în baza facturilor venite de la poet. După 6 luni de la înființare firma-tomberon depune în sfârșit o declarație fiscală, undeva în ianuarie 2010. Culmea coincidenței, declarația apare fix la o lună după ce poetul intrase în chinurile controlului.Dacă la aceasta mai adăugăm și faptul că firma nu a depus nici un fel de declarație cu privire la plata CAS, a asigurărilor sociale și alte asemenea mărunțișuri deducem că firma nu a avut nici un angajat. Şi nici nu avea nevoie, rolul acestei firme fiind acela de a furniza facturi care să justifice aprovizionarea cu marfă la negru și să ofere diminuarea profitului şi TVA de plată pentru firma poetului. De fapt, aceasta nu a fost singura firmă tomberon folosită de poet pentru a evita ilegal plata taxelor.

Cu lupa prin tomberoanele fiscale ale poetului

În ianuarie 2009, Lica Len Trans înregistrează în evidenţele contabile o factură prin care atestă achiziţia unei instalaţii digitale complete pentru prelucrarea cafelei. Valoarea instalaţiei era de circa 12 miliarde de lei, iar TVA aferentă facturii era de peste 2 miliarde de lei. După un an de la achiziţie, firma poetului nu plătise nici un şfanţ în contul achiziţiei. Mai mult, potrivit decontului de TVA depus de furnizorul Etalon Business SRL Bucureşti pentru trimestrul 1 al anului 2009, valoarea bunurilor şi serviciilor taxabile cu 19% a fost de 52.213 căreia îi corespunde TVA de 8021 lei. Instalaţia minune cumpărată de poetul samsar nu exista la sediul societăţii la data controlului. Exista în schimb un proces verbal de custodie din care reieşea că instalaţia fusese lăsată în grija…. vânzătorului. Este cât se poate de evident că afacerea a fost una fictivă care a avut drept scop diminuarea TVA prin înregistrarea unei achiziţii fictive. Un alt furnizon tip tomberon a fost firma Telesens SRL Constanţa. În perioada februarie-martie 2009 acestă firmă a emis către firma lui Ungureanu 4 facturi în valoare de 11 miliarde de lei cu o TVA aferentă de 1,7 miliarde de lei. Facturile nu au fost identificate fizic în documentele firmei, înregistrarea lor făcându-se doar în registrele firmei. În anul 2009, firma Telesens nu a depus declaraţii privind obligaţiile de plată către buget sau deconturi de TVA. O verificare la Constanţa, localitatea unde firma “furnizoare” şi-a mutat sediul a scos la iveală faptul că acesta nu există la adresa declarată. Un alt furnizor fantomă este firma Bastion SRL din aceeaşi localitate, care a prestat pentru Ungureanu servicii de tarare, uscare şi depozitare cereale. Valoarea serviciilor facturate a fost de 2,4 miliarde din care TVA a fost de 390 de milioane. Ca şi celalte firme, nici aceasta nu a depus declaraţii fiscale în anul 2009 şi nu funcţionează la sediul social. În ambele cazuri a fost sesizat Parchetul Constanţa pentru continuarea cercetărilor. Pe lângă acest tip manevre care l-au făvut celebru pe poet, Garda Financiară a mai reţinut un prejudiciu constând în nereţinerea şi nevirarea unui impozit de 2% din valoarea cerealelor achiziţionate de la persoane fizice, prejudiciu evaluat la peste 1,7 miliarde de lei. Trăgând linie şi adunând, liberatea poetului Ungureanu ne-a costat la o primă strigare peste 6 miliarde de lei socotind doar ingineriile fiscale bazate pe facturi fictive. Dacă adunăm şi cele 9 miliarde reprezentând contravaloarea cerealelor achiziţionate fără documente legale, prejudiciul sare de 15 miliarde. Nu era mai ieftin cu poetul băgat la loc răcoros? Cât putea să ne coste un castron de arpacaş şi o cana cu apă?