Thursday, August 21st, 2014

Pe lângă cinstea și competența care-l caracterizează, președintele Consiliului Județean Ialomița are o mare pasiune în ceea ce privește mușamalizarea unor fapte de arme ale amicilor săi. Este cazul accidentului petrecut vinerea trecută în care a fost implicat directorul Directiei de Evidență a Persoanelor Nicolae Chiriță, incident soldat cu avarierea gravă a autoturismului instituției. La mai bine de o săptămână de la accident, Ciupercă tace chitic, deși găuroiul în bugetul public provocat de acest accident este considerabil.

Excursie de plăcere

Vinerea trecută, domnul Chiriță a luat decizia istorică și neaprobată de superiorii din CJI să participe la o întrunire a unei asociații a directorilor de Direcții de Evidență, un soi de conclav generator de chefuri și chermeze pentru bugetari. Înarmat cu vreo 500 de lei ca avans spre decontare, domnul Chiriță s-a urcat în mașina instituției, un Renaul Megane negru, și a purces către Ploiești, unde avea loc agapa. Din păcate pentru domnia sa, în zona Albești Paleologu s-a produs inevitabilul. A pierdut controlul mașinii și s-a dat pese cap ieșind de pe carosabil. Chiriță a scăpat cu câteva contuzii, dar mașina s-a făcut țăndări și a fost adusă la Slobozia pe o platformă închiriată pentru numai 10 milioane de lei de la firma SC STRANO AUTO SERV. Factura a fost trimisă spre decontare la sediul Direcției de Evidență, unde zace și acum, deoarece deplasarea domnului Chiriță a fost neautorizată și fără legătură cu sarcinile de serviciu. Mai mult, după ce specialiștii de la Internațional Service au făcut o constatare tehnică s-a ajuns la concluzia că polița CASCO a mașinii nu acoperă valoarea reparațiilor și că ar fi mai profitabil să se cumpere altă mașină. Teoretic, ar trebui ca valoarea pagubelor să fie suportată integral de domnul director. Dar cum domnul director are cârlig la domnul Ciupercă, s-ar putea ca tot poporul să achite deranjul. Asta pentru că cel care trebuie să facă demersuri de recuperare a prejudiciului nu pare dispus să-și sacrifice protejatul.

Stoenescu nu comentează, Ciupercă nu răspunde

La Consiliul Județean Ialomița s-a lăsat tăcerea. Ciupercă și-a pierdut brusc verva iar discursul său de rumeguș pe această temă gravă se lasă așteptat. În bunele tradiții, Ciupercă își protejează oamenii care l-au slujit cu devotament chiar și atunci când ei încalcă legea. De partea cealaltă, domnul secretar Constantin Stoenescu se face că nu comentează, deși ar fi fost cel mai îndreptățit să o facă. Domnia sa nu vrea să ne spună nici ce măsuri s-au luat pentru recuperarea prejudiciului, nici dacă s-a început măcar o anchetă administrativă. L-am întrebat pe domnul secretar pentru care fapte a refuzat să să-i semneze fișa de calificativ lui Chiriță anul trecut și ce s-a întâmplat cu reclamațiile unor salariați ai direcției care au acuzat abuzuri comise de domnul Chiriță. Politicos, secretarul ne-a arătat ușa. Iar domnul Ciupercă, în bunele tradiții, nu a răspuns la telefoane. Era ocupat cu chermezele de la Poliție și SRI. Deh, persoană importantă! Vom reveni.

Cititoarea noastră Marghioala Fruntelată din comuna Fundu Ialomiței ne adresează o întrebare pe FTP: “Am aflat de la postul de televiziune al mogulului Nae că domnu’ Ciupercă se opune la renașterea satului românesc anunțată de Boc. Cică să nu se facă case la oamenii de specialitate care vrea să se mute în mediul țărănesc că asta nu se poate și că este demagogie. Dar dacă la case ar lucra si samgepeleu ăla al lor, ar fi mai bine? Astept răspuns scris și oral. ”

Secția “Tâmpiți cu Funcții” din cadrul departamentului Gargară Aplicată al GSE nu vă poate da un răspuns oral deoarece, după cum se știe, noi ne pricepem doar la scris. Așa că puneți mâna și citiți concluziile analizei noastre asupra discursului domnului Silvian Ciupercă despre programul lui Boc. Am constatat și noi din mediile jurnalistice că domnul Președinte se opune în draci programului guvernamental prin care Elena Udrea vrea să construiască locuințe la țară pentru specialiști. Am încercat să analizăm discursul Președintelui publicat de mai multe ziare dar nu am reușit să înțelegem nimic. De aceea am solicitat colaborarea unor specialiști de la Grădina Zoologică din Maryland USA, cum intri pe dreapta, și am aflat următoarele:

-         Ciupercă definește renașterea satului Românesc ca un avort câtă vreme ideea vine de la capitaliștii de dreapta și nu de la experții lui de stânga.

-         Omul contestă programul deoarece nu există studii care să arate indicatorii acestui program, care în opinia experților consultați de noi ar fi “interzis la dreapta” și “obligatoriu la stânga”, după cum rezultă din studiile private întocmite de samgepeleu lor de care amintiti si dumneavoastră.

-         Funcțiunile din PUG-uri sunt trei, după cum spune domnul Ciupercă, după care n-am mai înțeles nimic din explicațiile legate de această cruntă realitate așa că nu vă putem explica ce are PUG-ul cu satul și cu locuința specialistului. Dar bănuim că are că nu vorbea Ciupercă aiurea-n tramvai.

-         Treaba cu sarcina sau lipsa ei despre care vorbește nea Vasile (îi zicem așa că ne-am enervat) este un argument la care nu ne referim deoarece la vârsta lui nu există acest risc.

Concluzia analizei noastre este simplă: sunați dumneavoastră la Spitalul de Glumeți, că dacă o facem noi, iar zice că ne-a plătit PD-L! Solicitați mașină însoțită și cămășuță cu mânecile legate la spate, că e groasă!

În România legea se aplică selectiv, în funcție de rangul celor implicați. O demonstrează modul în care justiția a soluționat două accidente de circulație petrecute în colțuri de țară diferite. La Slobozia, un băiețaș de bani gata pe nume Drăghici Adrian, fiul fostului primar al Sloboziei cu același nume, pocnește frontal o mașină staționată într-o parcare. Beat mort, fuge de la locul accidentului unde reapare după aproape o oră. Este prezentat la arestare dar judecătorii decid că poate fi cercetat în libertate. La Cluj, un șofer beat lovește o femeie care se deplasa pe marginea șoselei. La fel ca Drăghici, și acest nene fuge de la locul accidentului beat turtă fiind și el. A doua zi este depistat și judecătorii din Cluj îi dau mandat de arestare pentru 29 de zile. Victima acestui accident era mătușa premierului Emil Boc. Victima de la Slobozia era un cetățean din Munteni Buzău, un om care nu mai există nici măcar în statistici. Poate ne explică madam Pivniceru sau alte ciocănitori din ONG-urile judecătorești cum dracului devine cazul.

Vreți să vedeți cum arată, de fapt, justiția română? Uitați-vă la Voicu, personajul care umple ecranele televizoarelor și paginile ziarelor care nu au rezistență la subiecte scandaloase. Este grasă, umflată la chip și subțire la creier. Este coruptă până în pori și putredă. În 1990 Voicu era trimis de Ion Iliescu să reprezinte puterea sovietelor pe lângă Procurorul General al Republicii. Camioanele cu dosare de la Securitate au fost triate iar tainele din dormitoarele magistraților au fost preluate de Voicu, desemnat gardian al mizeriilor din Justiție de însuși Tătucul Revoluției. Cu pistolul la brăcinari, interlopul lui Ilici i-a convins repede pe magistrați că soarele lor răsare de la Cotroceni. Iar magistrații au înțeles repede cum stă treaba. Așa că sistemul care trebuia să împartă dreptatea și să aplice legile s-a postat la picioarele noilor stăpâni și a dat drumul la malaxor și la mașina de spălat. Trierea o făcea Voicu. Băieții buni și devotați luau drumul mașinii de spălat. Achitări, NUP-uri, SUP-uri sau chiar dosare distruse fără a fi înregistrate reprezentau gama de servicii destinată mafiei politice care gravita în jurul noilor comisari ai poporului. România avea un singur judecător, Ion Iliescu, și un singur procuror, Cătălin Voicu. Cei care nu înțelegeau noile comandamente ale statului mafiot urmau calea malaxorului. Uzina a funcționat perfect. Efectele colaterale asupra plătitorului de taxe au fost devastatoare. Martori ai mizeriilor comise de mafia politică, judecătorii s-au grăbit să-și ia și ei partea. Justiția a devenit un fel de talcioc, în care dreptatea era a ăluia de plătea mai mult. Convertiți la ticăloșie, magistrații au fost în schimb lăsați să-și facă și ei treaba și să-și urce făina în pod. De aceea nici un magistrat nu a înfundat vreodată pușcăria, de aceea CSM-ul a fost pervertit la statutul de unitate de pază și protecție a golanilor cu robă, de aceea justiția s-a transformat în SRL. Violul magistraților asupra populimii justițiabile a fost prețul plătit de politicieni pentru ticăloșiile comandate instanțelor judecătorești. Treptat, în caracatița lui Voicu au intrat oameni din vârful ierarhiilor politice de toate culorile. Cooperativa s-a transformat în multinațională iar lumea politică a văzut că e bine. Clasa politică nu s-a mai divizat în putere și opoziție, ci în parteneri ai rețelei și guțani care n-au înțeles mersul lucrurilor. Cu timpul papagalii care trâmbițau idei și idealuri au dispărut prin filtrele montate în organigramele partidelor. Iar sus au penetrat doar clienții bordelului lui Voicu. Aici e puterea lui Ion Iliescu, care a condus România chiar și atunci când la Cotroceni a locuit cu chirie Constantinescu. Botnița lui Emil a fost operațiunea “Țigareta”. Care i-a fost pusă liderului regional nu pentru că ar fi încercat să vorbească despre rețeaua lui Ilici, ci pentru că a încercat s-o controleze. Doar în această cheie se explică niște mutări aiuristice ale universitarului aterizat în afacere ca musca-n lapte. Cooperativa lui Voicu funcționează și acum. Și va funcționa, poate cu alt cârmaci, și după ce Voicu va fi sacrificat pe altarul luptei pentru adevăr care i-a adus pe unii analiști de bună credință în pragul orgasmului ideologic. Sistemul nu poate fi dezmembrat și reansamblat. Este un mecanism nedemontabil, cu piese turnate și osificate. Deratizarea sau igienizarea nu merg. Șandramaua e plină de șobolani care și-au depozitat sămânța peste tot. Razi tot și pui altceva în loc dacă vrei să schimbi. Dar asta nu o pot face cei care ar putea, prin prisma pozițiilor în stat, să o facă. Nu pot pentru că s-a întâmplat o mutație interesantă. Cooperativa nu mai are nevoie de un cap. Se mișcă singură, are conștiință de sine și e scăpată de sub control. De fapt ea modelează acum creatorul. Parlamentul votează ceva, vine Curtea Constituțională și îi dă cu flit. Guvernul ia o măsură, vin pivnicerele și costinii și dau sentințe în numele statului. Statul lor, desigur. Orice politician poate intra în malaxor  dacă așa vrea o fătucă purtătoare de robă. Statul este violat constant în numele statului de drept de către magistrați. CSM-ul este pavăza lor, de care nu se poate atinge nimeni, chiar dacă ar vrea. Teoria mea, pe care aș paria câțiva bănuți, este că în cooperativa lui Voicu s-au schimbat administratorul și acționarul majoritar.  Și, surpriză, ei nu mai sunt personaje din politică. Creatura s-a răsculat și și-a luat tributul: capul lui Voicu. Băieții nu se mai mulțumesc doar cu ce li se dă. Vor să-și ia singur cât le trebuie. Gândiți-vă că în ograda justiției votul popular care ar fi putut schimba ceva, măcar de fațadă, nu există. Hidra se autoguvernează prin CSM, iar asta îi dă autonomie și o face indestructibilă. Ei, magistrații, sunt de fapt stăpânii sistemului acum.

PSD și-a consolidat decisiv rolul de stâlp al sărăcimii și prostimii de la orașe, dar mai ales de la sate. Urnele au vorbit, din nou, și duminică, la Traian, PSD a devenit un fel de partid dominant. Din cei 13 consilieri noi nouți aleși ca urmare a dizolvării fostului Consiliul Local, 8 au fost adjudecați de partidul lui Ciupercă. Cu tot cu mici, bere și pomeni electorale, PSD a totalizat 1100 de voturi, dovadă clară că țăranul, cu cât este mai sărac, cu atât este mai inteligent și mai marxist. Pe locul doi s-a clasat PNL, partid care dăduse primarul până în 2008. Oamenii fostului primar Bonciu au primit pe lângă urările tradiționale de Paște și vreo 420 de voturi, ceea ce le asigură 3 consilieri. Ultima găină din Gostat a fost gruparea lui Băsescu, condusă din teren de excepționalul om politic Sile Corbu. Proaspăt reabilitat după un cantonament la Dinamo, Corbu a luat 296 de voturi și s-a ales cu doi consilieri. În total au votat 1887 de cetățeni care au ales cu stânga, cum ar veni. Excitat la culme de victoria obținută, domnul Silvian Ciupercă a tăiat-o în munți, la Brașov. Nu știm dacă singur. Cât despre Ponta, constatăm că deși este de stânga, a plecat în alegeri cu dreptul obținând o victorie zdrobitoare. Spunem asta pentru că fără prezența lui notabilă din campanie, tratată pe larg în pagina 3 a ziarului nostru de mare tiraj, altul ar fi fost scorul. Rămâne ca Dragnea să se asigure că pesediștii se țin de cuvânt și fac cinstea aia pe care au promis-o la căminul cultural unor oameni însetați de principiile marxiste ale PSD. Poate să fie și marxism la PET, numai rece să fie!

Margareta Gheorghe este, dacă nu știați, noua șefă a Direcției de Finanțe Publice. Femeia a ratat cu brio două examene pentru șefia “sucursalei” Urziceni, fapt pentru care s-a supărat foarte tare pe colegii ei care, cică, ar fi săpat-o ca pe vie. După ce nea Băsescu a câștigat alegerile și PD-L a preluat țărișoara, Margareta și-a redescoperit competența pierdută. Și brusc a devenit, prin concurs, desigur, mare șefă peste triburile de finanțiști din Ialomița. Divorțată, minionă, tupeistă și mai ales protejată. Margareta s-a pus pe condus. Mai întâi și-a amenajat o cămăruță intimă ca locuință de serviciu în incinta Direcției, unde se mai retrăgeau din când in cand salariații pentru una mică. Ce înseamnă una mică n-am înțeles nici noi prea bine, căci sursele noastre nu ne-au dat explicații. Costurile amenajării interioare au fost suportate de contribuabilul român, că doar nu se făcea ca Marga navetista, cum îi spun intimii, să doarmă în gară.  Ieri Marga și-a aniversat ziua de naștere. Chindia a avut loc la sediul finanțelor din Urziceni, locul de naștere al divei fiscale. Mâncărica și băuturica a fost livrată de firmele de profil, contra cost, desigur. Știu că nu ne credeți, dar așa zic martorii oculari. Pentru câteva ceasuri, sediul Administrației Financiare s-a transformat în cârciumă iar contribuabilul a fost pus pe hold. Astăzi se așteaptă ca diva să își facă apariția la Slobozia, unde ieri n-a mai ajuns că s-a învoit. Sursele noastre susțin că fiscalizații din reședința de județ s-au pregătit de chef și au pregătit cadouri. Că diva trebuie musai sărbătorită și măgulită, deoarece dacă se supără e  jale. Vom reveni cu amănunte după ce vom afla de la domnul Nicolae Vâjdea(na că am dat și sursa să nu vă mai auzim că vă văitați!) detalii despre parastasul dansant. Pe această cale îi urăm și noi un “la mulți ani” virtual. Și din partea noului său admirator secret, care nu este ăla pe care-l știe toată lumea. Să curgă vinul, să vină miliția!

Tristețe mare la Pepinieră în cartier, frate! Gogu nu mai este. Nu mai este președinte PNL am vrut să zicem. Cum care Gogu? Profesorul! Generalul! Domnul ăla cu barba sură și vreo două vile. Cică l-a dizolvat Crin că s-a jucat de-a alegerile în echipa lui Orban. Lucrătura, zice oamenii, a plecat de la deputata Woody, the woodpecker from space. Adică Pocora, frate, tanti aia liberală cu IQ-ul mic, care voia și ea nițică putere, că de când a abandonat-o Olteanu încuscrit cu benereu, tare singură și nesatisfăcută e. De activitatea ei politică, adică. Oamenii răi zice că Pocora a tras niște sfori ca să facă niște treburi murdare pe la spatele lui Gogu. Adică să-l dizolve patricianul și s-o pună pe ea să facă jocurile pentru alegeri. Cică și tanti Vălean, nevasta lui Crin, a aprobat pozitiv, că e feministă rău și nu-l suferea pe Gogu mai ales că l-a văzut cu golanul de Orban. Cică ierea beți cui și doinea din chitara lui Orban, pe rând, împotriva lui Crinuleț, bugetarul cu capul creț. Așa că s-a introdus sub biroul permanent unde Pocora avea treabă și propunerea ca Gogu să devină solubil. La vot însă, surpriză mare, frate! Pocora a fost contrată direct de colegii ei, miliardarii, care l-au preferat pe domnul Martin. Tanti Woody nici acu nu pricepe cum de a fost posibil ca lucrătură să se desfășoare chiar sub ochii ei, aflată cum spuneam cu treabă sub biroul permanent al partidului. Acum cu Gogu pe tușă și Martin în teren, deputata nu prea are șanse să ajungă în capu’ la organizație, deși după părerea noastră ar merita. Că nu bate nimeni câmpii cum o face ea și nici la o poziție nu o întrece nimeni. Poate data viitoare, la congresul din 2020, unde îi urăm succes deplin.

În această după – amiază, efective ale Serviciului de Investigaţii Criminale, Serviciului Rutier, Biroului de Ordine Publică pentru Mediul Urban Slobozia şi Serviciului de Intervenţie Rapidă, în baza unor date deţinute, au acţionat pe raza municipiului Slobozia pentru identificarea în trafic a două autoturisme cu privire la care existau suspiciuni că s-ar deplasa mai multe persoane ce deţin asupra lor mai multe arme albe. Cele două autoturisme, ambele de provenienţă străină, au fost oprite la ora 12.15 de un echipaj de poliţie aflat într-un filtru rutier instituit pe B-dul Matei Basarab, la volanul vehiculelor aflându-se doi bărbaţi în vârstă de 39, respectiv 47 de ani, ambii din comuna Bărbuleşti. Într-unul dintre autoturisme, înmatriculat în Franţa, au fost găsite 7 arme albe, respectiv 5 bâte din lemn cu lungimea aproximativă de 1 m şi 60 de cm, două dintre acestea având la capete terminaţii metalice tip sapă şi furcă, toate aflate în porbagaj, iar în habitaclu au fost depistate o sabie tip ninja cu lungimea de 1 m şi un cuţit de vânătoare cu lungimea totală de 40 de cm. Totodată, în cel de-al doilea autoturism, înmatriculat în judeţul Ialomiţa, a fost găsită o bâtă metalică cu lungime aproximativă de 1m şi 30 de cm. Toate cele 9 persoane ce se aflau în autoturisme, 8 bărbaţi şi o femeie, cu vârste cuprinse între 35 şi 49 de ani, din comuna Bărbuleşti au fost conduse la sediul Poliţiei pentru continuarea verificărilor, ocazie cu care au declarat că purtau asupra lor armele pentru autoapărare. Facem precizarea că una dintre persoanele depistate astăzi a fost implicată în altercaţia produsă vineri, 12 martie, în satul Malu Roşu, din comuna Armăşeşti, incident soldat cu rănirea prin înjunghiere a unei persoane.

În cauză a fost întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 1 indice 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, anume portul, fără drept, în locurile şi împrejurările în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, a cuţitului, pumnalului, şişului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecţionate anume pentru tăiere, împungere sau lovire. Totodată, toate armele albe identificate au fost ridicate în vederea continuării cercetărilor.

Prezentat luni, 15 martie, în fața judecătorilor pentru arestare, Drăghici a scăpat de pușcărie grație unei judecătoare care a decis că tânărul bețiv nu prezintă pericol social. Asta deși criminalul a condus mașina beat cui și a fugit de la locul accidentului. Ne întrebăm dacă pe botul mașinii lui Drăghici ajungea o persoană dragă doamnei judecător, tot așa ar fi apreciat domnia sa  măsura arestării? Vom reveni asupra acestui caz pe care unii îl vor mușamalizat cu orice preț. Nu de alta, dar în locul tânărului din Munteni Buzău poate fi mâine oricare dintre noi. D-alde Drăghici colcăie pe șosele!

Uniunea Europeană a adus pe lângă câteva avantaje discutabile și un mare dezavantaj. Grație unor reglementări aplicate la sânge de statul tembel românesc, țăranii au fost alungați din piețe. Mica gospodărie țărănească nu mai este o sursă de venit pentru țărani. Produsele alimentare de bază, cum ar fi oul, brânza, carnea sau laptele nu trebuie să mai ajungă pe masa orășeanului, devenit fan declarat al otrăvurilor frumos ambalate comercializate în supermaket-uri. Lipsit de posibilitatea de a-și vinde produsele la oraș, țăranul a devenit un asistat al statului și un întreținut al contribuabilului din mediul urban. Dependent de taxele tot mai mari plătite de tot mai puțini salariați, satul românesc a devenit un soi de no man’s land care exportă spre orașe infracționalitate și violență. Cum este greu de crezut că în următorii ani vor apărea locuri de muncă în ruralul românesc subdezvoltat, perspectiva pe care o are satul este dezolantă. Din această perspectivă, efortul autorităților de a urbaniza forțat ruralul prin investiții în infrastructură este cel puțin caraghios. Este la mintea cocoșului că fără posibilitatea de a realiza venituri, țăranul nu are cum să acceseze infrastructura adusă cu eforturi la poarta gospodăriei sale. Exilat la marginea societății și silit să producă doar pentru consum propriu, țăranul a devenit un soi de animal de rezervație pentru care perspectiva zilei de mâine practic nu există. Folosit ca masă de manevră, abrutizat de lipsuri și ignorat complet între campaniile electorale, cel care era odată talpa țării a ajuns o povară pentru stat. Dacă pe vremea comunismului, satul a fost depopulat prin transformarea țăranului în proletar, acum există doar mirajul exilului la munci agricole în alte țări. Școala din mediul rural a fost și ea lăsată la voia întâmplării, cele 8 clase absolvite de copiii din rural fiind doar o metodă de încasare a alocației, de multe ori singura sursă de bani pentru familii întregi. Singura soluție viabilă pentru creșterea veniturilor în mediul rural este revenirea la statutul de odinioară al gospodăriei țărănești. Este aberant să alergăm țăranul prin piețe pe motiv ca mâncarea produsă de el e periculoasă și să permitem marilor corporații alimentare să ne intoxice deliberat cu produse aparent ieftine, dar extrem de scumpe dacă luăm în calcul costul îmbolnăvirilor generate de aditivii alimentari folosiți în exces. Virtuțile produselor tradiționale din gospodăriile țăranilor trebuie reconsiderate și asta se întâmplă indiferent de voința guvernelor corupte aflate la cheremul marilor companii interesate în distrugerea concurenței reprezentate de produsele tradiționale. Tot ce trebuie să facă statul român, dacă îi pasă de circa 50% din populația rurală aflată în suferință, este să renunțe la poziția de forță și la atacul asupra brânzei țărănești. Încurajat să producă mâncarea acasă la el, ajutat să o vândă în condiții civilizate în piețe și târguri, țăranul poate deveni din asistat asistent al sănătății publice, prin aprovizionarea piețelor din orașe cu hrană organică, sănătoasă și proaspătă. Toate statele din UE fac asta, piețele tradiționale destinate țăranilor fiind o alternativă din ce în ce mai apreciată în defavoarea  magazinelor mamut care răspândesc boală și poluare. Dacă țăranul va deveni principala sursă de hrană pentru orășean atunci se va realiza un echilibru echitabil între urban și rural, cu consecințe pozitive pentru ambele părți. Țăranul va putea trăi măcar decent muncind în gospodărie și depășind statutul de cerșetor la stat, iar orășeanul va redescoperi gustul și beneficiile mâncării organice care-l va ține departe de medicamente. Acest experiment care funcționează deja cu rezultate în alte județe se încearcă acum și la Slobozia. Depinde doar de coeficientul de inteligență al unor autorități obtuze din organele de represiune alimentară ca acest proiect să se materializeze. Dacă domnul inspector sanitar veterinar înțelege că la mă-sa acasă, pe prispă, mânca mămăligă cu lapte muls de la vacă și că așa s-a făcut mare, atunci avem o șansă. Dacă nu, poate că acești satrapi care se închină la șpaga multinaționalelor ar putea fi convinși să o lase mai moale cu aberațiile pe care le trâmbițează drept reguli. Prin alte metode.