Atacurile concentrate la adresa sursei de alimentare cu apă subterană a Sloboziei declanşate de Direcţia de Sănătate Publică Ialomiţa au un singur scop. Liderii politici care susţin teoria conform căreia municipiul Slobozia ar trebui să fie alimentat cu apă de la Amonil uită mici detalii ale unei afaceri care a adus Urban în pragul falimentului. Dincolo de calitatea apei din Dunăre despre care nimeni n-a suflat o vorbă, Amonil a reuşit să obţină în instanţele de judecată recunoaşterea unui debit de 150 de miliarde de lei rezultat în urma unor inginerii financiare incredibile. Istoricul acestei relaţii incestuoase ne arată foarte clar de ce nu trebuie să ne întoarcem în braţele şantajiştilor din spatele SC Amonil SA.
- În perioada 2000-2009 Amonil a calculat un debit 150 de miliarde de lei din care 80 de miliarde de lei reprezintă debitul de bază şi 65 de miliarde de lei penalităţi de întârziere.
- Până în 2007 Amonil a furnizat apă către SC Urban fără a o contoriza. Ani de zile Urban a cumpărat marfă acceptând sub şantajul întreruperii furnizării facturi făcute din burtă.
- Nici până la această oră între Urban şi Amonil nu există un contract de furnizare în care să se stabilească obligaţii ale părţilor. În ciuda acestui mic amănunt Amonil a calculat şi facturat penalităţi de întârziere fără a avea un acord în acest sens cu partenerul de afaceri.
- Primăria Slobozia a impus ca Urban să continue să furnizeze servicii către asociaţiile de proprietari care nu au achitat contravaloarea serviciilor.
- Ani de zile Amonil a acceptat să livreze apă şi energie termică deşi facturile emise către Urban nu erau achitate. În schimb, în urma şantajului bazat pe sistarea furnizării serviciilor societatea furnizoare a obţinut anual cote importante de gaz subvenţionat pentru încălzirea locuinţelor. În acest fel, în perioada 1996-2000 Amonil a primit gaz subvenţionat în valoare de peste 2 milioane de dolari fără să ardă un metru cub pentru producerea energiei termice.
- Populaţia a primit ani de zile agent termic provenit din recuperarea aburului tehnologic, insuficient pentru asigurarea confortului termic. În schimb, lunar Urban a facturat frigul din apartamente la preţuri astronomice, ceea ce a dus la acumularea de datorii importante ale populaţiei şi firmelor, niciodată recuperate din motive electorale. În tot acest timp profiturile Amonil au crescut în progresie geometrică, pentru că gazul subvenţionat era folosit integral în procesul de producţie. În plus, societatea primea gaz chiar dacă nu era eligibilă având datorii mari către furnizorul de gaz metan.
- Ani de zile Urban a facturat apa la pauşal, transferând de fapt facturile umflate de la Amonil în buzunarele consumatorilor. Se ajunsese la aberaţia ca pentru un apartament şi trei persoane consumul de apă facturat de Urban să fie de 60 de metri cubi pe lună. Contorizarea consumului populaţiei a transferat pierderile direct în pasivul Urban, care a ajuns astfel în stare de faliment nedecalarat.
- Înţelegînd că nu poate executa bugetul Sloboziei pentru datoriile contrafăcute şi umflate cu pompa, Amonil a făcut tot ce i-a stat în putinţă să blocheze falimentul Urban. Motivul este simplu. În cazul falimentului Amonil ar fi putut executa doar patrimoniul Urban, ceea ce ar fi acoperit o mică parte din datoria revendicată. De aceea se caută acum soluţii ca Urban să reia relaţia comercială cu Amonil, în speranţa că depinzând de apa lor, Urban ar fi constrânsă să plătească toate datoriile sub ameninţarea şantajului. Afacerea apei totaliză anual circa 1,2-2 milioane de euro pentru care Amonil are costuri minime şi profit maxim. Pentru că firma livrează municipalităţii APĂ INDUSTRIALĂ şi nu potabilă care este filtrată prin nisip şi tratată cu clor şi, atenţie, SULFAT DE ALUMINIU, care îi dă aspectul de apă limpede. Otravă curată, adică.
Întrebare
Ce câştigă cei care bat toba revenirii la relaţia cu Amonil? Cât ar putea plăti firma dacă în urma presiunilor politice şi instituţionale Urban ar fi adusă din nou în ograda Amonil iar datoriile inventate ar fi recuperate de “investitorii” strategici care ne-au furat ca-n codru ani de zile
Pentru edificare vedeţi aici de unde am băut cu toţii apă ani de zile şi de unde ar vrea unii politicieni să bem în continuare
[flashvideo file=video/apa.flv /]
Decizia Direcției de Sănătate Publică de a anula autorizația de funcționare a sistemului centralizat de alimentare cu apă are consecințe juridice greu de imaginat pentru dobitocul care a gândit-o pe treabă. Dincolo de faptul că tensiunea arterială a primarului Gabi Ionașcu a atins un nou maxim, dincolo de faptul că populația va consuma în continuare apa declarată nepotabilă, se pune problema autorizațiilor firmelor ce au ca obiect de activitate alimentația publică. Deși într-un interviu acordat site-ului guraialomitei.com doctorița Dumitrescu afirma stupid, cităm:”apa nu prezintă riscuri pentru consum dar nu respectă condițiile de potabilitate”, faptul că DSP a săltat autorizația pentru sistemul de distribuție ar trebui să conducă la închiderea a zeci de firme din Slobozia. Pentru că în lipsa apei potabile curente, restauratele, cofetăriile sau fabricile de lapte ar trebui închise urgent. Adică, mai pe înțelesul lui Pană de la Sanepid, dacă a apucat să mănânce un rahat trebuie să-l mănânce până la capăt, fie că-i place sau nu. Este exclus ca băieți cu halat să pună lacătul pe capitala de județ. Asta este un fapt pe care până și Pană îl înțelege. Nu poți să închizi tot orașul doar pentru că ți s-a năzărit ție să latri la comandă și să dai din coadă. Dar dacă ai apucat să emiți o decizie tembelă este musai să și o aplici. Dacă apa nu este potabilă atunci trebuie să se vină cu lacătul peste tot. Trebuie declarată starea de urgență, trebuie informat guvernul iar locuitorii trebuie aprovizionați cu sacaua. Logic, Ionașcu trebuie musai să pună lacătul pe țeavă și să închidă robinetul, nu cumva să bea poporul apă contaminată și să crape. Și dacă admitem că scenariul generat de decizia lui Pană de vineri este absurd este musai că cineva trebuie să fie tras de mânecă rău de tot. Căci dacă lasă lucrurile pe jumătate făcute, Pană și cei care au semnat adresa prin care trebuie închis robinetul de la Urban sunt buni de băgat la zdup. Pentru că fie apa nu e bună și Urbanul ne otrăvește cu voie de la DSP, fie apa e bună și DSP se joacă de-a autorizarea. Privite din această perspectivă evenimentele de la sfârșitul săptămânii trecute capătă exact conotația care se întrevedea. Ne aflăm în fața unor comportamente instituționale aberante, în care de dragul unor lupte politice intestine o instituție publică, respectiv Direcția de Sănătate Publică, a ajuns să joace țurca cu nervii populației, să inducă panică și să facă jocuri de culise. De aceea cred că ancheta DNA cu privire la alimentarea cu apă a Sloboziei ar trebuie extinsă nițel și la DSP, instituție care fie ne intoxică deliberat, fie ne sperie electoral. Și într-un caz și în celălalt se ajunge la pușcărie.
În 2010 municipiul Slobozia va avea un buget de 124,8 milioane de lei, în creștere față de anul trecut. Creșterea se datorează modificării Codului Fiscal prin HG 956 din august 2009, act normativ care a majorat valoarea impozitelor locale cu circa 20%, dar și ca urmare a prognozei ministerului de finanțe care a estimat o creștere veniturilor colectate din impozitele plătite de firme. Potrivit proiectului de buget, în 2010 veniturile proprii ale municipiului vor fi de circa 74,2 milioane de lei în creștere față de anul 2009 când s-au situat la valoarea de 54,8 milioane de lei.
Prioritatea bugetului- finalizarea investițiilor începute anul trecut
În 2010 valoarea investițiilor ce vor fi derulate de municipalitate se ridică la 58,9 milioane de lei. Lista de investiții cuprinde obiectivele începute anul trecut, prioritatea numărul 1 a primarului Gabi Ionașcu fiind reabilitarea sistemului de distribuție care a creat numeroase probleme legate de calitatea apei care ajunge la robinetele consumatorilor. Pentru acest obiectiv în bugetul pe anul acesta a fost prevăzută suma de 8,5 milioane de lei. Infrastructura edilitară se va îmbogăți cu rețeaua de canalizare pluvială și menajeră din Slobozia și Slobozia Nouă la care se adaugă treapta biologică a stației de epurare. Un alt obiectiv care se va finaliza în acest an este racordarea parcului industrial destinat IMM-urilor la rețeaua de utilități. Finalizarea lucrărilor la infrastructura școlară este o altă prioritate, pentru anul în curs fiind prevăzute spre finalizare 6 săli de gimnastică, 2 grădinițe cu 200 de locuri și 2 campusuri școlare. În lista de investiții sunt cuprinse și obiective cu caracter social, cum ar fi un club pentru pensionari și un centru de recuperare pentru autiști. Lista de investiții este completată de reabilitarea Parcului Tineretului, obiectiv demarat cu finanțare de la fondul de mediu.
Peste 5 milioane de lei pentru străzi
Și în 2010 va continua montarea covoarelor asfaltice pe străzile din Slobozia. Pentru acest an lucrările se vor concentra pe zona de Nord a orașului, unde vor fi reabilitate printre altele strada Cloșca, șoseaua Brăilei și strada Gării. Se are în vedere finalizarea celui de-al treilea traseu destinat transportului în comun, traseu care va cuprinde printre altele și Cartierul Tineretului. Un obiectiv important pentru amenajarea infrastructurii rutiere îl reprezintă amenajarea intersecției DN 2A cu DN21(intersecția de la ieșirea spre Țăndărei), pentru care a fost alocată suma de 1,8 milioane de lei.
Datoria public pe 2010- 5 milioane de lei
Pentru anul în curs primăria Slobozia va achita în contul datoriei publice circa 5 milioane de lei. Structura datoriei publice a municipiului Slobozia este următoarea:
- 50 de milioane de lei reprezint[ creditul obligatar contractat în 2007 pentru lucrări de infrastructură edilitară
- 1 milion de lei credit contractat la CEC pentru modernizarea piețelor și a Bazarului.
- 302.420 de euro contravaloarea contractelor de leasing pentru achiziționarea de utilaje necesare DADP și mijloace de transport pentru Poliția Cominutară și Clubul Sportiv Municipal.
În ceea ce privește împrumutul obligatar s-a finalizat procesul de emisie de obligațiuni. Dobânda care se va plăti în contul obligațiunilor emise este de 10,06%. Pentru creditul punte aferent montajului financiar utilizat pentru finanțarea lucrărilor de infrastructură s-a plătit o dobândă de 13,27 %. Asta în condițiile în care guvernul nu a reușit să se împrumute pe piață la dobânzi mai mici de 16-17%.
Rețeaua de alimentare cu apă va fi reabilitată până în octombrie-noiembrie
Reabilitarea sistemului de alimentare cu apă a Sloboziei a fost demarată deja. Licitația pentru achiziționarea bunurilor și serviciilor aferente acestui obiectiv s-a derulat în două etape, din rațiuni economice. În prima etapă au fost achiziționate țevile, la un preț total de 4,4 milioane de lei. Astfel s-a obținut o reducere semnificativă a prețului de achiziție, reducere de care ar fi beneficiat constructorul în cazul în care lucrarea s-ar fi scos la licitație integral. În etapa a doua se vor achiziționa serviciile de montaj. Primarul Ionașcu intenționează ca montajul țevilor de fibră de sticlă să se realizeze cu lucrătorii de la Urban, dată fiind complexitatea redusă a manoperei, urmând ca pentru montajul de tip tub în tub pentru țevile cu diametrul mai mic de 350 mm să se apeleze la o licitație publică. Lucrările vor demara în perioada martie-aprilie , când vor fi montate țevile din fibră de sticlă cu diametrul mai mare (400-600 mm). Pentru montarea țevilor de PVC prin metoda tub în tub costurile estimate de primarul Ionașcu s-ar ridica la circa 10 euro pe metrul liniar. Primarul este de părere că lucrările se vor finaliza până cel mai târziu în luna noiembrie a anului în curs.
Tot din ograda lui nea Vasile mai dezvelim niște aspecte interesante. Cică patronul unei firme care câștigase o licitație pentru transport piatră a fost sunat de un domn care s-a recomandat a fi Ciupercă. Și care i-a sugerat să accepte în combinație mașinile unui nene din Țăndărei care stăteau pe dreapta cam de multă vreme. Treaba s-a făcut dar combinația a fost nefastă pentru patronul care a acceptat târgul, în sensul că paguba produsă de protejatul CJI era mai mare ca profitul. Așa că mașinile pornite la cheia lui Ciupercă au fost excluse din contract. Nervos, piloiul lui nea Silvian a făcut un minunat denunț la poliție iar bietul patron s-a trezit cu un ditamai dosarul. Ceea ce ne face să credem că nu nea Ciupercă a umblat cu golănii, pentru simplul motiv că el nu face d-astea. Ce vă râdeți, mă!
Să moară Bibi, o afacere gen tun s-a petrecut cu vreo două luni în urmă. Primăria Slobozia a concesionat un teren la ieșirea din oraș, în vecinătatea Rompetrol. Este vorba despre vreo 6000 de metri pătrați pe care a și răsărit o construcție. Deși noi credem că e vorba despre o vilă, primarul Ionașcu susține că acolo vor fi construite niște terenuri de sport. De unde și expresia populară: nu femei și băutură, numai sport și învățătură! Ce să-i faci, județ de sportivi!
Dresorul de câini de la IPJ Ialomița făcut ofițer la apelul bocancilor și-a luat-o în dantură, cum ar spune prieteni lui interlopii. În sensul că de funcția de șef pe care o visa după pensionarea abuzivă a lui Stănică Xanax s-a dovedit a fi greu de atins pentru cățelar. Așa că nea Costică Șerban se va mulțumi cu funcția de cosinus adjunct, tangent la poliția Slobozia. Noi propunem ca acest Ghiță Pristanda să fie pus la o dictare scurtă și apoi să fie încadrat pe post de câine utilitar. Că nu e nevoie de concurs iar câinele, la o adică, nu poate să facă contestație. Părerea mea.
Agentul 007,63
Dând funcții la derbedei!
PS Un mare ziarist ialomițean spunea cam așa: dacă aveți datorii la proști, dați-le bani nu funcții! Mare dreptate avea!
În ajunul Crăciunului, în cimitirul din Amara a fost descoperit un schelet neidentificat îngropat pe un loc de veci concesionat de un localnic. În mormântul improvizat și nemarcat groparii au descoperit si niște rămășițe ce păreau a fi acte de identitate care atestau că aparținătorul este de loc din Timișoara. Parchetul a ajuns la concluzia că respectivele rămășițe aparțin probabil unui individ care a locuit la un fost azil de bătrâni din localitate și a închis dosarul în urma unor cercetări făcute de mântuială.
Surpriza din cimitir
Decesul unui bătrân din Amara a dus la descoperirea unui schelet neidentificat în cimitirul din localitate. Descoperirea a avut loc în ajunul Crăciunului și a fost făcută de cei patru gropari care au săpat pe locul de veci al decedatului, loc pe care familia acestuia îl deținea legal de peste 26 de ani. În timp ce săpau mormântul, cei patru au scos odată cu pământul un craniu. Speriați, oamenii s-au oprit din săpat iar unul dintre fiii decedatului a anunțat preotul. Oamenii nu înțelegeau cum este posibil ca pe locul lor de veci să fie îngropat altcineva. Preotul i-a liniștit spunându-le că probabil este vreun mort de la revoluția din 1989 și le-a spus să colecteze oasele într-un sac și să îngroape sacul la picioarele mortului. Bulversați și agitați, cei din familia celui decedat nu au realizat foarte exact ce se întâmplă. Își aduc aminte totuși că scheletul descoperit fusese îngropat împreună cu o geantă de piele, că pantofii, și ei din piele de culoare maro, erau intacți și că asupra scheletului au găsit un act de identitate ce părea a fi livret militar și care atesta că posesorul ar fi de loc din Timișoara. Rămășițele găsite nu au încăput într-un singur sac, așa că groparii au folosit și un al doilea sac, din rafie, în care au strâns toate obiectele descoperite. Unul dintre gropari își amintește că sicriul din placaj era așezat oblic și că în el nu exista nici pernă, nici bucata tradițională de pânză în care să fie învelit cadavrul. Locul în care s-a făcut macabra descoperire este situat undeva în marginea cimitirului dinspre câmp, la doi metri de gradul exterior, pe locul unde altă dată erau niște plantații de viță de vie.
Anchetă rapidă, concluzii cuminți
La circa cinci zile de la incident, trei dintre gropari au fost chemați la postul de poliție din Amara pentru a da declarații. Nu se știe exact cine a sesizat Parchetul, dar se știe că din două mașini au descins la poarta cimitirului mai mulți domni bine îmbrăcați care s-au interesat de caz. Groparii, oameni fără prea multă carte, au declarat ce au văzut. Ulterior, preotul din localitate a susținut în fața procurorilor că scheletul aparține unui fost pacient al azilului din localitate desființat cu mult timp în urmă. Din familia celui decedat în ajun a fost audiat un ginere al decedatului, persoană care nu fusese în cimitir când a fost descoperit cadavrul și care n-a făcut decât să declare ceea ce știa de la gropari. Nu același lucru s-a întâmplat și cu fiii mortului care au văzut cu ochii lor scheletul și pe care nu i-a întrebat nimeni nimic. Mai mult, șeful poliției Amara l-a sfătuit pe unul dintre ei să nu depună nicio hârtie la poliție că oricum se face anchetă. Fără a vedea rămășițele găsite în cimitir, fără a analiza actele îngropate și fără a discuta cu toți martorii oculari, Parchetul a închis cazul stabilind că scheletul provine de la un fost pacient al fostului azil de bătrâni din Amara. Orice altă ipoteză a fost exclusă și îngropată odată cu cei doi saci cu oase la picioarele decedatului din Ajun. Care probabil n-a visat că nici măcar în mormânt nu va fi singur. Vom reveni.
Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ialomiţa informează că la această oră (08.00), din cauza condiţiilor meteo nefavorabile, au fost închise circulaţiei următoarele segmente de drum:
- DN1D Urziceni – Ploieşti;
- DN2C Griviţa – Buzău;
- DN2 – Urziceni – Buzău.
În acest sens, pentru punerea în aplicare a restricţiilor instituite, pe raza judeţului au fost organizate 7 filtre. Poliţiştii rutieri acţionează pentru dirijarea circulaţiei şi îndrumarea conducătorilor auto, dar şi pentru identificarea şoferilor care nu au autoturismele echipate corespunzător, de iarnă, aceştia fiind sfătuiţi să nu îşi continue deplasarea neechipaţi, existând riscul să rămână blocaţi în trafic şi astfel să blocheze întregul trafic rutier.
Reamintim conducătorilor auto că, este foarte important ca înainte de a porni la drum, indiferent de distanţa ce urmează a fi parcursă, să-şi echipeze corespunzător maşina pentru sezonul rece şi să se informeze în privinţa traseului pe care urmează a-l străbate, apelând unul dintre numerele de telefon ale Comandamentului Central de Iarnă: 021.9360; 021. 318.66.09; 021.318.66.31.
De precizat că operatorii de transport care deţin autovehicule cu masa totală maximă autorizată mai mare de 3,5 tone au obligaţia legală de a monta pe roţi lanţuri sau alte echipamente antiderapante omologate, pe perioadele şi pe drumurile stabilite.
Poliţiştii recomandă conducătorilor de vehicule să circule cu viteză redusă, adaptată permanent condiţiilor concrete din trafic. Legea prevede că atunci când vizibilitatea datorată condiţiilor meteorologice este sub 100 de metri, sau carosabilul este acoperit de zapadă ori polei, viteza de deplasare nu trebuie să depăşească 30 de km/h în localităţi şi 50 de km/h în afara localităţilor. Evident, însă, că şi aceste viteze pot fi uneori mult prea mari şi de aceea recomandat este să se aibă tot timpul în vedere condiţiile meteo-rutiere. De asemenea, pentru un plus de siguranţă, se impune şi mărirea distanţei în mers între vehicule.
Poliţia Rutieră recomandă conducătorilor auto să adopte o manieră calmă de conducere, fără bruscarea comenzilor vehiculelor, să efectueze fiecare manevră doar după o temeinică asigurare, să utilizeze preponderent frâna de motor şi să evite efectuarea depăşirilor, care în asemenea condiţii meteo-rutiere se dovedesc extrem de periculoase.
În situaţia în care vizibilitatea în oglinzile autovehiculului este redusă din cauza precipitaţiilor, folosirea luminilor de către şoferii care se apropie reduce riscul producerii unor accidente cauzate de neasigurarea la schimbarea direcţiei de mers. De aceea, poliţiştii rutieri recomandă ca luminile de întâlnire să fie aprinse ziua pe toate categoriile de drumuri, nu doar pe cele pe care există obligativitatea instituită prin lege. Atenţie deosebită necesită şi sistemul de ventilaţie-dezaburire a parbrizului şi lunetei maşinii care trebuie să funcţioneze foarte bine.
Nu în ultimul rând pietonilor li se recomandă să-şi sporească atenţia, atât în timpul deplasării, cât şi în momentul traversării arterelor rutiere, care obligatoriu trebuie făcută doar prin locurile special amenajate şi după o temeinică asigurare.
COMPARTIMENT RELAŢII PUBLICE
E iarnă, e turul 2 și e consens. Liberalii se pupă bot în bot cu proletarii lui Ilici. La nivel central Crin îmbrăcase deja cămașa roșie. La nivel local ostilitățile au demarat cu o încăierare pe cinste în garsoniera PNL-ului de pe Matei Basarab. La butoane se afla Gogu, președintele artist al liberalilor ialomițeni. Cu vocea lui de bariton, mozaicarul PCR-ului tocmai comitea o analiză asupra rezultatelor din primul tur. Nervii erau întinși la maxim, timpul nu mai avea răbdare iar Gogu se gândea deja la un drive test cu Touareg-ul Prefecturii, viitoarea sa mașină de serviciu potrivit împărțelii cu PSD. Cărțile păreau făcute, ciolănarii erau adunați în formație, costumele de funcții erau cumpărate deja. Nimic nu prevestea dezastrul care avea să vină. În atmosfera idilică, Gogu, personajul central al povestirii noastre s-a ridicat deasupra timpurilor. Și, pentru o săptămână, și-a depășit condiția și și-a asumat rolul de Dumnezeu. Un Dumnezeu cu alură de Moș Crăciun care în drumul său spre istorie a eșuat în folclor.
Gogu și Ciupercă, în total doi!
România răsufla din greu sub dictatura lui Băsescu. Județele din sudul țării conduceau ofensiva împotriva dictatorului. Ialomița, o insulă de normalitate și decență și o oază de sărăcie cruntă era condusă de proletarul de stânga Ciupercă Silvian. Bravul oștean socialist spera ca pentru turul doi să primească întăriri de la burghezii liberali conduși de căpetenia capitalistă Gogu. Contextul greu economic și social în care se găsea județul obliga la analize profunde. În garsoniera PNL de pe bulevardul Matei Basarab, mozaicarul se afla într-un moment delicat al existenței. Înconjurat de cei mai competenți dintre peneliști, frescarul PCR-ului și-a expus punctul de vedere. El a criticat în termeni duri rezultatele organizației de bază a partidului, care n-a prea cules voturi pentru Crin. Activiștii sezonieri nu erau de aceeași părere. Contrat puternic din sală, Gogu a cerut sprijin de la garda pretoriană. Iar sprijinul a venit de la cei mai competenți liberali, cei care frecaseră cu măiestrie clanța descentralizatelor în guvernarea Tăriceanu. Spiritele s-au încins iar activiștii au fost la un pas de încăierare cu ciolănarii. Alura lui Gogu ca și poziția sa de viitor distribuitor de funcții a înclinat însă balanța. Ciolănarii i-au acordat votul de încredere iar Gogu a plecat la negocieri. Jumătate din scaunul de prefect îl avea sub dorsal deja. Discuțiile cu proletariatul lui Ciupercă au fost scurte dar fructuoase. Actul liber consimțit dintre cei doi mari bărbați de stat s-a finalizat cu o conferință de presă comună. În mijloc, cei doi își strângeau mâinile. Burghezul liberal zâmbea de sus, cu ochii închiși. Atitudinea statică din fotografie respira forță. Geoană avea deja 10 procente avans în fața dictatorului iar turul doi se anunța o formalitate. Gogu simțea deja în nări aerul rarefiat al înălțimilor. Deja se gândea să sune la Prefectură și să ceară să-i fie pregătit Touaregul, semnul suprem al puterii sale de viitor prefect. Ciupercă zâmbea și el, dar ceva mai schimonosit. Se gândea că funcția de președinte al consiliului județean îi devenise mică. Haina tocită de intelectual sărac dar competent nu-l mai încăpea. Un ministru, ceva, n-ar fi fost chiar o dorință fantezistă. În dreapta lui Ciupercă, un alt personaj zâmbea iliescian. Era deputatul Neacșu, un fruntaș al luptei de clasă, ideolog și pragmatic. Funcția de viitor președinte al PSD și statura lui de om care urma să semneze listele electorale din 2012 îi făceau puternic cu ochiul. Toți aveau în vedere binele județului. Iar armatele reunite erau pregătite pentru marea confruntare. Mita electorală aștepta să fie distribuită, mititeii sfârâiau pe grătar, ajutoarele sociale se aflau în conturi, deci infrastructura era asigurată.
Te pup în cur, pictor iubit!
Și a venit 1 decembrie. Era Ziua Națională iar viitorul prefect de la pepinieră nu putea să nu se arate în piața publică. Ca un viitor mare om de stat, Gogu și-a pregătit coroanele de cu seară. Supușii liberali, și ei viitori șefuleți de instituții și-au scos de la naftalină costumele de funcții. Gașca galbenă a făcut joncțiunea cu gașca roșie la monumentul în fața căruia, anual, politicienii demonstrează că nu sunt niște lichele corupte și sfertodocte, așa cum credem noi, ci niște patrioți cinstiți și oameni luminați, așa cum cred ei. Lumea se călca în picioare să se tragă în poză cu Gogu. Unii i-au cerut chiar autografe. O doamnă de la PD-L, posesoarea unei mici funcții publice a dat să-l felicite și să-l pupe în calitate de fostă colegă de Alianță. Generos, Gogu și-a dat acceptul. Nu înainte ca, superior, să explice cinstitei adunări că unii încearcă să se pună bine cu el. Era deja un demiurg. Era viitorul prefect. Cronicarii vremii rețin că la sediul PNL Gogu a primit multe omagii și asigurări de devotament. Ofertele au curs, firește în plic. Gogu era călare pe situație iar situația nu avea nimic împotrivă. La PSD licitația se încheiase. Ciupercă se gândea deja la succesorul pe care avea să-l lase moștenire județului. SAM GPL devenise peste noapte din butique de încărcat butelii pe șest, concern de construcții și asfaltări. Câțiva șeptari din primăriile rurale ale județului se vedeau secretari de stat. Viața devenise deja roșie.
Ora când timpul s-a oprit în loc!
Bătălia electorală a fost dură. PD-L fura cu nesimțire. Singurul lor om din secția de votare îndesa voturi în urnă. Reprezentații coaliției burghezo-proletare respectau legea cu strictețe. Gogu îndemna la luptă cinstită. La fel și Ciupercă, deși apucăturile de pesedist îi dădeau ghes. În ciuda fraudei majore comise de oamenii Dictatorului, liberalii și pesediștii au învins. Ora 21.00 venise. Sondajele de la urne arătau clar victoria. În sediul PSD, Gogu lucra deja la programul care avea să scoată județul din criză. Pictorul Epocii de Aur gândea deja mesajul de Revelion pe care avea să-l difuzeze la televiziunile locale. Ciupercă arăta semnul victoriei către activiștii teritoriali conduși de deputatul Neacșu. Curgea șampania. Din când în când Ciupercă se ciupea de deget ca să se convingă că ceea ce trăiește e real. Pe străzile din Țăndărei și din tot județul era sărbătoare. Ciupercă ridica alternativ degetul mijlociu ca formă de salut către alegătorii portocalii. Timid, dictatorul Băsescu anunța că a câștigat alegerile. Dar cine mai avea timp să-l asculte? Gogu a dat o fugă la prefectură. Touaregul îl aștepta, cuminte la bordură. De la televizor, Geoană vorbea cu mă-sa, o pupa pe Mihaela iar Crin zâmbea ca proasta-n târg. Obosit dar fericit, Gogu s-a retras în modesta lui căsuță cu etaj de la Pepinieră, nu înainte de a șterge un fir de praf imaginar de pe Touareg-ul care-l aștepta liniștit la bordură. Urma prima zi dintr-un lung șir de zile fericite: poporul învinsese!
O dimineață de coșmar
Dimineața care a urmat a fost un coșmar. Gogu s-a trezit cu noaptea în cap și a făcut o greșeală: a deschis televizorul. Stupoare! Băsescu era președinte. Ciupercă nu răspundea la telefon. Un apel venit de la un sponsor l-a făcut să ducă instinctiv mâna la buzunar. A dat fuga la sediul partidului, unde trona un mare lacăt. Ciupercă era distrus. Devenise dintr-o dată atât de mic că nu se mai vedea din spatele biroului. SAM GPL redevenise butique. Degetul mijlociu al lui Ciupercă scăpase de sub control. Adică se ridica dar se răsuscea spre el ca și cum i-ar adresa un mesaj oral. Dacă seara degetul vorbea cu alegătorii portocalii, acum el vorbea direct cu proprietarul lui. Gogu a apucat să-și scoată repede costumul de funcție. Pe stradă, lumea se făcea că nu-l vede. De fapt nici nu-l vedea. Până și Touareg-ul dispăruse. Gândurile marelui mozaicar-faianțar zburau la factura de întreținere de luna aceasta care-i depăşea cu puţin leafa lui nemajorată de profesor. Timpul începuse din nou să aibă răbdare.
Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ialomiţa informează că poliţiştii rutieri şi de ordine publică acţionează la această oră (07.15) cu efective sporite, în toate localităţile judeţului, pentru a fluidiza circulaţia pe toate drumurile şi a facilita accesul utilajelor de deszăpezire în zonele în care se circula cu dificultate.
De asemenea, au fost organizate filtre pentru dirijarea circulaţiei şi îndrumarea conducătorilor auto, dar şi pentru identificarea şoferilor care nu au autoturismele echipate corespunzător, de iarnă, aceştia fiind sfătuiţi să nu îşi continue deplasarea neechipaţi, existând riscul să rămână blocaţi în trafic şi astfel să blocheze întregul trafic rutier.
Totodată, vă informam că în unele zone, întreruperea traficului s-a produs din cauza conducătorilor de vehicule de mare tonaj neechipate corespunzător, care s-au angajat în depăşirea coloanelor de autovehicule care înaintau cu dificultate. Din acest motiv, există riscul blocării circulaţiei, iar utilajele de deszăpezire nu mai pot înainta şi curăţa carosabilul.
Traficul rutier continuă să fie întrerupt pe 12 drumuri naţionale, judeţene şi comunale din judeţ, astfel:
- DN1D Urziceni – Ciorani;
- DN2C Amara – până la limita cu judeţul Buzău;
- DN2 Cotorca – Buzău;
- DJ 101 C Moviliţa – Dridu;
- DJ 214 Fierbinţi – Maia;
- DJ 203 Valea Măcrişului – Grindu;
- DJ 302 Moviliţa – Roşiori;
- DJ 203I Valea Măcrişului – Gârbovi;
- DJ 201 Borăneşti – Axintele;
- DJ 313 Axintele – Horia;
- DJ 201 Brazii – Nucii;
- Drum comunal Sineşti – Livedea.
Pe toate aceste drumuri se acţionează pentru deblocare în colaborare cu reprezentanţi ai Secţiei Drumuri Naţionale şi Judeţene Ialomiţa.
Le recomandăm conducătorilor auto ca înainte de a pleca la drum să se informeze despre situaţia traseului pe care urmează să se deplaseze, apelând numărul de telefon 021/9360 (Comandamentul Central de Iarnă). Dacă trec prin zonele afectate de ninsori, să pregătească autovehiculele pentru circulaţia pe timp de iarnă şi să adapteze permanent viteza la condiţiile meteo-rutiere (vizibilitate redusă, carosabil acoperit cu zăpadă, polei sau umed şi viscol). De asemenea, este necesar să se păstreze în mers o distanţă suficientă pentru a putea opri in condiţii de siguranţă.
COMPARTIMENT RELAŢII PUBLICE
PSD este în continuare pericolul numarul 1 in România. Reîntoarcerea la comunism și la teroare este planul secret al Marii Coaliții formate împotriva lui Traian Băsescu de către criminalul Ion Iliescu și mafia grupată în spatele său. Vizitele lui Geoană la Moscova și suportul pe care rușii l-au oferit acestei coaliții comuniste în alegerile care abia s-au încheiat ar trebui să constituie un semnal de alarmă. Coaliția criminalului Ion Iliescu este susținută de un regim rusesc care perpetuează crimele comise în timpul celui de-al doilea război mondial. La Moscova, unde a călcat pe ascuns președintele Senatului României, teroarea este la ea acasă. Naționaliștii ruși își continuă politica de teroare moștenită de la Stalin. Pe diverse site-uri naziste din Rusia sunt postate filmulețe care arată execuții făcute după modelul celor din Ucraina în anii 1930-1940. În parlamentul rus a apărut salutul nazist. Putin definește dispariția URSS drept o mare catastrofă geopolitică. În Rusia, ziariștii care se opun regimului lui Putin dispar misterios și sunt taxați de politicieni din vârful ierarhiei drept dușmani ai poporului. Într-o astfel de țară a căutat Mircea Geoană sprijin. Marioneta lui Iliescu a vorbit deschis despre relațiile pe care România trebuie să le aibă cu Rusia neocomunistă a lui Putin, căreia ar trebui să-i punem la dispoziție resursele noastre energetice. Dacă ne uităm în istoria noastră recentă, descoperim că la Revoluție a funcționat planul rusesc. Peste 900 de oameni au fost asasinați după 22 decembrie când Ceaușescu fusese executat. Autorul moral este Ion Iliescu, cel care l-a protejat pe generalul rus Nicolae Militaru, asasinul de serviciu al regimului Iliescu. Acum, în Rusia se întâmplă la fel. Strivită sub șantajul energetic al Rusiei, Europa nu are replică și tolerează reinstaurarea terorii. Către acest tip de democrație ne împingeau mafioții din coaliția anti Băsescu. Nu întâmplător, Președintele a afirmat clar cu referire la ambasadorul Rusiei că România nu va permite apariția de centre de influență rusești. Documentarul ce poate fi accesat la adresa de mai jos ne arată cine se află în spatele marionetelor lui Ion Iliescu, bolșevicul cu sute de morți pe conștiință. Și ce fel de regim visează Iliescu pentru România. Exterminarea ideologică totală a liderilor stângii bolșevice românești este o prioritate. Nu am făcut-o în 1944 și ne-a costat 50 de ani de comunism crunt soldat cu asasinarea elitelor românești și aruncarea țării în bezna bolșevică. O a doua greșeală de acest tip ne poate fi fatală. În acest moment prima fază a planului rusesc este realizată. Economia românească este controlată de oligarhi manevrați de Rusia. Capacități energetice importante au ajuns deja în proprietatea rușilor. Dacă planul Geoană ar fi reușit, intrarea României în sfera de influență rusă ar fi fost un fapt. De aici și disperarea coaliției bolșevice a lui Iliescu, în care au fost angrenate resurse uriașe și importante părți din mass media controlate de oligarhi. În România s-a încercat acreditarea ideii că pericolul comunist nu mai există. Că anticomunismul este o temă desuetă, falsă și care trebuie abandonată. Acest documentar vă va convinge că lucrurile nu stau nici pe departe așa. Cine uită istoria are toate șansele să o repete.
Liberalismul economic pare sa fi castigat la diferenta mica in fata urmasilor comunistilor lui Ceausescu in alegerile prezidentiale de duminica, din Romania, prin victoria lui Traian Basescu in fata lui Mircea Geoana, comenteaza Wall Street Journal. Potrivit unor surse citate de WSJ, scriu agentiile romane de stiri, liderul social-democrat a fost candidatul preferat atat de Moscova, cat si de Washington. Autorul randurilor de mai jos este unul dintre cei care au tinut ca prietenii de la WSJ sa marcheze explicit si public acest ultim fapt, printr-o observatie care, daca am inteles corect de la ei, probabil va fi reluata curand intr-o forma mai elaborata si in Wall Street Journal Europe.
Sa explicam. Neavand nici timpul, nici mijloacele sa le analizam in detaliu, sa ne multumim cu o schita. Strategia internationala a lui Mircea Geoana si a cartelului politico-financiar din spatele sau a avut patru teatre majore de operatiuni: Moscova, Washington DC, Bruxelles si spatiul german.
Desi neclare in amanunt, lucrurile sunt evidente in privinta filierei moscovite. Ramane ca istoricii sa decida daca ceea ce s-a intamplat acolo a fost sau nu un act ce a frizat tradarea interesului national. Ramane de asemenea antologica interventia lui Traian Basescu la final de campanie relativ la o declaratie a ambasadorului Rusiei la Bucuresti, Aleksandr Ciurilin: „Ma vad nevoit, si o voi face si oficial, sa il atentionez ca intr-adevar a trecut vremea Razboiului Rece si ca nu isi mai pot face centre de influenta in politica romaneasca sau, daca si le vor face, le vom reteza”.
In ceea ce priveste Bruxelles, operatiunile nu au avansat foarte mult pentru ca s-au lovit de trei bariere: sustinerea ferma a „popularilor” europeni pentru Traian Basescu, asimetria majora de calibru si credibilitate intre reprezentantii cartelului Geoana, pe de o parte, si cei ai PDL-Basescu, pe de alta si cel mai important, faptul ca din tot Occidentul, Bruxelles este locul unde situatia reala a democratiei in Romania si a luptei ei cu „sistemul” cartelului este cel mai bine inteleasa. Pana aici totul clar. Evolutiile pe teatrele german si american sunt insa mai complicate.
Proiectul german
In spatiul german, strategia a fost, evident, bazata pe ideea „proiectului Johannis”. Se miza astfel pe o captatio benevolentiae a cercurilor politice si mass media germane, jucand cartea etnica. In plan politic, demersurile directe ale lui Johannis au generat ceva interes si chiar entuziasm sporadic, urmate insa imediat de semne de intrebare si apoi de scepticism.
(Ramane si aici ca istoricii interesati de episod sa determine masura in care, in afara de canalele personale si ale partidelor politice, Johannis a interferat si cu zona de influenta a fostului cancelar Schroeder, actualmente la Gazprom). Pragmatismul si realismul german si legatura puternica dintre partidele de dreapta germane si PDL, forjata in ultimii doi ani de colaborare, au asigurat o comunicare functionala cu echipa lui Traian Basescu, si au reprezentat, in conjunctie, o stavila destul de eficienta in calea initialului entuziasm german fata de „omul proiect”.
In ceea ce priveste presa de limba germana, lucrurile nu au stat mult diferit. Sa dam un exemplu concret. In octombrie, printr-un agent PNL plasat in Ministerul de Externe, se organizeaza un tur al unor ziaristi de la prestigioase publicatii de limba germana, tur menit sa-i puna pe acestia in tema cu „realitatile politice romanesti”. Bineinteles, lucrurile au fost setate astfel incat sa se suprapuna exploziei „proiectului Johannis” pe scena romaneasca.
Foarte curand, ziaristii in cauza au sesizat un pattern in selectia interlocutorilor cu care erau pusi in contact, oameni ce, in activitati legate de „societatea civila”, ca fosti ministri sau ca „analisti” la Realitatea TV, erau radical-ostili lui Basescu si care, mai mult, foloseau in mod dubios aceleasi sintagme si limbaj. Fapt suficient sa genereze eforturi suplimentare din partea unor membri ai delegatiei.
O discutie informala, in afara programului, cu un Valeriu Stoica si apoi cu cativa ziaristi independenti (inclusiv de la Hotnews.ro) a adus cateva lamuriri necesare, echilibrand perceptia nemtilor asupra „realitatilor politice” locale. Un episod tipic deci pentru mai multe incidente similare in deznodamantul lor.
Una peste alta, filiera germana, presupus mobilizata de ideea „proiectului Johannis” si de „proiectul” ambulant in sine, nu s-a materializat in sustinerea navalnica anticipata. Prezenta austro-germana in campanie a fost mai mult decat discreta, ea nemanifestandu-se dincolo de parametrii normali ai unor colaborari prestabilite vizand organizarea unor inofensive evenimente publice de interes general de catre Fundatia Konrad Adenauer la Bucuresti in cooperare cu Institutul de Studii Populare sau CADI.
Mai ramane operatiunea americana.
Washington DC
Vorbim despre zona forte a lui Mircea Geoana. De legaturi personale puternice forjate in anii in care a fost ambasador la Washington. Anii unei administratii Democrate. Or, la Washington, in momentul in care Geoana devine candidat prezidential, tocmai se instaleaza o noua administratie Democrata. Pe trena lui Obama vin tot felul de vechi cunostinte. Multi vorbesc mult. Multi promit multe. Talk is cheap.
(Un lucru pe care il inveti traind in Washington este ca pe power-brokerii de acolo nu-i costa nimic sa parieze pe diferiti potentiali lideri din alte tari. Daca acestia nu castiga, asta e… Daca insa catiga, sunt o sursa sigura de contracte de lobby si consultanta.) Suntem in plina Obama-manie, inaintea prabusirii mitului in derizoriu. Fiecare stat al lumii isi are un Obama al sau, omul providential, omul schimbarii.
Nu cumva Mr. Geoana este Obama Carpatilor? Raspunsul, intre amicii de la Washington, este: Absolutely yes! Nu costa nimic sa spui ca „Da, domnule, pastrand proportiile, Mircea este un fel de Barak: Yes, we can!”
Si astfel, in contextul in care administratia Obama face gafa dupa gafa in chestiunile legate de Estul Europei, deschizand o nisa surprinzatoare influentei ruse in zona, si trimitand in stare de alerta maxima si supra-solicitare ambasadorii Est Europeni din Washington, vedem conturandu-se pe malul Potomakului, la mijlocul anului 2009, o evolutie foarte interesanta.
Pe de o parte, avem un efort condus la ambasada Romaniei de ambasadorul Adrian Vierita, in care reprezentatii Romaniei fac in coordonare cu ambasadele Poloniei, Cehiei si ale celorlalte tari Est Europene eforturi disperate ca sa incetineasca tavalugul de erori si neintelegeri in politica externa americana fata de regiune. Pe de alta parte, avem intr-un univers paralel, un efort de consolidare al unui lobby pro-Geoana.
Pe de o parte, avem eforturile reprezentantilor Romaniei pe linie diplomatica, militara si de informatii in a se coordona cu ceilalti est-europeni si „structurile” de la Departamentul de Stat si de la Pentagon pentru a prezenta un front comun in fata consecintelor rateurilor de politica externa ale administratiei Obama. Consecinte ce devin brusc vizibile public pe data de 17 septembrie, vizibilitate amplificata inzecit si de istorica gafa de PR si comunicare in decizia privind scutul anti-racheta. Pe de alta parte, avem agitatia amicilor d-lui Geoana in a promova cu insistenta „proiectul” Barakului Carpatin si de a face planuri privind viitoarele decade de colaborare mutual-constructiva cu acesta.
Exemplar pentru acest demers este vizita d-lui Cosmin Gusa la Washington. Intensitatea sustinerii de care d-l Geoana s-a bucurat in Partidul Democrat poate fi usor descifrata din agenda intalnirilor aranajate de amicii sai pentru pitorescul personaj mai sus amintit. Acest Austin Powers-International Man of Mistery, Varianta Pan-Ortodoxa, a ajuns, conform propriilor declaratii, coroborate cu surse din Washington, pana la Casa Alba unde a fost primit de consilieri ai Vice-Presedintelui Joe Biden.
Ce mesaj aduce cu el? Evident, asa cum se cade unui agent de profil, o dezvaluire senzationala: prefraudarea alegerilor. Mesaj bine corelat cu mesajul ProDemocratia in tara, credibila sursa a societatii civile. Asta in caz ca vreun american mai avea cumva vreo indoiala de adevarul revelatiilor facute de colaboratorul d-lui Geoana. (Este o discutie separata cum poate fi calificat: (a) in general, demersul de a pune sub semnul intrebari elementul fundamental al mecanismelor democratice in tara ta, ante factum, fara nicio dovada; si (b) in particular, de a face asta fata de o administratie recunoscuta pentru fragilitatea judecatilor si pentru reactiile ce eludeaza logica real-politik-ului traditional la Washington).
Ilustrarea miscarilor pe frontul american poate continua. De la aparitia si circulatia unor publicatii anti-Basescu in engleza („pe piata americana”, ar fi mult spus) la desanturi publicistico-paranormale in sens invers, de la Washington la Bucuresti. Sau poate, de ce nu, ezitarile ambasadorului american la Bucuresti de a juca hotarat pro-reformisti („We do not have a dog in this fight”), rol pe care ambasadorul SUA, indiferent de administratie, il joaca in Romania, pot fi si ele adaugate panopliei.
Scopul este insa de a ilustra, nu de a face un tablou complet. Iar ideea este clara de acum. Am desenat cadrul in care, pe fondul tot mai evidentei confuzii a administratiei Obama in Estul Europei, trebuie vazuta o declaratie, facuta aparent din senin, de catre Traian Basescu, spre finalul campaniei, privind administratia Republicana anterioara: „Il respect enorm pe Bush… Bush a facut enorm pentru Romania”.
Concluzii
Asa arata deci lucrurile pe cele patru fronturi majore ale operatiunilor internationale ale cartelului Geoana. Ce concluzii provizorii pot fi trase din aceasta sumara schita? Desigur, pare justificat sa concluzionam ca operatiunile electorale internationale ale lui Mircea Geoana nu au precedent in istoria romaneasca.
Basescu si echipa sa au fost nevoiti sa faca un „marcaj om-la-om”, global, pentru a contracara, nu intotdeauna cu succes, manevrele mai sus indicate. Observatia ca Basescu si echipa sa s-au luptat singuri cu toata clasa politica romaneasca de la PSD la PRM si PNG via PNL, cu mogulii, cu televiziunile etc. cere o completare. Basescu si echipa sa au facut asta in conditiile in care, in mod tacit, Wahingtonul si Moscova si-au dat mana peste capul Romaniei binecuvantand candidatul social-democrat si cartelul sau.
In final insa, Geoana a pierdut exact acolo unde se considera mai tare: in strainatate. Este o imensa ironie ca votul diasporei simple si pestrite a intors un rezultat tocmai acolo unde se investise in moduri fara precedent in power-brokeri de elita, lobby de mare influenta si agenti de prestigiu. O lectie memorabila data de diaspora romaneasca. Ce morala putem trage din aceasta lectie, ramane sa decidem fiecare, dupa gust.
Dragos Paul Aligica – HotNews.ro, Miercuri, 9 decembrie 2009, 14:13
