Preoţelul cu caschetă de la miliţie, supranumit şi Dascălu, dar calificat popă la locul de muncă şi-a însurat odrasla. A fost nuntă mare în cartier , căci mireasă a fost fiica omului de afaceri Drăghici, fost manager la firma generalului Amza de unde se zice că ar fi fugit cu profitul. La chiolhan au participat peste 400 de invitaţi, cam tot aia care au venit şi la nunta de argint a socrului mare.

Care socru mare, este vorba despre miliţianul Dascălu, şi-a celebrat sub auspiciile fostului prefect nu ştim câţi ani de însurătoare. Ca şi la nunta de argint, toţi cei 400 de nuntaşi au venit cu darul în dinţi pentru a-şi exprima omagiile la plic. În parcare a tronat un Audi cu fundiţă cumpărat pentru numai vreo 60.000 de euroi ca să aibă ăia micii cu ce să voiajeze.

Pe post de lăutari au fost invitaţi mai mulţi gurişti plătiţi din mână în cea mai curată evaziune fiscală la care socrul mare, om al legilor lumeşti dar şi cereşti, a asistat ca mortul în păpuşoi. Nunta a fost marcată în bunele tradiţii ale mârlanului românesc cu un foc de artificii care a deranjat profund populimea din municipiul reşedinţă de judeţ.

Dacă tragem linie şi adunăm chiolhanul a costat ceva. Şi în bunele tradiţii, grosul cheltuielilor a căzut fix în portofelul domnului miliţian. Care din leafa lui modestă a plătit ca la balamuc. O fi contribuit şi odrasla cu ceva, din indemnizaţia de slujitor al domnului. Băieţii care au contribuit cu dar de nuntă în avans susţin că numai lăutarii au costat vreo 10.000 de euroi. Pe baza acestor informaţii să se determine care este provenienţa mălaiului tocat respectiv colectat ca dar de nuntă.

La nea Bebiţă Anticoruptul la moşie a luat foc săptămâna trecută. O mână criminală a pus niţel foc la averea omului legii, ocazie cu care s-au făcut scrum nişte combine şi vreo două camioane. Care bineînţeles că nu aveau asigurare, deoarece statutul e procuror şef la DNA ţine loc de poliţă. Dar nu acţionează şi la incendii, după cum se poate vedea.

Unii spun că focul a fost pus de răsculaţii traşi în piept la moara procurorului, care în loc de făină au primit doar niţel uium. Alţii susţin că focul provine din bricheta vreunui ţăran care şi-a dus grâul la moara procurorului în loc de plată a primit Multe Urări şi Iubire Eternă. Noi credem că focul provine de la celebra expresie: “Arde-te-ar focul” pe care mulţi contribuabili i-o cam adresează în gând domnului procuror.

Agentul 007,60

Un nuntaş cu loc de veci!

Minune Dumnezeiască la Garda de Mediu, exact vineri, când s-a dat dezlegarea la peşte! Slujitorul domnului, la domnul Tăriceanu ne referim, preotul civil Cezar Zamfir, zis Padre, a dat şi el dezlegarea la peşte pentru subalterni. În parcarea de la sediul Gărzii de Mediu s-a derulat operaţiunea “lăsaţi peştii să vină la ei”. Un gipan Toyota Landcruiser cu numărul de înmatriculare IL 11 ADC a debarcat un sac de peşte în trotineta Logan cu numărul IL 03 GNM. De aici peştoii s-au distribuit într-o Dacia de culoare vişinie care a demarat în trombă cu prada către frigider.

Acum nu ştim dacă preoţelul liberal are habar de tranzacţiile pe sub mână derulate chiar în parcarea instituţiei primite în administrare ca răsplată pentru serviciile aduse partidului. Dar cunoscând aplecare liberalilor către şpăgi ordinare, nu ne-ar mira că omul domnului să fie la capătul traiectoriei descrise de monştrii adâncurilor aduşi plocon de omul cu Toyota.

La miliţie bate vântul schimbării. Nea Titi Inimosul nu s-a mai întors din concediul lui de odihnă (oare de ce o avea nea Titi nevoie de concediu de odihnă?). Pentru că l-a prelungit cu un concediu medical. În spatele deciziei marelui manager se află o a treia cizmă, Pe care nea Titi urmează s-o primească de la ministerul de resort direct în turul pantalonilor. Cum decizia ministerului are drept cauză performanţa inexistentă a amicului nostru, pensionarea pe caz de boală ar fi soluţia de mascare a acestui şut în dos.

Pe lângă spălarea păcatelor, nea Titi vizează şi o pensioară de baştan pe care s-o încaseze regulamentar de la contribuabil, că doar a muncit pentru popor. Că nu se vede nimic, că judeţul este varză, că miliţienii îşi fac de cap în continuare, a se vedea cazul de la Ţăndărei, că şefii miliţiei fac contrabandă cu maşini, că în poliţie există în continuare cămătari, că amantlâcurile se ţin lanţ sunt doar efecte. Cauza vrea pensie pe caz de boală. Dacă acesta e preţul ca să scăpăm de un bugetozaur, parcă ar merita. Numai să nu-l vedem civil într-o altă instituţie de stat, că se poartă.

Pe lista gri a poliţiştilor care aşteaptă a treia cizmă mai regăsim adjuncţi cum ar fi Dascălu şi Călin, plus doi băieţi de la eşalonul inferior. Este vorba despre Chirică şi Papacioc, ambii în concedii medicale din luna iunie. Ce boală or avea şi pe cine, nu ştim. Ştim doar că băieţii sunt văzuţi zilnic la cantina miliţiei, ca să nu piardă contactul cu infractorii. Asemenea devotament pentru munca de miliţie, mai rar. Ne vedem săptămâna viitoare pe hârtie şi zilnic pe site. Adică pe “uorduri d-astea”, cum ar zice nea Bâtlan!

Agentul 007 şi un sfert

Un plutonier pe Internet

 

Înainte de alegerile locale, rubrica noastră “Politică, frate” v-a propus un interviu cu o domnişorică blondă crescută la şcoala politică a lui Gheorghe Savu. Fătuca, investitoare în “beauty business” ne propunea din faţa unui salon de frumuseţe din comuna Sfântul Gheorghe un anume tip e politică. Am detaliat şi s-a râs cu lacrimi, iar ziarul a dispărut de pe tarabe mai repede decât surâsul inteligent al blondei care se visa primar. La câteva luni distanţă, “Politică, frate” vă propune un alt brand. Blond şi el chiar dacă vopsit temporar, coborât printre muritori din postura de secretar de stat. Vârful şi talpa politicii intervievate în spiritul inconfundabil al acestei rubrici demonstrează cu acurateţe un singur lucru. Talpa şi creştetul gândesc aproximativ la fel. Diferă vocabularul, înfăţişarea, gesturile. Restul e identic până la confuzie. Mentalitatea care transpiră şi nu poate fi acoperită cu deodorantul limbajului pretins elevat este aceeaşi. Oamenii sunt în centrul acţiunii, ei şi nevoile lor determină politicienii să candideze, să se sacrifice. Motorul este binele universal, politica devenind doar mijlocul prin care băieţii cu reprezentativitate acţionează în folosul populimii. Frumos, emoţionant, dar din păcate fals. Transpiră asta din cele două interviuri care scot la iveală contradicţii flagrante în discursurile celor două domnişoare. Ambele transmit mesaje studiate prin care vor să ajungă în conştiinţa celor care citesc drept persoanele potrivite pentru scaunele pe care  le ţintesc. Nici una dintre interlocutoare nu reuşeşte însă să îşi ascundă contradicţiile din discurs. Este un at tip de gargară politică, ceva mai puţin infectată cu rumeguş, dar la fel de toxică. Este vorba doar de interese directe şi imediate, ceea ce în principiu nu este ceva rău. Numai că aceste interese sunt ascunse sub mantia insuficient de opacă a populismului, a minciunii şi demagogiei. Nici una dintre ele nu revendică funcţia drept o slujbă la care s-ar pricepe, cu toate avantajele şi obligaţiile ce decurg din asta. Vor să credem că doar poporul contează şi se bat pentru funcţii cu ghearele dacă e nevoie doar din spirit de sacrificiu. Ambele au în spate bărbaţi puternici pe post de vectori şi motivaţii directe şi personale care le dau resurse de fariseism nebănuite. Aşa arată din păcate viitorul politic al României. Poate mai tânăr, mai blond dar la fel de expert în manipulare şi ticăloşie. Văzute în paralel, cele două interviuri relevă clar un singur lucru. Clasa nouă şi clasa veche de politicieni se pregătesc de schimbare. Din păcate, doar între ele şi doar pe bază de persoane. Moravurile rămân la fel.

… La partidul competenţilor şi cinstiţilor denumit PSD s-a declanşat Jihadul ce are ca obiect fotoliile de parlamentari. Mult sânge curge în aceste momente de caniculă pe frontul de la Slobozia, unde se înfruntă la baionetă doi combatanţi. Primul este titularul postului, deputatul Alecsandru Ştiucă, zis şi Ştiuculiţă, după cum îl alinta Savu la chefurile partidului.

Băiat ordonat şi cu temele făcute, uşor gargaragiu şi mare adept al curentului RUMEGUŞ, profesorul speră să se califice în cursa pentru un nou mandat de patru ani. Dacă în cel trecut nu le-a rezolvat mare lucru, profesorul nici nu i-a încurcat prea tare. N-a chiulit de la şedinţe, a făcut şi ceva zgomot de fond, s-a pupat cu babele regulamentar în campania electorală şi nu a întinat nobilele idealuri ale socialismului ştiinţific cu afaceri veroase.

La acelaşi scăunel râvneşte, mai nou, şi consilierul Neacşu Marian, un fel de aripă dreaptă a PSD. Domnul Neacşu este un afacerist veros, adept al profitului şi ucenic al managementului integrat. Mare fan al biznisului, Neacşu este preferat de mediile de afaceri din partid, care îşi închipuie că omul va pune botul la combinaţii penale cu statul. Transferul său de la CJI la consiliul local Slobozia a vizat alipirea sa de icoana partidului, Gabi Ionaşcu, despre care folclorul vehiculat prin târg spune că ar aduce voturi precum caloianul ploaia.

Asta nu înseamnă că nea Gabi ar fi o paparudă! Dar Neacşu chiar crede, sau credea până la ultimele reacţii publice ale e-diliului, că omul i-ar putea fi de folos în campania electorală din toamnă. Aşa că s-a lipit de personaj deşi acum pare că ar regreta. Din echipa de campanie propusă de Neacşu fac parte şi vreo doi Zombie al PSD, adică nişte morţi care mişcă încă. Este vorba de tandemul Savu-Bălan, băieţi de bază din rezerva de cadavre a partidului.

Dar Profesorul, gardian al cinstei, competenţei şi ineficienţei din PSD, ne referim desigur la Vasilică al lui Ciupercă, din Ţăndărei, nu vede cu ochi buni candidatura lui Neacşu, deşi l-a încurajat să creadă ca îi va permite accesul pe listele partidului. După ce s-a văzut ales preşedinte al CJI şi reinstalat pe scaunul de care pare legat cu sârmă ghimpată, Ciupercă a scos pe tarabă criterii de competenţă, moralitate şi ideologie. La moralitate, Neacşu pică deoarece s-a înhăitat cu alde Savu. La competenţă nu are nici măcar circumstanţe atenuante, pentru că omul nu poate să vorbească două zile fără să spună nimic, precum contracandidatul său, Ştiuculiţă.

Cât despre ideologie, Neacşu este de-a dreptul deviaţionist. Vorbeşte de bursă, acţiuni şi pieţe emergente în partidul protecţiei sociale! Adică de funie în casa spânzuratului. Ca atare, Vasilică se pregăteşte să-l ejecteze pe Neacşu de pe listă şi să-l conserve pe Ştiuculiţă, cu puţin formol, în fotoliul de parlamentar de Slobozia. Iar Neacşu, care nu e nici el vreun Ionaşcu, a tras din teacă paloşul dreptăţii. Imparţiali cum ne ştiţi, noi facem galerie. Şi cronici, pe care o să le postăm regulat. Aşa că ţineţi aproape, curând ne apucăm de numărat cadavrele!

Agentul 007,63

Observator la pesedei!

Daca locuiesti la tara, poti fi invidiat ca traiesti in mijlocul naturii, ca respiri aer curat, ca te bucuri de racoarea noptii dupa zile lungi, caniculare, ca poti sa mori de plictiseala. Cei mai multi se inseala. La tara nu se mai moare azi de “urat si de-ntristare”, ci din cu totul alte cauze. De pilda, poti sa mori din cauza poluarii sonore, pentru ca si la tara e foarte greu sa mai gasesti un loc linistit. Te bucuri nespus ca megafoanele campaniei electorale au amutit de aproape 3 luni de zile si ca vei avea parte de acea liniste patriarhala atat de des evocata in literatura noastra, dar nu este chip sa fie asa, fiindca iti este dat sa suporti neobrazarea semenilor care ignora orice regula a unei convietuiri civilizate. Cum se lasa seara, incepe nebunia. Pe soseaua principala isi face aparitia “o cohorta” de fete si baieti galagiosi si pusi pe distractii nocturne. Urla, tipa unii la altii,ambaleaza motoarele mopedelor, isi prezinta prietenilor masinile, di interiorul carora bubuie o muzica draconica la “maxim” , capabila sa te lase fara timpan. toti fac zgomot. Cat mai mult zgomot, daca se poate! Sa te saturi “de viata si dulceata traiului patriarhal!”. Se pare c[, respectarea linistii si ordinii publice conform articolului 2, alin. 28/29 din Legea nr. 61/1991 nu are nici o relevanta pentru acesti indivizi care considera ca libertatea lor de exprimare poate sa-ti incalce drepturile de cetatean platitor de taxe si impozite. Si daca ai cumva indrazneala sa le atragi atentia asupra faptului ca larma pe care o fac te deranjeaza, vei primi in schimb replici care demonstreaza si lipsa lor de educatie. “Lumea-njura”, pe primar, pe politai, dar nu se ia “nici o masura”. Ai vrea sa fugi la marginea lumii, sperand la o oaza de liniste pe meleaguri civilizate, dar cine stie, daca nu au patruns si acolo tarele societatii noastre. Dezamagit, te vei intreba: “pentru ce sa mor asa?”.

Şpăguţa se încasează instantaneu de îndată ce se decontează banul din buget pentru lucrări de rahat. De rahat au fost şi lucrările executate la haznalele şcolilor din Valea Măcrişului şi Adâncata. Unde foştii primari au tunat ca la balamuc fix din toaletele amplasate la şcoli. Bănişorii au circulat prin Inspectoratul Şcolar, informaţie care vă va ajuta să înţelegeţi cum dracului îşi fac unii vile peste noapte. La bănetul dat e Tăriceanu a mai contribuit si autoritatea locală cu ceva şi s-a pus de nişte devize senzaţionale pentru lucrări de o simplitate dezarmantă.

La Adâncata, o groapă şi patru pereţi destinaţi dejecţiilor vidanjabile a costat fix 6 miliarde de lei. Adică vreo 200.000 de euro! Preţul include şi comisionul încasat la plătirea avansului, un mezelic de 30.000 de euro. Situaţii de lucrări, ioc, recepie ioc, documente varză. Constructurol mai revendică un rest de plată de vreun miliard, pe care actualul primar a declarat că nu-l va plăti nici mort. Aceeaşi fază se petrece şi la Valea Măcrişului, unde valoarea investiţiei se ridică doar la vreo 100.000 de euro.

********

Fraudele bancare se petrec în condiţii mult mai civilizate şi mai puţin mirositoare. Băieţii o trag cu cardul, pe bază de pin furat şi plăţi în conturi deschise special pentru asta. Tunurile care se aud inclusiv dinspre BRD sar de un milion de parai europeni. În ciorba sunt băgaţi nişte oameni. Copii de şmecheri, taţi de copii şmecheri, posesori de gipane sau guţani foloşiţi pe post de paravane. Ancheta continuă şi cel mai nasol e că nu se poate palma deoarece FBI supravghează tot. Poate procurorii să comită vreo golănie, că se cam pricep.

Agentul 007,63

Ciordind cu cardul de la derbedei!

În România, sediul social al prostiei coincide cu cel al Guvernului României. În goana lor după ciolane pentru fraierii din teritoriu, băieţii de la putere au încercat să-i dea brânci din scaun fostului subprefect Marin Silviu. Cu binişorul nu a mers, cu şantajul nici atât, aşa că fraţii l-au ejectat cu o hotărâre de guvern. Mai întâi i-au dat un calificativ naşpa. Marin Silviu i-a dat în judecată şi, pe timpul procesului, s-a tras la pensie. Potlogorie veche de când lumea de altfel. În locul lui Silviu este numit subprefect un băiat din Feteşti, al cărui nume ne scapă. Pe hotărârea de numire a acestui figurant scrie că până atunci când Marin Silviu îşi va recupera capacitatea de muncă! Care capacitate se dusese dracului, o dată cu pensionarea prigonitului. Ulterior, o instanţă de judecată face praf calificativul nesatisfăcător cu ajutorul căruia Silviu a fost concediat de Tăriceanu. Brusc, dar logic, Silviu se reface şi devine apt de muncă. Îşi ia hârţoagele medicale sub braţ şi dă năvală la reîncadrare.  Că haşgeul prin care a fost epurat nu mai avea obiect şi fusese suspendat la aplicare. Dilemă mare, mon cher! Omul vine la muncă iar efectul este că cel numit în locul lui refuză să mai iasă din birou, ca nu cumva să-i ia ăsta locul. Guvernul dă din colţ în colţ şi îi sugerează pensionarului care şi-a încheiat raporturile de muncă cu prefectura să îţi ia concediu de odihnă! Păi de unde frate, că omul nu mai e angajat! Pas de mai înţelege ceva! Din fericire, epuratul Marin Silviu înţelege. Şi ne lămureşte şi pe noi, într-un interviu de excepţie în care înţelegeţi că n-am avut mare lucru şi nici nu pierdem nimic la afacerea asta. Doar facem haz de necaz şi de prostia fără margini din Românica.

Problema, pe scurt

Domnul subprefect fără birou acceptă cu bucurie să ne dea un interviu. Îi place tema şi are multe de spus. De aceea intră direct în subiect, fără să aştepte vreo întrebare anume.

- Asta e hotărârea Curţii de Apel Bucureşti prin care calificativul a fost anulat. În paişpe ianuarie prin decizie irevocabilă le-a  respins lor, Prefecturii, cererea de intervenţie şi a devenit irevocabilă. Deci, calificativul nu mai există. Hotărârea dată în 2006, 1225 din 13 septembrie 2006 nu mai are temei legal. Bun. Am mers mai departe..

- Dar între timp dumneavoastră v-aţi pensionat?

- Ăă, da, da!

- Păi haideţi să o luăm de la început. De la ce a început acest conflict?

- Deci în baza unui raport făcut în lipsa prefectului, domnul Cazacu Marinică era la Bruxel(n.r cu accent pe r!), când a venit de la Bruxel (n.r acelaşi accent impecabil) m-a chemat la el şi m-a dat exemplarul 2 al, să zic raport, e contraraport la raportul meu de evaluare făcut. Şi mi-a arătat, zice uite ce ţi-a făcut Gheorghişor şi cu domnul Gigi Petre(n.r n-am înţeles de ce Gigi Petre este domn iar Gheorghişor, nu).

- Şi semnătura prefectului Cazacu era falsificată pe acest raport?

- Nu ştiu, se cercetează. De la Gheorghişor am înţeles că i-a luat calculatorul şi se verifică, se fac verificări. Tot la dumneavoastră a apărut în ziar, dar eu u am mai urmărit, la Parchet. E un dosar, dar dosarul ăla nu mai ştiu de el, nu a vrut să-mi spună nimeni de el. Dar acum, se pare, că din nou au început cercetările. În afară e faptul că eu, pe civil, l-am dărâmat acel calificativ, acel raport şi calificativ că a stat la baza hotărârii de guvern, după aceea m-am dus şi am… Uitaţi! (cu gesturi precipitate ne arată un document pe care-l poartă cu grijă în servietă.) Vedeţi? Respinge excepţia, aşa, admite cererea, dispune suspendarea HG 1225 din 13 a 9-a 2006 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei de face obiectul dosarului 6067 per 2 per 2005 al Curţii de Apel. Adică am termen pe 7 mai să încheiem. S-ar putea să îl atace (n.r pe cine?), dar singura chestiune asta e. Pe mine asta m-a interesat, ca acea hotărâre de guvern să nu mai aibă temei legal şi nu mai are. Şi pentru mine va fi uşor în continuare. Adică…

- Şi dvs. aţi atacat hotărârea de guvern prin care aţi fost destituit.

-Da, sigur. Şi acum urmează al treilea termen.

 

Un pensionar cu perspective

Epurat cu sălbăticie din sistemul în care încasezi fără să munceşti, Marin Silviu răspunde magistral, cu o pensionare. Motivând că inima i-a luat-o razna din cauza epurării şi că sângele a luat viteză prin corp, domnul subprefect îşi trage o pensioară de boier, lăsând deschisă poarta din dosul legii care dă spre câmpul muncii. Adică şi-o ia cu gradul 3 şi dreptul la patru ore de dat cu sapa pe zi. Golănie? Poate, dar Guvernul a început!

-În timpul acestui proces v-aţi pensionat.

- Pensionat pentru tensiune.

-Tensiune aţi avut?

- Tensiune, păi cum să nu salte tensiune când… Probleme de tensiune, de inimă..

-Şi ce pensie aţi avut?

- Gradul 3 cu drept de muncă. Patru ore, da. N-am muncit nicăieri, ideea mea a fost să-mi refac, adică să fiu foarte atent să urmez medicaţia şi tratamentul ca să pot să-mi reiau activitatea vreodată. Şi comisia de expertiză, deci în martie, m-am dus la comisa de expertiză şi a zis că sunt apt. Mi-a dat anexa 27, am adus-o la prefectură, am înaintat-o la ministerul nostru, la MIRA la noi(când şi-or fi tras băieţii minister, nu ne spune!), am început discuţii telefonice… E o speţă delicată. Nu vă ascund faptul că alţii au făcut lucrare de doctorat pe speţa mea. Nu mă interesează ce au făcut alţii, dar e o chestie delicată, cu multe… cum să zic eu, cu multe… probabil că nu a mai fost o astfel de speţă. De aceea cred eu ca să întârzie răspunsul. Acest certificat de grefă, deci, m-am dus cu el şi la guvern, pentru că  este vorba despre o hotărâre de guvern, chiar dacă am adresat-o(n.r ce să să adreseze? Şi de când şi-a schimbat certificatul sexul?) tot domnului secretar Paul Victor Dobre şi o am cu număr de înregistrare şi la ministerul nostru. Discuţii la telefon a mai avut cu un domn director general la relaţiile cu prefecturile. Dânsul spunea într-un fel, apoi în alt fel şi asta e soluţia să rămân să aştept soluţia care o va da guvernul.

Pensionarul vrea concediu

Stimulat de această reuşită, Marin Silviu trece la contraatac. În urma unui pressing făcut uşa la guvernului, primeşte de la un cap pătrat din MIRA sfatul să-şi ia un concediu de odihnă, dacă tot şi-a refăcut capacitatea de muncă. Ce contează că nu mai avea raporturi de muncă nici cu prefectura i nici cu altcineva! L-au epurat şi acum îi dau concediu! Mişto afacere!

-Păi, bine, dar guvernul trage de timp. Nu v-aţi dus peste ei să-i obligaţi să respecte sentinţa?

-Nu pentru că chiar dacă eu pot să stau liniştit acasă pentru că eu merg în continuare. Mai sunt două săptămâni până pe 7 mai.

- Şi între timp ce se întâmplă cu salariul dvs? Pensie presupun că nu mai aveţi..

- Nu, nu! De la 1 aprilie m-am prezentat la serviciu. O soluţie de compromis tot cu domnul director general să-mi fac o cerere de concediu că mai aveam 11 zile de concediu neefectuate (n.r dacă nu ştiaţi, bugetozaurii nu pleacă în concediu. Ei îl efectuează!) din anii 2006-2007, eu m-am pensionat în 2007, în martie, şi acum aştept şi eu soluţia. Nu mi se înregistrează cererile la prefectură, nu mi se dă drumul la cerea de concediu..

-Deci de la minister v-au sfătuit să faceţi o cerere de concediu?

-Da. Am făcut-o şi nu am primit nici o soluţie nici la asta.

-Şi mergeţi zilnic la prefectură ca şi cum aţi merge la serviciu..

-Am fost la prefectură şi mi s-a spus să am răbdare şi să aştept. Mai ales că începând cu data de 9 aprilie, deci eu având 11 zile de concediu, plus din preavizul de 30 de zile care mi l-au dat în 2006, deci nu l-am efectuat în totalitate, preavizul. Raporturile de muncă au fost suspendate, aşa susţin şi dumnealor prin hotărârea pe care au dat-o domnului Dumitru.

-Hotărârea de numire a lui Dumitru este dată până la refacerea capacităţii dvs. de muncă.

-Da. Şi eu mi-am refăcut capacitatea, m-am prezentat de la întâi, am făcut notificări, am adus anexa 27, am dat-o şi la ministerul nostru, acum mi s-a spus să aduc şi certificatul de suspendare a executării, l-am adus şi pe ăsta şi aştept în continuare soluţia. Eu sper să…

-Prefectul ce spune?

- Dânsul aşteaptă şi dumnealui. Îl înţeleg.

- Nu a avut un punct de vedere?( n.r întrebăm la mişto, ca să ne aflăm în treabă)

-Nu. Dânsul putea totuşi să insiste, chiar dacă o atacă. Suspendarea executării rămâne. Trebuia să mă reîncadreze. Eu mai aştept.

-Şi salariaţii ce părere au avut când au văzut că vă duceţi la serviciu?

- Au fost foarte bucuroşi (n.r nu ne nebuni? Ca şi cum ar fi încasat o primă, cam aşa, nu?), că sunt oameni cu care am lucrat ani de zile şi… Cu unii am lucrat şi înainte de 1989(n.r vechi tovarăşi! Ce vremuri!)

- Cu Dumitru aţi vorbit?

- Da, am dat mâna cu dumnealui, discut. Nu e.. Nu puteam eu să spun. Totuşi e bine. Soluţia trebuie să vină de la guvern.

L-au dat afară şi de pe holuri!

Deşi subprefectul vine conştiincios la slujbă, Caramitru şi gaşca nu vor în ruptul capului să-l primească. Deşi face exact ce face şi prefectul, adică şade şi se uită cum muncesc funcţionarii, Silviu a fost trimis acasă. Cică să nu creeze atmosferă! Nici măcar concediul nu i l-au aprobat! Bătaie de joc la superlativ. Noroc că omul nostru este paşnic şi răbdător. Ce ascunde totuşi această răbdare? Şi de ce deranjează un om care nu vrea decât un drept pe care-l au toţi şefii de turme bugetare: adică să ia o leafă fără să producă nimic?

- Domnule subprefect, de la ce a plecat conflictul dvs cu Cazacu?

Şmecher, subprefectul de pe holuri a încercat să ne aburească şi să spună că nu a fost în nici un conflict cu fostul prefect. Am parat cu dibăcie şi i-am amintit de declaraţiile publice ale prefectului de atunci, care-i turteau personalitatea şi-l expediau în ridicol. Cu spatele la zid, Marin Silviu a început să explice:

-Deci soluţia era să pună pe altcineva în loc. Sigur că da, mi-au şi oferit un alt loc de muncă, în locul domnului Purice, la pensii. Şi i-am spus, domnu Cazacu, postul e ocupat de un om, eu nu pot să mă duc, mai ales că fiica mea şi cu fiul lui au fost colegi de liceu. Nu pot să mă duc. A, dacă era un post liber ştiam eu ce am de făcut. A fost o discuţie la genul ăsta, să mă pună să-mi dau demisia. Dacă îmi prindeau demisia eram cel mai mare… (n.r dacă nu a spus-o interlocutorul, nu o spunem nici noi, deşi ştim continuarea logică a propoziţiei.)

Pentru că dialogul lâncezea, am încercat să dăm puţin dinamism discuţiei şi am evocat legitimitatea celui expulzat brutal din administraţia judeţului prin comparaţie cu politrucii menţinuţi ilegal în fruntea prefecturii. Proastă idee, pentru că omul nostru a luat-o pe arătură:

-La ora aceasta dvs. sunteţi singurul legitim în Prefectură, pentru că ei sunt puşi temporar.

- Eu am dat examen în 2001 cu 4 candidaţi, inclusiv cu cel care era interimar, domnul Vânosu, cu domnul Ghorghişor Ionel. Nu ascund că cea mai mică medie  avut-o domnul Gheorghişor Ionel. Am luat concursul iar postul de secretar general s-a transformat în post de subprefect. Calificativul nesatisfăcător îl am din 2005, ca secretar general. Şi m-au destituit din funcţia de subprefect. E ceva simpatic. D-aia vă spun că e speţă delicată. Dar am răbdare.

-Şi mai mergeţi la Prefectură?

-Nu, nu mai merg. Pentru că mi s-a spus că e mai bine să stau acasă.

-Cine v-a spus?

-Domnul prefect. Şi să nu mai creez o atmosferă. Şi sunt de acord. Dacă oamenii sunt deranjaţi de prezenţa mea acolo, nici o problemă.

-Dar salariu vă dau?

-Să vedem. Aşteptăm. Pentru că vă daţi seama, dacă hotărârea de guvern nu mai are bază legală, eu sunt sigur c pe 7 o închei. E în avantajul meu pentru că dacă mă lăsau aşa, nu mai ceream salariu din urmă. De ce s cer? A destulă vechime, am 38 de ani şi renunţam la aproape doi ani, că nu era nici o pierdere. Cineva va plăti. Pe domnul Marinică nu am nimic cu el. Dar sfătuitorii au fost care l-au determinat.

- E totuşi jenant! Un demnitar e talia dvs să fie ţinut pe scări… Nu v-aţi simţit stânjenit?

-Da, e jenant. Tensiunea acrescut deja, m-am dus la medic cu toate problemele care le am, dar ce să fac? Să le zic ceva? Nu, nici o problemă. Îi las în pace, eu mai am răbdare. Şi ştiţi ce e jenat? Că va apărea la CEDO Marin Silviu contra României.

Un vot, o pungă de orez,
o viaţă mai bună
Sunt idei de bun simţ. Iar candidata noastră cu suflet blond e gata să se ofere electoratului cu tot ce are mai bun: competenţa profesională şi ideile simple, de bun simţ. Sau ni se pare?
- Şi ce argumente aveţi dumneavoastră? Ce argumente aveţi să convingeţi populaţia de o anumită vârstă să vă voteze? Mă refer la cei trecuţi de 40 de ani.
-Păi tocmai pe cei trecuţi de 40 de ani i-a deranjat situaţia asta.
-Şi ce o să le spuneţi?
- Să mă voteze dacă vor o viaţă mai bună.
- Şi ce ştiţi dumneavoastră despre o viaţă mai bună? Sunteţi tânără, nu aveţi nici măcar o familie ca să ştiţi ce înseamnă greutăţile , ce argumente o să aveţi?
- Le-am spus şi în 2004 că sunt alături de ei. Le-am spus, da, ce lipsuri aveţi? Că nu aveţi un magazin la care să mergeţi. Preţuri joase. Ce vrea un pensionar? O pungă de zahăr mai ieftină cu 1000 de lei, că vrea o pungă de orez, că vrea o pâine bună. Şi le-am spus că facem şi asta.
-Şi cum să faceţi asta, că primarul nu are nici un el de atribuţie în acest sens?
- Da, primarul nu are nici un fel e atribuţie. Dar poate să atragă un investitor şi să reabiliteze magazinele vechi.
-Investitorul are nevoie de facilităţi ca să vină aici. Ce facilitate aţi putea oferi?
- Îl atrag cu locaţia, îl atrag cu forţa de muncă, îl atrag că el îşi poate realiza un profit aici datorită faptului că e un loc destul de bine populat.
-Care este media de vârstă?
- (Tăcere. Îi suflăm noi că ar putea fi 50 de ani. Râde uşurată) Cam aşa! Cei mai tineri de aici lucrează la Urziceni la fabricile de confecţii.
-Prost plătiţi!
- Da. 350 de lei.
- Putere de cumpărare ioc!
-Da.
-Şi atunci de ce să vină investitorul să facă alimentară?
- (Tăcere) Pentru că e nevoie şi de aşa ceva.
-Bun şi de ce să vină un privat să facă aşa ceva într-o locaţie fără putere de cumpărare?
- Dumneavoastră credeţi că dacă eu am făcut acest salonaş în care am investit ceva bănuţi, m-am gândit că nu investesc că oamenii nu au bani şi nu o să vină să se coafeze sau sî se tundă?
-Păi de ce nu aţi făcut o alimentară?
-Urmează să fac o alimentară şi o brutărie. Da!
-Atât de bine se câştigă dintr-o frizerie?
-Nu, dar nu e numai asta. Credeţi că nu există bănci, nu există fonduri structurale care să fie accesate?

Urme de miliţie! Nasol!
Eram siguri! Aveam o groază de indicii dar nu ştiam cum să le ansamblăm. Ne-a ajutat jurista care ne-a mărturisit că a lucrat în poliţie! Atunci am înţeles multe. Şi ne-am întristat puţin. Consolarea a venit repede. Putea fi mai rău, poate chiar fotomodel în trupa lui Botezatu! De ce tot un drac? Şi în politică e cam la fel?
- Ok, ne-aţi convins. Haideţi să discutăm despre cariera dumneavoastră profesională.
-Cariera mea? Sunt jurist, am terminat în 2002 Facultatea de Drept Bucureşti!
-La Universitate?
-Nu. La Dimitrie Cantemir. (De data asta zâmbim noi uşuraţi. Învăţământul superior de stat mai are încă şanse). Am lucrat în poliţie în Bucureşti un an de zile…
-Ce?
- La Direcţia Generală de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog.
-Şi ce aţi făcut acolo?
-Lucrător civil, că nu îmi luasem licenţa. Pe urmă am fost jurist la Consiliul Judeţean, apoi m-am angajat consilier pe probleme de tineret la organizaţia PSD.
-La CJI aţi fost angajată prin concurs?
-Nu prin concurs.
- Dar cum? Pur şi simplu?
- Nu. Aveau nevoie de jurişti. Am depus un CV, mi s-a făcut un mic interviu, dar nu s-a dat un concurs la care să primeşti note… După PSD am avut o colaborare cu Caviar House, cei care voiau să facă sturionii în Balta Ialomiţei. După aceea am fost jurist la Agromec Balaciu iar acum sunt jurist la Martifer, firma potrugheză. Afacerea asta cu salonul am făcut-o în paralel, pentru că voiam să fac ceva aici la mine acasă şi nu în altă parte. Şi lupt să fac aici cât mai multe. Chiar dacă nu ies primar, voi continua să investesc în această localitate pentru că mi-e dragă şi pentru că mi-s dragi oamenii.

 

•Un mic găozar cu epoleţi se revoltă pe pagina noastră de Internet faţă de maniera în care descriem intelighenţia de excepţie acumulată la vârful miliţiei. Trecem peste înjurăturile pe care micul refulat le scuipă ca pe seminţe la meci. Dar precizăm pentru el şi pentru alţi fani ai băieţilor cu doctorat la Chişinău că pentru a putea gusta glumele noastre unii au nevoie de instrucţiuni de utilizare. Aşa că dacă nu e, nu cere nici Dumnezeu, deci nici noi. Înapoi în copaci!

•Auzim din surse că la PSD se coace o restauraţie de toată frumuseţea. Adică un grup de social democraţi de tip neanderthalian s-au gândit să-l scoată la geam la viitoarele alegeri pe marele om politic Gheorghe Savu, nea Gică pentru intimi. Scopul pentru care contele de Balaciu este scos la înaintare este acela ca alegătorii de tip FSN să-l recunoască pe tătuc şi să-şi dea votul pe lista PSD.

•Dacă grupul de baroni locali din partidul lui Geoană se bazează pe votul pensionarilor care-l mai ţin minte pe distinsul gramatician al PSD, le dăm o veste proastă. Facem pariu pe toate sponsorizările atrase de nea Gică la Consiliul Judeţean că mai mult de 1000 de voturi nu se strâng prin această manevră. Dar duhoarea care va răzbate dinspre sediul social democraţilor va îndepărta alte 10.000 de voturi. Decizia este a talibanilor.

•La Amonil s-au schimbat patronii dar năravurile au rămas la fel. Mai nou, mahărul Ioan Niculae ameninţă că va concedia vreo 600 de angajaţi din cauza preţului la gazul metan. Cică statul porcesc a majorat preţul inclusiv la transportul gazului pe conducte fără să anunţe. Dacă nu am ştii cine-i personajul care invocă astfel de cauze am fi tentaţi să-l credem.

•Numai că nea Niculae rânjea cu gura până la urechi când a anunţat că va prelua managementul Amonil şi ca va face un megaconcern pe care să-l plaseze superiorilor săi de la Gazprom. Aşa că vrăjeala nu ţine. O explicaţie ar fi aceea că se încearcă vechea strategie bazată pe un mic şantaj.

•Dacă nu ne ajută guvernul îi trimitem şomeri pe cap. Aşa că un telefon pe mână scurtă şi ceva facilităţi acordate pe şest companiilor lui Niculae n-ar fi tocmai o soluţie rea ca proletarii din industria chimică să-şi păstreze slujbele.

Afacerile prefectului Stelian Caramitru sunt o varză totală dacă este să ne luăm după declaraţiile sale de avere şi de interese. Documentele pe care orice demnitar are obligaţia să le facă publice la investirea în funcţie şi ori de cîte ori i se modifică averea au fost tratate de prefect absolut superficial. Din declaraţiile sale de avere nu reiese care este situaţia exactă a imobilelor pe care le deţine şi care-i aduc o grămadă de bani iar declaraţia de interese nu a fost postată pe site-ul prefecturii, aşa cum cere legea. Pornind de la aceste realităţi, am încercat să descoperim ce se ascunde în spatele averii prefectului. Aşa am descoperit o serie de neconcordanţe care frizează penalul şi pe care prefectul nu a avut vreme să ni le explice, deşi i-am solicitat acest lucru prin intermediul biroului de presă al instituţiei. Pentru că, probabil, domnia sa nu răspunde decât întrebărilor care-i convin.

 

La început a fost sărăcia

Prima declaraţie de avere a lui Stelian Caramitru apare în anul 2003, pe când acesta avea calitatea de consilier municipal la Urziceni. Ca pentru prima strigare, Caramitru a declarat şi el ce s-a priceput. Un teren intravilan de 440 de metri pătraţi, un apartament şi un spaţiu comercial erau toată averea sa. În bunele tradiţii ale vremurilor, domnul Caramitru a pus în paranteză nişte venituri frumuşele din chiriile încasate pentru un spaţiu de peste 250 de metri pătraţi situat în centrul Urziceniului, plus nişte dividende consistente rezultate din cele trei firme pe care le controla împreună cu familia, una dintre ele având ca obiect de activitate comerţul cu medicamente. Aparenţa de cetăţean sărac a lui Caramitru se păstrează şi anul 2004, când omul devine consilier judeţean, ca urmare a retragerii deputatului Marian Hoinaru. În declaraţia depusă la data de 8 iulie 2004, Caramitru se declară chiar mai sărac decât în 2003. Potrivit acestei declaraţii, actualul prefect nu mai deţinea decât două spaţii comerciale de 70 şi respectiv 66 de metri pătraţi şi nici un fel de venit. Când o fi rămas bietul personaj fără casă şi bănetul încasat din chirii sau fără salariile de la firmele familiei, nu ştim.Este evident că această declaraţie este coplet inexactă şi ar fi trebuit să-i atragă acestuia răspunderea penală pentru falsul pe care şi-a permis să-l comită. Dovada că domnul prefect a intrat sub incidenţa legii penale o regăsim în declaraţia de avere dată în 2005, când din consilier judeţean, Caramitru ajunge director în cadrul ANSVSA. Şi, obligat de lege, dă o declaraţie de avere mult mai amănunţită din care aflăm că nu era aşa de sărac cum se dădea.

 

Acesta este omul!

La data de 25 august 2005, domul Stelian Caramitru, director al Direcţiei PIF din cadrul ANSVSA, comite o nouă declaraţie de avere în care face mărturisiri complete. Simpla lectiră ne bulversează, căci descoperim ceea ce trebuia să ştim din declaraâiile de avvere date în 2003 şi 2006. La capitolul clădiri, aflăm că domnul Caramitru deţinea o casă în Urziceni din 1998 cu o suprafaţă de 150 de metri păraţi pe care nu o regăsim şi în declaraţia din 2004. Unul la mînă. Suprinzător, în declaraţia de avere a domniei sale mai apare un spaţiu comercial de 79 de metri pătraţi dobândit în 2003. Nici acesta nu apare în declaraţia din 2004, unde găsim două spaţii comerciale de 70 şi respectiv 66 metri pătraţi. Dacă nu e fals în declaraţii, atunci ori unul dintre spaţii s-a dilatat, ori domnul Caramitru şi-a bătut joc de contribuabili, completându-şi declaraţia de avere la mişto, faptă ce intră tot sub incidenţa legii penale ca declaraţie inexactă sau incompletă. Doi la mână. În anul respectiv, simultan cu numirea în noua funcţie, Caramitru dobândeşte un apartament în Bucureşti cu suprafaţa de 58 de metri pătraţi, pe care-l cumpără la incredibilul preţ de 366 de milioane de lei! Trei la mână. Un teren intravilan declarat în 2003 dispare din proprietatea domnului prefect, potrivit declaraţiei de avere din 2005, la data de 15 august 2004, pentru suma de 173 de milioane de lei. Această tranzacţie nu o regăsim în declaraţia de avere dată în 2004, când domnia sa avea obligaţia legală să rectifice declaraţia de avere dat în iulie la instalarea în funcţia de consilier judeţean. Patru la mână. Aceeaşi infracţiune o comite domnul Caramitru în cazul unui apartament situat nu se ştie unde, pe care îl vinde la data de 14 iunie 2004 cu suma de 500 de milioane, tranzacâie pe care nu o consemnează în declaraţia de avvere din iulie 2004. Şi nici nu avea cum, din moment ce nu declarase anterior că ar fi deţinut un asemenea imobil. Cinci la mănă. Ca să se justifice dracului cantitatea de numerar pe care domnul Caramitru a afişat-o cu diverse ocazii, vezi sponsorizările din campania electorală plătite la PNL (una sutică milioane cash achitată pentru funcţia de subprefect, de pildă), domnia sa se calcă pe inimă şi declară vânzarea unui spaţiu comercial cu suma de 2,4 miliarde de lei la data de 14 martie 2005 către firma Fastest SRL. Başca un depozit de vreo 4000 de euro la BRD, valoare raportată la data de 25 august 2005, când a fost dată declaraţia de avere. Nu le mai contprozim, că pierdem şirul. Dar mai spunem că brusc domnul Caramitru declară că are un credit la BDR contractat în 2003 şi scadent în 2018 în valoare de 32.000 de euro, despre care nu suflase o vorbă nici în 2003 şi nici în 2004. Probabil că nu-i venise ideea. La fel procedează şi cu veniturile din salarii, respectiv 143 de milioane pe an de la firma For You SRL şi 292 de milioane ca director economic la Farmasav SRL, fără să precizeze dacă aceste venituri sunt realizate de domnia sa sau de soţie. Pentru a încheia capitolul 2005, precizăm că domnul Caramitru mai declară şi nişte dividende în valoare de 259 de milioane de la Farmasan şi de 59,5 milioane de la For You SRL, plus un mizilic de 104 milioane de lei din chirii. De unde deducem că pentru un spaţiu de circa 70 de metri pătraţi, Caramitru a perceput o chirie de circa 8,6 milioane de lei lunar, pe care i-a declarat şi fisc şi pentru care a plătit şi impozite. Ce glumă bună! Şi o să vedeţi de ce.

 

Şi ăsta e prefectul!

Ca prefect, Stelian Caramitru dă o nouă reprezentaţie şi îşi postează pe site-ul prefecturii o declaraţie de avere completată la data de 24 august 2007. Şi de această dată averea domnului prefect dă cu virgulă, cu toate că ceva s-a schimbat şi anume caligrafia infectă de pe formular, care a devenit acum mai lizibilă. Din prima rubrică domnul prefect ne bulversează. În perioada 2005-2006 declară că a primit moştenire 4 hectare de teren arabil în Ialomiţa şi Timiş. Acest fapt nu este consemnat nici în 2005, când a dat ddeclaraţie de avere, nici în cursul anului 2006, când deşi i s-a modificat structura averii nu a completat declaraţie aşa cum cere legea. La capitolul imobile regăsim un spaţiu comercial de 79 de metri pătraţi situat în Urziceni, pentru care domnul Caramitru declară că a încasat din chirie imensa sumă de 60 de milioane de lei. Deducem asta din faptul că declaraţia de avere a prefectului nu conţine vreo referire la vreun alt imobil pretabil la închiriere. Deci, rezultă că pentru un asemenea spaţiu, contribuabilul Caramitru a perceput o chirie lunară de 5 milioane de lei. Asta înseamnă că ori piaâa imobiliară s-a prăbuşit la Urziceni şi noi nu am aflat, ori că băieţii de la fisc ar trebui să facă nişte săpături ca să demonstreze că prefectul nu a comis infracţiunea de evaziune fiscală, aşa cum ar putea crede un neavenit. Din declaraţia de avere a prefectului dispar două autovehicule, respectiv un Opel şi un Renault, pe care domnia sa le amintea în declaraţia din 2005. Şi cum nu menţionează că le-ar fi vândut, deducem că le-a dat de pomană. La capitolul venituri apare leafa de director la ANSVA, în sumă de 460, 8 milioane pe an şi dividende de la firme în valoare totală de circa 300 de milioane de lei. Bineînţeles că domnul prefect omite să depună şi o declaraţie de interese în calitate de prefect, încălcând din nou legea. Dar cum din declaraţiile de avere am dedus că firmele care produc pentru domnul prefect sunt For You şi Farmasan, ne vom concentra asupra lor. Mai exact asupra firmei For You, unde se scunde găina cu pui de aur a prefectului.

 

Imobiliare la capul gol!

Perla coroanei o reprezintă de fapt un spaţiu de circa 300 de metri pătraţi, situat în centrul municipiului Urziceni, pe care prefectul Caramitru l-a dobândit în urma privatizării Comixt SA. Afacerea a fost investigată de poliţie, Caramitru fiind scos de sub urmărire penală în perioada 1998-1999.După retragerea sa ca acţionar din cadrul Commixt SA, prefectul s-a ales cu spaţiul comercial despre care discutăm.Prin anul 2000, spaţiul a fost cedat de Caramitru firmei For You SRL. Potrivit evidenţelor de la Registrul Comerţului, firma For You a fost înfiinţată în anul 1994 şi este deţinută de prefect şi soţia sa. În august 2005 o dată cu numirea în funcţia de director în cadrul ANSVSA, el iese din acţionaritul societăţii, pachetul integral de părţi sociale fiind deţinut de soţia sa, care este şi administrator. Obiectul de activitate al firmei se lărgeste în iunie 2004 cu activitatea de închiriere şi subînchiriere a bunurilor imobiliare proprii sau închiriate. Din informaţiile noastre rezultă că acest spaţiu a fost ocupat de circa 7 ani de minim 5 chiriaşi, care au achitat chirie firmei For You. Dăm o fugă pe site-ul Ministerului de Finanţe şi aflăm că în 2006, de exemplu, firma a avut venituri de circa 730 de milioane de lei, cheltuieli de 596 şi un profit brut de 140 de milioane de lei cu un singur angajat. Cum firma se ocupă strict de închirierea spaţiilor, putem face un calcul simplu, presupunând că fiecare dintre cei cinci chiriaşi a ocupat un spaţiu cam de 60 de metri pătraţi.Asta înseamnă că fiecare chiriaş i-a achitat firmei prefectului suma de aproximativ 146 de milioane de lei vechi anual, ceea ce corespunde unei chirii de circa 12 milioane de lei inclusiv TVA pentru un spaţiu comercial de circa 60 de metri pătraţi. Ceea ce, în orice conjunctură am discuta, este o sumă ridicol de mică! Dar cum domnul prefect închiriază ca persoană fizică un spaţiu de cam 78 de metri pătraţi situat lângă primărie cu suma de 5 milioane de lei lunar, rezultă că omul nu se prea pricepe la afaceri. Sau se pricepe foarte bine!

 

Şi acum, darul!

Priceperea domnului Caramitru în administrarea imobilelor ca şi preţurile reale practicate pe piaţa din Urziceni rezultă foarte clar din următoarea afacere. De curând, toţi chiriaşii din spaţiul administrat de firma For You au fost evacuaţi. Ei au făcut loc unei bănci renumite cu acţionar austriac, care nu are sediul la Urziceni. Gurile rele spun că tranzacţia s-a făcut la preţul de 16 euro pe metrul plătat plus TVA, faţă de aproximativ 0,16 euro cât încasase până acum Ceea ce înseamnă că domnul prefect va încasa 4000 de euro lunar! Ei, aşa mai merge.

 

Aşteptăm provincia

Am încercat să aflăm punctul de vedere al domnului prefect prin biroul de presă. Domnia sa ne-a transmis prin purtătorul de cuvânt că doreşte să-l contactăm personal pentru a ne da lămuriri. Cum nu ne permitem să-l răpim de la treburile judeţului, aşteptăm cu interes un punct de vedere în scris faţă de articolul nostru. Pe care-l vom publica în proxima ediţie a GSE.