Toată lumea urlă pe tema crizei. Totul se întâmplă datorită ei. Criza a golit bugetele, a făcut să dispară locurile de muncă şi a adus companiile în sapă de lemn. Iar asta s-a întîmplat datorită prostiei proverbiale a lui Boc şi pentru că aştia de la PD-L sunt nişte hoţi. Este placa standard pe care o auzim de vreo doi ani. În realitate însă, România a ieşit din criză iar guvernanţii de acum nu-s nici mai proşti şi nici mai hoţi ca predecesorii lor de la PNL ŞI PSD. Realitatea este că după ce ne-am dopat cu credite şi am prizat bani de la bănci în doze care ne-au oferit iluzia unui paradis economic, ne-am întors în mocirla economică în care ne-a lăsat guvernul Năstase. Companiile româneşti au aterizat dur după ce profiturile lor au fost umflate cu pompa iar activele şi-au dublat valoarea contabilă peste noapte datorită creditării necontrolate care a aruncat în aer preţurile şi a dereglat mecanismul de cere şi ofertă. Cea mai bună comparaţie ne-o oferă averea lui Becali. Dacă în 2007 valoarea activelor sale sărea de 1 miliard de euro, şi vorbim aici strict de terenuri, astăzi acelaşi patrimoniu imobiliar abia dacă mai atinge 2-300 de milioane. Diminuare are ca efect dispariţia creditării, singura care a umflat cererea şi a favorizat creştere preţurilor. De îndată ce creditarea a revenit la starea de normalitate, valoarea activelor s-a contractat drastic ajungând la cote normale. Nici un moment economia românească a nu a avut creştere bazată pe productivitate şi randament, ci pe speculaţie şi credit. În 2004, când toată această nebunie a început, în România s-au declanşat două fenomene. Primul a fost un exod masiv al forţei de muncă. Peste 3 milioane de cetăţeni au plecat în pribegie, mulţi dintre ei meseriaşi pe diverse domenii. Asta a generat o puternică criză a forţei de muncă acutizată şi de concurenţa statului pe această piaţă. În perioada 2005-2007 numărul angjaţilor din sectorul public a a crescut cu peste 400.000 iar salariile bugetarilor au fost majorate artificial prin tot felul de legi speciale. În aceste condiţii, sectorul privat a fost obligat să pluseze la salarii cu sume care nu aveau nicio legătură cu productivitate muncii. Cu alte cuvinte, patronii au fost nevoiţi să inventeze bani pe care salariaţii nu-i produceau pentru a nu rămâne cu sediile goale şi a-şi putea derula actrivitatea. Cel de-al doilea fenomen a fost o consecinţă a primului. Creşterea de venituri a salariaţilor şi relaxarea normelor de creditare generată de excesul de capital ieftin de pe piaţă a condus la descătuşarea împrumutului. Febra a cuprins întreaga economie. Strungarul şi-a tras plasmă şi maşină în leasing iar angajatul de multinaţională vilă cu picină şi jeep. Asta a condus la creşterea exponenţială a tuturor preţurilor, în special în sectorul imobiliar şi în construcţii. Cine cumpara un teren cu 1000 de euro azi, mîine avea un patrimoniu care valora de 5 ori mai mult. Care patrimoniu mergea în garanţie la bănci pentru alte credite. Salariatul care abia îşi achita facturile de la o lună la alta devenise brusc important pentru că apartamentul lui nu numai că valora de 2-3 ori mai mult peste noapte, dar se şi putea vinde la acest preţ umflat. Aşa a început să duduie economia iar guvernul de atunci, atins şi el de febra creditelor, a reuşit performanţa să închidă anul 2008 cu deficit deşi avea creştere economică. A fost suficient să se stopeze infuzia de bani ieftini şi să pice creditarea ca toată această spirală să se oprească brusc. Companiile mai mult şi statul mai puţin au realizat că salaraiile oferite cu generozitate angajaţilor nu au acoperire în condiţiile în care băncile au devenit extrem de rigide la acordarea de credite. Activele au ajuns la valoarea reală iar brusc firmele profitabile s-au trezit în postura lui Gigi Becali. Păcălisem economia de piaţă vreo 2-3 ani, iar coborîrea a fost prăbuşire. După un an de răcire accelerată, motoarele economice au pornit. Şi au ajuns la turaţia normală din 2004. Cîştigul este fiscalitatea rezonabilă şi revenirea la prudenţă, măcar din partea companiilor private. Pierderea este cauzată de faptul că deşi ar fi avut posibilitatea să-şi crească performanţa prin retehnologizare şi optimizarea costurilor, economia este nevoită se se ajusteze cu costuri mult mai mari şi pe rate de profit mici. Condiţia necesară şi suficientă ca economia să poate creşte sănătos este aceea ca statul se se retragă în felia lui, să renunţe la servicii pe care nu este capabil să le ofere şi să lase banii acolo unde ei pot fi gestionaţi eficient. Cu statul în cârcă, mediul privat nu se poate ridica pe propriile picioare, ci doar se va tîrâ pe genunchi. Abia asta va fi cea mai gravă criză de care ne apropiem vertiginos.

Aflăm pe surse bine informate cum că generalul Stavăr, cumătru de verisoară cu Marinică de la Poştă, deţine date şi informaţii, vorba lui nea Gică Savu, despre un primărel pesedist care birjereşte cu nesimţire microbuzul şcolar. Mai exact spus, nea Stavăr are diagramele de la tahograful respectivului microbuz care demonstrează că între orele 05-07.00 in lunile de vară-toamnă, microbuzul a făcut regulat curse la Bucureşti. Având în vedere că în comuna respectivă se cultivă în draci legume nea Stavăr a tras concluzia, corect de altfel, că maşinuţa era folosita la transportul gogosarilor la Obor. Partea nasoală este că informaţia nu a fost valorificată prin plasarea către miliţie, ci este valorificată superior în scopul şantajului. Cumătrul lui Marinică speră ca pe baza acestei constatări primarul pesedist să schimbe barca la viitoarele alegeri. Iar selşecţionerul Marinică este recunoscut că oprează astfel de transferuri spectaculoase transformând PD-L, dacă mai era nevoie, într-o selecţionată de puşcăriabili numai buni de legat.

Comuna Fierbinti apartine colegiului primit de la alegatorii beti de catre deputatul creTinel. Ca orice pedelist nervos, creTinel a primit de la micul Boc un calmant de 3 miliarde de lei vechi pentru a vota bugetul pe anul viitor. Alocarea bugetara s-a directionat, tot din ordinul lui Boc, catre biserica din Fierbinti. Scopul este dublu: sa cumpere votul lui creTinel pentru proiectul de buget si sa inchida gura patriarhului care urla dupa bani non stop. Ce castiga creTinel dupa capul sec al lui Boc este evident: voturi de la enoriasii evlaviosi care, desi au burtile goale, vor da pe spate de placere atunci cand vor vedea cum se inalta biserica la ei in site! Aceste calcule insa sunt date peste cap de un mic amanunt. Desi prefectul judetului asteapta cu ochii in soare o nota de fundamentare(n-am gasit alta rima!), primarul otoman din Fierbinti nu prea poate sa o scrie deoarece biserica este cam terminata, iar banetul alocat cam aiurea-n tramvai. Cica ceva de lucru ar mai fi la casa parohiala dar este clar ca finaliazarea ei nu aduce voturi, ci foarte M.ulte U.rari si I.ubire E.terna de la alegatori catre popa si autoritati, cum e si firesc. La fel au procedat si Tariceanu, Boc, Nastase. Deci, care e diferenta? Nici macar de gen, desi la Nastase nu bagam mana in foc.

PS (d)

Cel mai castigat este deputatul creTinel, care la motiune a primit de la Boc o deconcentrata, respectiv Directia Silvica, iar acum la buget a umflat 3 miliarde probabil cu un comision aferent de numai 30%. De aceea politica ramane cea mai profitabila afacere. Nu se cere carte multa, ci doar nitel tupeu.

Fondatorul Wikileaks, Julian Assange, a intrat pe lista ‘celor mai căutaţi’ de Interpol pentru presupuse delicte sexuale de care este acuzat în Suedia şi care îl obligă să se refugieze într-un loc necunoscut pentru a evita extrădarea din această ţară. În curând mandatele de arestare s-ar putea înmulţi având în vedere că SUA studiază cum să prezinte şi alte acuzaţii penale împotriva sa, iar acelaşi lucru ar putea face inclusiv ţara lui natală, Australia, notează joi ABC. Cu o mare parte a opiniei publice şi Congresului cerând ‘să se facă ceva’ împotriva lui Assange, Ministerele Justiţiei şi Apărării lucrează pentru a pune la punct un dosar împotriva lui. Sugestia cea mai evidentă este de a face apel la Legea Spionajului, însă această lege este oarecum depăşită în SUA deoarece este gândită pentru alte situaţi, mai potrivite pentru perioada Războiului Rece. Mai există şi o serie de noi iniţiative elaborate pentru combaterea terorismului modern, dar nu este clar dacă şi acestea sunt adecvate. Deocamdată corespondenţa dintre Departamentul de Stat şi Assange din orele premergătoare dezvăluirii a un sfert de milion de cablograme diplomatice secrete ar putea să pregătească terenul, nu atât pentru aceste scurgeri, cât pentru a pregăti terenul pentru urmărirea sa legală. Dând clar de înţeles că documentele sunt furate şi că au făcut obiectul unei dezvăluiri ilicite.
Totuşi SUA le-ar putea veni bine ajutorul altor ţări, precum Australia, care s-a arătat dispusă să colaboreze la investigaţie. În timp ce lui Assange i-a sărit în ajutor un aliat neaşteptat, Ecuadorul, care i-a oferit necondiţionat azil şi refugiu pentru ‘a scoate la lumină cât mai multe informaţii pe care le deţine’. Desigur, oferta sugerează un moment deloc idilic în relaţiile dintre Ecuador şi SUA. Deşi ar putea exista şi alte motive. Acum câteva luni era Suedia cea care se prezenta ca posibil refugiu. Ziarul suedez Aftonbladet s-a oferit să-l angajeze pe Assange ca editorialist pentru a beneficia de aceeaşi protecţie legală ca ceilalţi ziarişti /ceea ce nu este adevărat/ şi s-a vorbit chiar de modificarea cadrului legislativ în favoarea Wikileaks. Era ca şi cum Stockholm-ul se grăbea să devină capitala transparenţei informative mondiale. Câteva luni mai târziu totul se năruia, iar Assange este considerat acum un fugar al justiţiei suedeze, căreia refuză să i se supună cu argumentul că acuzaţiile de viol sunt o invenţie a duşmanilor săi, o fabricaţie a Pentagonului. S-ar putea repeta povestea pe termen mediu şi în Ecuador? Deocamdată pare că Assange s-a săturat să-şi lanseze săgeţile doar asupra guvernului SUA. Într-un neaşteptat interviu acordat revistei Forbes, dintr-unul din refugiile sale din Londra fondatorul Wikileaks asigură că ţinta viitoarelor dezvăluiri va fi Wall Street, subliniind că are suficient material pentru ‘a doborî vreo bancă sau două’.  Se pare este vorba de comunicaţii interne din sectorul bancar care relevă practici corupte, precum ‘e-mailuri de la Enron’, a căror divulgare le-a justificat prin necestitatea de ‘a promova reforme în sectorul bancar’. El nu a precizat care este banca sau cele două care ar fi nevoite să-şi închidă porţile după dezvăluirile făcute de Wikileaks. De la declanşarea crizei economice au existat bănuieli de proastă gestionare în aproape întreg sectorul financiar deşi Goldman Sachs este cea mai suspectată de neregulile care s-au acumulat, devenind chiar ţinta unei anchete a SEC (Securities Exchange Commission – autoritatea care se ocupă de supravegherea pieţei de capital din SUA.Între timp, Assange insistă că, pe măsură ce creşte importanţa Wikileaks în lume, cresc ‘exponenţial’ şi sumele de bani primite. Compania se finanţează prin donaţii, ‘în general primeşte sume mici de 20 de euro, dar şi aporturi considerabile de peste 50.000 de euro’. În contul său ar fi intrat 750.000 de euro din donaţii, majoritatea după dezvăluiri importante. Julian are nevoie de 200.000 de dolari pe an pentru a-şi menţine site-ul, dar dacă ar fi nevoit să plătească ‘un salariu rezonabil puţinilor angajaţi’ ar avea nevoie de 600.000 de dolari pe an. Deocamdată el asigură că este în măsură să facă dezvăluiri semnificative ce vor afecta sectorul privat, nu doar financiar, ci şi energetic şi farmaceutic.(AGERPRES)

Peste 50 de poliţişti ialomiţeni din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Ialomiţa în colaborare cu efective din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti, Serviciului de Combatere a Criminalităţii Organizate Ialomiţa, Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă împreună cu 9 ofiţeri englezi din cadrul Metropolitan Police şi sub directa coordonare şi participare a procurorului şef  al D.I.I.C.O.T – Biroul Teritorial Ialomiţa şi şefului Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Ialomiţa, au efectuat în cursul dimineţii de ieri, 2 decembrie a.c., o acţiune în sistem integrat ce a avut drept scop principal executarea mandatelor europene de arestare şi efectuarea unor percheziţii domiciliare dispuse de autorităţile engleze, prin comisie rogatorie internaţională, pe raza municipiului Feteşti şi oraşului Ţăndărei.

Astfel în cadrul acţiunii au fost identificate trei persoane, respectiv doi bărbaţi şi o femeie, cu vârste cuprinse între 33 şi 56 de ani, domiciliaţi în Ţăndărei şi Feteşti pe numele cărora autorităţile engleze emiseseră mandate europene de arestare pentru săvârşirea infracţiunilor de conspiraţie la delapidare, fraude prin reprezentare falsă şi schimbarea, transferarea sau sustragerea de produse ale unei infracţiuni.

Totodată efectivele angrenate au efectuat percheziţii domiciliare la locuinţele celor doi bărbaţi, de unde au fost ridicate mai multe înscrisuri si alte mijloace materiale de proba  de interes pentru cauza pentru care a fost dispusă comisia rogatorie.

În prezent cele trei persoane se află încarcerate în arestul Direcţiei Generale a Poliţiei Municipiului Bucureşti, fiind puse la dispoziţia autorităţilor judiciare britanice.

Capetele pătrate din guvern au mai găsit o sursă de economii. Gânditorii lui Boc vor să taie concediul de maternitate şi indemnizaţia aferentă. Adică mamele vor fi obligate să revină la muncă după in an de la naştere şi nu după doi ani, cum este reglementat acum. Că măsura este aberantă nu mai trebuie să argumentăm. Ceea ce este relevant în această tentativă este aplecarea lui Boc către măsuri de stânga, care descurajează pe cei ce produc în scopul obţinerii de venituri pentru plata trântorilor sociali. Atitudinea PD-L faţă de producătorii de venituri bugetare este criminală. În tâmpenia lor proverbială, dreptacii de stânga ai lui Boc chiar cred că vor supravieţui politic menţinând politicile sociale aberante prin care dau ajutoare săracilor contra voturi. Calculul este profund greşit, căci PD-L trădează o bună parte din electoratul care l-a adus la putere. Este vorba despre electoratul de dreapta care s-a simţit trădat de pactul liberalilor cu PSD şi care au votat masiv echipa propusă de Băsescu sedus fiind de discursul acestuia. Din păcate, discursul pe teme economice al preşedintelui, corect în esenţă, nu are corespondent în acţiunile guvernului. În loc să taie ajutoarele sociale date celor apţi de muncă şi să le majoreze pe cele destinate celor ce nu pot munci, guvernul loveşte exact în cei care generează taxe şi impozite. Reducerea concediului de maternitate este un bun exemplu şi, din păcate, nu singurul. Culmea este că echipa lui Boc nu face asta din prostie, ci dintr-un meschin calcul politic. Deşi se poate spune că pe ici, pe acolo a operat forţat de acordul cu FMI ceva ajustări, pe fond politica economică a guvernului este în continuare canalizată pe cumpărarea de voturi. Măsurile protecţioniste predomină, protecţia socială a angajaţilor de la stat este menţinută iar povara fiscală este lăsată pe umerii celor care plătesc, mereu aceeaşi. Mai mult, deşi are viziuni marxiste, Boc nu înţelege să răspîndească uniform sarcina fiscală şi să meargă cu impozitarea acolo unde fiscul n-a ajuns niciodată. Şi asta pentru că din sectoarele gri ale economiei vine fluxul financiar la care sunt conectate găştile transpartinice de profitori, care fac legea în România. Iar aceste simptome care afectează întreg spectrul politic nu par a avea leac. Iar Boc nu este nici pe departe vraciul de care România are nevoie.

Gabriel Filimon, Gabi pentru prieteni, este mare director executiv la SAI Muntenia Invest, administrator al SIF Muntenia. Om cu greutate, Filimon a ajuns printr-un concurs de împrejurări într-un anturaj select, frecventat printre alţii de administratorul unei firme specializată în tîmplăria pe lemn şi termopan. Întâlnirea a fost nefastă pentru biatul om, pe care Filimon l-a excrocat la drumul mare prin intermediul unei firme topită apoi în decor. Prejudiciul se ridică la 3 miliarde de lei iar ţeapa datază din aprilie 2008. Cât a fost ţeapă şi cât şpagă, asta urmează să vedem.

Dai un ban dar ştii că nu-l mai ai

În aprilie 2008 Filimon intră într-o oarecare jenă fiscală care reclama o finanţare urgentă de vreo 3 miliarde de lei. Din postura de director la SIF Muntenia, Filimon apeleaza printr-un intermediar, care la rândul său apelează la o înţelegerea unor patroni de firme din Ialomiţa. În plasă pică administratorul firmei Pro Decor SRL Slobozia, care refuză să ofere banii. Dar acceptă să cumpere de la o firmă apropiată lui Filimon nişte controlere inteligente destinate motoarelor electrice cu ajutorul cărora firma Pro Decor urma să îşi reducă factura la energie electrică. Ideea întregii afaceri era aceea că Pro Decor trebuia să livreze prompt banii, iar vânzătorul, în speţă firma Magiv Electro SRL urma să-i avenseze nişte bani lui Filimon. Ca un făcut, factura trimisă prin fax la data  exact cît îi trebuia lui Filimon. În perioada 5-8 mai 2008 Pro Decor achită cu 3 ordine de plată suma de 3 miliarde de lei în contul firmei recomandate de Filimon.

Ţeapă sau piraterie?

La mai bine de un an de la efectuarea plăţii marfa achitată de Pro Decor nu ajunsese la Slobozia. Nici marfa şi nici factura fiscală în original. În august 2009 administratorul Pro Decor înştiinţează în scris vânzătorul că achiziţia nu mai este oportună pentru firmă şi solicită rambursarea banilor. Două luni mai tîrziu opreaţiunea să repetă pentru că firma amicilor lui Filimon nu a răspuns la adresa de conciliere. Tăcerea a fost şi de această dată răspunsul. O privire pe cifrele de bilanţ aferente anului 2009 indică faptul că firma Magiv Electro a avut venituri totale de 0 lei, adică mult mai puţin decât banii încasaţi de Pro Decor, adică 300.000 de lei. Evaziunea fiscală este evidentă iar Filimon ar trebui să-şi dea amicii în gât. Dar n-a făcut-o pentru că banii de la Pro Decor au aterizat fix în buzunarul său. Pentru ce anume consideră baronul SIF că bănetul i se cuvine vom dezvălui data viitoare.

Ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat. Proxenetul Tămîrjan este liber. A fost pus în libertate pentru că, în opinia judecătorilor, scoaterea minorelor la produs nu este o infracţiune de pericol social. Verdictul pute a reţeaua Voicu de la o poştă. La fel cum pute şi neinculparea în dosar a celorlalţi tembeli din PSD care s-au dedulcit la prospătură. Tembelii vor întinde procesul la nesfârşit ajutaţi de judecătorii de partid şi de procurorii oligofreni care au făcut dosarul cu jumătăţi de măsură. Cât de bou poate să fie un procuror care face un rechizitoriu de circa 300 de pagini, dar nu bagă la apă exact consumatorii de prostituţie juvenilă, întîmplător politicieni PSD? Nu de prostie este vorba aici, ci de corupţie. Ce şansă rămâne părinţilor care şi-au văzut fetele minore târăte în cloaca unor ca Negoiţă, Mazăre sau Bănicioiu (alt intelectual cu privire de bovină)? Să afle adresa proxenetului şi să-l trimită acolo unde nicio instanţă din România nu-l va trimite. Sau să aştepte ca instanţa divină să rezolve problema. Decisiv şi global. Aş miza însă pe glonţ, căci nu văd cum Dumnezeu ar lua la El nişte viermi.

Statul paternalist a fost idee proastă care moare urât. Falimentul statului furnizor de servicii de proastă calitate şi mare consumator de resurse este un fapt. Monedă de schimb pentru voturi, serviciile statului social sunt din ce în ce mai proaste şi mai restrânse, semn că oligarhia politică a ajuns la fundul sacului. Marele merit al crizei financiare a fost exact acela de a împinge statul către un faliment necesar. El trebuie regândit şi forţat să se ocupe strict de domenii cum sunt apărarea, justiţia, siguranţa publică şi infrastructura. Restul obligaţiilor trebuie transferate individului, odată cu resursele pe care statul a demonstrat că nu este capabil să le administreze. De ce avem nevoie de un sistem de pensii de stat care funcţionează ca o cooperativă de credit? Este evident că metoda de a te împrumuta de la forţa de muncă activă pentru a plăti pensii celor ajunşi la vârsta pensionării este falită. Statul trebuie să plafoneze pensiile şi să se retragă treptat din această afacere lasând locul fondurilor de pensii capabile să înmulţească banii prin investiţii şi să plătească rente decente. Nu este clar nici care este rolul statului în educaţie. Este suficient ca statul să gestioneze un sistem de şcoli publice destinat persoanelor cu venituri mici şi să asigure accesul la educaţie defavorizaţilor printr-un sistem de burse. Educaţia individului nu poate fi sub nicio formă o obligaţie a statului, care finanţează un sistem public obez, ineficient şi care generează doar subdezvoltaţi mintal cu diplome. La fel şi în sănătate, unde banii luaţi de la salariaţi sunt irosiţi în spitale de stat mamut, de unde se fură ca-n codru. Este suficient ca statul să administreze câteva spitale publice destinate săracilor şi care să ofere servicii medicale de urgenţă. Rolul determinant ar trebui să revină companiilor de asigurarări care să gestioneze performant banii asiguraţilor şi care să ofere contra cotizaţiilor servicii garantate ca standarde de calitate şi costuri. Protecţia socială este un alt domeniu în care statul şi-a arătat limitele. Sunt ajutaţi cei care nu au, nu cei care nu pot, cum ar fi normal. În acest fel populist de a trata problema sunt irosite procente importante din PIB fără ca cei aflaţi în dificultate să simtă un ajutor din partea statului. Sistemul social aşa cum arată el acum este doar un uriaş aparat de cumpărat voturi folosit de politicieni cu cinism şi nesimţire. Doar dacă contabilizăm costurile statului cu furnizarea serviciilor de mai sus, ajungem la sume impresionante care, lăsate în buzunarul individului, ar fi cheltuite mult mai eficient. Individul îşi cunoaşte cel mai bine nevoile şi ştie cel mai bine ce tipuri de servicii i se potrivesc. El le poate contracta la cele mai bune preturi şi este dreptul său natural să decidă asupra modului de satisfacere a nevoilor sale. Iar dacă statul nu înţelege că trebuie să cedeze şi să stea în limitele în care poate fi eficient şi performant, atunci el trebuie obligat să facă asta. La nevoie, chiar şi prin forţă. Altfel, şandramaua poate să cadă oricând, cu costuri şi consecinţe  inimaginabile.

Vă mai amintiţi, iubiţi enoriaşi fiscali din parohia mult credinciosului nostru primar Sf Gabriel Ionaşcu, cum a primit Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor nişte loturi în cartierul de la Pepienieră pentru construirea unor viluţe de serviciu pentru robii lui Dumnezeu cu sutană şi chitanţier? Dacă aţi uitat, luaţi de citiţi din Pastorala Penală publicată cu ocazia învierii tupeului bisericesc şi a nesmiţii administrative. Este o poveste despre cum se pupă lupii, adică primarul nea Gabi, cu mieii, adică prefectul Mădălin din ordinul lui Cuviosului Blaga, cel prematur plecat dintre miniştrii cei neadormiţi ai lui Boc. Este o poveste despre cum se încalcă legea porceşte în numele unei religii de stat, despre impostură şi despre nesimţire. Culmea este că deşi jumătate din lucrare a fost făcută pe mîna Arhanghelului Teculescu Mădălin, robul lui Blaga care a închis ochii la o golănie cât casa, Crucea Sloboziei a primit-o doar cucernicul Ionaşcu. Pentru 6 loturi, primarul a trecut in lumea sfinţilor. Dacă mai dădea şi vreo clădire, ceva, sigur îl canonizau. Poate data viitoare. Pentru faptul că prefectul judeţului a ratat şanşa de a primi şi el o cruce există, credem noi, o explicaţie. PS Vicenţiu a considerat că opraţiunea de tip Mucles a prefectului a fost făcută la ordin şi nu din înaltă simţire bisericească, aşa cum a procedat nea Gabi. De aceea înaltul funcţionar guvernamental a fost ras de pe pomelnic. Iată minunata pastorală penală aşa cum a fost ea publicată la data praznicului oferit de cruciatul Ionaşcu.

În ședința din  martie 2010, Consiliul Local Slobozia a executat o pomană fără lumânare către Episcopia Sloboziei și Călărașilor, căreia i-a acordat gratuit 6 loturi de casă în cartierul rezidențial construit pe fosta pepinieră. Inițial, lucrarea administrativă a primarului Gabi Ionașcu a fost contestată de Prefectură, care a considerat proiectul ilegal. La doar câteva ore de la umflarea mușchilor Prea Cuviosului Teculescu, un telefon misterios a determinat o atitudine pioasă a slujitorului lui Boc față de blatul administrativ dintre Episcopie și Primărie. Așa că, în regim de URGENȚĂ, Teculescu a întors foaia și l-a binecuvântat pe primar, retrăgând-și acatistul de ilegalitate. Gestul creștinesc dar profund ilegal al prefectului este unic în anale și demonstrează cârdășia dintre biserica de stat și statul porcesc de drept( în șanț)!

La început a fost cuvântul…

care cuvânt era al Episcopului și a fost transmis enoriașilor din Catedrala Administrativă a Sloboziei sub forma unei cereri prin care “staff-ul”  înaltului ierarh cerea locuri de casă. Primarul Ionașcu, un creștin cu frică de Dumnezeu dar neînfricat în fața legii oamenilor, a aprobat pozitiv și a expus motivele astfel: “Prin cererea nr. 237/08.02.2010, Episcopia Sloboziei Şi Călăraşilor solicită atribuirea în concesiune fără plată a unor terenuri pentru construirea de locuinţe cu destinaţie socială şi de serviciu, precum şi a propunerii noastre pentru zona de nord-est a ansamblului Pepinieră.” Proiectul de hotărâre are la bază prevederile art. 124 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică şi O.G. 82/2001 actualizată, privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unitatile de cult aparținâd cultelor religioase recunoscute din Romania”. Lucrarea, divină dar și administrativă în același timp, ajunge pe masa comisiei de urbanism care comite o inepție de zile mari avizând favorabil proiectul dar propunând, cu frică de cele sfinte și în șoaptă, schimbarea amplasamentului: “Găsirea unui alt amplasament ( ex. ,,PUZ zona Nord” str. Mărăşeşti) deoarece Cartierul Pepinieră are o altă destinaţie stabilită prin PUG.” Enoriașii urbaniști constată deci încălcarea bibliei lor, care este PUG-ul, dar n-au curajul să respingă fărădelegea care li s-a vârât sub nas.

Vila socială devine vilă de serviciu

în dezbaterile consilierilor întruniți în ședința regulamentară a lunii martie. La lucrări a luat parte însuși PS Vincențiu, care a făcut precizarea că cele 6 viluțe nu vor fi nicidecum sociale, așa cum, cică, eronat a scris în cerere mâna-i divină, ci doar niște locuințe de serviciu pentru iluștri teologi din dotarea staff-ului Său personal. Niște locuințe, spune Înaltul Episcop, care vor face cinste Sloboziei. Până una, alta, Slobozia va trebui însă să facă cinste cu terenul dat pomană. Fără lumânare. Iată cum au dezbătut consilierii cererea Episcopiei:

În continuare se ia în discuție Proiectul de hotărâre privind atribuirea în folosință gratuită a unor terenuri pentru construirea de locuinȚe cu destinaȚie socială si de serviciu către Episcopia Sloboziei si Călărasilor. Președintele ședinței dă cuvântul P.S. Vincențiu, episcopul Sloboziei si Călărasilor, care spune următoarele: ,,Vă mulțumesc pentru prima întâlnire pe care o am cu membrii Consiliului Local al municipiului Slobozia in integrum. Am venit să vă prezentăm rugămintea noastră, a Episcopiei, ca pe aceste terenuri care sunt date într-un spațiu apropiat catedralei si centrului episcopal să putem construi 6 locuințe de serviciu P+Etaj pentru consilierii si personalul pe care îl avem la centrul episcopal. Nu ne permitem să facem locuințe sociale. Facem centru social, centre de cultură pe lângă parohii, pe lângă biserici. În aceste locuințe de serviciu P+Etaj vor locui preoții, licențiați în teologie, adică staff-ul pe care-l avem noi la centrul episcopal. Acum m-am întors dintr-o călătorie și avem, într-un procent de 85%, certitudinea că vom avea banii necesari pentru a construi în maximum doi ani aceste sase locuințe. Vă mulțumesc pentru înțelegerea pe care ne-o veți acorda si sper ca aceste locuințe să aducă un plus de frumos orasului nostru. Ele vor fi supuse aprobării consiliului, autorităților competente si vom respecta toată legislația în vigoare în acest domeniu. Vă mulțumesc foarte mult”.

Presedintele sedinței: ,,Va trebui să modificăm puțin proiectul de hotărâre în sensul că vor rămâne doar locuințe de serviciu, nu și locuințe sociale”.

D-na consilier Petre Gabriela(încercând să aprindă lumina în capul primarului): ,,Proiectul de hotărâre este posibil să aibă un support moral, dar din păcate nu are un suport legal si am să vă explic imediat. Probabil că se poate găsi un alt temei, un alt cadru legal în care să se execute aceste lucrări. În niciun caz pe art. 124 din Legea 215 si în niciun caz pe Ordonanța 82/2001, cele care sunt invocate în preambulul acestui proiect de hotărâre. În expunerea de motive este menționat art. 124 din Legea 215 în care se spune: ,,Consiliile locale pot da în folosință gratuită, pe termen limitat, bunuri mobile si immobile proprietate publică sau privată locală, după caz, persoanelor juridice fără scop lucrativ, care desfăsoară activitate de binefacere sau de utilitate publică ori serviciilor publice”. Indiferent cărora din aceste instituții li se dă acest teren în folosință gratuită, categoric, si calea de interpretare legală este aceasta, li se dă în scopul desfăsurării activității fără scop lucrativ. Locuințele de serviciu nu sunt pentru desfăsurarea unor activități fără scop lucrativ, nici pentru servicii de utilitate publică si nici pentru activitate de binefacere. Se vorbeste despre Ordonanța 82, care nu are nicio legătură cu acest proiect de hotărâre. Doar titlul are legătură si probabil cine a redactat aceste înscrisuri s-a gândit că dacă vom citi titlul, totul este în regulă. Nu este în regulă. La art. 1 din O.G. 82 se scrie despre ,,completarea drepturilor salariale neacoperite din fondurile proprii ale unităților de cult centrale si locale respective”. Nu suntem în această situție. La art. 3 pct. (2) din O.G. 82 se spune: ,,De la bugetele locale se pot aloca fonduri pentru completarea fondurilor proprii necesare pentru întreținerea si funcționarea unităților de cult fără venituri sau cu venituri reduse, pentru construirea ori repararea lăcasurilor de cult si pentru conservarea si întreținerea bunurilor aparținând cultelor si care fac parte din patrimoniul cultural național mobil, pentru amenajarea si întreținerea muzeelor cultural religioase, pentru construirea si repararea sediiilor administrative ale eparhiilor sau ale centrelor de cult, a sediilor unităților de învățământ teologic proprietate a cultelor recunoscute, pentru construirea, amenajarea si repararea clădirilor având destinația de asezăminte de asistență socială si medicală ale unităților de cult, precum si pentru activitățile de asistență socială si medicală susținute de acestea”. Deci, nu ne aflăm în niciuna din aceste situații, motiv pentru care în proiectul de hotărâre nu a fost menționat nici un articol din această Ordonanță, cum ar fi fost normal. S-a menționat titlul ca să fie ceva menționat. În al treilea rând, în raportul comisiei de specialitate ori este o greseală de redactare ori este ilogic, pentru că se dă un aviz favorabil, dar cu două alineate mai sus se spune ,,dorim un alt amplasament”. Alt amplasament înseamnă alt proiect de hotărâre. În proiectul de hotărâre este menționat inclusiv amplasamentul. Nu putem să dăm aviz favorabil dar să schimbăm amplasamentul”.

Dl. consilier Sărăcăceanu Constantin (The Smart Guy): ,,Am spus în comisie să dăm aviz favorabil, dar cu un amendament”.

D-na consilier Petre Gabriela (vorbind cu pereții): ,,Era ceva care nu se potrivea. Din moment ce în proiectul de hotărâre se menționa locația, nu putem să fim de acord dacă dorim să se găsească un alt amplasament, pentru că am înțeles că amplasamentul de la pepinieră are altă destinație. Acestea sunt observațiile pe care am avut să le fac. De principiu nu sunt împotriva realizării unor astfel de construcții, însă pe un temei legal”.

Dl. primar Ionașcu Gabi(tămâiat de credință și îmbătat de aghiasmă): ,,Dacă comisia a avut alt punct de vedere, cu un amendament, eu am propus un proiect de hotărâre asa cum am dorit. Dvs. trebuie să decideți dacă aprobați proiectul de hotărâre asa cum l-am propus eu sau cu punctul de vedere al comisiei de specalitate. Vă citesc art. 124 din Legea 215/2001: ,,Consiliile locale si județene pot da în folosință gratuită, pe termen limitat, bunuri mobile si imobile, aflate în proprietatea publică sau privată ori județeană, după caz, persoanelor juridice fără scop lucrativ”. Deci, aceasta înseamnă că pot să dau un teren, un bun imobil unei persoane juridice care să nu aibă scop lucrativ, care desfăsoară activitate de binefacere sau de utilitate publică ori servicii publice. În cazul acesta noi vorbim de Biserica Ortodoxă Română, în speță Episcopia Sloboziei și Călărașilor, care este o persoană juridică fără scop lucrativ. Pe acest principiu ne-am bazat si aceasta am invocat în expunerea de motive. Raportul pe care l-am făcut la Ordonanța 82, nu stiu, acum dvs. îl criticați, poate fi criticabil, accept punctul dvs. de vedere, dar repet încă o dată că este vorba despre Biserica Ortodoxă Română, de acele facilități, de acele lucruri pe care le prevede Ordonanța 82 si pe care, bineînțeles, si noi putem să le acordăm. Este vorba, deci, de Legea administrației publice locale si vorbim de persoană juridică, nu vorbim de amplasament sau activitatea care se desfăsoară pe amplasamentul respectiv”.

P.S. Vincențiu(făcând cinste orașului cu niște vile, frate!) ,,Bănuiesc o oarecare reținere a comisiei de specialitate, având în vedere folosirea incorectă, din partea Episcopiei, a cuvintelor ,,locuințe sociale”. Este vorba doar de locuințe de serviciu. În acest cartier dorim să facem locuințe de serviciu, ceva care să facă cinste orasului”.

Se supune la vot proiectul de hotărâre si se aprobă cu 14 voturi ,,pentru”, 1 vot ,,împotrivă” (Petre Gabriela) si 5 ,,abțineri” (Zăinescu Nina, Ioniță Vasilica, Catargiu Dumitru, Radu Paros, Vetu Ionel).

P.S. Vincențiu (binecuvintează pomana aceasta oferită cu încălcarea grosolană a legii): ,,Doresc să vă mulțumesc foarte mult si sper să ne mai putem vedea, fiindcă îmi va face mare bucurie să vin la aceste sedințe si mai ales să vă si am oaspeți la centrul episcopal pe care-l vom începe în curând. Astăzi am reusit să obținem banii necesari. Vă mulțumesc foarte mult. Dumnezeu să vă binecuvânteze întru mulți ani!”.

Dl. consilier Ioniță Gabriel(trage un semnal de alarmă după înfăptuirea lucrării): ,,Ar trebui să fim foarte atenți pentru că vor veni si alte categorii socio-profesionale să solicite. O asociaȚie cred că se va putea constitui destul de repede si apoi să vină să solicite astfel de facilități”.

Presedintele sedinței: (another smart guy)  ,,Articolul din lege pe care ni l-a citit dl. primar nu are legătură cu orice asociație care ar putea să solicite”.

Fostul comunitar Teculescu, ajuns rob al lui Blaga,

veghea însă de la Prefectura poporului la respectarea legii oamenilor. De îndată ce lucrarea administrativă a primarului christic Ionașcu a ieșit din laboratoarele administrative ticsite de săraci cu duhul dar cu frică de Dumnezeu, cuvântul legii s-a făcut auzit într-o adresă care atenționa Consiliul Local că a comis o fărădelege. Și Teculescu grăi cam așa:  “Locuinţa de serviciu este locuinţa destinată funcţionarilor publici, angajaţilor unor instituţii sau agenţi economici, acordată în condiţiile contractului de muncă, potrivit prevederilor locale. Or, scopul pentru care se atribuie cele 6 loturi de teren prin Hotărîrea Consiliului Local Slobozia, construirea unor locuinţe de serviciu către Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor, nu este de binefacere sau utilitate publică, aceasta servind intereselor angajaţilor Episcopiei”. Ionașcu s-a indignat în fața unei asemenea blasfemii și a comandat niște acatiste achiziționate prin negociere cu o singură sursă. PS Vincențiu s-a pus pe post și rugăciune, iar rugăciunea i-a fost ascultată de demiurgul prefecților, SF. Vasile Blaga, care a pus mâna pe celular și a ordonat retragerea adresei ticăloșite și binecuvântarea  fărădelegii evidente ca lumina zilei. Consilierii tare s-au minunat de minunea petrecută și au dat slavă guvernului, PSD-ului și neamului lor de neadormiți. Pușcăria însă este o opțiune încă validă pentru cei care au votat cu ambele mâini și pentru cei care au închis ochii la șmen, căci abuzul în serviciu nu este trecut între virtuțile necesare pentru ajungerea la dreapta Domnului. Să vedem dacă la Parchet ține expresia:” Dă-le Doamne 18 indice 1 că nu știu ce fac”!