Tuesday, July 29th, 2014

Duminică a avut loc referendumul organizat la inițiativa consiliului local Căzănești pentru revenirea orașului la statutul de comună. Deși locuitorii, mare parte dintre ei, se declarau nemulțumiți de creșterea taxelor și impozitelor și de menținerea condițiilor de viață specifice unei comune înapoiate, prezența la referendum a fost sub așteptări. Din totalul alegătorilor doar 28,5% au ieșit la vot ca să susțină inițiativa consilierilor PD-L. Chiar dacă peste 90% dintre cei care au votat au fost de acord cu revenirea la statutul de comună, referendumul nu a fost validat pentru că nu și-au exprimat opțiunea peste 50% dintre persoanele cu drept de vot. Se împlinește astfel dorința primarului Alexandru Gavrilă, care era partizanul rămânerii localității la statutul de oraș și care își dorea ca populația să boicoteze referendumul.

Curtea Constituțională, un fel de cremă de mâini a justiției, a declarat neconstituționale mai multe prevederi din legea de organizare și funcționare a Agenției Naționale de Integritate. Lumea cu obrazul subțire din oengeuri a sărit ca arsă. Ministrul Justiției s-a grăbit să de asigurări că va elabora un alt act normativ care să asigure funcționarea pe mai departe a Agenției. Toată lumea jelește și bocește iar politicienii își freacă mâinile la gândul că declarațiile lor de avere nu mai sunt publice(mai ales băieții ăia subțiri și groși la portofel de atâta guvernare de la UDMR). În realitate, ANI este o labă tristă administrată peste ochii contribuabilului. Încă de la avortarea agenției ca urmare a relațiilor incestuoase dintre PSD- tatăl și PNL fiul, ANI s-a remarcat ca o instituție de tip sinecură, fără puteri și fără eficiență. În mare, ANI făcea ceea ce poate face orice cetățean. Adică sesiza că un politician declară prostii în legătură cu averea și sesiza Parchetul. Urma un mare NUP, căci niciodată în România averile nejustificate nu au fost puse în pericol, nici dacă era evident că provin din activități ilegale. Cațavencii au comis în 2007, pe vremea lui Tăriceanu Vodă, un denunț cu vreo 100 de parlamentari la bord, toți golani cu declarații de avere completate la mișto. Rezultatul? Niciunul. Tot în 2007 GSE dezvăluia în serial că prefectul veterinar Caramitru și-a mânărit ordinar declarația de avere. Rezultatul? O mare de Multe Urări și Iubire Eternă (M.U.I.E). Nici până la această oră procurorii locali sesizați de Parchetul General nu au catadicsit să dea măcar un răspuns în doi peri. La fel s-a purtat coana ANI și după ce gașca PD-L a penetrat puterea. Multă gargară și nici un arestat. Pentru că legea concepută de golanii din Parlament este boantă și n-are obiectul muncii. Ceea ce au constat acum boșorogii penali ai Curții Constituționale, intrați și ei în acest malaxor inutil al verificărilor ANI, este o frecție. Oricum ANI nu era bună decât la lătrat. Nu mușca nici de-a dracului, căci așa era proiectată! Singura alinare a contribuabilului erau articolele de presă care aruncau umbre pe imaginea golanilor politici, așa cum noi l-am făcut pe Ciupercă să se declare un sărac, posesor a trei costume de haine dar cu 500 de milioane în cont și vreo 300 de milioane donate la PSD. Ne-am râs, dar el rămâne cu paralele și cu butoanele de la CJI. Dacă oamenii lui Băsescu ar fi de bună credință ar trebui să elaboreze la foc automat o altă lege care să aibă doar câteva articolele:

-         Orice declarație de avere completată cu omisiuni să-l trimită pe politruc în spatele gratiilor minim 3 ani. Asta pentru a da greutate unui document în care o parașută politică de la PRM își declara câinele.

-         Orice bun sau sumă de bani descoperite și nedeclarate să se confiște.

-         Orice bun procurat din venituri nejustificate și pentru care nu s-au plătit impozite să se confiște.

-         Nedepunerea la termene a declarațiilor și neactualizarea lor în 24 de ore de la data survenirii modificărilor să fie considerată infracțiune și să pedespească cu 5 ani închisoare.

-         Neconcordanța dintre bunuri și venituri să fie extinsă la orice cetățean și să aibă ca urmări confiscarea și pușcăria. Adicătelea să înlocuim ANI cu un fel de Internal Revenue Service al americanilor, care îți bate la ușă și pentru un dolar.

Aceste principii cuprinsă într-o lege scurtă, clară și ușor de înțeles ar face curățenie. Adicătelea, dacă domnul judecător sau nenea politrucul apar cu un Mercedes ultimul tip și nu justifică bănuțul, pac la pușcărie! Pentru evaziune fiscală, nu pentru altceva, căci mita este greu de dovedit. Pe ce facem pariu că nici un politician nu va promova un astfel de act?

Îl cheamă Popescu Lucian şi lucrează pentru Ion Ţiriac din 1991. De la el a împrumutat totul. Timbrul vocii, rigoare, politeţea şi gesturile. Este singurul român care a pus mâna pe maşinile magnatului, pe care i le transportă prin toată Europa. În anul 2004 a făcut greşeala să creadă că poate face afaceri cu un om căruia i-a întins o mână şi l-a scos din mizerie. Atunci a înființat cu Jan Dumitrescu firma Transpur  Expediţion SRL, firmă ce avea să preia un contract de transport oferit de Expur S.A. Partenerul şi călăul său în ale afacerilor, Jan Dumitrescu, era şoferul lui Randag, angajat al grupului Alimenta şi boss al Expur. Ceea ce părea un business profitabil pentru toată lumea s-a transformat într-o ţeapă de toată frumuseţea. Evaziune fiscală, ţepe de manual şi complicităţi inexplicabile în care este târâtă prestigioasa firmă Expur sunt ingredientele care dau sare şi piper acestei combinații misterioase.  Poveştile despre miliardele care intrau în conturile celor doi șoferi de VIP-uri pentru ca apoi să ia calea unor alte buzunare mai cu ştaif  sunt incredibile. Dar arată cum se fabrică în România miliardarii de carton şi ce apucături au managerii de multinaționale când aterizează cu afaceri pe plaiul mioritic. Pentru început îl vom lăsa pe domnul Lucian Popescu să povestească.

Conexiunea Randag-Dumitrescu: începuturi

Jan Dumitrescu locuia împreună cu alte două familii într-un apartament cu trei camere din București. Vecinul său, Lucian Dumitrescu îi pune o vorbă bună și omul ajunge şofer la compania de taxiuri de lux patronată de Ilie Năstase. Din această postură viitorul miliardar ia contact cu binefăcătorul şi protectorul său Randag  Richard Eugene, cetăţean englez născut în 1941 la Aylesbury şi administrator al Expur S.A.:  „Dumitrescu a lucrat pe taxi şi l-a cunoscut pe Randag.  A lucrat cinstit, i-a pus aparatul de taxat. Randag l-a simpatizat şi i-a cerut să-l aştepte. Aşa s-a cunoscut cu el şi Randag l-a tot chemat să-l transporte. Era prin 1997, Randag abia deschidea afacerea în România. Când el a pus bazele firmei Jan i-a fost şofer. … „.

Începuturile afacerii

L-am întrebat într-o zi, lucra deja la Randag: “Băi, Jane care este rostul tău în firma aia, că bani iei puţini.” Mi-a spus că i-au dat un post de logistic, că ia legătura cu firmele de transport şi intermediează între autobaze şi Expur.  Mi-a zis că are probleme că firmele de transport au maşini vechi, că sunt întârzieri la transportul din port. I-am spus că pot să cumpăr camioane  Mercedes cu reducere că sunt salariat. I-am propus să vând casa rămasă de la mama şi să luăm nişte maşini ca să facem transport. Mă gândeam să luăm 3 maşini cu banii care-i pot face eu rost. Asta se întâmpla prin octombrie 2004. Eu nu aveam timp să mă ocup de firmă şi mă gândeam că se ocupă el şi facem şi noi ceva pentru copii, să le rămână lor. A fost de accord şi mi-a zis că vrea să mai intre unul. Unul Ion Gheorghe, mi-a zis. Iniţial firma am pornit-o cu ginerele meu, cu Folescu, finul lui şi cu o vecină care primise nişte bani din asigurarea de viaţă a soţului ei decedat şi voia să-i bage în ceva ca să asigure un venit pentru copil. Vreau să vă zic, că poate vă faceţi cruce, Jan este naşul fiicei  mele. Eu am băgat bani pentru 3 maşini, cam 1,5 miliarde. Fiecare trebuia să dea cam 600 de milioane. A dat Semănaru Codruţa, asta este fina mea. După accea s-a retras Ion Gheorghe. Şi-a luat banii şi în locul lui a intrat Folescu, finul lui Jan. Noi făcusem contracte pentru 5 maşini Mercedes 1841, care circulă şi acum inscripţionate cu numele EXPUR”.

Implicarea lui Randag: asociat cu un șofer de maxi taxi!

Managerul Randag miroase că e rost de făcut bani şi intră în combinaţie. Cum la Transpur cărţile erau făcute, omul de la Alimenta se asociază cu un şofer de maxi taxi din Bucureşti. Ce nu face omul pentru un bonus extra!

Pe firma Agreabil s-a cumpărat o maşină. Este un prieten al meu care voia să intre şi el în afacere. Randag a intrat şi el acţionar în firmă cu bani pentru a doua maşină. Şi Jan Dumitrescu a intrat administrator la firma asta cu care nu avea nicio legătură. De fapt, am uitat să vă spun că nevasta lui Jan este secretara directorului de la Registru Comerţului. Omul acesta de la Agreabil a vrut să intre în 2005 când s-a schimbat acţionariatul, în 5 mai 2005. Randag a intrat cu un camion iar Agreabil a încheiat de transport cu Transpus, adică cu firma mea. Expur m-a girat pe mine să cumpăr camioane, că eu nu aveam activitate pe firmă. Am avut contract cu Expur până în 2009. Afacerea propriu-zisă a început să funcţioneze în aprilie 2005, când am început să car marfă pentru Expur. La Banca Transilvania există actele prin care firma mea girează pentru Agreabil ca să-şi cumpere cele două maşini. Eu am girat ca partener al Expur, că îi asigur contract de transport. Agreabil, pe motiv că în firmă era Randag, îmi dădea un comision de 5% din veniturile lui lunare. Ei nu se ocupau de maşini, maşinile au intrat pe mâna lui Jan. Acelaşi tip de contract am cu Trans Ciprian care vine cu alte două maşini. Jan adună în total 9 maşini cu care lucrează pentru Expur. Numai că Trans Ciprian îmi dă 10% din venituri. Patronul de la Trans Ciprian este Iordan Ciprian, vânzătorul de camioane de la Mercedes. El ne-a vândut camioanele, prin el am făcut contractul de cumpărare al maşinilor. Ăsta de la Agreabil este șofer pe maxi taxi şi are o maşină în București. Aici lucrează.  Jan devine omul care coordonează toată marfa Expur şi o plasează cui vrea. El în acte semnează ca director transport Expur”.

Cum veneau banii

Afacerea merge ca pe roate o vreme. Expur plăteşte prompt şi Jan încasează la fel de prompt. Dedesubt sforăriile însă curg nestingherite.

Probleme nu am avut niciodată. Totul se plătea. Noi am avut profit zero mereu. Ne achitam toate datoriile. Expur ne achita prestaţiile, iar noi achitam datoriile. Dacă nu plăteam leasing-ul Expur trebuia să plătească în contul nostru. Căruţa se rupe pe 13 octombrie 2007 când eu am venit la Slobozia. Am venit la Tudorici (Eurosolution) care mi-a trimis o factură că am să-i plătesc 740 de milioane de lei prestări servicii. M-am dus să-l întreb care-i treaba cu ea că nu înţelegeam. Tudorici m-a întrebat cine sunt. I-am spus că sunt administrator la Transpur şi mi-a zis că îmi bat joc de el, că patron la Transpur este Jan Dumitrescu prietenul lui. După ce s-a convins care e treaba a îngheţat. Că el ştia că Jan e şeful cel mare şi nu mai există nimeni. Deci Tudorici, care avea camioane căra şi el prin Jan pentru Expur. Prin fiul lui se făcea combinaţia. Fata de la BT Transilvania care ne-a aprobat leasing-ul a avut şi ea un camion la Jan. De aceea a şi mers foarte rapid rezilierea contractului de leasing pentru Transpur şi predarea maşinilor pe Transgrup. Când m-am dus şi am întrebat cum s-a făcut rezilierea şi dacă Peter Tagge a fost prezent mi-a spus că s-a reziliat prin fax. M-am dus la Expur să intru în audienţă şi am fost refuzat pe motiv că nu are cine să mă primească. Mi se ştornau facturi care nu mai erau trimise pe adresa firmei, adică la mine acasă, ci pe adresa de corespondenţă a firmei indicată de Jan. Adică pe strada Frigului, acasă la Randag, ori la sediul Expur, pe Tudor Vladimirescu, unde Jan avea birou. La vila închiriată de Randag lucra Jan ca la un fel de punct de lucru. De acolo controla toate firmele”.

Şi cum ieșeau

Banii se sifonau din firmă pe bază de falsuri ordinare. Falsuri de care se prinde şi Popescu într-un târziu:

După discuţia cu Tudorici m-a sunat Jan şi a cerut să facem o şedinţă cu asociaţii. Ne-am adunat toţi cinci şi am făcut şi un proces verbal pe care a refuzat să-l semneze prin care ceream ridicarea dreptului de semnătură. Şi atunci l-am pus pe Folescu director de transporturi. Am cerut contabilitatea de la firmă după ce el i-a spus finei mele că nu poate să primească nici un leu dividende că firma este pe zero iar noi o să avem profit după ce achităm camioanele. Mi-au sărit în ochi bonurile roşii de la LukOil. Aveam contract cu Rompetrol pe carduri pentru carburanţi. Pe un singur bon aveam motorină de 50 de milioane de lei. Adică 1500 de litri. Am adunat fişele şi am văzut că ieşea la socoteală consumul de carburant de pe carduri cu kilometrii parcurşi de maşini. Bonurile de la LukOil erau în plus. Iar Garda Financiară a constat că sunt false şi făcute pe imprimantă. Sunt patru oameni care emit bonurile şi nu sunt salariaţi ai LukOil.  M-am trezit că ne convoacă el la o adunare unde a venit cu avocata şi a cerut schimbarea sediului firmei. M-am opus pentru că el voia să nu mai am acces la informaţii. În noiembrie şi decembrie 2007 el a luat actele de la firma de contabilitate şi eu nu am mai avut acces la date. Nu am ştiut că nu mai plăteşte ratele la maşini. Apoi a cerut direct dizolvarea firmei. Lunar, din Prodesigne, de exemplu, se facturau în plus circa 20.000 de litri de motorină. Când am întrebat pentru ce mi s-a spus că nu există desfăşurătoare. Mai mult, firma mea nu factura pentru Agreabil şi Trans Ciprian carburantul consumat. Asta înseamnă că eu am de recuperat nişte miliarde pe care Jan nu a vrut să le încaseze umflând cheltuielile doar la Transpur”. (va urma episodul în care aflăm că miliardarii nu își plătesc amantele ca pe centură, ci le cumpără camioane. Care să transporte marfă pentru Expur!)

Cititoarea noastră  doamna ANI, cu domiciliul în Bulevardul Lascăr Catargiu nr. 15, cod poştal: 010661, sector 1, Bucureşti – România ne întreabă revoltată: “Am văzut în Monitorul Oficial că domnul Ciupercă de la pesedeul dumneavoastră local a donat partidului în 2009 suma de 33.550 de lei. Am și eu o curiozitate. De unde a avut săracul președinte atâta bănet”? Deși  în opinia noastră doamna ANI era cea care trebuia să răspundă la această întrebare, am făcut abstracție de acest fapt și ne-am apucat de săpat. În urma săpăturilor profesioniste derulate cu excavatoare de la Constrif și ajutat cu informații din interiorul PSD furnizate de un grup de patrioți revoltați și ei, Departamentul de Investigare a Prostiei Umane (DIPU) de pe lângă GSE este în măsură să facă următoarele precizări:

-         Într-adevăr, conform Monitorului Oficial, cea mai tare publicație specializată în dezvăluiri, domnul Silvian Ciupercă a donat la PSD în 2009, în două rânduri, suma totală 33.550 de lei.

-         Dacă analizăm declarația de avere a președintelui Ciupercă din anul 2009, suma donată la PSD ar putea proveni dintr-un depozit în valoare de 50.000 de lei noi pe care săracul dar extrem de cinstitul Ciupercă l-a deschis în 2007 la Raiffeisen Bank.

-         Dacă ne uităm în declarația de avere din 2008, constatăm că Ciupercă este nu numai cinstit, ci și bogat. Pentru că dacă în 2008 avea doar 35.000 de lei, în 2009 depozitul crescuse deja la 50.000 de lei. Deci nea Vasile este și strângător.

-         O mică șmecherie ne-a atras însă atenția. În anul 2008, când Ciupercă avea o leafă de 64.766 de lei, valoarea economiilor era de 35.000 de lei. În anul 2009, când leafa îi scade la 52.959 de lei, economiile cresc la valoarea de 50.000 de lei. Asta probabil că datorită indemnizației de 12.992 de lei pe care cinstitul președinte o umflă în calitate de băgător de seamă la Consiliul Național de Integritate.

-         Ultimul pas al investigației noastre a fost un click dat pe declarația de avere din 2007.Data stelară: 9.03.2007. Nea Ciupercă declară venituri din leafă, adică 46.893 lei, la care adaugă vreo 20.000 de lei obținuți din vânzarea unei case, bani care s-au dus probabil pe cumpărarea unui autoturism Opel Astra Caravan. Ne uităm cu lupa după depozitul minune din care se presupune că nea Vasile a donat mălai la PSD. Nu găsim nimic. Chemăm rudele să se uite și ele. Tot NIMIC. Punem mâna pe telefon să-l sunăm pe Vasilică. Telefonul era închis și chiar dacă ar fi fost deschis probabil că nu ne-ar fi răspuns. Dramatismul este dus la paroxism și luăm decizia de a publica faptele. Chiar cu riscul de a arunca o maaaaare pată pe imaginea de om cinstit a domnului Ciupercă. Astfel, concluzia noastră devine limpede: în 2007 Ciupercă nu avea nici un depozit la nici o bancă!

-         Îndoiala ne de ghes și reformulăm. Dacă a avut un depozit nu l-a declarat, așa cum cere legea. Primele vestigii ale economiilor domnului Președinte le regăsim abia în iulie 2008, la 1 an și 4 luni de la ultima declarație de avere în care depozitul trebuia să apară. Oricum am da-o, concluzia, doamna ANI, este tristă: fă-i dracului o cercetare lui Ciupercă și lămurește-ne și pe noi. Că pute a omisiuni cu aromă de fals de la o poștă!

PS Acum vorbim ca să înțeleagă Ciupercă: Nea Vasile, te rugăm să ne scutești și pe noi de un mail la ANI și, în calitate de mare căpetenie în Consiliul Național de Integritate de unde încasezi o groază de bănet, să îți faci singur o sesizare. Hai, că la cât de cinstit ești matale, nu se există să nu te ia ăștia în considerare și să nu declanșeze procedura de verificare. Așteptăm 3 zile și dacă nu te miști cu talent te sesizăm noi. Trăiască România Socială și banditismul de stânga! Onoare hoției!

PS 2 Dacă vreți să aflați ce spune nea Vasile Cinstitu’ în apărarea lui va rugăm să-l sunați dvs că la noi nu răspunde. Numărul de telefon al preacuviosului patriarh al stângii este 0722303606 . Sunați oricând, chiar și la miezul nopții, că nea Vasile este în slujba poporului 24/7.

Ieri, la Țăndărei, polițiștii di cadrul DIICOT au organizat o demonstrație de forță cu descinderi spetaculoase, percheziții și arestări. Ținta lor a fost mafia traficanților de copii care opera în Anglia. Comunicatul DIICOT pe care îl reproducem integral lasă să se înțeleagă că statul luptă din greu cu fenomenul. “Procurorii din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Structura Centrală, împreună cu ofiţeri de poliţie din cadrul I.G.P.R. – D.C.C.O., D.G.I.P.I., şi cu sprijinul lucrătorilor din cadrul Jandarmeriei Române, au destructurat un grup infracţional organizat, specializat în activităţi de crimă organizată pe linia migraţiei ilegale şi a traficului de minori, spre ţări din Europa Occidentală. În fapt, se reţine că membrii grupării infracţionale organizate  recrutau minori de etnie rromă, pe care îi treceau fraudulos frontiera spre Marea Britanie, unde îi exploatau, obligându-i să cerşească sau să comită infracţiuni stradale. Racolarea minorilor se realiza din mediul comunităţilor rrome sărace, membrii grupării ocupându-se de cazarea şi transportul acestora, procurarea documentelor de călătorie şi a banilor necesari, precum şi de organizarea şi supravegherea activităţii infracţionale din Marea Britanie şi gestionarea sumelor de bani obţinute din exploatarea victimelor. Până în prezent au fost identificate peste 168 de victime minore, cu vârste cuprinse între 7 şi 15 ani. În cursul zilei de 08.04.2010 au fost efectuate 34 de percheziţii domiciliare în oraşul Ţăndărei, jud. Ialomiţa. Procurorii D.I.I.C.O.T. au colaborat în această cauză cu autorităţile judiciare britanice, fiind organizate mai multe întâlniri de lucru, sub coordonarea Eurojust. În anul 2008, în cadrul operaţiunii „Europa”, având în vedere complexitatea cauzei, a fost  semnat un acord între autorităţile judiciare române şi cele britanice, pentru constituirea unei echipe comune de investigaţie. Procurorii D.I.I.C.O.T. au dispus începerea urmăririi penale faţă de 27 de persoane pentru  săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori, prev. şi ped. de art. 13 al. 1 şi al. 2  din Legea nr. 678/2001, modificată prin OUG 79/2005, spălare de bani, prev. de art. 23 al 1 lit.a din Legea nr.656/2002 şi constituire a unui grup infracţional organizat, prev. art. 7 al.1 din Legea nr. 39/2003. Efectivele mobilizate au fost de 120 de poliţişti, 120 de jandarmi şi 290 de luptători din cadrul Brigăzii Speciale de Intervenţie a Jandarmeriei. La acţiunea procurorilor D.I.I.C.O.T. au participat 26 de ofiţeri din cadrul Metropolitan Police şi  2 analişti Europol.(sursa: www.diicot.ro)”

După postarea acestui comunicat de presă pe site-ul GSE, un cititor avizat a făcut următorul comentariu:

De ce trebuie sa vina Metropolitan Service si Europol sa faca curatenie la noi in tara.???Pai va spun eu.Din cauza coruptiei generalizate la toate nivelele.Vreti sa-mi spuneti mie ca Politia noastra nu stia ce se petrece???Fals!!!Se stie de ani de zile dar nu s-a vrut si nici nu se va vrea a se face ceva.Ii intreb pe domnii fosti comandanti ai Politiei Orasului Tandarei,Nitu Viorel,Cojocaru Constantin,Barsan Nicolae,Serban Costica si Manolache Ioan:chiar nu stiati ce se intampla cu tiganii si cu ce se ocupa?????Ba stiau ,dar pe spatele lor si-au facut niste averi de de apuca plansu!!!Mi-ar trebuii mult timp ca sa scriu o carte cu mizeriile din acest judet,cred ca vreo 2 ani”.

O scurtă incursiune în istoria recent ne arată că cititorul nostrum are perfectă dereptate. O anchetă jurnalistică publicată de noi în cotidianul Evenimentul Zilei dezvăluia o filieră infracțională al cărei obiect de activitate era exportul copiilor în Anglia și Spania, copii care erau folosiți la cerșetorie și infracțiuni mărunte. Ancheta noastră demonstra că starostele romulanilor din Țăndărei, Petrică Drăgușin zis Traian, omul de încredere al PSD și reprezentant al Partidei Romilor, era protejatul sistemului. Drăgușin adopta copii pe care-i trecea în pașaport înainte de finalizarea adopției și-i scotea la produs în Anglia, Spania sau Italia. Nevasta acestuia, o persoană cu handicap și însoțitor plătit de stat primește documente medicale care atestă că este aptă să ia copii în plasament. Pe filiera infracțională regăsim judecători, funcționari de stat, politicieni și polițiști care sau adăpat cu șpăgi grase vărsate de banda de traficanți din Țăndărei condusă de Drăgușin. Ancheta publicată de noi în septembrie 2000 a rămas fără urmări, deși dezvăluiam  adopția ilegală a trei copii handcapați pe baza consimțământului scris al unei mame retardate dat în fața notarului. Probabil că printre cei 168 de minori mutilați și exploatați în Anglia se regăsesc și cei despre care noi am scris și pe care statul i-a făcut cadou în 2000 infractorului Drăgușin. Citiți și vă minunați. Și, mai ales, nu vă lăsați manipulați. Statul roman a fost, de fapt, capul rețelei, așa cum vom demonstra în cadrul unei campanii de presă pe care o începem astăzi.

Petrica Dragusin, staroste de Tandarei

În Țăndărei, traficul de persoane înspre Occident a devenit un fenomen. Petrică Drăgusin este stapînul și contabilul comunității, după cum spune un polițist. De cînd a intrat în politică, devenind vicepresedintele Partidei Rromilor, afacerile lui Dragusin au luat o alta turnura. Cu un spate politic pe care il invoca mereu, el aproba iesirile rromilor in Occident, facilitindu-le drumul pina acolo contra unor sume considerabile. De regula, plecarile se fac in grupuri de familii, copiii fiind principalul instrument de facut bani in Spania si in Franta. Rudele si prietenii lui Dragusin si-au impartit in strainatate zonele de cersit. Dragusin vrea acum sa infieze trei copii care s?nt frati, desi a fost implicat recent intr-o afacere cu “excursii” ilegale peste granita. In noiembrie 1999, Dragusin, impreuna cu un oarecare Constantin Mihai Gabriel, din Tulcea, a organizat trecerea frauduloasa a frontierei pentru 80 de rromi din Tandarei. Pentru o taxa de 400 de dolari pentru fiecare om, cei doi le asigurau trecerea peste granita într-un tir care urma sa-i preia din Pitesti. O data ajunsi aici, Dragusin si complicele sau le-au luat banii turistilor clandestini, s-au suit intr-un Cielo si au sters-o. Politia i-a arestat pe cei doi, Dragusin ajungind in arest in luna mai, exact cind DJPDC i-o incredinta spre adoptie pe Vasilica Stan. La perchezitia care s-a facut la domiciliul sau din Tandarei, politia i-a gasit pe fratii Stan și o arma de foc. El a fost trimis in judecata pentru racolarea de persoane in vederea trecerii frauduloase a frontierei. Surse din politie declara ca Dragusin mai are trei copii adoptati înainte de 1989, toti trei trimisi la cersit in Vest. Exodul rromilor din Tandarei catre Occident este un fenomen greu de controlat. Ei au ajuns in Spania, Anglia si Franta unde au infiintat retele bine organizate care se ocupa cu mici furtisaguri si cu cersitul. Mai nou, aproximativ 10-15 familii de rromi din Tandarei au ajuns in Brazilia si Argentina, unde au fondat comunitati care se ocupa cu astfel de lucruri. Intre timp, dosarul lui Dragusin a ajuns la Judecatoria Fetesti, procesul aflindu-se pe rol. Cit despre adoptia fratilor Stan, toate institutiile implicate par a da inapoi. Desi nu exclud posibilitatea ca cei trei copii sa ajunga cersetori in Vest, nici unul dintre functionarii cu care am discutat nu a actionat ferm pentru impiedicarea acestei adoptii suspecte. Doar IPJ Ialomita a reactionat, declansind niste verificari in acest caz.

Povestea unor copii nefericiti

Sotii Alexandra si Constantin Stan, din comuna Balaciu, au impreuna trei copii: Gabi, in virsta de patru ani, Ionut, de doi ani, si Vasilica, de un an. In 1998, tatal copiilor a ajuns la inchisoare,  pentru furt. Gabi si Ionut, ramasi in grija unei mame retardate, au ajuns in urma unei anchete sociale la un camin de copii din Slobozia. Conform declaratiilor viceprimarului comunei Balaciu, cei trei copii au probleme cu sanatatea: “Sint români, dom’le, dar, saracii, au mostenit-o pe maica-sa. Vecinii ii gaseau in casele lor pe cei mici, care se asezau pe pat si se uitau la televizor. Erau insa niste copii cuminti”. O data ajunsi la caminul de copii, fratii Stan aveau sa fie ochiti de familia de rromi Dragusin, foarte interesata sa ii adopte.

O persoana cu handicap de gradul I devine apta sa adopte

Familia Dragusin Petrica este probabil una dintre cele mai bogate familii din Tandarei. Lider al rromilor, Petrica, zis Traian, se ocupa cu de toate. Este cel mai cunoscut camatar din zona, aceasta fiind una dintre principalele surse de venit. Inainte de 1989 a avut un copil cu sotia sa, Alimonata, copil care a decedat in urma unui accident nefericit. Autoritatile vremii au fost de acord ca familia Dragusin sa adopte un baiat. Acesta, pe care n-am reusit sa-l identificam, este stabilit de mai multa vreme in Spania, de unde, zice Petrica, trimite foarte multi bani parintilor sai adoptivi. Sotia sa, Simona, a ramas acasa sa ingrijeasca de batrini. In anul 1998, Dragusin Alimonata sufera un accident cerebral. Ea se prezinta la Inspectoratul Teritorial pentru Handicapati unde o comisie medicala ii elibereaza un certificat pentru handicap de gradul I. Concluziile medicale au fost puse de dr. Lucia Mocanu si atesta faptul ca pacienta avea serioase deficiente motorii. Gratie acestui diagnostic, Dragusin Alimonata a beneficiat de un ajutor banesc si de asistent insotitor platit de stat, nimeni altcineva decit nora sa Simona. De precizat ca Alimonata detine permis de conducere inca din anul 1989. Ajunsi la o prosperitate remarcabila, sotii Dragusin se hotarasc sa faca bine dezinteresat si sa adopte niste copii abandonati. In acest sens, Dragusin Alimonata a depus, la sfirsitul anului trecut, o cerere catre Comisia Judeteana pentru Protectia Drepturilor Copilului prin care solicita sa fie atestata ca persoana apta sa adopte copii. Dupa vizita la domiciliul sotilor Dragusin si ancheta sociala efectuata, analizind certificatele medicale si cazierul, comisia a hotarit la data de 27 ianuarie 2000 ca cei doi sint apti sa adopte copii. Aici apare o neconcordanta majora. La atestare, Alimonata a prezentat o adeverinta medicala din care rezulta ca este clinic sanatoasa. La data de 15 martie 2000, dr. Mariana Macsim, medicul familiei Dragusin, elibereaza certificatul medical cu nr. 481 prin care atesta ca Alimonata, desi sufera de handicap de gradul I, este absolut sanatoasa.Sotii Dragusin locuiesc la marginea orasului Tandarei, intr-o casa impunatoare. Despre scandalul declansat o data cu adoptia fratilor Stan, Dragusin spune ca este din cauza unora care n-au ce face decit sa-l birfeasca. El ne-a declarat ca are patru copii adoptati inainte de 1989 pentru ca sotia sa nu poate avea copii. Recunoaste ca a cistigat peste un miliard de lei ducindu-se cu ei in Franta si Germania. Averea sa consta intr-un depozit de 500 de milioane de lei la CEC si 50 de hectare de teren cumparate cu banii jos. Pentru ca toti copiii sint acum la casa lor, Dragusin s-a gindit sa faca un bine si sa adopte inca un baiat. La rugamintea celor din comisia de adoptii a fost de acord sa ii ia pe toti trei fratii Stan, ca sa nu desparta copiii. Desi solutionarea dosarelor de adoptie intirzie, Dragusin l-a trecut deja in pasaportul sau nou-nout pe Ionut Stan. El spune insa ca nu vrea sa plece in strainatate si ca a hotarit sa-l trimita pe unul dintre copiii ramasi acasa. Dragusin a tinut sa ne arate interiorul casei pentru a ne convinge ca are cu ce sa creasca copiii adoptati, repetind obsesiv ca e adventist si nu vinde copii.

Copii adoptati pe consimtamintul unei retardate

La scurt timp dupa ce au fost atestati, sotii Dragusin au demarat cercetarile. Functionarii Directiei pentru Protectia Copilului le-au prezentat in doua rinduri copii rromi pe care sotii Dragusin i-au refuzat sub diverse motive. Gabi si Ionut Stan ramasesera singurii copii disponibili. Desi, in cazul lor, nu exista o hotarire judecatoreasca prin care sa se constate abandonul, la data de 1 februarie 2000 mama lor, Stan Alexandra, isi da consimtamintul scris ca cei doi fii sa fie adoptati, act legalizat la notariat. Cu toate ca ei sint in mod evident retardati, in actele lor medicale se arata ca sint sanatosi. Copiii sint incredintati familiei Dragusin la data de 16 martie 2000, imediat dupa sedinta Comisiei de Protectie a Drepturilor Copiilor, defasurata in aceeasi zi, care hotarise acest lucru. Pe 11 mai 2000, si Vasilica Stan, in virsta de numai un an, ajunge la aceeasi familie  Dragusin, incredintare facuta tot pe baza consimtamintului scris al mamei retardate. Dosarele de adoptie au fost inaintate Comitetului Român pentru Adoptii prin intermediul fundatiilor “Parinti si Copii” (pentru Gabi si Ionut) si “Irene si Stuart” (pentru Vasilica). Pina la aceasta data, CRA nu a trimis dosarele spre judecare Tribunalului Ialomita, instanta competenta sa solutioneze cauza. Cazierul solicitat lui Petrica Dragusin la adoptarea fetitei, in luna mai, arata ca in cazul acestuia politia a declansat urmarirea penala intr-un dosar privind, se pare, trecerea frauduloasa a frontierei. (articol publicat la data de 25 septembrie 2000)

Ministerul Sănătății își bate joc (din nou) de medicii de familie. Contractul cadru dintre Casa de Sănătate a expirat la data de 31 martie, iar noul contract cadru nu a putut fi semnat deoarece lipseau normele metodologice. Ele au venit abia azi, 1 aprilie iar Guvernul a transmis în teritoriu indicația ca medicii să semneze acte adiționale la vechile contracte pentru luna aprilie, urmând ca din luna mai să se semneze noile contracte. Numai că în normele metodologice cuprinse în HG 262 din 1 aprilie 2010, condițiile de finanțare impuse medicilor sunt inacceptabile. Ca atare, pe lângă vidul de reglementare care a blocat astăzi activitatea medicilor de familie, înșelătoria guvernului va conduce la sistarea serviciilor furnizate pacienților.

O zi fără rețete și concedii medicale

Astăzi medicii de familie nu au putut furniza servicii populației . Nu că nu ar fi vrut, ci pentru că în lipsa contractelor cu Casele de Sănătate nu puteau prescrie nici un fel de rețetă sau concediu medical. Ca atare, astăzi medicii au șomat la indicațiile șefilor de Case din județe, în așteptarea normelor de aplicare ale contractului cadru. Normele au fost date astăzi printr-o Hotărâre de Guvern și vor intra în vigoare abia de mâine. Numai că medicii se consideră furați de către EXECUTIV, care una a negociat cu asociațiile profesionale și alta a scris în norme. Norme pe care nici un medic de familie nu a reușit să le găsească. Mai mult, ei acuză faptul că guvernul a publicat un contract- cadru în altă formă decât cea convenită.

Țeapă guvernamentală!

Potrivit negocierilor, plata pentru servicii urma să se facă în proporție de 70 % în funcție de numărul de pacienți, așa zisa plată per capita, și 30% pentru consultații. Acordul cu guvernul prevedea ca prețurile pe servicii să crească de 2,8-3 ori iar prețul per capita să rămână la la 4,1 lei pe cap de asigurat. Contractul cadru publicat de guvern a fost redactat însă după cum au vrut mușchii lui Boc. Astfel, prețul per capita s-a majorat la 4,5 lei, dar s-a redus numărul de puncte pe categorii de vârstă cu aproximativ 50%. Asta înseamnă că medicilor de familie li se vor diminua veniturile cu până la 40% față de cât au în prezent. În aceste condiții medicii refuză să semneze acte adiționale la contractele existente în baza normelor publicate astăzi de guvern pentru a evita să intre astfel sub incidența acestei reglementări și să fie astfel forțați să semneze contractele cadru pentru 2010 în condițiile impuse de guvern. De mâine medicii de familie amenință că vor funcționa strict în regim privat, ceea ce înseamnă că oamenii vor plăti fiecare vizită sau serviciu prestat, inclusiv eliberarea de rețete sau concedii medicale.

Una dintre instituțiile care s-a scandalizat în legătură cu apa furnizată de Urban a fost Direcția Sanitar Veterinară. Șpagasinii specializați în mulgerea pe sub tejghea a firmelor din industria alimentară au cotropit barurile și cârciumile cu hoarde de inspectori și le-au impus soluții de filtrare a apei scumpe și inutile. Laboratorul lor modern a emis buletine necruțătoare din care rezulta fără dubiu că apa e toxică și este bună cel mult pentru irigații. Șeful instituției, un obscur membru PD-L  care și-a găsit de muncă după ce partidul pentru care a lipit afișe a ajuns la guvernare, a executat ordinul venit de sus întocmai și la timp. Dar ce aflăm de curând grație unor surse bine informate? Că laboratorul DSV este varză, că nu este acreditat și că pentru acreditarea lui băieții de la DSV au plătit o mită consistentă și au organizat chefuri monstru cu cei patru șpăgari de la RENAR veniți să pună în regulă șandramaua. Mai aflăm că șpăgile plătite de capii DSV provin din șpăgi colectate de la firme și că DNA se pregătește de arestări spectaculoase. Bineînțeles că șpagasinul din fruntea instituției nu-și dă demisia deși a fost prins cu rața-n traistă la propriu! Nu e în tradiția golanilor să se dea la o parte. Și nici a celor care-i pun în funcții și-i mulg să le dea papucii. Incidentele de la DSV ridică totuși grave probleme de credibilitate față de o instituție de a cărei corectitudine și vigilență depinde sănătatea noastră. Iar dacă în povestea apei DSV a urlat fals și a făcut jocurile prefectului și ale PD-L, ne întrebăm ce bombe microbiologice zac în magazine sau în manufacturile care produc alimente pe raza județului? Câte tone de alimente dubioase ajung pe tarabe și câte șpăgi acoperă adevăratele atentate la sănătatea populației? Poate vom afla asta la finalul anchetei demarate de DNA.

Cititorul nostru Tembelescu Costică din comuna Făcăeni ne întreabă pe SMS: “De ce a luat Bîtlan  4 la examenul de procuror? Cumva l-a lucrat cineva?”  După lungi investigații desfășurate la Chișinău pe urmele fostului polițist acum cărturar suntem în măsură să vă răspundem prin intermediul Departamentului de Protecție și Pază a Materiei Cenușii din Poliția Română de pe lângă GSE.

Având în vedere că domnul Stănică Bîtlan, zis și Titi Inimosul pentru afecțiunile cardiace care l-au făcut scăpat de anchetele IGP, este doctorand la Chișinău în Drept specializarea Drept în Șanț,este mai mult decât evident că la mijloc este o lucrătură. Un doctorand în  drept, chiar făcut la Apelul Bocancilor, nu poate fi atât de fraier ca să fie notat cu 4 la un examen pe bune dat în fața unor profesori adevărați. Investigațiile noastre au stabilit că între cunoștințele modeste de limbă română și nota sa de la examen nu este nicio legătură de cauzalitate. Experții noștri cred că domnul Bîtlan s-a contaminat cu prostia proverbială din miliție dar că procesul este pasager și reversibil, așa că este de așteptat ca simptomele de idioțenie crească să dispară cu timpul iar domnul Bîtlan să revină la statutul de cărturar pe care-l avea înainte de înrolarea în miliție. De aceea opinăm că domnul Bîtlan are șanse reale să devină procuror prin 2050, când ultimele rămășițe de inteligență acaparate în activitatea milițienească vor dispărea . Cât despre nota obținută de domnia sa la examenul de procuror credem că aceasta  este rodul unei lucrături pe care i-a tras-o creierul propriu afectat grav de dunga de la caschetă. Oricum, Parchetul a ratat șansa istorică de a-l avea în rândurile sale pe cel mai polițist dintre milițieni. Să fie pace!

Localitatea Căzănești a devenit oraș printr-un fals grosolan comis la inițiativa unui grup de foști deputați conduși de Silvian Ciupercă. Vrăjiți de miracolul fondurilor europene care urmau să curgă în valuri, 1401 cetățeni cu drept de vot din cei 2671 cât numără comuna au decis că vor să devină orășeni. Minunea s-a întâmplat în 2004, când Parlamentul a votat legea prin care o comună mai scăpătată, dar rurală în profunzime, s-a transformat peste noapte în oraș în baza unor documente false întocmite cu bună știință de autorități. După 6 ani de la fericitul eveniment locuitorii din Căzănești își vor comuna înapoi.

Bahrin, Ciupercă și Sporea, apostolii urbanizării forțate

Inițiativa transformării comunei Căzănești în oraș a aparținut unor deputați PSD. Dorel Bahrin, un nene care prindea muște în Cișmigiu, Elena Sporea, o tanti specializată în datul cu huo pe la ușile guvernului și Silvian Ciupercă, un biet demagog de stânga sărac și cinstit și-au unit forțele și au promovat o inițiatvă legislativă mai mult decât discutabilă. Era vremea când PSD transforma cătune nenorocite în comune și aglomerări primitive în orașe doar de dragul de a păcăli Uniunea Europeană la absorbția fondurilor europene. Referendumul derulat la Căzănești a consfințit pohta ce-au pohtit-o mahării pesediști. Scoși la urne cu japca și ademeniți cu mijloace tradiționale, localnicii au votat să de bună voie taxe mai mari și o administrație stufoasă, singurele “beneficii” reale ale referendumului. În paralel cu votarea tip japcă organizată de PSD, autoritățile au întocmit și o fișă a localității plină de falsuri, la care cinstitul Silvian Ciupercă a închis ochii.

Prefectura și Consiliul Județean au falsificat documente

Potrivit legii, o comună care dorea să devină oraș trebuia să aibă 70% din gospodării racordate la rețeaua de apă. În Căzănești, cu toată bunăvoința fostului primar Mihălțeanu, pe atunci pesedist fanatic, procentul gospodăriilor racordate la apă menajeră n-a sărit de 11. Din condei, la cererea Prefecturii , mai bine de jumătate din locuitorii satului s-au trezit racordați la apă. Deși în mod real localitatea avea 3642 de locuitori, în documentele oficiale trimise la Parlament cifra a fost umflată până la 4841 de suflete, sub motivul că o importantă comunitate de romi nomazi aciuată în zonă era plecată la produs. Dotarea locuințelor cu WC și băi a fost un alt indicator umflat de 11 la 40%, din condei. În baza unor astfel de falsuri grosolane, Parlamentul a adoptat legea prin care Căzănești a devenit oraș, lege votată cu ambele mâini de deputatul de atunci, Silvian Ciupercă.

Schimbarea schimbării

Vineri, 19 martie, consilierii locali din Căzănești au aprobat cu 10 voturi pentru și 2 abțineri organizarea unui referendum pentru revenirea la statutul de comună. În cei 6 ani de urbanizare forțată, localnicii au plătit impozite de 6 ori mai mari pentru terenul intravilan și de 3 ori mai mari pentru extravilan față de cât ar fi plătit dacă localitatea lor ar fi rămas comună, după cum susține prefectul Teculescu. Mai mult, bieții țărani au susținut din taxele plătite cu greu un aparat al primăriei format din 27 de angajați și 13 consilieri. În schimb nu au primit nimic. Canalizarea promisă a rămas un deziderat neîmplinit, la blocurile din sat fosa septică de pe afară iar străzile arată ca în orice cătun respectabil. Iar dacă sătenii câștigă prin reducerea  taxelor, primarul pierde consistent la leafă. Din leafa sa de edil urban care se ridică la vreo 38 de milioane de lei, primarul Alexandru Gavrilă va mai încasa vreo 18 milioane. Care se vor adăuga la pensia de militar de circa 36 de milioane de lei la care domnul primar nu a renunțat încă.

Primarul Gavrilă față cu reacțiunea

Alexandru Gavrilă crede că principalul dezavantaj al revenirii la statutul de comună este acela că există în acest moment depus spre finanțare un proiect pentru introducerea canalizării în comună care ar putea fi respins din această cauză. Primarul recunoaște că nu poate avea un punct de vedere pertinent legat de avantajele sau dezavantajele formei de organizare administrativă pentru că nu a făcut un bilanț în acest sens. În sprijinul actualei forme de organizare primarul a adus argumente legate de crearea unor instituții noi. La Căzănești există trezorerie, reprezentanțe de bănci și chiar un centru regional al APIA. Domnia sa recunoaște totuși că cetățenii au destule motive de nemulțumire, fie numai și prin prisma faptului că au plătit impozite duble, dar acest lucru nu le-a adus o creștere a condițiilor de trai. Edilul privește însă cu scepticism inițiativa organizării referendumului, pe care o pune totuși pe seama luptei politice cu PD-L: “ Ce iese la referendum, o ieși. A nu te prezenta la referendum înseamnă întoarcerea spatelui și trebuie să iasă jumătate plus unul din cei cu drept de vot. Și să vedeți cum vă cară pe aici în duminica aia să veniți la vot ”. Cu aceste cuvinte și-a încheiat domnul Gavrilă ședința de lucru mobilizatoare cu angajații. Referendumul pentru transformarea orașului în comună va avea loc pe 25 aprilie 2010.

Cititorul nostru Varză Ionel, din comuna Bolintin Deal ne întreabă: “De ce credeți dumneavosatră că domnul Paros va fi numit de PD-L director la spital? Altul mai bun nu au găsit?” După o îndelungată analiză comparativă realizată de departamentul Glumeți din cadrul Institutului de Cercetări 3×3 de pe lângă GSE suntem în măsură să vă dăm un răspuns complet. În primul rând că datorită unui management porcesc comis în ultimii 20 de ani, Spitalul din Slobozia este pe patul de moarte, ceea ce ar justifica pe deplin prezența la cârmă a unui domn specializat în înhumări. În al doilea rând, am observat că deși a fost condus de medici, spitalul e tot bolnav și nu sunt șanse să se facă bine câtă vreme purtătorii de halat greșesc constant tratamentul și nu se pun de acord asupra diagnosticului. În al treilea rând, exista riscul ca pe căi oculte juristul Zamfir, artizanul contractelor cu cântec care au îngropat finanțele spitalului, să ajungă în această funcție de decizie pe fondul noncombatului practicat de interimarul Pîrgă. Iar pentru a preîntâmpina operațiunea de confiscare a șuncii din fasole, nici un sacrilegiu nu este prea mare. Nu în ultimul rând, argumentul domnului Paros ni se pare fundamental: “Păi dacă Gigi Manea, agricultor din Ciulnița, a ajuns director la ITP sau ITM, cum dracului îi zice, eu de ce n-aș putea să fiu director la spital?” Argumentul este excepțional și ne îndreptățește să susținem cu toate puterile numirea domnului Paros la conducerea spitalului, pe principiul că dacă este să ducă dracului șandramaua, măcar să se ducă de tot. Iar la întrebarea aplicată a domnului Paros: “Ce, eu sunt mai prost?”, chiar nu am găsit nici un răspuns. Vă urăm multă sănătate și vă punem la dispoziție, la cerere, trimiteri la București, că la Slobozia nu mai e de trăit. Cel mult e de îngropat. Doamne ajută!