Așa zisa campanie de informare despre vaccinul anti HPV a atins paroxismul. Săptămâna trecută, secretarul de stat din Ministerul Sănătății Streinu Cercel anunța cu nesimțire la TV că vaccinarea fetițelor cu vârste între 10-13 ani se va face indiferent de opțiunea părinților. După ce inițial același minister vorbea ceva despre un sondaj de opinie care să arate poziția părinților față de vaccin, acum s-a trecut la forțarea lucrurilor pe față. Copii vor fi vaccinați pur și simplu fără ca părinții să-și mai dea acordul. Se mizează pe lipsa de informare sau pe campania horror plătită de producătorii vaccinului care au de încasat de la Ministerul Sănătății 24,8 milioane de euro pentru cele 330.000 de doze de vaccin care stau să expire în depozite din noiembrie 2008. Cele două companii, GlaxoSmith Kline(GSK) și Merck Sharp&Dhome(MSD) au primit împreună suma respectivă în urma unei achiziții directe inițiată de fostul ministru al sănătății Eugen Nicolaescu. Lipsa licitației și inutilitatea achiziției sunt acum acoperite de Streinu Cercel, omul multinaționalelor din minister care alarmează populația și forțează nota pentru a acoperi cel mai mare tun tras împotriva bugetului public din 1990 încoace. Același personaj sinistru se pregătește pentru un nou tun pregătind psihologic populația pentru achiziția din fonduri publice a circa 1 milion de doze de vaccin împotriva gripei porcine, promovată la greu în mass media. Deși numărul de viroze la nivel național este într-o continuă scădere, pe ecranele televizoarelor este derulată o adevărată campanie de isterizare a populației care să justifice acest nou tun.

 

Mihaela Geoană, sponsorizată de GSK

Cei doi producători au beneficiat de sprijin de la cel mai înalt nivel pentru a beneficia de o astfel de pleașcă. GSK este sponsorul principal al fundației Renașterea. După ce în noiembrie-decembrie 2008 fundația Mihaelei Geoană a protestat public față de campania de vaccinare demarată de Nicolaescu, imediat după ce PSD a confiscat Ministerul Sănătății fundația a fost cooptată pe post de “consultant” într-o campanile de așa-zisă informare a populației plătită de cele două companii. Asta după ce reprezentații Fundației Renașterea au recunoscut public pe propriul site că GSK a finanțat cu sume importante importul unui laborator mobil de diagnosticare a cancerului la sân folosit de Mihaela Geoană inclusiv în campania electorală de la Dăbuleni a consortului domniei sale, prezidențiabilul imaculat Mircea Geoană. Imediat după această mișcare Renașterea a devenit principalul susținător al campaniei de vaccinare. Deși reprezentanții fundației susțin că participă în calitate de consultat la campania de informare, în realitate lucrurile nu stau deloc așa. Campania plătită de cei doi producători este o campanie horror în care populația este terorizată cu pericolul cancerului de col uterin. Nicăieri nu se vorbește și despre reacțiile alergice la vaccinuri care au generat panică și chiar decese despre care s-a afirmat fără probe că nu ar avea legătură cu vaccinul. Sunt expuse public tot soiul de starlete care istorisesc scene de groază și îndeamnă la vaccinare, deși nimeni nu poate afirma că vaccinul este soluția câtă vreme nu s-a demonstrat în practică faptul că imunizarea este reală. Nici nu se putea deoarece testele nu sunt încă finalizate complet iar fetițele vaccinate acum vor putea fi evaluate peste alți câțiva ani. Mai mult decât atât, nici unul dintre medicii implicați în campanie, nici măcar expertul Streinu Cercel, nu vorbesc despre necesitatea unor teste antialergice fără de care orice vaccinare reprezintă un risc ridicat. Toată această isterie națională se derulează sub auspiciile Ministerului Sănătății, părinții fiind bombardați cu informații neverificate, pe alocuri false, și care induc o singură idee: dacă nu ne vaccinăm copiii îi condamnăm la moarte. Ceea ce este mai mult decât o exagerare. Este o minciună ordinară!

 

O șpagă guvernamentală?

Dacă GSK a beneficiat de sprijin nu total dezinteresat de la fundația nevestei președintelui PSD, MSD s-a bucurat de susținere pe filiera guvernamentală.  Mai 2008. Madam Albright aflată în România pentru a face lobby în favoarea companiei americane MSD și vaccinului Silgard produs de aceasta rostește următorul discurs:“Prea multe fete și femei din România trec prin această boală cumplită. În fiecare zi mor 6 femei din cauza cancerului de col uterin și 9 sunt diagnosticate cu această afecțiune. Majoritatea acestor cazuri ar putea fi prevenite”. Fără a preciza sursa informațiilor alarmiste pe care le răspândește, lobby-sta ne spune că anual mor în România 2190 de femei din cele 3125 care se îmbolnăvesc de cancer de col uterin. A trebuit să apară vaccinul companiei americane și pe Albright s-o apuce mila de românce ca să aflăm aceste adevăruri cutremurătoare! Efectul vizitei publicitare făcute de bătrâna care proslăvea asasinarea copiilor din Irak în numele democrației a fost devastator. Tăriceanu a anunțat imediat că încă din toamnă România va implementa un program de vaccinare gratuită împotriva cancerului de col uterin. Culisele vizitei au fost, se pare, altele. Mai exact, lui Tăriceanu i s-a promis înlesnirea unei vizite oficiale la Washington care să-l ajute în lupta electorală cu Băsescu. Având și binecuvântarea tacită a președintelui României, cu care Albright s-a întâlnit în cadrul aceleiași vizite, guvernul Tăriceanu a demarat achitarea “favorului” cerut de fostul secretar de stat american.

Vaccinare cu forța- marea ticăloșie a statului român

Cele 330.000 de doze care se află deja în depozitele MS sunt pe care de a expira. Oficialii instituției susțin că nu plătit nici un șfanț și recunosc că au fost folosite până în prezent 2600 de doze! Disperarea este mare pentru că în loc să compenseze vaccinul în farmacii și să lase populația să decidă dacă-l folosește sau nu, statul porcesc român a cumpărat cu vagonul o marfă fără căutare pe care acum se pregătește să ne-o bage pe gât. Cercel, omul companiilor farmaceutice a declarat că vaccinarea se va derula pur și simplu fără a se mai apela la sondajul de opinie anunțat cu surle și trâmbițe sub ministeriatul lui Bazac. Singura soluție pe care o au părinții este aceea de a afla cumva care este ziua în care se face vaccinarea și să nu-și trimită copiii la școală în ziua respectivă! Este o forțare evidentă a legii și o încălcare a drepturilor omului fără precedent. Nimeni nu poate fi forțat să urmeze un tratament, cu atât mai mult unul neverificat și taxat de muți medici ca fiind dubios. Mai mult, Streinu Cercel a lăsat să se înțeleagă că ar fi posibil ca elevii care nu vor să se vaccineze să nu mai fie primiți la școală după modelul din SUA! Ceea ce nu spune individul este că in SUA această aberație a durat până când organizațiile civice au reușit să determine guvernul federal să renunțe la această condiționare. Cel mâna pe Cercel în luptă, doar o anchetă a DNA poate scoate la lumină.

Presa de trust vs Internet

Dacă presa de trust din România contribuie activ la intoxicarea populației, Internetul este plin de reacții la adresa acestei ticăloșii fără precedent la care se dedă statul român. Redăm câteva fragmente dintr-un articol publicat pe site-ul gardasil.07x.net

Din punct de vedere al securităţii naţionale

- se manifestă riscul infectării intenţionate a vaccinului gardasil cu agenţi care produc sterilitate de genul human chorionic gonadotrophin (HCG), sau potenţialul de sterilizare al elementului tween 80 sau polysorbate 80 despre care suntem anunţaţi oficial că s-ar afla în vaccin, în contextul în care compania producătoare nu oferă nici o garanţie vis a vis de riscul apariţiei sterilităţii ca efect advers după administrarea vaccinului. Mai mult decât atât, răspunderea pentru administrarea vaccinului revine părinţilor şi nu producătorului, care se descarcă de orice obligaţii, menţionând în prospect o serie de posibile reacţii adverse printre care include pe lângă sterilitate şi moartea.

Astfel, sterilizarea unei generaţii din populaţia feminină a României, sterilizare care se poate constata doar când acestea vor ajunge la vârsta maturităţii şi vor vrea să aibă copii, coroborată cu instituirea unei tradiţii în administrarea acestui vaccin la următoarele generaţii, poate determina la extrem, pe parcursul a aproximativ 10 ani o reducere fără precedent a numărului de naşteri şi implicit a numărului de români, fenomen similar prin pierderi cu un cataclism nuclear sau cu un genocid;

- introducerea în organismele aparţinând unui număr însemnat de cetăţeni, a unor substanţe, al căror potenţial de risc nu a fost verificat, care pot determina mai devreme sau mai târziu îmbolnăviri grave, este asociat ameninţării războiului biologic, elementul necunoscut în acest caz fiind doar intenţionalitatea sau neintenţionalitatea, elemente care însă nu influenţează cu nimic rezultatele potenţiale;

Dacă în cazul unui război se pierde o parte însemnată a populaţiei masculine a unui popor, populaţia rămasă, mai poate înlocui în timp pierderile creând condiţiile reluării vieţii normale, în situaţia mai sus menţionată, lucrul acesta nu se va mai putea face.

• Din punct de vedere juridic:

- Reprezentanţi legitimi ai intereselor de sănătate ale populaţiei statului român, adoptă decizii pe baza unei fundamentări ştiinţifice mai mult decât superficiale, care creează riscuri mortale pentru populaţia căreia i se adresează şi pe care sunt plătiţi şi au jurat că o vor apăra, favorizând în mod explicit şi de o manieră sigură companiile transnaţionale străine.

În activitatea respectivă dezinformează populaţia, induce panică prin invocarea unor situaţii probabile pe care le prezintă ca sigure şi încalcă următoarele drepturi legale ale copiilor şi părinţilor:

- art. 22, din legea fundamentală, ”Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică”

- alin. (1) şi (6) al art. 29 din Constituţie, referitor la “Libertatea conştiinţei”, potrivit cu care, “Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie contrară covingerilor sale şi (6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.

- dispoziţiile art, 31 din aceeaşi Lege, “Dreptul la informaţie “alin. (2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

- art. 34 si 49, din Constituţie referitor la” Dreptul la ocrotirea sănătăţii”, creând premisele exploatării minorilor şi folosirii lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală.

Prin acest lanţ de încălcări s-a vizat obţinerea consimţământului implicit şi tacit al părinţilor, atât de necesar acestei campanii, smuls prin dezinformare şi violenţă, prin temerea indusă de declaraţia de refuz a părintelui chemat să-şi asume toate consecinţele hotărârii lui în scris. Astfel, chiar dacă ulterior se va sancţiona excesul de putere al autorităţii privind modalitatea derulării programului de vaccinare, şi drepturile persoanei vor fi dovedit vătămate, consecinţele pot fi de neînlăturat.

Precedentul unei dictaturi⁴ care pune în pericol libertatea persoanei de a-şi asigura starea de sănătate aşa cum crede el de cuvinţă, induce pericolul uriaş al introducerii unei situaţii de sclavie modernă în care tirania standardelor medicale şi a teoriilor ştiinţifice este mai mult sau mai puţin acceptată de o aşa-numită lume ştiinţifică, care gravitează oricum în jurul fondurilor pentru cercetare oferite interesat în cele mai multe ocazii de instituţii private şi uneori de instituţii publice supuse jocurilor politice.

• Din punct de vedere medical şi ştiinţific:

- sistemul sănătăţii publice din România, a permis ca un număr mic de persoane, dintre care unele fără studii medicale, în lipsa unei fundamentări ştiinţifice să decidă intervenţii semnificative la nivelul structurii biologice a unei însemnate părţi a cetăţenilor ţării, fără ca alte instituţii⁵ să poată să avizeze, luând în consideraţie riscurile, garanţiile şi beneficiile, procesul respectiv.

- raportul dintre obiectivitatea ştiinţifică şi nevoia imperioasă de a obţine profituri, impune necesitatea existenţei unei instituţii ştiinţifice neutre care să caute să reprezinte interesele publicului neiniţiat în confruntarea cu specialiştii companiilor private interesate să promoveze un număr tot mai ridicat de produse prezentate prin tehnicile de marketing drept soluţii fără cusur la tot mai numeroasele boli ale umanităţii. Raportul dintre cele două instituţii este însă unul total disproporţionat. Astfel transnaţionalele dispun de laboratoare moderne şi de tehnologie de ultimă oră şi îşi permit să racoleze elita cercetătorilor din întreaga lume, pe când angajaţii instituţiilor publice visează la salariile şi condiţiile de cercetare din transnaţionale şi de obicei sesiunile ştiinţifice la care aceştia participă sunt sponsorizate de transnaţionalele menţionate. Astfel, în condiţiile unei cultivări continue a cercetătorilor din instituţiile publice de cercetare, cenuşăresele muncii de cercetare ştiinţifică din domeniul public manifestă în permanenţă complexe de inferioritate vis a vis de anvergura ştiinţifică a cercetărilor şi produselor respectivelor companii. În contextul în care respectivii specialişti ai domeniului public sunt potenţiali angajaţi ai transnaţionalelor, devine extrem de discutabilă obiectivitatea unor analize ale respectivilor angajaţi în procesul de certificare a produselor destinate menţinerii stării de sănătate a populaţiei.

În domeniul aproape esoteric al virusologiei, microbiologiei, etc, publicul larg asistă fără cea mai mică pretenţie de a putea înţelege sau chiar interveni, lăsând administrarea propriului corp biologic în mâna acestor iniţiaţi, care stabilesc cu un limbaj specific, dimensiunea binelui şi răului biologic.

Oameni care se pretind intelectuali, refuză să creadă că aceşti iniţiaţi i-ar putea înşela sau s-ar putea înşela, deoarece s-au obişnuit să transfere domeniul revelat al dogmelor pe terenul adevărurilor relative, obţinute prin metodele inductive ale ştiinţei.

Astfel, principala problemă în legătura cu speţa de faţă este diferenţa flagrantă între viziunea principalelor instituţii occidentale referitor la cauzele cancerului de col uterin, pe care se presupune că l-ar vindeca silgard/gardasilul.

Institutele occidentale vorbesc despre factori de risc ai cancerului de col uterin sau cervical, ferindu-se să se pronunţe vis a vis de cauze, pe când pliantul ministerului sănătăţii foloseşte în mod explicit termenul de cauză a cancerului.

Totodată, pe principalele site-uri ale instituţiilor specializate în studiul cancerului se susţine în mod coerent că nu se cunosc deocamdată cauzele care produc cancerul cervical. Instituţiile în cauză deşi plasează ca principal factor de risc al cancerului virusul HPV, mai menţionează drept co-factori infectarea cu virusul HIV, contactele sexuale cu multipli parteneri, persistenţa unor boli cu transmitere sexuală, începerea vieţii sexuale de la o vârstă tânără, expunerea la fumat, condiţiile de viaţă până la vârsta de 15 ani, rasa (rata de răspândire a cancerului este mai mare la afro-americani, hispanici şi americanii nativi).(sursa: gardasil.07x.net)

Directorul Eximbank, Ionut Costea, cumnatul presedintelui PSD, Mircea Geoana, castiga 89.062 de lei pe luna fara alte stimulente, adica 20.760 de euro, dupa cum rezulta din contractul de mandat intrat in posesia HotNews.ro. Contractul a fost semnat in aprilie 2009 de catre fostul presedinte AVAS, Mircea Ursache, membru PSD. Costea a ramas director la Eximbank, desi PSD s-a retras de la guvernare de aproape o luna de zile iar functia sa a fost negociata politic de Mircea Geoana. Contacat de HotNews.ro, ministrul finantelor, Gheorghe Pogea, a refuzat sa explice nivelul salariului sefului Eximbank, declarand ca nu e treaba lui si a sugerat sa luam legatura cu Mircea Ursache. Fostul sef AVAS n-a putut fi contactat.Amanunte aici http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-6366658-ionut-costea-directorul-eximbank-castiga-20-760-euro-luna-cat-plateste-statul-daca-afara-cumnatul-lui-mircea-geoana.htm

Problema rețelei de alimentare cu apă a municipiului Slobozia a devenit prioritatea zero a primarului Gabi Ionașcu. Asta pentru că starea proastă a conductelor din oțel și azbest influențează negativ calitatea apei din sursă subterană furnizată în prezent de SC Urban SA. Ca atare încă din această lună se va trece la demararea procedurilor de achiziție a materialelor necesare și identificarea unor surse de finanțare care să acopere costul operațiunii estimat de specialiștii primăriei la 8,6 milioane de lei. Primarul susține că prin rectificarea de buget operată  deja se asigura circa 1 milion de lei iar din utilizarea taxei de dezvoltare de 5% din prețul apei încasată de Urban se vor asigura încă 390.000 lei: “Cu acești bani putem demara procedurile de achiziție a conductelor din polietilenă necesare pentru rețeaua interioară și a celei din fibră de sticlă utilizată la alimentarea orașului. De asemenea avem în vedere achiziționarea serviciilor de montaj cu operatori care să dețină atât tehnologia clasică pe baza săpăturii deschise pentru conductele mai mari de 400 de mm cât și tehnologia de montare tip tub în tub care presupune montarea unei conducte noi de același diametru prin conductele vechi. Potrivit estimărilor noastre lucrarea va putea fi finalizată integral în septembrie 2010, asta în condițiile în care reușim să găsim surse de finanțare. Costul general estimat este de aproximativ 8,6 milioane și va fi acoperit din surse proprii ale bugetului, din utilizarea taxei de dezvoltare percepută de Urban în tariful încasat de la populație pentru livrarea apei și din surse de finanțare externe pe care acum le identificăm ”.

Operatorul regional este inaccesibil

Ionașcu spune că în acest moment Slobozia nu poate apela la serviciile unui operator unic care să furnizeze apă datorită conjuncturii economice și a relației juridice cu Amonil: “S-a făcut o analiză la nivelul Consiliului Local cu privire la posibila afiliere a municipiului la un operator unic de apă așa cum se întâmplă în mai multe orașe din țară. Analiza noastră a reliefat faptul că în acest moment și în această conjunctură această afiliere nu este posibilă. Situația financiară grea a Urban SA este unul dintre motive. Urban are debite mari de încasat de la populație și are la rândul său de achitat sume considerabile către Amonil, sume rămase restante de pe vremea când de la această societate se livra și agent termic către populație. Această situație economică a generat o conjunctură juridică dificilă. Consiliul Local a fost obligat printr-o hotărâre judecătorească să achite către Amonil suma de aproximativ 154 de miliarde și în aceste condiții nu putem face nici un fel de asociere până nu clarificăm situația. Din acest motiv municipiul Slobozia trebuie să se descurce cu forțe proprii pentru a furniza cetățenilor săi servicii de calitate”.

Prețul apei va scădea

Estimările specialiștilor de la Urban SA în materie de tarife percepute pentru furnizarea apei sunt optimiste. Primarul Ionașcu spune că în acest moment se lucrează la două variante de preț care au în vedere atât situația actuală, ce înglobează în preț pierderi de circa 30%, cât și situația de după reabilitarea rețelei, opreațiune ce va elimina pierderile:”Prețul asupra căruia discutăm astăzi cu specialiștii de la Urban este mai mic decât cel perceput în prezent. El se situează între 1,86 lei pe metru cub și 2,11 lei pe metru cub. În prima variantă am calculat prețul luând în considerare eliminarea pierderilor din rețea iar în cea de-a doua situația actuală când contabilizăm circa 30% pierderi datorate deteriorării rapide a rețelelor. În ambele variante prețul se situează sub cel actual care este de 2,54 de lei pe metru cub. Nu în ultimul rând am cerut juriștilor primăriei să studieze posibilitatea eliminării redevenței pe care Urban o plătește Consiliului Local pentru utilizarea rețelelor. Măsura mi se pare corectă față de cetățenii municipiului, care au plătit prin taxe și impozite costul rețelelor. În condițiile în care redevența este inclusă în prețul apei, populația plătește practic de două ori pentru același lucru iar asta nu este corect. Din moment ce pentru operatorii regionali privați există practica scutirii de redevență nu vad de ce nu am putea proceda și noi la fel cu societatea noastră ”.

Apa subterană este singura opțiune corectă

În ciuda controverselor legate de calitatea apei care ajunge la robinetele cetățenilor primaul Gabi Ionașcu susține că aceasta era singura opțiune corectă pentru o apă de calitate: “Sursa subterană pentru care am optat are câteva avantaje pe care nu le poate contesta nimeni. Este vorba despre potabilitatea controlată strict, despre garanția continuității în furnizarea ei și nu în ultimul rând de prețul mult mai mic față cel al apei adusă de la Dunăre. Cei care folosesc în prezent filtre simple pot constata că apa are o calitate ridicată, incomparabilă cu cea venită de la Dunăre dintre gunoaie. Este un fapt că în prezent rețeaua de distribuție ne creează niște probleme dar de îndată ce vom schimba conductele vom avea l robinete apă de o calitate garantată. La fel de evident este și faptul că nu avem a ne teme de restricționarea serviciului așa cum se întâmpla cu apa cumpărată de la Amonil. Ba din cauza deversărilor scăpate de sub control, ba din cauza datoriilor eram în permanență amenințați cu restricționarea furnizării. Acest lucru nu se mai poate întâmpla acum. Vreau să-i asigur pe toți cetățenii că nu există a ora aceasta nici un pericol ca Slobozia să aibă probleme în alimentarea cu apă, rețelele fiind capabile să reziste în ciuda spărturilor care mai apar. Despre preț nu e cazul să mai discutăm, estimările prezentate fiind, cred eu suficiente. De altfel în cel mai scurt timp va fi convocată comisia pentru aprobarea propunerii de preț și apoi se va merge la ANRSC pentru avizare. Cu puțin ajutor de la Dumnezeu, în septembrie 2010 vom putea furniza apa la un preț de 1,86 de lei pe metru cub, ceea ce reprezintă unul dintre cele mai mici prețuri din țară. Acesta va fi răspunsul primarului Gabi Ionașcu la adresa celor care s-au grăbit să mă acuze nefondat și să folosească un subiect sensibil, o problemă delicată pentru toți locuitorii Sloboziei, pentru a-și trage foloase electorale. Timpul va dovedi că am lucrat onest și în interesul cetățenilor”.

Fostul manager PSD al Spitalului Județean de Urgență Slobozia a executat o operație cu grad ridicat de risc pentru libertatea sa ulterioară. Cu puțin înainte de a fi demis, chirurgul pesedist a “amputat” circa 50 de metri din terenul spitalului pe care l-a plasat sub forma unui contract de locațiune unei firme care se ocupa de construcții. Pentru această operațiune chirurgicală asupra patrimoniului public aflat în administrarea Consiliului Județean Olaru nu a avut aprobarea consilierilor județeni. Mai mult, folosindu-se de documente fabricate, Olaru a indus în eroare serviciul de urbanism din cadrul primăriei Slobozia care a eliberat autorizația de construire pe un teren pe care respectiva firmă nu-l deține în mod legal. Toată această inginerie pe care o detaliem mai jos s-a făcut pentru ca în curtea spitalului să apară un fast-food și o covrigărie, de pe urma căreia spitalul ar fi urmat să încaseze 200 de euro lunar! Nici banditismul proverbial al PSD nu mai este ce era odată!

Cu bisturiul pe terenul statului

La data de 29 iunie 2009, cu puțin timp înainte de a fi ejectat din funcție, managerul interimar al Spitalului Slobozia a încheiat cu firma Floriconstruct SRL un contract de locațiune . Obiectul contractului era, cităm: “Închirierea unui spațiu situat în incinta spitalului (curtea interioară), partea din sud, în suprafață de 50 de metri pătrați în vederea desfășurarării activității de natură comercială” . Dincolo de stilul ușor agramat, remarcăm o primă șopârlă. În locația indicată de contract nu există nici un spațiu. Există un teren viran pe care odinioară tronau niște chioșcuri, terenul fiind eliberat după ce contractele respectivelor firme au expirat și, din dispoziția președintelui CJI nu au mai fost prelungite. Cum terenul din incinta spitalului nu putea fi concesionat fără o hotărâre a CJI managerul spitalului a folosit termenul de “spațiu”. Explicația este simplă. În 2004, CJI adoptase hotărârea numărul 48 prin care spitalul primea în administrare spațiile din interiorul instituție și, atenție, 177,7 mp teren de incintă. Potr ivit articolului 3 al acestei hotărâri Spitalul putea închiria aceste spații, atenție spații nu terenuri, în CONDIȚIILE LEGII, cu obligația de a vărsa 50% din chiriile încasate în contul CJI. Deși închirierea spațiilor nu mai este de actualitate, conducerea CJI, administratorul de drept al patrimoniului refuzând să mai încurajeze activitățile comerciale în incinta spitalului, Olaru a folosit această hotărâre ambiguă și greșită pentru a strecura pe șest o gogoșărie în incinta spitalului. În același contract se stipulează clar că “spațiul va fi folosit de locator pentru activități de natură comecială, respectiv covigrărie și fast-food” și că “destinația spațiului nu va putea fi schimbată fără consimțământul scris al locatorului”. Este evident că Olaru a încercat să inducă în eroare pe toată lumea lăsând impresia că este vorba de un spațiu comercial și nu de un teren. Contractul urma să se încheie pe o perioadă de 5 ani cu o chirie lunară de 4 euro pe metrul pătrat pe lună, adică 200 de euro pentru 50 de metri pătrați de teren situat în buricul târgului. Nicăieri în tot contractul se specifică ceva de o viitoare construcție. Trei luni mai târziu, Olaru acceptă un adițional la contract prin care termenul de închiriere se prelungește cu 2 ani, până în 2016. Motivul urmează să-l dezvăluim ceva mai încolo și este la fel de scandalos.

Gogoșărie autorizată pe răspunderea lui Olaru

Pentru ca investiția promovată de Olaru pe sub lege să se materializeze era nevoie de autorizație de construire. Acest document nu putea fi eliberat fără ca solicitantul, în speță firma Floriconstruct SRL Slobozia, să prezinte documente care să ateste dreptul de folosire al terenului. Întrucât contractul inventat în laboratoarele ticăloșiei din birourile administrației spitalului era insuficient pentru eliberarea documentului, Olaru dă la data de 26 august 2009  o declarație notarială pe propria-i răspundere prin care își exprimă acordul ca firma SĂ CONSTRUIASCĂ  “conform contractului de locațiune” o construcție provizorie cu o perioadă de existență a construcției de 5 ani cu posibilitatea de prelungire cu încă 2,5 ani. Ulterior, Olaru rezolvă problema semnând cu voie de la bec un adițional prin care se prelungește contractul cu doi ani, așa cum am arătat mai sus. În actul notarial, Olaru recunoaște ceea ce a încercat să evite, zice el cu dibăcie, în cuprinsul contractului. Practic era vorba de închirierea unui teren prin evitarea plenului CJI, singurul care putea încredința un astfel de contract. Golănia incredibilă este girată de consilierul juridic Zamfir Vasile, un băiat de mingi al PSD plantat în funcție pe lângă Olaru ca ochi și urechi ale președintelui Ciupercă, după cum susțin gurile rele de pe holurile spitalului. În baza acestor documente se eliberează autorizația iar în curtea spitalului a răsărit o clădire cu fundație și structură metalică la care se lucrează de zor la lumina zilei, sub ochii oficialilor responsabili din cadrul Consiliului Județean Ialomița.

O țeapă scurtă și la CEC

În aceeași zi în care tandemul Olaru-Zamfir a prelungit prin adițional contractul fantomă s-a petrecut un fenomen extrem de interesant. Fără să-l întrebe nimeni, managerul PSD a notificat CEC Bank informând că va pune la dispoziția firmei Floriconstruct, potrivit caietului de sarcini, utilitățile necesare desfășurării activității, respectiv apă, energie, gaze și canalizare. Este invocat aiurea în tramvai contractul fantomă care și citi cu lupa nu conține nicio prevedere legată de tipul de utilități și cum vor fi ele puse la dispoziție de către spital. Coroborând prelungirea valabilității contractului cu notificarea inexplicabilă trimisă către CEC Bank am putea trage concluzia că aceste documente ar fi putut fi folosite pentru accesarea unui credit bancar. Caz în care Olaru ar putea fi acuzat și de complicitate la înșelăciune în dauna bănci deoarece contractul fantoma și notificarea sunt documente nelegale care pot fi desființate urgent dacă și numai dacă conducerea CJI este de bună credință și nu acoperă golăniile colegului de partid al președintelui Silvian Ciupercă.

Nominalizările pentru funcția de prim ministru lansate de combatanții de pe scena politică arată foarte clar două moduri de gândire total diferite. Coaliția ad-hoc PSD-PNL-UDMR, cea care l-a proptit pe Bogdan Olteanu, acest Sorel cu capul chel fix in fruntea BNR, vine acum cu un primar german. Este vorba despre Klaus Johannis, un neamț perfect adaptat condițiilor din România, cercetat în câteva dosare penale. Posesor a vreo 6 case și titular de conturi burdușite, omul nu deține și n-a deținut vreodată vreo firmă. Ca și susținătorul său Crin Antonescu, Johannis este un bugetar de carieră despre care nu se poate spune că a dus-o tocmai rău. Acuzațiile de delapidare și abuz în serviciu împotriva intereselor persoanelor dezvăluite de presă încă de prin 2004-2005 s-au concretizat într-un dosar de toată frumusețea care face din neamțul minune al  coaliției de la Grivco păpușa perfectă. Sforarii se bat pe ciosvârta de aparentă moralitate pe care neamțul o afișează pentru necunoscători cu speranța că vor împrumuta de la el ceva alură europeană, ca și cum bunul simț afișat de neamț ar putea fi contagios. Nu este și asta o demonstrează cu vârf și îndesat înțepăturile dintre Geoană și Antonescu, păpușarii care vor jongla cu slăbiciunile de dosar ale neamțului mai ceva ca băieții de la teatrul Masca. La celălalt capăt se găsește propunerea dictatorului Traian Băsescu. Lucian Croitoru este un economist cu experiență guvernamentală și un expert recunoscut în macroeconomie. Singurul defect găsit de tonomatele din trusturile de presă ale mogulilor ar fi o restanță de o lună la întreținere și faptul că FMI a dat semnale discrete cum că Băsescu a găsit soluția corectă. Dincolo de paralela inegală dintre un primar performant alimentat totuși cu fonduri grase pentru că Sibiul a fost capitală culturală europeană și un finanțist pur sânge agreat de finanțatorii de la FMI, rămâne doar comparația dintre dosare. Între restanțele la întreținere ale lui Croitoru și rechizitoriile lui Johannis privind retrocedări abuzive sau declarații de avere tardive și neconvingătoare se definește filozofia celor două tabere. Coaliția Prostănacului susține marioneta, dictatorul susține un personaj absolut biped și capabil de replică. Cum rămâne atunci cu gargara promovată de Geoană și Antonescu? Cât de tehnocrat va fi guvernul unui premier a cărui singură calitate este originea etnică chipurile sănătoasă? Rămâne cum am stabilit. Cocoșații s-au demascat și și-au pus filozofia în practică. Cu cât mai șantajabil, cu atât mai bine. Johannis este poza, Croitoru soluția.

Faptele descrise de Milică Marinescu s-au petrecut la data de 19 august 2009, la ieșirea din orașul Țăndărei. Milică, un tânăr de fel din Slobozia plecase de la mama sa care locuiește în Țăndărei. La ieșirea din oraș a fost oprit în trafic de un oarecare Radu Adrian, pe care-l cunoștea și care i-a cerut să ia legătura cu un amic comun pentru a-l convinge să restituie o datorie de 10.000 de euro. În timp ce discutau lângă mașina lui Milică a oprit un autoturism Audi Q 7 din care au coborât niște indivizi. Milică a fost scos din mașină, i s-au luat cheile și a fost condus, cu acceptul sau la un restaurant din oraș. Acolo s-a întâlnit cu Radu Constantin, tatăl lui Radu Adrian, care l-a rugat să-i dea numărul de telefon al lui Chipăilă Florin, amicul datornic. Radu Constantin a decretat că până nu își va recupera datoria, mașina lui Milică va rămâne gaj. Și așa s-a întâmplat, acesta plecând către casă pe jos. Marinescu nu pricepe de ce i-a fost sechestrată mașina cu atât mai mult cu cât, zice el, nu avea nici o legătură cu afacerea dintre familia Radu și Chipăilă Florin. Ca atare a apelat la poliție și a fost îndrumat de la serviciul 112 către poliția din Țăndărei, competentă să soluționeze cazul. Și de aici organul de cercetare penală își intră în rol. Un rol comic dacă n-ar fi tragic.

Organul redactează

Ajuns la poliția din Țăndărei, Milică este luat în primire de subinspectorul Iulian Tudorache, care s-a apucat să redacteze plângerea cu mâna sa. Ceea ce omul legii a scris acolo omite pasaje importante din relatarea victimei. La final însă, vigilent, polițistul a avut grijă să menționeze că partea vătămată a dat declarația de bună voie iar cele consemnate sunt reale. Pus să semneze “ca să își poată recupera mașina”, Milică semnează fără să citească și se așează într-un colț așteptând ca poliția să-i aducă mașina așa cum îi spusese polițistul. După un timp, polițistul revine din teren și îl anunță că a sechestrat mașina în curtea celor care o “rechiziționaseră” și că trebuie să accepte decizia procurorului. O săptămână mai târziu Parchetul se pronunță halucinant. Fapta reclamată de Milică este încadrată ca abuz de încredere. Procurorul își însușește nonșalant susținerile acuzaților și admit că, mai întâi Milică a fost de acord să lase mașina gaj înmânând singur cheile cămătarilor pentru ca mai apoi să concluzioneze că acesta a primit 10.000 de euro pentru mașină fără să se perfecteze un act de vânzare cumpărare. Ce conta că mașina lui Milică, un BMW 325 care costase 17.000 de euro nu putea fi vândut cu 10.000 la câteva luni e la cumpărare. Milică nu a fost audiat și măsura aberantă a polițiștilor, care au sigilat mașina în curtea familiei Radu și i-au înmânat proprietarilor doar cheile a fost menținută. În fața unei asemenea soluții aberante, păgubitul a apelat la arbitrajul procurorului șef al Parchetului Fetești, care a menținut soluția. În aceste condiții Marinescu s-a adresat justiției. El acuză că afirmațiile din plângere nu-i aparțin și că procurorii nu au vrut să asculte și poziția sa. Până când justiția va da o soluție, mașina lui Milică staționează fără roțile din spate în curtea familiei Radu. Iar păgubașul deja nu mai înțelege cine sunt infractorii și cine sunt oamenii legii.

În partea a doua a interviului acordat GSE, deputatul Marian Neacșu face o radiografie asupra situației economice a României. Domnia sa consideră că în 2010 România va plăti nota de plată a consumului în exces din anii trecuți, dar și prețul lipsei de eficiență a guvernărilor din ultimii ani. În opinia sa aparatul de stat este supradimensionat și funcționează prost iar revendicările sindicale sunt justificate doar de modul în care guvernul alocă resursele bugetare ca și cum criza nu ar exista.

Cum vedeți evoluția economică a României condusă de un guvern minoritar și sub spectrul grevelor anunțate de sindicate?

Aș vrea să am un oarecare spirit vizionar și să pot să răspund foarte obiectiv la întrebarea asta. Din nefericire este un lucru care nu îmi dă voie să am nici măcar o viziune foarte amplă, ci una restrânsă. Ce nu pot să înțeleg este faptul că ne-am plâns până acum o săptămână că nu mai avem bani pentru funcționarea autorităților locale, pentru finanțarea sistemului de sănătate, ne împrumutăm la FMI ca să băgăm banii în consum pentru a plăti salarii și pensii. În ședința de guvern de joi am aflat că avem bani să plătim pensia socială, avem bani să dăm la drumuri naționale și județene, avem bani să plătim cheltuielile necesare pentru primării. Nu vreau să politizez discuția dar vreau să spun că nu pot avea o viziune din aceste considerente. Experiența mea din zona economică îmi spune că vom traversa o perioadă extraordinar de dificilă.. Acest comportament, pe care toate guvernele l-au avut pentru a obține câștiguri electorale, nu sunt de bun augur pentru că seamănă cu tactica pârjolirii în calea celor care vin. Iar activitatea în România nu se închide nici pe 22 noiembrie nici pe 6 decembrie. Dacă nu gestionăm cu responsabilitate resursele în perioada aceasta aruncăm anatema nefuncționării sistemului cel puțin și în primul trimestrul al anului viitor. În aceste condiții înclin să cred că ar trebui să existe un efort conjugat din partea tuturor acelora care pot să aibă decizie. Am și un exemplu ilustrativ. S-a anunțat criza politică și devalorizarea a început să cunoască iarăși un nivel destul de abrupt. Aparent, pentru multă lume nu înseamnă prea mult cei câțiva bănuți care se adună în fiecare zil la cursul de schimb leu- euro în dreptul leului. Dar pentru sumele foarte mari care se discută la nivel macro, pentru faptul că noi importăm o bună parte din resursele economice plătindu-le în valută, lucrurile acestea nu sunt deloc neglijabile. Și pentru nivelul de trai este un lucru negativ și cred că dacă ar fi gândit cu mai multă răspundere față de cetățeni colegii noștri ar fi trebuit să evite crearea acestei crize politice artificiale în momentul în care se stabilea cursul leu-euro în baza căruia se vor calcula accizele anul viitor. Criza politică a dus cursul de la 4,17 lei pentru un euro la 4,25-4,27. Cursul la care se calculează accizele pentru anul viitor va fi de 4,27, nu 4,19. Deci vom plăti mai mult pentru toate produsele accizate.

Acordul cu FMI este contrar revendicărilor sindicale. Sindicatele devin agresive și amenință cu blocaje. PSD este într-o relație subterană foarte bună cu sindicatele…

Ar trebui să fie pe față această relație. Pentru că PSD are o politică socială…

Întrebarea mea este cine mai apără în România interesele legitime ale mediului privat, cel care plătește nota de plată pentru toate aceste politici sociale?

Di nefericire interesele mediului privat nu au fost reprezentate la nivelul executivului..

La nici unul dintre guverne..

La nici unul, sunt aproape total de acord. Mai mult decât atât, acum mai mult decât oricând se manifestă un soi de concurență neloială a statului în economia reală. De ce nu este lăsat sistemul privat să-și găsească propriile soluții? Statul are o poziție distructivă în raport cu mediul privat. Cei din mediul privat au fost primii care au realizat care sunt efectele crizei și și-au luat primele măsuri. Au redus cheltuielile, și-au redimensionat personalul și și-au reconsiderat poziția în raport cu ceea ce oferă piața în acest moment. În zona publică, care are mult mai multă remanență și mult mai mult imobilism, lucrurile nu numai că nu s-au pus în termenii aceștia ci nu se pun în acești termeni nici în continuare. Or, în condițiile în care de la privat se disponibilizează un număr important de personal, mulți dintre patroni renunțând în momentul acesta la ceea ce înseamnă esența capitalismului, respectiv obținerea de profit, doar ca să își salveze afacerea, la stat lucrurile rămân neschimbate. Iar atunci când se încearcă a se lua măsuri în zona respectivă fie nu se recunoaște că aparatul este unul stufos deși asta este evident, fie nu se recunoaște că aparatul de stat este ineficient, și asta o știm cu toții. Mai mult decât atât se manifestă și această agresivitate a sindicatelor din sistemul public despre care spuneai ceva mai devreme. Este în mod cert o foame de bani teribilă. De asta ne-am împrumutat la organismele internaționale, de asta avem o marjă de datorie internă foarte mare. Apreciez că este o mare prostie să ne împrumutăm pentru a consuma. Pentru că acei bani pe care-i împrumutăm ca statul să funcționeze prost din punct de vedere instituțional vor antama generațiile viitoare. Ceea ce se întâmplă acum referitor la agresivitatea mișcării sindicale ea pleacă de la un principiu cunoscut. Românii au o vorbă care spune că nu e prost cine cere, ci cel care dă. Pentru a-și putea susține interesele, și, slavă Domnului, știm că sunt destule,   cei de la vârful mișcării sindicale sunt datori să iasă în fața celor pe care-i reprezintă cu realizări cât mai notabile. Motiv pentru care solicită. În aceleași timp este de condamnat și executivul care nu a găsit cele mai bune abordări. E normal să vi să ceri și să iei totul. Dar la fel de bine cunosc și sindicaliștii că ne aflăm într-o perioadă e criză. Dacă părțile ar fi stat față în față cu picioarele în apă rece s-ar fi găsit soluții pentru obținerea unui echilibru între ce se cere și ce se poate da efectiv.

Executivul a avut totuși o voce mai rațională decât restul clasei politice. Cei din executiv, de la ambele partide îndemnau la cumpătare iar politicienii angrenați în campanie bombardau cu discursuri populiste. Cum se împacă atitudinile acestea?

Se pot găsi aici circumstanțe. Atâta vreme cât cei neimplicați la guvernare văd că în zona executivului există cheltuieli cu un caracter preferențial și neeconomicos atunci sunt îndreptățiți să creadă că sunt bani care nu sunt mobilizați acolo unde ar trebui, motiv pentru care se solicită. Și cred că asta este și filozofia sindicatelor. Când soliciți cumpătare, ar trebui să demonstrezi prin puterea exemplului că această cumpătare este posibilă. Or, lucrul acesta nu a fost extrem de vizibil în actul de guvernare. Am avut cel mai mare buget de investiții. Eu nu am văzut nici o investiție spectaculoasă pusă în operă.

O perspectivă asupra vieții economice de după alegeri?

Indiferent cine va câștiga alegerile situația economică va fi aceeași. Cred că vom plăti prețul exceselor pe care le-am făcut în ultimii ani. Apreciez că efectele devastatoare ale crizei vor fi mai vizibile anul viitor. Nici acum și nici înainte de alegerile parlamentare din 2008 nu am aflat adevărul despre situația reală a economiei românești. Eu cred că ea este mai ea decât se previzionează și decât cunoaștem. Atâta vreme cât te împrumuți pentru a consuma este echivalentul național al acelui împrumut cu buletinul. Oamenii s-au bucurat foarte tare, și cred că într-un fel sau altul acesta este și fundamentul crizei, că se pot împrumuta ușor. Și ei s-au împrumutat tot pentru consum. Au fost foarte puțini cei care s-au împrumutat pentru a-și cumpăra un mijloc productiv, care să producă plusvaloare. Ne-am împrumutat să cumpărăm un frigider, o mașină, o casă. Am vrut să demonstrăm un alt statut față de cl pe care îl avem în mod uzual. Poate că ar fi trebuit intervenit mult mai demult în sistemul bancar care a cordat credite pentru orice. Prețul pentru acest desfrâu al consumului îl vom plăti după alegeri. Se prezumă că vom avea o perioadă liniștită de 3 ani fără alegeri. Și trebuie să recunosc că abia o aștept. Ar trebui să fie o perioadă în care să putem construi în liniște. Nu cu măsuri luate pe genunchi și nu cu asumări de răspunderi guvernamentale. Sper să avem și președinte și guvern care să susține astfel de abordări.

Credeți că PSD ar putea susține un guvern de tehnocrați cu un program economic care să nu aibă legătură cu programele politice ale partidelor parlamentare?

Aș vrea să cred că nu s-ar impune o astfel de guvernare. Că lucrurile nu sunt atât de rele. În opinia mea un guvern de tehnocrați susținut din parlament ar trebui să apară atunci când un guvern politic nu mai are soluții. În tot spectru politic există politicieni care au dovedit de-a lungul timpului profesionalism. Am avut miniștrii politici buni la toate partidele. Poate că s-ar impune un guvern de largă coaliție decât un guvern de tehnocrați.

Presa locală a fost inundată de o scrisoare de tip autodenunț în care patronul firmei Eldaga, un oarecare Paul Toma, se dă în gât cu frenezie recunoscând țepe de sute de miliarde de lei trase de-a valma firmelor, Fiscului și propriilor angajați pe care i-a lăsat pe drumuri punându-i să-și amaneteze casele pentru obținerea unor credite din care bieții oamenii n-au luat un șfanț. Deși GSE deținea “documentul” încă de marți 6 octombrie, am considerat că publicarea nu este oportună având în vedere lipsa de credibilitate a presupusului autor și absența oricăror probe care să ateste faptele relatate de deja celebrul “inginer financiar”. Nu ne-au convins nici poveștile lacrimogene ale lui Toma despre conflictele sale cu “bancherii” din lumea interlopă, nici dezvăluirile senzaționale despre șpăgi date unor oameni politici sau polițiști și nici măcar afacerile dubioase derulate sub cupola Băncii Carpatica. Câtă vreme afirmațiile agramate ale autorului scrisorii nu sunt însoțite de dovezi solide ne aflăm în fața unor delațiuni ordinare care nu merită atenție. Un singur lucru ne-a atras atenția în toată poveste însăilată pe 7 pagini aruncată presei spre publicare. Despre afacerile necurate ale firmelor lui Paul Toma știau extrem de multe lucruri o mulțime de oameni. Unii chiar din Poliție sau din Parchet. Pe la firmele lui Toma au trecut în control și Garda Financiară și Fiscul. Absolut nimeni nu a catadicsit să analizeze atent afacerile lui Toma care înfloreau văzând cu ochii. Cu organele de control Toma era în termeni mai mult decât amicali. Nimeni nu l-a deranjat deși toată lumea știa cu ce se ocupă, cum își produce banii și cum schimba limuzinele de lux ca pe șosete. Pe baza informațiilor pe care le dețineau, oamenii din instituțiile statului ar fi putut să-l oprească la timp. Inclusiv amicii lui de la care lua bani și cărora le împrumuta bani. N-au făcut-o. Au preferat tacă și să acopere. Unii pentru șpăgi, alții din “prietenie”.  Târâți acum prin oala cu lături se simt revoltați. Și unii, și ceilalți. Probabil că la un control amănunțit, multe adevăruri incomode ar ieși la iveală și mulți cetățeni imaculați în onorabilitatea lor ar ieși mai mult decât șifonați. Scrisoare lui Toma este rodul unor manipulări ordinare. Nu aflarea adevărului se urmărește de către păpușarii care-l manevrează pe bietul țepar. Căci acele adevăruri ar putea să-i înfunde inclusiv pe cei care acum se folosesc de el ca de o bâtă. Este o răfuială între grupuri de interese disperate care văd cum plăcinta se micșorează. Haita flămândă se încaieră pe resturile unui sistem economic bazat pe afaceri de tip mafiot. Atât și nimic mai mult. Marele merit al cestui demers neobișnuit în lumea băieților cu gulere albe este acela că arată mizeria din sistem. Ne arată, dacă mai era nevoie, cât de multă corupție există în instituțiile publice din Ialomița. Fisc, Gardă Financiară, Poliție, Parchet, toate aceste instituții au acoperit infracțiunile comise și prin intermediul firmelor lui Toma, conectate la fluxuri financiare cu firmele multor oameni de afaceri ialomițeni care se revendică a fi pionierii capitalismului de Bărăgan. Și, din acest motiv, nicio o anchetă declanșată la autodenunțul bietului găinar nu va merge până la capăt. În rest, totul e bârfă de șanț despre găinari și găinării. Semnând acest autodenunț, Toma și-a semnat condamnarea căci a încălcat legea tăcerii. Din păcate pentru ADEVĂR, doar condamnarea lui.

Plecați de lângă abator(a se citi guvernare) din rațiuni electorale, pesediștii s-au văzut nevoiți să părăsească structurile de putere din teritoriu unde au fost instalați pe principiul: “cu cât mai prost cu atât mai sus”. Mașina birocratică a PD-L s-a mișcat repede și, peste noapte, prefecții politici numiți în funcții prin încălcarea flagrantă a tuturor legilor românești au fost trimiși după semințe. În faza a doua a purificării administrative au căzut victime clienții politici din instituțiile publice trimiși de PSD să administreze țărișoara pe motive că alții mai competenți ca ei nu se există, cum ar spune domnul deputat Marian Neacșu. Numai că deși până și liderii marcanți, vorba vine, ai partidului antisocial și antidemocrat recunosc deschis că oamenii lor au fost numiți pe criterii exclusiv politice, abandonarea funcțiilor s-a dovedit a fi o întreprindere dificilă. Ciolanul puterii locale aducător de avantaje electorale este greu de lăsat din fălci de armata de epsiloni trimiși la muncă în folosul comunității (sanchi!) de Partidul lui Ciupercă. Ca atare, mințile la fel de pătrate din capul partidului stat au imaginat un plan pe cât de parșiv pe atât de tembel prin care ciolănarii din deconcentrate să rămână la butoane măcar cu numele. Ciuma roșie, cum este alintat PSD în mediile sătule de comunism, a intrat în concediu medical. Prima a fost adjuncta de la Inspectoratul Școlar, răpusă de o boală misterioasă dar contagioasă. Contagioasă căci boala a lovit necruțător în toate județele și, a dracului coincidență, a lovit doar în pesediști. A urmat-o tomnaticul senil de la finanțe, pocnit și el cu un certificat medical justificat întru-câtva dacă ar fi să ne gândim că de o seamă cu Burebista fiind și având o nevastă de-a doua ce i-ar putea fi fiică, e posibil să-i fi cedat caroseria pe ici, pe acolo, prin punctele esențiale. Surprinde faptul că etilicul de la Spital n-a apelat și el la un certificat medical, deși având în vedere cantitatea marea de spirtoase care-i traversează zilnic cavitatea bucală am fi fost tentați să credem că l-a răpus boala. Această mică hoție de duzină care aruncă o umbră de neseriozitate asupra acestei academii de banditism care este PSD-ul arată că degradarea a cuprins până și lumea interlopă cu gulere albe. Unde este rafinamentul de odinioară dus pe culmi de Năstase și gașca? S-a dus pe apa sâmbetei odată cu cadavrul politic al tătucului spiritual, moscovitul Ion Iliescu. Păi, ce tun e acesta în care statul este păgubit doar cu cele câteva sute de milioane ce vor fi plătiți din buget unor bolnavi închipuiți? Au ajuns maeștrii tunurilor și artizanii șpăgilor să se bucure la o biată fraudă cu documente medicale inventate? În ce țară trăim? Ce păzesc alde Vanghelie, Mazăre, Dragnea și toată pleiada de maeștrii din PSD? Exact cum spunea în 1989 nea Ilici, apostolii Prostănacului au întinat nobilele idealuri ale banditismului. Nici măcar la hoție nu mai suntem ce am fost. Să ne fie rușine!

Patru tineri cu vârste cuprinse între 20 si 28 de ani din comuna călărăşeană Dragalina au fost prinşi în flagrant de o echipă mixtă de siguranţă publică în timp ce încercau să sustragă motorină dintr-un autotren parcat într-un loc special amenajat pe DN21. Pentru imobilizarea şi reţinerea acestora, au fost executate patru focuri de avertisment în plan vertical.

 

În vederea prevenirii şi combaterii sustragerilor de combustibil din rezervoarele autovehiculelor parcate pe timpul nopţii în spaţiile din zona de competenţă a Poliţiei Municipiului Slobozia, în noaptea de 5/6 octombrie a.c., echipe mixte formate din poliţişti şi jandarmi au acţionat în zona mai multor parcări vulnerabile, situate pe raza municipiului.

 

Cu această ocazie, în jurul orei 02.30, într-o parcare de pe DN 21, situată în zona industrială de sud a municipiului Slobozia, a fost observat un autoturism de provenienţă străină, din care au coborât trei persoane având asupra lor două bidoane şi un furtun, iar o a patra persoană a rămas în autoturism, lăsând motorul maşinii pornit.

 

Cele trei persoane s-au îndreptat spre un autotren parcat şi după ce au forţat sistemul de închidere al rezervorului, au încercat să sustragă motorina. La vederea oamenilor legii, cei trei au abandonat ustensilele şi au fugit, încercând să urce din mers în autoturismul cu care veniseră şi care a demarat brusc. Unul dintre suspecţi a reuşit să plece cu maşina, iar ceilalţi doi au fugit pe terenul agricol din apropiere.

 

Întrucât suspecţii nu s-au oprit la somaţii, în vederea imobilizării şi reţinerii acestora, agentul de poliţie a executat patru focuri de avertisment în plan vertical, reuşindu-se  prinderea unui tânăr în vârstă de 28 de ani, din comuna Dragalina, judeţul Călăraşi.

 

Ulterior au fost identificaţi şi ceilalţi participanţi la comiterea faptei, aceştia fiind trei tineri cu vârste cuprinse între 20 şi 25 de ani, toţi din aceeaşi localitate cu persoana reţinută  şi care în prezent se sustrag cercetărilor.

 

Prin extinderea cercetărilor în sarcina celui prins s-au reţinut şi alte două fapte similare aflate în evidenţele cu autori necunoscuţi ale Poliţiei, fapte comise în lunile noiembrie 2008 şi iunie 2009 tot pe raza municipiului Slobozia.

 

Suspectul a fost reţinut pe bază de ordonanţă de reţinere pentru 24 de ore, iar în cursul zilei de ieri, 6 octombrie a.c., a fost prezentat Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia cu propunere de arestare preventivă, propunere însuşită şi susţinută în faţa instanţei care a emis pe numele acestuia un  mandat de arestare preventivă pentru 29 de zile.

În prezent, cel în cauză se află în arestul Inspectoratului. 

Cercetările continuă pentru documentarea întregii eventuale activităţi infracţionale.

 

COMPARTIMENTUL RELAŢII PUBLICE