Periodic, România este nevoită să plătească sub diverse forme bunăvoința marilor state ale lumii cu diverse peșcheșuri. Am vrut în UE? Am cotizat de ne-a luat dracul. Am măritat Petromul pe un preț ridicol, am cedat companiile producătoare de energie electrică și de gaz, am cumpărat fregate rablagite de la englezi, am plasat cu mâna lui Năstase Sidex Galați către un amic al lui Tony Blair și am vândut sistemul bancar austriecilor. Când am vrut în NATO, din nou am băgat mâna în lada cu zestre națională și am dat contracte pentru autostrăzi către Bechtel, am cumpărat elicoptere și, mai nou am cumpărat vaccin pentru prevenirea, cică, a cancerului de col uterin de vreo 12 milioane de euro. La poveste cu vaccinul, tainul, cum spunea președintele Băsescu, a fost mai mare. Plăcinta de vreo 24 de milioane de euro plătibili în mod cert pe praful ăsta și în momentul în care sistemul de sănătate publică e la un pas de colaps s-a împărțit egal între englezi și americani, marii vânzători de soluții iluzorii contra maladiei incurabile care este cancerul. Dacă tragem linie și adunăm, constatăm că prezența noastră ca stat membru al lumii civilizate ,chipurile, ne-a costat o căruță de bani, bani cu ajutorul cărora ne-am fi putut face singuri un stat civilizat guvernat de propriile noastre reguli. Pentru că de integrat ne-am integrat într-un sistem la fel de corupt și murdar ca și al nostru, numai că ceva mai rafinat. Aici corupția se numește intrare în standarde iar traficul de influență se cheamă lobby. Înfruntarea dintre sistemul nostru ghiolbănesc prin care politicienii fură la drumul mare și fără mânuși de se prinde și cel mai fraier contribuabil și sistemul lor în care hoția capătă aspecte profund civice iar jaful resurselor are loc la adăpostul grijii față de om a dat o struțo-cămilă în care bandiții primitivi stau la masă cu hoții rafinați. Ai noștri primesc firimiturile, ai lor iau grosul. Dacă la finalul ospățului mai rămâne ceva, acel ceva se ia pe mâni și se risipește datorită prostiei crunte care administrează acest jaf național. Plătim șpăgi naționale pentru prostia celor din vârful ierarhiei, a marionetelor fără creier și a demoazelelor cu fustă scurtă și mintea direct proporțională care au acaparat partidele politice. Pentru că ei sunt proști noi plătim ca ei să fie băgați în seamă. Să aibă senzația că și ei contează, că sunt și ei conducători cu un cuvânt de spus. Numai că aparența de politicieni a primatelor din fruntea statului este prea scumpă. Iar poleiala cumpărată de bani grei lasă se vadă pe sub fracul de serviciu blana de urangutan de grotă care acoperă întreaga clasă politică din România. E ca pe vremea turcilor. Numai că atunci era doar o Înaltă Poartă. Acum sunt mai multe și mai flămânde. Iar fraieri plătitori din ce în ce mai puțini și mai săraci.

Cârdășia evidentă și demonstrabilă dintre companiile farmaceutice și politicieni devalizează bugetul sănătății prin achiziții de medicamente cu eficiență discutabilă și efecte nocive asupra populației. Afacerile se derulează sub forma unor programe naționale pe care statele conduse de politicieni flămânzi și corupți le implementează pe bani grei fără să țină cont de eficiența acestora. Este și cazul vaccinului împotriva cancerului de col uterin, găselniță comercială a unor mari companii care pretind că au soluții de combatere a maladiei încă dinainte ca aceasta să apară. Este vorba despre companiile Merk Sharp &Dohme, producător american al vaccinului Gardasil și KlaxoSmithKline, producătorul britanic al vaccinului  Cervarix. Puternic susținute de politicieni, cele două companii își dispută piața românească care ar putea aduce venituri de peste 40 de milioane de euro anual. Este vizată finanțarea de către stat a unei campanii naționale de vaccinare care să cuprindă fetele cu vârsta cuprinsă între 10 și 25 de ani. Deși susține pe toate canalele de comunicare că este transparent, Ministerul Sănătății refuză să facă publice contractele încheiate până acum cu producătorii de vaccinuri și sursele de finanțare ale așa zisei campanii de informare a populației cu privire la prevenirea cancerului de col uterin. Afacerea colcăie de politicieni, una dintre cele mai înfocate susținătoare a vaccinării fiind Mihaela Geoană, intrată în joc alături de compania britanică GSK, care îi finanțează fundația cu sume astronomice, ținute și ele la secret. Asta deși fundația Renașterea, controlată de soția liderului PSD este o fundație de utilitate publică și ar trebui să își publice periodic toate sursele de finanțare. Așa cum vom demonstra, vaccinul susținut intens de doamna Geoană și de Ministrul Sănătății este nu numai un experiment ci și un potențial pericol câtă vreme vaccinarea a fost oprită în mai multe țări europene iar în SUA a declanșat cercetări la adresa companiei producătoare. Dar până atunci ne vom ocupa de culisele unei campanii parșive de alarmare a populației derulată de ministrul Bazac în complicitate cu nevasta prezidențiabilului Mircea Geoană, cea care ar vrea să vaccineze poporul cu aluminiul din vaccinul Cervarix.

Cum a ajuns România în topul mortalității din cauza cancerului de col

În mai 2008, sosea la București fostul secretar de Stat al SUA,  Madeleine Albright.  După întâlniri cu președintele Băsescu și prim ministrul Tăriceanu, scopul vizitei a fost devoalat. Iată ce nota ziarul Cotidianul imediat după vizită: “Fostul secretar de Stat, coordonatoarea Albright Group, a mai declarat joi că cei doi oficiali români cu care a discutat “au înţeles importanţa de a începe repede un astfel de program” şi sunt acum la faza de calcul al bugetului. “Sunt argumente atât de evidente, cum ar fi de exemplu că este singurul tip de cancer ce poate fi tratat, încât ar fi un gest nebunesc din partea autorităţilor să lase şase femei pe zi să moară din cauza acestei boli, după cum arată statisticile. Logica dictează să se facă asta”, a mai spus Albright. Statisticile plasează România pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte mortalitatea prin cancer de col uterin, cu peste 3.500 de noi cazuri de col uterin care apar în fiecare an, dintre care aproximativ 2.000 sunt fatale, arată un studiu dat publicităţii la finele anului trecut de Societatea Română de Obstetrică-Ginecologie.” Pare puţin straniu faptul că, până când doamna Madeleine Albright, fost secretar de stat al SUA, ne-a vizitat ţara şi a discutat cu Preşedintele ţării şi cu Primul Ministru despre iniţierea unei campanii de vaccinare cu Gardasil, nu se pomenea nimic despre incidenţa mare a cancerului de col uterin în România. Prezenţa Doamnei Albright a fost decisivă pentru adoptarea hotărârii de vaccinare. Ce legatură poate exista între un om politic şi o problemă medicală, nu putem şti. Mai cu seamă când este vorba despre o femeie recunoscută pentru “dragostea sa pentru oameni“. În urmă cu câţiva ani, ea afirma că a meritat să moară peste o jumătate de million de copii irakieni pentru salvarea democraţiei. De asemenea, în 1998, conducea misiunea diplomatică care susţinea bombardarea populaţiei civile a Serbiei chiar şi în noaptea Sfintelor Paşti. Să fie vorba despre o chestiune politico-financiară care a fost negociată la cel mai înalt nivel între preşedintele uneia dintre cele mai mari societăţi de consultanţă politică şi guvernanţii României aflați în foame de imagine?

Gardasil- Cervarix 1-0!

După această stranie vizită, în care un politician veros își dă cu părerea despre chestiuni medicale, guvernul Tăriceanu s-a executat. Ministrul Nicolaescu a declanșat campania de vaccinare achiziționând 330.000 de doze pentru 110.000 de fetițe cu vârste cuprinse între 9 și 11 ani. Fără a testat populația, guvernul a introdus pe piață un vaccin insuficient testat pe care l-au experimentat numai 2,5% din target. Nici până acum nu se știe câți bani a plătit efectiv Ministerul Sănătății și ce s-a întâmplat cu dozele de vaccin neutilizate. Nici Nicolaescu și nici urmașul său, Bazac, nu au oferit aceste informații, deși aveau obligația să o facă. În decembrie 2008, după schimbarea guvernului, noul ministru a luat decizia stopării campaniei de vaccinare demarată de Nicolaescu. Motivul oficial invocat de Bazac a fost acela că populația nu a fost informată și că ministerul a procedat greșit când a impus ca refuzul de vaccinare să se facă în scris de către părinți cu asumarea eventualelor consecințe. Culmea, motivul lui Bazac este, de fapt, motivul trâmbițat de doamna Mihaela Geoană, patroana spirituală și materială a fundației Renașterea, entitate nonprofit puternic finanțată de statul pesedist în perioada 2000-2004. Ce o mâna pe doamna Geoană în luptă? Simplu. Simpatia excesivă pentru producător de vaccin, respectiv GlaxoSmithKline, sponsor de bază al fundației. Cărțile s-au făcut după cum urmează.

Mamografie electorală pentru sânii alegătoarelor din Dăbuleni

Potrivit site-ului fundațiarenașterea.ro, ONG-ul doamnei Geoană dispune din martie 2008 de o Unitate Mobilă de Diagnostic folosită pentru ginecologie, consultații la sân și mamograf. Ca orice fundație care se respectă, Renașterea face analize gratuite. Nu știm cum se face, dar prima incursiune în teritoriu a Unității Mobile s-a consumat în Dolj. Și mai exact, în Dăbuleni, Calafat și alte câteva comune, adică în ceea ce presa a numit Colegiul lui Geoană. În noiembrie 2008, adică în plină campanie electorală, TIR-ul doamnei Geoană a staționat 3 săptămâni fix în Dăbuleni, unde domnul cu același nume se lupta pentru un loc de senator. Loc pe care l-a obținut din primul tur probabil și cu voturile alegătoarelor consultate gratuit de fundația Renașterea. Bilanțul expediției cu caracter electoral însumează 2100 de femei consultate, majoritatea din Dăbuleni pentru că acolo unitatea mobilă a stat cel mai mult. Deși fixată pe cancerul de sân, Renașterea a atacat cu succes și cancerul de col uterin, distribuind în cursul turnului electoral din colegiul lui Mircea Geoană 4000 de broșuri “Despre Testul Babeș Papanicolau”. Iată cum explică PR-ul fundației Renașterea colaborarea cu GSK, producătorul vaccinului Cervarix:” GSK a ales sa ni se alature si in derularea acestui proiect unic in Romania – “Unitatea Mobila de Diagnostic San si Col Uterin – Renasterea”, ce ofera in gratuitate totala femeilor aflate in zone cu acces limitat la investigatii medicale, mamografii si Teste Babes Papanicolau. Alaturi de GSK, mai avem ca parteneri/sponsori atat in acest proiect cat si in toate celelalte, o serie de companii farmaceutice precum: Novartis, Sanofi Avensis, Astra Zeneca, Actavis, Roche, Lilly, Pfizer. Intamplator, GSK este unul dintre cei doi comercianti ai vaccinurilor anti HPV, insa parteneriatul dintre Fundatia Renasterea si GSK dateaza cu mult inaintea lansarii in Romania a acestor tipuri de vaccine”. Am citat din corespondența electronică purtată cu reprezentanții fundației, care deși nu ne-au putut răspunde la întrebări ne-au furnizat date extrem de interesante.  Că limba română a fost pe alocuri vaccinată, nici măcar nu mai are importanță.

De ce țipă Renașterea?

“ Referitor la Campania de Informare despre cancerul de col uterin nu va putem oferi informatii legate de buget, sponsori sau parteneriate cu diverse companii ce au capital de stat sau alte institutii publice care contribuie financiar si logistic la aceasta campanie. Fundatia Renasterea a fost invitata sa participe la reuniunile de lucru referitoare la aceasta campanie pentru ca a avut o reactie vehementa si oficiala referitoare la campania de vaccinare anti HPV derulata anul trecut, considerand ca esecul acesteia a fost cauzat de inexistenta unei campanii de informare corecte si coerente. Asadar, Fundatia are doar rol consultativ. Nu exista nici un contract intre Fundatia Renasterea si Ministerul Sanatatii care sa aiba drept obiect aceasta campanie de informare. Consideram ca ni s-a cerut parerea datorita experientei pe care o avem in urma celor 8 ani de experienta in campania de informare despre cancerul la san si cel de col uterin, domeniu in care am fost deschizatori de drumuri in Romania”. Așa explică PR-ul de la Renașterea implicarea fundației în campania de vaccinare. Printre rânduri citim că stoparea campaniei de vaccinare s-a făcut la presiunile fundației, adică ale doamnei Geoană, care a protestat public invocând, i-auzi ce chestie, lipsa unei campanii de informare. Adică, tradus cumva în limba română, doamna Geoană a preluat ștafeta de la madam Albright și și-a adjudecat rolul de părinte spiritual al programului. Bazac, subordonatul politic al domnului Geoană, s-a executat și a demarat la data de 14 iunie o campanie horror prin care se explică necesitatea vaccinării. Cu Cervarix, desigur, că între timp s-a schimbat regimul iar GSK tocmai ce finanțase regimul nou nouț al domnului Geoană contribuind inclusiv la mamograful electoral instalat în noiembrie la Dăbuleni. Fundația Renașterea a fost declarată lider informal al proiectului, deși experiența de care vorbesc cei de la fundație s-a concretizat în tipărirea și pe bani publici a unor afișe și organizarea unor evenimente cu vedete media din trustul Media Pro. Culmea ironiei, fundația Renașterea a ajuns să ofere consiliere despre cancer chiar în incinta Institutului Oncologic București. Adică doamna Geoană a ajuns să vândă castraveți la grădinar, trecându-și asta în CV la capitolul fapte de bun samaritean. Că doamna Geoană a ajuns să câștige din campania contra cancerului mai mulți bani decât din meseria ei de arhitect din care n-a obținut decât falimente, vom demonstra ceva mai încolo.

Ministerul mamei domnului Bazac

Convins de importanța proiectului, Ministerul Sănătății a inițiat o campanile de așa zisă informare despre cancerul de col uterin, devenit peste noapte maladia numărul 1 într-o țară în care se moare la naștere sau dintr-o banală gripă și în care medicii sunt plătiți cu salarii ridicole. Am încercat în două rânduri să obținem date despre costurile campaniei și maniera de derulare. Purtătorul de cuvânt al ministrului Bazac ne-a dat cu flit și a refuzat să răspundă în scris la cel l-am întrebat. Abia după ce pe site-ul inpolitics.ro a apărut un articol care vorbea despre combinațiile fundației Renașterea cu bugetul Ministerului Sănătății, purtătorul de cuvânt a catadicsit să ne trimită la redacție un comunica de presă care nu oferă răspuns la nici una dintre întrebările puse de noi. Iată un pasaj semnificativ din comunicatul de presă al MS: “Ministerul Sănătăţii nu are relaţii contractuale cu Fundaţia Renaşterea sau cu alte organizaţii în ceea ce priveşte Campania de informare anti HPV. Campania de informare lansată de minister, in data de 14 iunie 2009, este derulată, exclusiv, cu fonduri de la firmele producătoare ale vaccinurilor anti-HPV. Cele doua societati producatoare ale vaccinului au contractat o firma de publicitate care deruleaza campania de informare, sub coordonarea metodologică a unui Comitet de coordonare numit prin Ordin de ministru.  Fundatia Renasterea face parte din acest comitet alături de reprezentanti ai Ministerului Educatiei, OMS, UNICEF, UNOPA, jurnalisti, medici şi profesori de specialitate, precum si reprezentanţi ai Patriarhiei Române etc. Comitetul este for consultativ, numit prin ordin de ministru, iar pentru activitatea sa nu este plătit. Rolul său este acela de a stabili direcţiile strategice ale campaniei de vaccinare.” Adică, spune MS, campania de vaccinare se va derula indiferent de rezultatele campaniei de informare. Către finalul comunicatului se precizează totuși că evaluarea campaniei de informare se va face pe baza unui sondaj de opinie care va arăta daca vaccinarea este sau nu oportună. Dar punem pariu că va fi. Pe leafa lui Bazac pe doi ani plus jumătatea din sponsorizările primate de doamna Geoană de la GSK. Și, probabil, în viitorul apropiat și de la Merk. Că ministrul Bazac minte cu nerușinare prin vocea purtătorului de cuvânt este aproape evident. Pentru că deși declară că firmele producătoare ale vaccinurilor finațează campania, MS mobilizează importante resurse umane plătite din bani publici pentru a deveni agenți de vânzări ai celor două companii. Ca și cum ministerul ar fi moștenirea domnului Bazac de la mama domniei sale, cu care face ce vrea.

Medicii de familie, agenți de marketing ai firmei GSK

În țară, campania de informare finanțată de cei doi producători, respectiv GSK și Merk se derulează exclusiv pe spesele statului român. Medicii de familie sunt convocați pe bază de tabel la Direcțiile de Sănătate Publică județene, unde primesc instructaje care vizează conținutul informațional ce trebuie diseminat în școli. Ore întregi medicii de familie își abandonează pacienții pentru a participa la aceste orgii informaționale care au un sigur subiect. Vaccinul anti HPV este prezentat ca soluția miraculoasă. Medicii sunt apoi instruiți în materiale ajutătoare cu caracter imperativ emanate de la așa zisul Centrul Național de Informare pentru Prevenirea Cancerului de Col Uterin, ÎN FAPT UN BANAL SITE! Care site le ordonă medicilor să ia parte la ședințele cu părinții pe care toate școlile le vor organiza în perioada 16septembrie-5 octombrie 2009. Culmea nesimțirii, medicii de familie și profesorii diriginți de la clasele IV-VII sunt obligați să organizeze un calendar al ședințelor cu părinții și să-l transmită la DSP-urile județene până la data de 15 septembrie. La ședințe se vor distribui părinților materiale informative pline de minciuni și exagerări care au ca scop propagarea unei stări de panică și inducerea ideii false că vaccinul este singura modalitate de a scăpa de cancerul care amenință 80% din populația feminină a țării! Materiale care fac de fapt campanie de publicitate pentru vaccinare sunt editate de Ministerul Sănătății și cel al Educației. Sunt prezente de asemenea siglele fundației Renașterea, care susține că nu are nicio implicare în proiect, și sigla acelui site pompos numit Centru Național. Nicăieri nu apare sigla producătorilor de vaccin și nicăieri nu se specifică faptul că această campanie ar fi finanțată de aceste două firme. Oricum ar da-o, cele două ministere sunt implicate într-o campanie de promovare a intereselor comerciale a două firme fapt interzis de lege. Iar populația este alarmată cu informații false sau neverificate despre o maladie pentru a accepta un leac discutabil și cu efecte dintre cele mai ciudate. Bomboana pe colivă este faptul că medii de familie primesc pentru deplasarea la aceste ședințe cu părinții o sumă de până la 50 de lei pentru decontarea transportului. În materialele distribuite lor prin ASP, medicii au găsit un formular de ordin de deplasare și un plic pe care este imprimată adresa unde deconturile trebuie să ajungă. Este vorba de o căsuță poștală închiriată de firma Momentum EMC SRL București, companie controlată de o firmă olandeză și administrată de celebrul Bogdan Enoiu. Oare cum va deconta Momentum EMC banii ce vor fi trimiși medicilor pe baza acestor ordine de deplasare, câtă vreme ei nu sunt angajații societății și, prin urmare, nu li se pot plăti deplasari? Vorbim de o sumă considerabilă dacă luăm în calcul faptul că în România există circa 11.000 de medici de familie pe care, măcar teoretic, Ministerul Sănătății îi va băga cu japca în această campanie. Iar când o astfel de finanțare se derulează sub sigla unor ministere, parcă ceva nu e în regulă.

Minsterul lui Bazac pune batista pe țambal

Nu putem încheia acest material excepțional fără a publica întrebările adresate de GSE Ministerului Sănătății, întrebări la care de aproape o lună de zile nu am primit niciun răspuns. Conținutul întrebărilor explică, credem noi, tăcerea adâncă a ministrului Bazac, pe care-l vom acționa în judecată. Sperăm, naivii de noi, că justiția îl va oblige să ne răspundă.

Buna ziua

In urma discutiei telefonice va precizez ca sunt interesat de urmatoarele informatii de interes public legate de campania nationala de informare pentru prevenirea cancerului de col uterin prin vaccinarea anti-HPV:

- Care este bugetul acestei campanii si cum este el distribuit?
- Care este relatia contractuala dintre minister si fundatia Renasterea pentru Educatie, Sanatate si Cultura in cadrul acestei campanii? In cazul in care exista o relatie contractuala va rugam sa ne puneti la dispozitie copii dupa documentele care reglementeaza aceasta relatie(copii contract, situatia platilor, modul de selectare al acestui partener)
- Care este relatia contractuala dintre Ministerul Sanatatii si SC Momentum EMC SRL, compania care se ocupa de publicitatea proiectului? Daca exista o astfel de relatie solicitam acelasi tip de documente ca la punctul de mai sus.
- Care sunt atributiile medicilor de familie in cadrul acestui proiect si care este implicarea Directiilor Judetene de Sanatate Publica
- Care este rolul  Ministerului Educatiei, Cercetarii si Inovarii in cadrul campaniei si care este contributia financiara a acestei institutii
- Care este contributia MS la campania derulata de fundatia Renasterea in perioada martie-decembrie 2008cu ajutorul centrului mobil de diagnosticare? Este acest centru autorizat de MS pentru efectuarea de analize pentru depistarea cancerului de col uterin si a celui de san? Daca da dorim o copie a acestei autorizatii.
- Are MS vreun contract de achizitie cu firma GlaxoSmithKline pentru furnizarea  vaccinului CERVARIX destinat combaterii cancerului de col uterin? Daca da dorim o copie a acestui contract si o situatie a platilor.
Sunt de acord sa suport contravaloarea expeditiei si taxele de fotocopiere.
Va multumesc pentru colaborare.
Cu stima,
Mihai Enciu
Gazeta de Sud Est

Debarcat din funcția de subprefect obținută, spun gurile rele, pe bază de amiciție cu Mitică Bucșaru, nea Gigi Babagianu va părăsi și barca partidului. Adică va face o translație înapoi în PSD, partidul de la care a migrat spre PD-L.

Dincolo de supărarea provocată de ejectarea bruscă din funcția obținută în urma unui concurs de care râd și curcile, domnul Gigi Babagianu se oftică mai mult că postura de candidat la primăria Urziceni nu mai vacantă la PD-L. Pentru că venirea lui Sava a clarificat lucrurile, iar bietul fost subprefect nu va putea să se ia la trântă și în 2012 pentru o funcție pe care nu o va obține niciodată.

Așa că pasul făcut, deocamdată neoficial, către PSD are și această justificare, respectiv continuarea războiului cu primarul Sava. Numai că la PSD Babagianu nu va fi candidat, ci guru. Adică din veșnic perdant va deveni eminența gri din spatele candidatului Marian Stan, cu care PSD se pregătește să atace Urziceni-ul în 2012. Cel puțin așa sună planul croit de epuratul Gigi. Să vedem ce spune și domnul Profesor, sătul până-n gât de looseri.

La Sf. Gheorghe, mai vechea noastră cunoștință blondă pe care ultima dată am descris-o într-un interviu fluviu ca fiind candidata PNG la primăria s-a trezit la viață. Distinsa domnișoară s-a dezbrăcat de cămașa verde a lui nea Gigi și e gata să candideze pentru PSD pentru locul de primar lăsat liber de Teculescu.

În vederea acestei operațiuni cu repetiție, blonda socialistă a demarat un program de cinstire anticipată a electoratului, pe care-l invită la cârciumă pe banii ei obținuți din operațiuni de tip ras, tuns, frezat la salonul cosmetic din comună. Săptămâna aceasta blonda va cinsti cu tărie pensionarii din Malu. La operațiune va fi prezent și micul Mușoiu, noua starletă a PSD, mare admirator al formelor fără fond expuse de blondă în discursurile sale electorale.

Dacă e numai solidaritate e partid sau mai mult decât atât nu știm. Și nu știe nici domnul Ciupercă, liderul politic al blondei, care se pare că a acceptat combinația. Conform bârfelor din satul blondei, sursa de finanțare a programului electoral expus de domnișoară prin cârciumi ar fi pungulița fermecată a unui portughez înmatriculat la Martifer, companie care a plătit-o o vreme și pe juna politiciană.

Criza provocată de calitatea apei care ajunge la robinetele slobozenilor a aprins spiritele politicienilor ce păreau intrați în adormire. Fiind vorba de o nereușită a primarului Gabi Ionașcu, cel mai vocal contestatar s-a dovedit a fi domnul consilier Radu Paros, care a declanșat o campanie de strângere a semnăturilor necesare organizării unui referendum. PNL, partidul de adopție al domnului consilier, și-a anunțat de îndată sprijinul pentru această acțiune, sperând la ceva beneficii electorale care să se adauge jenantului scor obținut la alegerile europarlamentare. Din umbră, activiștii PD-L au pus și ei umărul la campania de înfierare a primarului. La bătaie a ieșit domnul senator Tudor Panțuru, care a depus în calitate de simplu cetățean o reclamație la Protecția Consumatorului. Ce poate rezolva acest demers câtă vreme cei de la OPC se pricep doar la citit etichete, nu putem ști. Cert este că s-a marcat momentul, domnul senator transformând gestul de simplu cetățean într-o conferință de presă. Este evident pentru orice om de bun simț că aceste acțiuni au strict un scop electoral, fiind destinate captării valului de nemulțumire al cetățenilor și transformare înjurăturilor la adresa lui Ionașcu în intenții de vot. Și nici nu poți condamna prea tare acțiunile partidelor dacă analizăm problema și manifestările strict din punct de vedere politic. Dacă privim din perspectiva cetățeanului care are nevoie de soluții concrete, lucrurile se schimbă. Partidele ar fi trebuit să avanseze și ceva soluții la această problemă pentru ca demersurile lor politice să devină credibile. Deocamdată, singura soluție concretă avansată de adversarii politici ai primarului o reprezintă reîntoarcerea la apa livrată de Amonil. Soluția este pe cât de simplă, pe atât de imposibilă. Relația Urban-Amonil este grav deteriorată de debitele financiare pe care furnizorul privat de apă le revendică și este greu de crezut că va accepta să livreze apă fără recuperarea integrală a datoriei care se ridica la circa 150 de miliarde de lei. În plus, situația financiară a Amonil este precară, societatea fiind în buza falimentului. Or, în acest caz, livrarea de apă este pusă clar sub semnul întrebării. Tocmai acest fapt ca și presiunile exercitate de Amonil care a amenințat în repetate rânduri cu restricționarea furnizării  serviciului au determinat municipalitatea să grăbească activarea sursei subterane. Că a fost bine sau nu, urmează să vedem. Până una, alta, este clar că avem o problemă pe care trebuie să o rezolvăm. Ionașcu a avansat soluția schimbării țevilor din interiorul orașului. Până atunci însă, ar trebui ca municipalitatea să livreze apă la preț scăzut, având în vedere calitatea acesteia. Populația nu trebuie să plătească apă potabilă dacă primește un lichid gălbui doldora de clor și impurități. Faptul că există zone în oraș unde apa este bună, dă dreptate primarului. Probabil că schimbarea țevilor sau căptușirea lor ar rezolva problema. Poate că mai sunt și alte soluții. Dar acestea nu pot fi găsite doar cu sloganuri politice și campanii electorale premature. Este nevoie de dezbateri și de idei. Iar la asta trebuie să pună umărul toți politicienii locali și cetățenii. Chiar și cei care neplătindu-și cu anii facturile la Urban au adus societatea în starea de faliment în care se găsește azi și care acum țipă după servicii de calitate.

Scandalul apei i-a deschis noi orizonturi consilierului independent de PNL-  Radu Paros. Din păcate, orizonturile domnului consilier sunt foarte limitate. Excitat de cromatica discutabilă a apei potabile din Slobozia, domnul Paros a organizat o conferinţă de presă la popicăria sa din bazar unde a anunţat că se pregăteşte să strângă semnături pentru un referendum în vedere demiterii primarului Gabi Ionaşcu. Din păcate, la această iniţiativă s-a raliat şi PNL-ul, partidul de adopţie al lui Paros, care a anunţat că sprijină această iniţiativă tembelă. Potrivit Legii nr 215 din 2001 privind administrația publică locală referendumul pentru schimbarea primarului trebuie cerut de minim 25% dintre locuitorii cu drept de vot. Chiar dacă PNL şi Paros ar reuşi să adune 12.000 de semnături câte sunt necesare inițierii procedurii, solicitarea va trebui să treacă de Prefectură, care trebuie să analizeze dacă cererea este întemeiată. Cu avizul Ministerului Administrației cererea ajunge pe masa Guvernului, care se pronunță asupra ei. Potrivit legii, primarul poate fi demis doar în cazul în care cetățenii consideră ca le sunt nesocotite interesele de către acesta sau că alesul nu își îndeplinește atributele legale. Ceea ce nu poate fi cazul în speța atacată de Paros, respectiv calitatea apei potabile. Asta pentru că proiectul realizat de Ionașcu are aprobarea CL iar pentru eventualele deficiențe este răspunzător executantul și nu primarul. Cum sursa subterană are toate autorizațiile legale, este greu de crezut că prefectul sau guvernul vor da gir referendumului. Și dacă se va ajunge la referendum pentru schimbarea primarului trebuie să voteze jumătate plus unul din numărul total al alegătorilor, fapt imposibil de atins. Restul este gargară politică și campanie electorală.

 

Calitatea apei potabile din sursa subterană a încins spiritele pe scena politică locală. Consilierul PNL Radu Paros a organizat miercuri o conferință de presă în care a anunțat inițierea procedurilor pentru organizarea unui referendum în vederea demiterii primarului Gabi Ionașcu. Președintele PD-L,Cazacu Marinică, a inițiat niște demersuri de natură penală la adresa primarului, pe care-l acuză că a risipit mulți bani pentru o investiție ineficientă. Internetul este plin de reacții de la cetățeni care acuză calitatea apei, gustul și culoarea. Unii cunoscători susțin chiar că doar din două puțuri s-ar extrage apă potabilă, care în amestec cu apa din celelalte puțuri ar da lichidul livrat cetățenilor din Slobozia. În toată această isterie, justificată cumva, presa amplifică fenomenul găzduind opinii amestecate cu fapte din care nimeni nu mai înțelege nimic. Febra electorală în care au intrat adversarii politici ai primarului Gabi Ionașcu demonstrează că politicienii locali nu sunt dispuși să caute soluții și să pună umărul la rezolvarea unei probleme de interes public, ci doar să câștige capital electoral din asta. Rămas cumva singur și cu spatele la zid, primarul explică în detaliu problema și expune o soluție pentru rezolvarea ei.

 

-Domnule primar, ați reușit să găsiți o explicație pentru calitatea apei livrată consumatorilor din Slobozia?

- Cauzele le-am stabilit împreună cu experții mai de mult, numai că sunt puțini cei dispuși să asculte și să înțeleagă. Este vorba despre conținutul de compuși de fier datorați coroziunii țevilor de transport pe care o provoacă clorul. Apa din sursa subterană degajă clorul introdus în ea pentru dezinfectare. Prin circulația apei el se degajă și formează pungi în conducte. Aceste acumulări cărora eu le spun pungi generează corodarea accentuată a conductelor. De aici și încărcătura de oxizi de fier și culoarea gălbuie a apei. Această situație se va menține, spun chimiștii, până la crearea unui nou echilibru dinamic între compușii din apă și depunerile de pe conducte. Se creează în timp o peliculă care diminuează fenomenul de coroziune și colorarea apei. Explicația aceasta este: rețelele de distribuție deteriorează calitatea apei.

- Adică să înțelegem că până la apariția acestui echilibru trebuie să înghițim mizeria de pe țevi pe care ne-o vindeți la preț de apă potabilă?

- Sigur, problema se poate pune și așa. Dar dacă așezați în balanță faptul că, chiar și cu aceste inconveniente, avem în sfârșit independență față de Amonil și că nu mai există riscul să rămânem în toiul verii fără apă, s-ar putea să constatați că judecata dumneavoastră este superficială. De la politicieni nu am așteptări să înțeleagă importanța proiectului și nici nu mă aștept să sprijine ideea. Ei vor voturi și pentru asta calcă în picioare orice. Nu le pasă de problemele locuitorilor și nu vin cu soluții. Vin cu niște critici absurde și bazate pe experiența lor precară. Haideți să vedem cine critică. Domnul Paros și domnul Cazacu! Investițiile de anvergură nu prea au tangență nici cu pompele funebre, nici cu agricultura de tip rentier. Este un domeniu mai de grabă ingineresc, greu accesibil unor domni specializați în gestionarea unor adaosuri comerciale la chifle și sicrie. Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar asta este realitatea. Mă aștept în schimb de la cetățeni și de la presă să înțeleagă că ceea ce am început acum este o investiție care va rezolva problema alimentării cu apă a orașului și a comunelor din jur pentru câteva decenii. Primul pas a fost făcut și el a însemnat construirea frontului de captare. Următoarea etapă este reabilitarea rețelei de distribuție, care ne creează acum această problemă.

-Adică 150 de miliarde de lei nu au ajuns? Mai trebuie resurse pentru a putea avea apă bună la robinete?

- Încă de la proiectare am avut în atenție schimbarea rețelelor de distribuție. Singura chestiune care m-a surprins a fost aceea că măsura se impune a fi luată mai curând decât credeam. Slobozia are la ora aceasta o rețea de distribuție formată din 39 de kilometri de conductă din oțel cu diametrul cuprins între 100 și 600 de milimetri, la care se adaugă și 3,5 kilometri de conductă de azbociment. Ambele tipuri sunt interzise în acest moment de legislație pentru că materialele din care sunt realizate afectează calitatea apei. Rețelele au fost modernizate astfel în 1994, când nu se anticipa nici modificarea de legislație și nici apariția unei alte surse de apă cu altă compoziție. Mai mult decât atât, proiectul a fost executat defectuos. Pentru conductele de oțel nu s-a executat și protecția catodică. Așa se face că la conductele care trec prin preajma rețelei de energie electrică se înregistrează apariția curenților vagabonzi care favorizează corodarea țevilor. Până acum fenomenul nu a fost sesizabil pentru că apa de suprafață are altă compoziție chimică decât cea de subteran. Schimbarea rețelei de distribuție se impunea oricum, pentru că este nevoie și de o reechilibrare a presiunii. Rețeaua actuală nu a fost dimensionată să suporte extinderea la care s-a ajuns în prezent. Pentru mine era clar că pasul următor era schimbarea rețelei și asta o sa fac.

- Ce presupune asta? Iar șanțuri, apă oprită, asfalt stricat?

- Nu se pune problema, soluția tehnică la care m-am oprit este de tip “tub în tub” și presupune un fel de căptușire a țevilor existente. Am în vedere două aspecte. Primul este cel legat de infrastructura rutieră care va fi puțin afectată, iar cel de-al doilea se referă la costuri, care vor fi cu 40% mai mici decât cele ale soluției clasice de schimbare prin săpătură deschisă. În circa două săptămâni voi avea o proiecție privitoare la costuri și vom putea demara studiul de fezabilitate. Cât despre timpul de execuție acesta va fi de 6 luni, ceea ce mi se pare un interval de timp rezonabil pentru o asemenea operațiune. Trebuie să vă spun că în localitățile limitrofe Sloboziei, unde livrăm aceeași apă și unde rețelele sunt construite din polietilenă nu s-a constatat nici un fel de problemă de calitate. Apa nu are colorit și este foarte bună. Este clar că și la noi apa va fi la fel după ce vom reabilita sistemul de distribuție. Iar după estimările mele asta se va întâmpla în vara anului viitor.

Parlamentul României. O adunătură de primate de toate profesiile, pricepute la toate dar bune de nimic, alese prin vot uninominal pe bază de mici, bere și mălai care toacă anual o căruță de bani fără nici un rezultat concret. Deși menirea instituției este să elaboreze legi, Parlamentul a devenit un soi de organ de justiție colectivă. De la începutul anului și până acum, gloata de uninominali a adoptat fix 3 legi, dintre care doar una a ajuns la Monitorul Oficial. În rest, găștile politice din “forul legislativ” s-au ocupat să-și dea la țurloaie pe bază de comisii de anchetă. Una dintre ele, prezidată de amanta blondă și inteligentă a mutantului liberal Bogdan Olteanu, o anchetează pe madam Ridzi. Dobitocii care compun această comisie vin seară de seară la tembelizor să analizeze câți bani a tocat pupila președintelui Băsescu. Fraierii sunt aliniați de alte minți luminate, realizatorii TV, ies la tablă și scriu niște cifre pe care nu le înțeleg. Că primata guvernamentală a PD-L a comis inginerii finaciare, nu e nici un dubiu. Cum nu e nici un dubiu că turma de epsiloni cu imunitate care își închipuie că o anchetează nu vor demonstra nimic. Pentru că dobitocii, în frunte cu semidocta femelă a deputatului Olteanu, care-i prezidează, nu au nicio competență să ducă ancheta unde trebuie. Adică să ancheteze traseul banilor care au plecat din firmele agreate de pițipoanca pedelistă. Dar cum să priceapă o mutantă școlită la privata de drept pe bază de mălai că ea nu poate chema la audieri administratori de firme private? Păi, dacă înțelegea chestia asta simplă, se mai făcea parlamentar și se agăța de chelia lui Olteanu? Sub nicio formă! Imuni la infracțiuni, parlamentarii sunt imuni și la logică. Ei știu una și bună: să se facă de rahat reproc la tv. Restul nu contează. La fel procedeazăși comisia care-l anchetează pe ministrul mafiei de Constanța, acuzat ca mătrășit fără licitație vreun milion de euroi. Acești maimuțoi cu pedale își închipiue că sunt mici Dumnezei. Nu lipsește decât o comisie de judecată parlamentară, ca să trimitem acasă judecătorii hămeșiți de foame care fac ghem bugetul judecându-se între ei pentru lefuri astronomice și nemeritate. Încercând să se substituie instituțiilor abilitate, primatele parlamentare își crează aura de care au nevoie ca să justifice grămezile de bani negrii cheltuite în campaniile electorale. În realitate, maimuțele cu imunitate nu au nici un fel de rol în actul de justiție. Ei trebuie să-și vadă de ciorba lor legislativă de care habar nu au, că e plin de d-alde Dorel pe acolo, și să lase anchetele pe aseama cui este delegat prin lege să le facă. Închipuindu-și ca fac de toate, parlamentarii nu fac nimic. Sunt niște simplii ridicători de mâini,unii dintre ei plătiți regește pentru prostia lor, care se complac în postura de anexa decorativă a unui guvern de idioți. În interiorul relației Guvern-Parlament se află rădăcina crizei care ne-a lovit. Care înainte de a fi o criză financiară și economică este, totuși, o criză a excesului de prostie de la vârful statului.

 

Starostele PD-L Ialomiţa, precu(r)viosul Blaga zis Buldogul a descins astăzi la Slobozia pentru o şedinţă cu activul de bază. Comitetul oamenilor muncii din Organizaţia Ialomiţa i-a prezentat buldogului spre închinăciune doi primari liberali dispuşi să pupe inelul stăpânirii. Este vorba despre primarul de la Urziceni, Constantin Sava, şi cel de la Feteşti, Gheorghe Catrinoiu. Surse din debaraua democrat-liberalilor susţin că la întâlnire s-a discutat despre cooptarea celor doi primari în vederea alegerilor din 2012. Şi că Blaga a fost asigurat că cei doi plimbăreţi şi-au dat cuvântul să lase baltă liberalismul la alegerile viitoare. Discuţiile purtate la partidul prezidenţial sunt ca o frecţie la piciorul de lemn având în vedere că potrivit legii, cei doi primarii pot emigra la PD-L doar dacă sunt daţi afară din partid. Cum acest lucru este puţin probabil să se întâmple, toata afacerea se rezumă la o strângere de mână şi la promisiuni. Iar cum până în 2012 doar nişte anchete penale îi mai pot arunca pe cei doi în braţele buldogului, este greu de precizat ce tranzacţie s-a derulat astăzi. Indicii cum că traseiştii ar putea sări gardul sunt rezultatele alegerilor europarlamentare, unde cei doi campioni electorali au scos scoruri derizorii. În cazul lui Sava mai contează şi războiul pe care-l are cu subprefectul Babagianu, aflat zilele acestea pe craca schimbării. Orice manevră de ejectare a cămătarului administrativ din prefectură este un brânci dat primarului din Urziceni către PD-L. Cât despre Catrinoiu, singura lui ancoră la PNL ar fi Cristina Pocora. Dar cum zilele trecute domnişoara deputat a devenit doamnă iar uşile ministerelor cu bani i s-au închis în nas după pierderea guvernării, Catrinoiu nu prea mai are ancore ideologice la PNL.

 

Concubinajul păgubos dintre furnizorul de apă al municipiului Slobozia şi municipalitate reprezintă o afacere cu peste 50.000 de păgubiţi. Este vorba despre cetăţenii Sloboziei cărora Urban SA, societatea patronată de Consiliul Local Slobozia le-au umflat ani întregi facturile de apă şi le-a facturat frigul din apartamente la preţ subvenţionat dar stabilit din burtă. La celălat capăt al ţepii formidabile încasate de locuitorii municipiului regăsim o afacere soldat cu pierderea unei instalaţii de alimenatre cu apă oferită cadou de guvern, instalaţie înregistrată în evidenţele contabile ale Amonil drept materiale consumabile şi vândută pe bucaţi în beneficiul unor băieţi deştepţi veniţi cu privatizarea din tenebrele UTC-ului. Din 1995, când Amonil a fost cumpărată de fantomaticul grup Eurocolumna, care avea sediul într-o căsuţă poştală, şi până în zilele noastre atât oamenii micului utecist Marius Ţărlea, cât şi politicienii care au călărit administraţia publică locală au tras cât au putut pe buzunarul public şi pe cel al bietului contribuabil. Amonil s-a făcut că furnizează servicii fără se ceară plata promptă a facturilor şi a câştigat la două capete. Pănă prin 1998 a obţinut gaz de la stat fără să îşi plătească datoriile la furnizor. În plus, gazul pentru populaţie era plătit la jumătate de preţ, chit că pentru a furniza căldură populaţiei, oamenii de la Amonil nu ardeau nici un metru cub de gaz. Pentru generezotitatea extraordinară de a păsui Urban la plata facturilor, bişniţarii din spatele Amonil şi-au câştigat bunăvoinţa politicienilor. În primul rând că o populaţie care nu era presată să-şi achite facturile vota cu politrucul care îi asigura iluzia acestui serviciu gratuit. In al doilea rând, băeţii de la Amonil ştiau tabla impărţirii foarte bine. De exemplu, în anul 2000, când în urma unui scandal cu primăria s-a descoperit escrocheria cu gazul metan subvenţionat, unul dintre oamenii de frunte ai PSD a devenit brusc distribuitor de otrăvuri de la Amonil. La schimb, numicipalitatea nu a mai sesizat niociodată Parchetul cu privirea la o ţeapă de 2 milioane de dolari pe care firma lui Ţîrlea ne-o trăsese cu nesimţire. Cam aşa au mers lucrurile aproape un deceniu. Între timp Amonil a trecut în labele altor investitori de portofoliu, dosiţi în paradisuri fiscale. Iar între primăria condusă de un alt primar fără datorii la sitemul ticăloşit şi micul cartel al şmecherilor de la Amonil s-a pornit un război în toată regula. La care nu putem să nu contribuim şi noi, măcar cu nişte informaţii. În primul episod ne vom referi la două afaceri importante care s-au soldat cu prejudicii interesante în portofelul nostru de contribuabili.

Tun cu instalaţia de alimentare cu apă

Societate comercială de referinţă în domeniul industriei chimice, Amonil SA Slobozia a fost privatizata in primul semestru al anului 1995. FPS-ul condus atunci de Emil Dima a executat o vinzare ca la carte, oferind pe tava societatea grupului Eurocolumna patronat de catre omul de afaceri Marius Tirlea. La acea vreme, imperiul Eurocolumna cuprindea Banca Columna, creatie a fostului sef al SRI Virgil Magureanu, precum si o serie de societati din domeniul industriei chimice, cumparate de la FPS prin intermediul SC Eurotrading Chemical, componenta si ea a imperiului Columna. Este vorba despre combinatele chimice de la Tirgu-Mures, Slobozia si Turnu Magurele, intrate in marea familie a obscurei societati. La un moment dat, s-a considerat ca achizitiile respective au adus Eurotrading monopol asupra industriei chimice. Din acest motiv, dar si pentru ca Tirlea & co. nu au reusit sa-si achite datoriile catre FPS, Eurotrading a ramas doar cu Amonil SA Slobozia.

La Slobozia, cadourile costa

In luna aprilie 1990, Ministerul Economiei Nationale emite Ordinul 25 prin care, si in conformitate cu Legea 28/1990 privind desfasurarea investitiilor, face un cadou municipiului Slobozia. Prin respectivul act, ministerul trecea in proprietatea comunitatii lucrarile de investitii si utilajele aferente obiectivului “alimentare cu apa”. Aceasta instalatie era parte componenta din proiectul de dezvoltare al Combinatului Chimic Slobozia, proiect care a fost abandonat din lipsa de fonduri. Costurile estimate ale retelei de captare si transport a apei de la Dunare se ridicau la vremea respectiva la suma de 114,5 milioane de lei, iar lucrarile erau deja demarate.Investitia a trecut gratuit in proprietatea comunitatii, fiind preluata in calitate de antreprenor general de catre Intreprinderea de Gospodarire Locativa Ialomita, botezata ulterior RAGCL, actualmente SC Urban SA. Noul beneficiar al lucrarii  a”uitat” insa sa intocmeasca documente de predare-primire. Timp de trei ani s-a lucrat fara nici un fel de evidenta. In anul 1993, Primaria Slobozia preia acest obiectiv in proprietate. Un an mai tirziu, cind s-a ajuns la construirea statiei de captare, primaria a solicitat conducerii Amonil utilajele necesare, care-i apartineau de drept si care ramasesera in “custodia” respectivei societati. Amonil refuza  sa cedeze gratuit utilajele, mizind pe lipsa actelor de proprietate. Legata de miini, primaria accepta sa cumpere ceea ce ii apartinea de drept. Investitia se derula cu bani de la bugetul central, iar necheltuirea fondurilor pina la sfirsitul anului aducea cu sine pierderea acestora.

Directorul Ion Hanaru vinde blana ursului din padure pe bani buni

La vremea respectiva ca si acum, directorul Amonil era Ion Hanaru politician de prim rang al PSD, om care a ocupat inclusiv funcţia de vuicepreşedinte al Consiliului Judeţean Ialomiţa şi care a condus combinatul chimic în perioada comunistă.. Pentru utilajele necesare instalatiei de captare  a apei, respectiv niste motoare electrice si citeva celule, Ion Hanaru a pretins bani. Primarul de atunci, Ioan Pinter, sustinea ca, sub presiune, a lansat comanda Amonil-ului pentru utilajele respective, sperind ca atunci cind va gasi hirtiile care atestau dreptul de proprietate al comunitatii problemele se vor rezolva. Numai ca lucrurile n-au decurs asa. Amonil a emis catre primarie facturi in valoare de 468 milioane lei. Primaria a refuzat sa achite, partile ajungind in instanta. Instantele au dat cistig de cauza Amonil, luind in considerare comanda lansata de primarie drept un contract comercial neonorat. In acest fel aproape o jumatate de miliard de lei a intrat din buzunarul public in buzunarul SC Amonil SA.  Ajunsa la fundul sacului, Amonil nu a mai avut ce preda. Primaria a solicitat judecatoriei sa execute silit Amonil in baza ordinului 25/25.04.1990 al Ministerului Economiei Nationale, hirtie descoperita de functionarii primariei undeva in arhiva BRD, banca prin care se finantase investitia respectiva. Amonil s-a opus la executare, cele doua parti ajungind din nou in instanta. Desi Primaria Slobozia a cistigat, finalizarea investitiei nu s-a realizat. Alimentarea cu apa a orasului nu se poate face in ciuda sumelor mari investite, iar Amonil SA nu justifica utilaje in valoare de 3,8 miliarde lei, suma actualizata la nivelul anului 2000.

Utilaje in valoare de 3,8 miliarde de lei s-au evaporat din ograda Amonil

La data de 23 iunie 1999, Curtea de Apel Bucuresti, prin decizia civila nr. 1400 respinge contestatia la executare silita formulata de Amonil la data de 18 martie 1998. In luna august a acestui an, o comisie formata din reprezentanti ai primariei si Amonil inventariaza situatia obiectivului de investitii pentru a se stabili cu exactitate ce utilaje s-au predat si ce urmeaza sa mai primeasca primaria. Conform inventarului comisiei, utilajele pe care Amonil trebuia sa le predea valorau, in 1990, 14,4 milioane de lei. Pina la data efectuarii inventarului fusesera predate utilaje in valoare de 9,5 milioane de lei. Pentru ceea ce nu s-a mai putut restitui, primaria solicita despagubirea in bani. Utilajele disparute valorau  3,89 miliarde de lei.

Utilaje inregistrate ca materiale consumabile

La data de 8.05.1998, Directia Controlului Financiar de Stat a verificat modul in care Amonil a inregistrat in evidentele contabile investitia “Dezvoltare si Alimentare cu Apa a Municipiului Slobozia”. S-a stabilit ca in perioada 1990-1993 utilajele respective au fost inregistrate in conturile “Utilaje in depozit” respectiv “Materiale si utilaje pentru investitii”. Incepind cu 1.01.1994 utilajele au trecut in mod inexplicabil in contul “Materiale consumabile”. Mai exact spus, utilaje in valoare de citeva miliarde au fost asimilate cu pixuri, coli de scris, garnituri sau suruburi. S-a mai constatat ca societatea nu a inregistrat in actele contabile decizia 25/1990 a Ministerului Economiei Nationale si nu a putut prezenta la control documentele de predare-primire a investitiei respective. In ciuda faptului ca s-au constatat mari nereguli, organul de control nu ia nici un fel de masura si nici nu se sesizeaza organele de cercetare penala.

Afacerea GAZUL

Vinerea iernii în anul 2001 a reprezentat pentru mai bine de jumatate din locuitorii municipiului Slobozia un cosmar. Mai bine de 8.000 de apartamente din oras, racordate la vremea respectivă la reteaua de termoficare alimentata cu agent termic de la SC Amonil SA Slobozia, nu au avut caldura.Ca in fiecare iarna de citiva ani incoace, producatorul de energie termica invoca lipsa gazului metan si datoriile mari pe care le are de incasat de la SC Urban SA. Razboiul surd dintre Amonil si Urban (fosta regie comunala) a dat la iveala un scandal de proportii. Primaria Sloboziei si Urban acuza Amonil ca nu justifica 48,6 milioane metri cubi de gaz metan achizitionat la pret pentru populatie care nu a mai ajuns in caloriferele oamenilor. Valoarea prejudiciului creat astfel slobozenilor si statului de catre societatea grupului Eurocolumna se ridica, in numai patru ani si jumatate, la peste doua milioane de dolari.

Lungul drum al gazului catre calorifere

Pina în 1999, societatile de gospodarire comunala solicitau Inspectoratului National de Gaze cota necesara pentru incalzirea pe timp de iarna. Acolo unde agentul termic este produs de combinate sau alti agenti economici, gazul metan este livrat direct acestora, urmind ca respectivele cantitati folosite pentru producerea agentului termic sa fie facturate de Distrigaz la pret special pentru populatie. Producatorul achita contravaloarea si isi incasa pretul pe gigacaloria livrata de la societatile de gospodarire comunala.La sfirsitul anului trecut, procedura s-a modificat. Producatorii de agent termic isi cereau cota de gaz metan, inclusiv cantitatea necesara pentru incalzirea locuintelor populatiei. Societatile de gospodarire comunala contabilizau cantitatea de energie termica primita si confirmau societatii Distrigaz cantitatile de gaz folosite de producatori pentru acest scop, cantitati ce urmau sa fie facturate la pret pentru populatie. De mentionat este faptul ca in cazul cotelor de gaz folosite pentru populatie Distrigaz nu percepe plati anticipate, asa cum se intimpla pentru cotele agentilor economici.

Momentul adevarului

La data de 5 mai 2000, in urma unor negocieri intre Urban, Amonil si Distrigaz Sud Bucuresti, se gaseste o solutie pentru compensarea datoriilor mari care se inregistrau la plata gazului metan.Amonil avea de achitat catre Distrigaz suma de 92,2 miliarde si avea de incasat de la Urban 29,8 miliarde. S-a stabilit astfel ca Urban sa isi asume fata de Distrigaz plata sumei datorate catre Amonil, astfel incit producatorul sa isi poata diminua restantele si sa poata primi gazul necesar procesului de productie. Cele doua societati incheie acorduri separate de reesalonare a datoriilor restante si penalitatilor, luindu-si angajamentul sa achite facturile curente. Lucrurile intra cit de cit in normal pina in luna septembrie cind, din cauza unor neintelegeri intre Amonil si Urban, Slobozia ramine aproape doua saptamini fara apa calda. Cum incidentul se petrece in plina campanie electorala, se ajunge in cele din urma la o solutie de compromis. Numai ca tensiunile reapar in luna noiembrie, cind Urban SA si Primaria Slobozia a refuzat sa achite contravaloarea energiei termice livrate orasului de Amonil, invocind lipsa parametrilor ceruti de consumatori pentru sezonul rece. In loc sa asigure 30-31 Gcal/ora, Amonil a livrat populatiei numai 10-11 Gcal/ora, cantitate insuficienta pentru incalzire. Amonil sustine ca nu a putut livra mai mult din cauza lipsei gazului metan, acuzind Urban ca nu si-a respectat angajamentele de plata catre Distrigaz, fapt ce a condus la nealocarea cotei de gaz pentru populatie.Primaria Slobozia si Urban sustineau ca, dimpotriva, datoriile sint achitate, dar ca Amonil nu are inca un grafic de plata a penalitatilor de peste 115 miliarde de lei catre Distrigaz. Municipalitatea spune ca, la data de 16.11.2000, Distrigaz a aprobat cota de 4,5 milioane metri cubi de gaz pentru incalzirea locuintelor.

Doua milioane de dolari evaporate din conductele AMONIL

In urma unor calcule facute de specialistii din cadrul SC Urban SA, s-a ajuns la concluzia ca Amonil nu poate justifica o cantitate mare de gaz sebventionat facturata, chipurile, pentru producerea de energie termica ce nu a ajuns in caloriferele cetatenilor. Calculul a avut la baza faptul ca pentru producerea unei Gcal. sint necesari 140 metri cubi de gaz conform normelor aprobate de Oficiul Concurentei. In perioada iulie 1995 – decembrie 1999, Amonil a facturat un consum de gaz pentru incalzire de 137.873.000 metri cubi. Pentru energia termica livrata efectiv populatiei s-au consumat doar 89.217.840 metri cubi de gaz.Asa cum rezulta din acest calcul, o cantitate de 48.655.160 metri cubi de gaz subventionat a fost facturata in plus. Luindu-se in considerare ca diferenta de pret dintre gazul pentru industrie si gazul pentru populatie este de aproape 50 USD la 1.000 metri cubi, rezulta ca, in perioada luata ca referinta, bugetul de stat a fost  prejudiciat cu circa 2,4 milioane de dolari. Specialistii sustin ca la aceasta situatie s-a ajuns pentru ca in aceasta perioada nu s-au facut niciodata verificari cu privire la cantitatea de gaz folosita efectiv pentru incalzire de catre producatori, care au raportat consumuri de gaz umflate.

Un parastas cu dar

Scandalurile despre care am amintit au apărut în presă în iarna anului 2001. Acum 7 ani publicarea lor nu a lăsat nici un fel de urmări. Cei care erau blogaţi să vadă s-au întors cu spatele. Politiciernii din PSD, proaspăt reveniţi la putere au transformat aceste subiecte în bani, preferând şantajul grosolan şi umflarea conturilor. Relaţia incorectă dintre municipalitate şi Amonil s-a perpetuat. Sigurul care a avut tupeul să rupă tăcerea a fost primarul Gabi Ionaşcu, un om pe care băieţii nu-l agăţaseră cu nimic. Inflexibilitatea primarului a atras multe reacţii de la Amonil. Stresaţi de faptul că fostul primar a încercat să dizolve datornicul Urban, cei de la Amonil au introdus în istanţă o acţiune prin care solicită ca datoria de peste 150 de miliarde de lei pe care o au de recuperat de la Urban să le fie plătită de Consiliul Local Slobozia. Cum s-a obţinut această aberantă hotărâre judecătoarească nu se ştie. Nici Ionaşcu nu a stat cu mîinile în sân, solicitănd tot în instanţă recuperarea cobntravalorii utilajelor de la istalaţie de alimentare cu apă pe care primăria le-a plătit deşi îi aparţineau, plus contravaloarea utilajelor topite în decor sub domnia lui Hanaru. Teoretic, la 7 ani de la îngroparea scandalurilor ar trebui să le organizăm un parastas. Nu înainte însă de a le aduce în actualitate, pe fondul relaţiilor tensionate dintre primărie şi furnizorul de servicii.

 

Întronizare noului Episcop al Sloboziei şi Călăraşilor a avut ca efect invadarea catedralei din Slobozia de către draci. Dracii ai năvălit sub forma unor derbedei politici de diverse coloraturi, în frunte cu derbedeul şef, Traian Băsescu. Pomanagii naţiei au scos calicimea din interiorul Bisericii şi au exilat-o afară pentru a se lăfăi electoral pe ecranele televizoarelor în vederea executării unor cruci transmise în format HD către mulţimea de credincioşi care n-a avut bani de ieşit în week-end. Cel mai evlavios dintre derbedei s-a aşezat demonstrativ în genunchi rugându-se probabil pentru iertarea păcatelor generate de invocarea morţilor şi răniţilor clanului Voiculescu. Tribunul naţional, aflat sub efectul sedativelor, s-a expus şi el slujbei bisericeşti fără să-i pese dobitocului că o bătrână ar fi putut să se afle în locul lui şi nu în soare şi păzită de jandarmi. Borfeturile politice aterizate în Parlament de sub birourile politicienilor au avut şi ele locuri rezervate, căci politică fără piţipoance nu se poate. Miniştrii dubioşi s-au călcat în picioare cu demnitari locali de mâna a 7-a, totul sub oblăduirea Patriarhului interesat mai de grabă de sporirea cifrei de afaceri a Bisericii decât de soarta credincioşilor practicanţi organizaţi în turmă şi ţinuţi departe de viitorul lor păstor care tocmai era uns. Neamurile proaste au tratat slujba ca pe un meci de fotbal, fie etalându-şi ţoalele de firmă, fie făcând comentarii băşcălioase unii la adresa altora. Băsescu a ţinut un discurs, că nu se putea altfel, deşi legăturile lui sunt mai puternice cu Securitatea decât cu Biserica. După ce ultima procedură a ceremoniei s-a terminat, dracii au dispărut în mare viteză cu limuzinele lor luxoase, escortaţi de Poliţie. Prostimea a rămas cu ochii în soare şi cu sentimentul că şi Dumnezeu se afişează doar cu cei puternici. Pentru că nimic nu este gratis în România. Nici măcar credinţa!

[flashvideo file=video/draci.flv /]