Tuesday, July 22nd, 2014

Domnule Preşedinte, în primul rând aş dori să vă întreb de ce candidaţi pentru un nou mandat?

Pentru că vreau mai mult pentru  români. Pentru că îmi doresc ca românii să se bucure de viaţă şi să mai scape de griji, într-o ţară de care să fie mândri. Asta nu se poate face decât dacă vom clădi un stat modern. Un stat care să-i slujească pe toţi românii, nu doar o pătură subţire de privilegiaţi. Multe lucruri s-au schimbat în bine în ultimii cinci ani, dar nu e de ajuns. Să nu fi candidat ar fi însemnat să abandonez proiectul României moderne. Mă uit la contracandidaţii mei şi, cu regret o spun, am văzut că nu se gîndesc  la viitor şi au prea puţine proiecte. Unii dintre ei nu au nimic de spus, alţii candidează doar pentru a apăra privilegiile unei clientele. Mă îngrozeşte gândul că România ar putea să ajungă pe mîinile lor. România s-ar putea întoarce în timp sau, în cel mai bun caz, ar rămâne pe loc cu preşedinţi ca Geoană sau Antonescu.

Dvs. sunteţi mulţumit de ce aţi realizat în timpul primului dvs. mandat?

Nu. Nu sunt mulţumit. Am facut tot ce a tinut de puterile pe care mi le da legea dar ramin, inca, lucruri importante de facut.  Am fi putut avea o Constituţie modernă după aceşti cinci ani, o justiţie mai eficientă, care să lucreze egal, în folosul tuturor românilor. Românii ar fi putut simţi mai repede efectul tăierii unor privilegii nemeritate ale aparatului de stat, pe care le pltaesc din greu si din propriul buzunar milioane de romani. Abia anul acesta, având un premier curajos, am reuşit să curăţăm plaga din instituţiile bugetare. A fost dificil, pentru că a existat o inerţie uriaşă a politicienilor şi o complicitate a acestora cu clientela privilegiaţilor. Răul trebuie curăţat din rădăcini, dar rădăcinile s-au prins puternic în anii de tranziţie.

Care credeţi că sunt cele mai importante trei realizări, la care dvs. aţi avut o contribuţie, în calitate de preşedinte, din 2005 şi până astăzi?

Dacă românii pot circula acum liber în Europa este pentru că la 1 ianuarie 2007 România a devenit oficial membru al Uniunii Europene. Nu era  ceva dat de la sine,  ceva ce trebuia să se întâmple obligatoriu.  Putea fi altfel. Imaginaţi-vă care era situaţia, astăzi, dacă rămîneam în afara Uniunii Europene. În 2005 şi 2006 am impulsionat instituţiile statului să facă schimbări în domenii de bază ca justiţia, internele, agricultura şi mediul. Fără aceste schimbări, aderarea la UE ar fi fost cu siguranţă întârziată. Cel puţin 20 de înalţi demnitari au fost trimişi în judecată pentru acte de corupţie şi acest lucru a fost posibil pentru că am încurajat o justiţie independentă, liberă de influenţa politicului. Aşa ceva era greu de imaginat înainte de 2004. Altă schimbare la care am contribuit alături de români e că din 2008 românii au putut vota oameni şi nu liste, cum şi-au dorit întotdeauna. I-am chemat pe români în 2007 să se pronunţe la referendum pentru votul uninominal. Ei au decis şi cred că vocea lor a fost auzită, în sfîrşit!, de clasa politică.

Aţi spus adeseori că aţi făcut şi greşeli în timpul primului mandat. La ce vă referiţi mai exact?

Da, sunt greşeli pe care le regret şi pentru care am prezentat scuze românilor. Înainte de suspendarea din 2007 am spus că îmi voi da demisia în cinci minute. Am evaluat greşit situaţia de atunci. Cred că am procedat corect că nu am demisionat şi românii s-au putut manifesta la referendum împotriva celor 322, alianţa care a întors spatele românilor şi se bate, şi azi, din Parlament pentru propriile privilegii.  Am promulgat legea privind majorarea salariilor profesorilor în 2008. Am evaluat insuficient atunci efectele crizei economice. Şi acum cred că profesorii merită salarii mai mari, dar, din păcate, criza economică ne-a împieidcat să punem în aplicare legea.

Ce este nou în programul politic pe care îl propuneţi românilor în cel de-al doilea mandat?

Noutatea pe care o propun e o necesitate, nu un deziderat fără legătură cu realitatea. În esenţă, trebuie să devenim stat european în mod practic, nu numai pe hîrtie. Trebuie să anulăm decalajele care ne despart de viaţa normală a unui stat european. Acest proiect înseamnă modernizarea statului. Statul român trebuie să coboare printre oameni iar oamenii trebuie să aibă acces liber şi egal la instituţiile statului. Noi ne-am obişnuit cu barierele: cetăţenii de o parte, statul şi demnitarii lui de cealaltă parte. Trebuie să înţelegem clar: statul e al cetăţenilor şi nu invers! Un alt lucru necesar e creşterea veniturilor iar asta înseamnă creşterea productivităţii muncii. Noutăţile Programului cu care mă prezint la alegeri, sînt, prin urmare, probleme de interes naţional, adică soluţii care pun capăt întîrzierilor, decalajelor şi diferenţelor. Pentru toată lumea, nu pentru un grup sau altul. De asta, Progeamul meu Politic e un Program Naţional. Dacă vreţi, obiectivul meu e să transformăm politica într-o activitate de interes naţional.

În  situaţia în care veţi câştiga un nou mandat de preşedinte: cum credeţi că va arăta România, în 2014, la sfîrşitul noului dv. mandat?

Am convingerea că va fi  o Românie modernă, în care instituţiile statului funcţionează şi lucrează pentru cetăţean. Va fi  o Românie cu o clasă mijlocie puternică şi cu mai puţini oameni săraci. Cred că în 2014 românii se vor putea bucura pe deplin de toate avantajele aderării la Uniunea Europeană: o  infrastructură modernă, o agricultură preformantă, un sistem de educaţie care să dea fiecărui tânăr o şansă pe piaţa muncii. Doresc  cetăţeni liberi care să simtă cu adevărat binefacerile unei societăţi democratice. Sunt convins că avem forţa să facem din România lui 2014 o ţară de care să fim mândri.

Ce garanţie vor avea românii că toate aceste lucruri se vor întâmpla. Că în 2014 vom avea o Românie modernă?

Garanţia stă în continuarea a ceea ce am reuşit  până acum. În ultimii cinci ani am avut voinţa să facem paşi importanţi  înainte şi oamenii au înţeles tot mai mult că acesta este drumul spre prosperitate. Românii îi vor sprijini pe acei lideri care au forţa să schimbe lucrurile şi să pună în mişcare energiile societăţii. Sunt din ce în ce mai puţini cei care vor să se complacă într-o situaţie „călduţă”, să fie minţiţi sau să se mintă pe ei înşişi. Oamenii sunt tot mai informaţi, iar dorinţa lor de a schimba lucrurile în bine este de neoprit.

Primul mandat de preşedinte a fost caracterizat mai degrabă de o permanentă confruntare a dvs. cu instituţiile, cu Parlamentul, cu guvernul, cu partidele politice, cu mass-media. Ce se va schimba în atitudinea dvs.? Vom avea aceleaşi confruntări?

Nici nu cred că am fi reuşit altfel. Atunci când vrei să schimbi comportamente înrădăcinate de zeci de ani  te loveşti de o rezistenţă formidabilă. Gândiţi-vă la toată clientela privilegiată şi la corupţia legiferată de politicieni. La interesele celor care au dat mari „tunuri”în tranziţie şi care s-au obişnuit să facă afaceri private doar împotriva intereselor statului şi ale cetăţeanului. Aceştia se mobilizează în continuare pentru a opri cursul normal al schimbărilor sau măcar pentru a îl încetini. Dacă schimbările dorite de români se împlinesc, reţeaua celor ce au dat „tunuri” nu mai are vad. Iar clica celor care depind de ei ar pierde toate avantajele pe care şi le-au câştigat. Cred că acum roata s-a pornit şi e mai greu de oprit. Dorinţa mea permanentă a fost să nu batem pasul pe loc. Orice întârziere ne costă pe toţi şi costă şi generaţiile următoare. Nu ne putem permite să facem din tineri o generaţie de viitori platnici. Nu e drept şi nu ajnugem nicăieri pe acest drum. Acum, de pildă, avem problema unui stat care consumă prea mult şi îi pune pe tinetri să plătească. Cum? În locuri de muncă, în calitatea educaţiei şi în încredere. Ce fel de ţară e ţara care îşi descurajază tinerii?.  Am convingerea că românii vor schimbări şi că ei înţeleg că schimbările nu vin de la sine. Românii au nevoie de un conducător care ajută schimbarea, care merge în direcţia cerută de nevoile românilor şi nu se opreaşte.

De ce nu acceptaţi premierul majorităţii PNL-PSD-UDMR din parlament. L-au propus pe Johannis şi spun că au 65% în Parlament.

Eu cred că România are nevoie în această perioadă de un premier care să aibă solide competenţe economice şi să înţeleagă relaţiile cu instituţiile financiare internaţionale. Dl. Johannis are şi calităţi, dar nu întruneşte acest criteriu. În plus, ca Preşedinte, nu voi accepta niciodată să mi se impună candidaţi desemnaţi la ceas de seară în sediul Grivco, cu dl Voiculescu, Hrebenciuc, Iliescu, Geoană. Nu pot hotărâ o mînă de oameni,  ale căror interese eu le cunosc, candidatul la funcţia de premier. Dl. Johannis este o simplă victimă a acestei conspraţii politico-economice. Constituţia îmi dă dreptul să desemnez premierul şi obligaţia să veghez ca instituţiile statului să nu fie confiscate de un grup de oligarhi. Am acceptat propunerea acestei majorităţi să nominalizeze un premier independent. E o concesie pe care am făcut-o regulii democratice de a alege premierul din cadrul partidului care are cele mai multe mandate în parlament. Acest partid este acum PD-L.

Aţi vorbit adeseori despre mogulii de presă, i-aţi criticat. Iar aceştia v-au acuzat adeseori de comportament nedemocratic, de faptul că puneţi pumnul în gură presei. Se va schimba relaţia dvs. cu presa dacă veţi câştiga un nou mandat de preşedinte?

Aici nu e vorba de relaţia cu institutia presei. E vorba de câţiva oameni, precum Voiculescu, Vântu sau Patriciu care ar fi vrut să bată palma cu mine şi, în acest fel,  pună statul să lucreze în folosul lor.  Ei îşi doreau să pună mâna pe mari companii – Poşta Română, Transgaz, Oil Terminal. Vor să le ia pe nimic şi să controleze resursele naţionale. Nu le-am dat această ocazie. Nu am făcut nici un compromis cu ei. Ar fi vrut să îşi aranjeze dosarele în justiţie. N-am aceeptat aşa ceva.  După care au început o campanie furibundă în trusturile lor de presă, sperând că voi ceda.  Frica lor cea mai mare acum este că voi câştiga un nou mandat de Preşedinte şi planurile lor vor fi zădărnicite. Ei vor un stat slab pe care să-l mulgă de resurse şi un preşedinte marionetă care să-i lase să controleze ei totul: instituţiile, economia, cursul de schimb, resursele naturale. Nu am nici o problemă cu jurnaliştii care îşi fac datoria. Problema e că patronii au mutilat conştiinţa unora dintre ziariţti, pe care i-au transofrmat în mercenari.

Cu ocazia alegerilor prezidenţiale aţi convocat şi un referendum pentru parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari. Adversarii dvs. v-au acuzat că încercaţi să vă creaţi un avantaj, prin organizarea acestui referendum. Care sunt motivele pentru care aţi chemat românii la referendum tocmai în ziua primului tur al alegerilor prezidenţiale?

Şi acest pas face parte din procesul de modernizare a statului. Sistemul politic al unui stat modern trebuie să fie clar, eficient, capabil de decizii utile şi rapide. Un sistem politic modern trebuie, deasemenea, să excludă în totalitate risipa de bani şi de timp. Reducerea numărului de parlamentari şi de Camere ale parlamentului are tocmai scopul de a clarifica activitatea sistemului politic, de a o face mai eficientă şi mai uşor observabilă de cetăţean. Avantajele unui sistem parlamentar cu o singură Cameră sînt publice, nu personale. Beneficiarul acestei schimbări e cetăţeanul, nu Preşedintele. Cei  ce susţin că îmi creez, în acest fel, un avantaj uită că românii sînt liberi să voteze cum doresc la prezideniale şi cum doresc la referendum.  În plus, eu am insistat pentru îmbunătăţirea sistemului parlamentar de multă vreme, nu de azi de ieri. M-am pronunţat pentru această schimbare încă din 2005, cînd numai de avantaje personale nu putea fi vorba.

Credeţi că acest referendum va fi validat? Adică se vor prezenta jumătate plus unu dintre români. Dacă nu se va întâmpla aşa?

Sînt convins că alegătorii înţeleg importanţa refendumului. Ei au arătat, dealtfel, de fiecare dată, că îşi cunosc  interesle şi că ştiu să îşi folosească votul. Chiar şi referendumul pentru uniominal, la care prezenţa nu a fost foartre mare, a avut efecte pozitive. Atunci, majoritatea celor ce au votat au fost în favoarea sistemului uninominal iar asta a trimis un semnal puternic pe care parlamentul nu l-a putut ignora. Astăzi, avem un sistem de vot uninominal imperfect dar net superior vechiului sistem de listă. Acest pas înainte a fost impus de alegători.

Cum pot fi siguri românii că votând la acest referendum, ceea ce îşi doresc va fi şi pus în practică? Parlamentarii nu au nici un interes să fie mai puţini şi nici să rămână cu o singură cameră, iar preşedintele nu poate face aceste schimbări prin puterile sale.

Îmi e imposibil să crede că, pus  în faţa a milioane de români care cer o schimbare, Parlamentul se va opune.  Sînt convins că un  Parlament născut din votul alegătorilor va şti să respecte votul alegătorilor.  Cei aleşi prin vot uninominal se vor gândi de două ori înainte de a nesocoti voinţa românilor. În fapt, Constituţia spune că referendumul este unul din modurile prin care poporul îşi exprimă suveranitatea.

Vorbind despre cel de-al doilea tur de scrutin, cine credeţi că va fi adversarul dvs.?Pentru că după cum arată sondajele de opinie dvs. veţi fi în al doilea tur de scrutin?

Nu cunosc  numele celui cu care voi lupta în turul doi, dar ştiu că va fi un adversar al statului deschis şi un apărător al sistemului care conservă şi inmulteste privilegiile. Asta ma separă de contracandidatii mei si de asta numele si etichetele  de genul „independent”  n-au prea mare importanta. Alegătorii români au experienta si nu mai voteaza nume de personaje politice. Alegatorii romani ai anului 2009 voteaza, ca orice electorat european,  perspective de viitor pentru anumite persoane, mai precis pentru familiile lor si pentru generatiile care vin.

Aţi spus de curând că Ion Iliescu este adevăratul dvs. contracandidat, atunci când v-aţi referit la Mircea Geoană. Totuşi dl. Iliescu nu mai candidează, deşi rămâne o voce activă şi critică în această campanie. De ce îi acordaţi atât de mare importanţă lui Iliescu în această campanie?

Ion Iliescu e adversatul meu invizibil,  pentru că Ion Iliescu e adversarul vizibil al dezvoltării României. Ion Iliescu a oprit,multă vreme, toate procesele care ar fi permis modernizarea şi admiterea rapidă a Româneiei în Europa. E adevărat, Ion Iliescu nu mai candideaza. De altfel, a candidat destul. De trei ori. În schimb, atitudinea lui Ion Iliescu, adică împotrivirea la modernizare şi favorizarea cercului de protejaţi, candidează prin interpuşi.

Criza economică i-a afectat destul de mult pe români în acest an. S-a vorbit adeseori despre faptul că dacă veţi pierde alegerile va fi din cauza crizei economice. Dvs. chiar aţi spus în repetate rânduri că actuala  criza este adversarul dvs. în aceste alegeri.  Vă menţineţi această afirmaţie?

Ce cred eu că actuala criza e cea mai importanta incercare prin care trece statul român. El va trebui să arate că e în stare să îşi apere cetăţenii, să asigure  echilibrul pe piaţa muncii, să menţină un curs de schimb favorabil salariatului român şi să întoarcă dificultăţile de astăzi într-o şansă pentru programe de investiţii majore. Criza economică e, în primul rînd, adversarul românului de rînd. Rolul şi datoria mea sînt să nu las această criză care a venit de afară să producă, în România, ravagiile pe care le-a produs,deja, în afara graniţelor României.

Mulţi oameni au fost şocaţi atunci când aţi spus că nu putem face nimic ca să ieşim din criză. Românii aşteaptă însă de la liderii lor tocmai acest lucru: să îi scoată din criză. În plus,l dvs. le-aţi spus românilor în 2004 „să trăiţi bine!”

Cuvintele pe care le-am rostit atunci rămîn în picioare dar cred că trebuie mai bine exoplicate. Ce am spus atunci e că statul, prin programele şi deciziile sale, poate limita efectele crizei, în România. Dacă vreţi situaţia e asemănătoare cu problemele create de o epidemie de gripă. Noi putem şi sîntem datori  să prevenim şi să limităm răspîndirea epidemiei dar nu îi putem capăt. Ea va lua sfîrşit doar atunci cînd focarul din care a pornit se închide. Aşa e şi cu actuala criză economică. Trebuie să îi limităm efectele la minimum.  Guvernul condus de Emil Boc a făcut asta cu mult curaj şi a recurs la măsuri care au îngrădit efectele crizei. Însă criza, ca fenomen economic global, se va încheia cînd economiile mari ale lumii occidentale îşi vor reveni.

Dvs. candidaţi independent cu sprijinul PD-L. Înseamnă acest lucru o distanţare de PD-L?

Nu, nu e vorba de aşa ceva. PD-L e singurul partid care s-a plasat alături de mine promovînd agenda pentru modernizarea statului şi acordîndu-mi sprijin atunci cînd forţele care se opun modernizării au încercat să mă înlăture. Pe de altă parte, prevederile Constituţeiei sînt clare şi ele spun că un Preşedinte în funcţie nu poatefi membrul unui partid şi nu poate candida ca membru al unui partid. Candidatura ca independent sprijinit de PD-L reflectă atît obligaţiile prescrise de Constituţie, cît şi realitatea opţiunilor mele politice. Eu candidez pe o platformă mult mai largă decît un culoar politic strîmt, oricare ar fi acesta. Proiectele cu care mă prezint au cuprindere naţională şi pot fi sprijinite de un partid dar nu sînt nici croite, nici destinate unui partid anume

În plan local sunt şi primari din alte partide, PSD şi PNL, de exemplu, care au anunţat că vă susţin.  Ei au fost deja etichetaţi de partidele din care fac parte că sunt şantajabili şi trădători.

Din nou, aici nu e vorba de o opţiune politică. Toţi cei care şi-au declarat şi îşi vor mai declara sprijinul pentru candidatura mea s-au declarat în favoarea unui program naţional de modernizare.  Dacă au trădat ceva, aceşti oameni au trădat viziunea celor ce văd în alegeri o modalitate de întărire prin vot popular a privlegiilor. Singurele culori politice ale celor care îşi declară sprijinul pentru proiectul de modernizare a ţării sînt culorile naţionale.

Care este mesajul pe care preşedintele României şi candidatul Traian Băsescu îl transmite românilor acum la sfârşit de mandat?

Le-aş spune românilor că ştiu prin ce trec şi că mă doare sufletul pentru fiecare loc de muncă pierdut, pentru fiecare părinte care stînge din dinţi ca să dea copiilor, pentru fiecare tînăr care nu găseşte de lucru. Românii au avut un an greu, au răbdat şi s-au bătut cu necazuri venite toate deodată şi pe neaşteptate. Vreau să le spun însă că încercarea prin care trec nu se va risipi.

Sînt sigur că vine un an mai bun. Un an în care vom relua creşterea economică. Va fi începutul sfîrşitului crizei. Ca Preşedinte, mi-e clar că asta nu e suficient. Atîtea sacrificii trebuie să ne înveţe ceva. Avem nevoie de instituţii corecte şi stabile. Altfel, creşterea economică o să ajungă acolo unde a mai fost: în buzunarul unui grup restrîns. Criza cu care luptăm astăzi ne-a dat totuşi ceva: şansa de a ne vedea exact aşa cum sîntem şi de a lua decizii mari, amînate de prea mult timp. Trebuie să modernizăm statul. Asta înseamnă, în mod concret, o democraţie adevărată în care toţi româniisă  se bucure de prosperitate şi să găsească dreptate.(P)

Așa zisa campanie de informare despre vaccinul anti HPV a atins paroxismul. Săptămâna trecută, secretarul de stat din Ministerul Sănătății Streinu Cercel anunța cu nesimțire la TV că vaccinarea fetițelor cu vârste între 10-13 ani se va face indiferent de opțiunea părinților. După ce inițial același minister vorbea ceva despre un sondaj de opinie care să arate poziția părinților față de vaccin, acum s-a trecut la forțarea lucrurilor pe față. Copii vor fi vaccinați pur și simplu fără ca părinții să-și mai dea acordul. Se mizează pe lipsa de informare sau pe campania horror plătită de producătorii vaccinului care au de încasat de la Ministerul Sănătății 24,8 milioane de euro pentru cele 330.000 de doze de vaccin care stau să expire în depozite din noiembrie 2008. Cele două companii, GlaxoSmith Kline(GSK) și Merck Sharp&Dhome(MSD) au primit împreună suma respectivă în urma unei achiziții directe inițiată de fostul ministru al sănătății Eugen Nicolaescu. Lipsa licitației și inutilitatea achiziției sunt acum acoperite de Streinu Cercel, omul multinaționalelor din minister care alarmează populația și forțează nota pentru a acoperi cel mai mare tun tras împotriva bugetului public din 1990 încoace. Același personaj sinistru se pregătește pentru un nou tun pregătind psihologic populația pentru achiziția din fonduri publice a circa 1 milion de doze de vaccin împotriva gripei porcine, promovată la greu în mass media. Deși numărul de viroze la nivel național este într-o continuă scădere, pe ecranele televizoarelor este derulată o adevărată campanie de isterizare a populației care să justifice acest nou tun.

 

contract gsk

Mihaela Geoană, sponsorizată de GSK

Cei doi producători au beneficiat de sprijin de la cel mai înalt nivel pentru a beneficia de o astfel de pleașcă. GSK este sponsorul principal al fundației Renașterea. După ce în noiembrie-decembrie 2008 fundația Mihaelei Geoană a protestat public față de campania de vaccinare demarată de Nicolaescu, imediat după ce PSD a confiscat Ministerul Sănătății fundația a fost cooptată pe post de “consultant” într-o campanile de așa-zisă informare a populației plătită de cele două companii. Asta după ce reprezentații Fundației Renașterea au recunoscut public pe propriul site că GSK a finanțat cu sume importante importul unui laborator mobil de diagnosticare a cancerului la sân folosit de Mihaela Geoană inclusiv în campania electorală de la Dăbuleni a consortului domniei sale, prezidențiabilul imaculat Mircea Geoană. Imediat după această mișcare Renașterea a devenit principalul susținător al campaniei de vaccinare. Deși reprezentanții fundației susțin că participă în calitate de consultat la campania de informare, în realitate lucrurile nu stau deloc așa. Campania plătită de cei doi producători este o campanie horror în care populația este terorizată cu pericolul cancerului de col uterin. Nicăieri nu se vorbește și despre reacțiile alergice la vaccinuri care au generat panică și chiar decese despre care s-a afirmat fără probe că nu ar avea legătură cu vaccinul. Sunt expuse public tot soiul de starlete care istorisesc scene de groază și îndeamnă la vaccinare, deși nimeni nu poate afirma că vaccinul este soluția câtă vreme nu s-a demonstrat în practică faptul că imunizarea este reală. Nici nu se putea deoarece testele nu sunt încă finalizate complet iar fetițele vaccinate acum vor putea fi evaluate peste alți câțiva ani. Mai mult decât atât, nici unul dintre medicii implicați în campanie, nici măcar expertul Streinu Cercel, nu vorbesc despre necesitatea unor teste antialergice fără de care orice vaccinare reprezintă un risc ridicat. Toată această isterie națională se derulează sub auspiciile Ministerului Sănătății, părinții fiind bombardați cu informații neverificate, pe alocuri false, și care induc o singură idee: dacă nu ne vaccinăm copiii îi condamnăm la moarte. Ceea ce este mai mult decât o exagerare. Este o minciună ordinară!

 

contract MSD

O șpagă guvernamentală?

Dacă GSK a beneficiat de sprijin nu total dezinteresat de la fundația nevestei președintelui PSD, MSD s-a bucurat de susținere pe filiera guvernamentală.  Mai 2008. Madam Albright aflată în România pentru a face lobby în favoarea companiei americane MSD și vaccinului Silgard produs de aceasta rostește următorul discurs:“Prea multe fete și femei din România trec prin această boală cumplită. În fiecare zi mor 6 femei din cauza cancerului de col uterin și 9 sunt diagnosticate cu această afecțiune. Majoritatea acestor cazuri ar putea fi prevenite”. Fără a preciza sursa informațiilor alarmiste pe care le răspândește, lobby-sta ne spune că anual mor în România 2190 de femei din cele 3125 care se îmbolnăvesc de cancer de col uterin. A trebuit să apară vaccinul companiei americane și pe Albright s-o apuce mila de românce ca să aflăm aceste adevăruri cutremurătoare! Efectul vizitei publicitare făcute de bătrâna care proslăvea asasinarea copiilor din Irak în numele democrației a fost devastator. Tăriceanu a anunțat imediat că încă din toamnă România va implementa un program de vaccinare gratuită împotriva cancerului de col uterin. Culisele vizitei au fost, se pare, altele. Mai exact, lui Tăriceanu i s-a promis înlesnirea unei vizite oficiale la Washington care să-l ajute în lupta electorală cu Băsescu. Având și binecuvântarea tacită a președintelui României, cu care Albright s-a întâlnit în cadrul aceleiași vizite, guvernul Tăriceanu a demarat achitarea “favorului” cerut de fostul secretar de stat american.

Vaccinare cu forța- marea ticăloșie a statului român

Cele 330.000 de doze care se află deja în depozitele MS sunt pe care de a expira. Oficialii instituției susțin că nu plătit nici un șfanț și recunosc că au fost folosite până în prezent 2600 de doze! Disperarea este mare pentru că în loc să compenseze vaccinul în farmacii și să lase populația să decidă dacă-l folosește sau nu, statul porcesc român a cumpărat cu vagonul o marfă fără căutare pe care acum se pregătește să ne-o bage pe gât. Cercel, omul companiilor farmaceutice a declarat că vaccinarea se va derula pur și simplu fără a se mai apela la sondajul de opinie anunțat cu surle și trâmbițe sub ministeriatul lui Bazac. Singura soluție pe care o au părinții este aceea de a afla cumva care este ziua în care se face vaccinarea și să nu-și trimită copiii la școală în ziua respectivă! Este o forțare evidentă a legii și o încălcare a drepturilor omului fără precedent. Nimeni nu poate fi forțat să urmeze un tratament, cu atât mai mult unul neverificat și taxat de muți medici ca fiind dubios. Mai mult, Streinu Cercel a lăsat să se înțeleagă că ar fi posibil ca elevii care nu vor să se vaccineze să nu mai fie primiți la școală după modelul din SUA! Ceea ce nu spune individul este că in SUA această aberație a durat până când organizațiile civice au reușit să determine guvernul federal să renunțe la această condiționare. Cel mâna pe Cercel în luptă, doar o anchetă a DNA poate scoate la lumină.

Presa de trust vs Internet

Dacă presa de trust din România contribuie activ la intoxicarea populației, Internetul este plin de reacții la adresa acestei ticăloșii fără precedent la care se dedă statul român. Redăm câteva fragmente dintr-un articol publicat pe site-ul gardasil.07x.net

Din punct de vedere al securităţii naţionale

- se manifestă riscul infectării intenţionate a vaccinului gardasil cu agenţi care produc sterilitate de genul human chorionic gonadotrophin (HCG), sau potenţialul de sterilizare al elementului tween 80 sau polysorbate 80 despre care suntem anunţaţi oficial că s-ar afla în vaccin, în contextul în care compania producătoare nu oferă nici o garanţie vis a vis de riscul apariţiei sterilităţii ca efect advers după administrarea vaccinului. Mai mult decât atât, răspunderea pentru administrarea vaccinului revine părinţilor şi nu producătorului, care se descarcă de orice obligaţii, menţionând în prospect o serie de posibile reacţii adverse printre care include pe lângă sterilitate şi moartea.

Astfel, sterilizarea unei generaţii din populaţia feminină a României, sterilizare care se poate constata doar când acestea vor ajunge la vârsta maturităţii şi vor vrea să aibă copii, coroborată cu instituirea unei tradiţii în administrarea acestui vaccin la următoarele generaţii, poate determina la extrem, pe parcursul a aproximativ 10 ani o reducere fără precedent a numărului de naşteri şi implicit a numărului de români, fenomen similar prin pierderi cu un cataclism nuclear sau cu un genocid;

- introducerea în organismele aparţinând unui număr însemnat de cetăţeni, a unor substanţe, al căror potenţial de risc nu a fost verificat, care pot determina mai devreme sau mai târziu îmbolnăviri grave, este asociat ameninţării războiului biologic, elementul necunoscut în acest caz fiind doar intenţionalitatea sau neintenţionalitatea, elemente care însă nu influenţează cu nimic rezultatele potenţiale;

Dacă în cazul unui război se pierde o parte însemnată a populaţiei masculine a unui popor, populaţia rămasă, mai poate înlocui în timp pierderile creând condiţiile reluării vieţii normale, în situaţia mai sus menţionată, lucrul acesta nu se va mai putea face.

  • Din punct de vedere juridic:

- Reprezentanţi legitimi ai intereselor de sănătate ale populaţiei statului român, adoptă decizii pe baza unei fundamentări ştiinţifice mai mult decât superficiale, care creează riscuri mortale pentru populaţia căreia i se adresează şi pe care sunt plătiţi şi au jurat că o vor apăra, favorizând în mod explicit şi de o manieră sigură companiile transnaţionale străine.

În activitatea respectivă dezinformează populaţia, induce panică prin invocarea unor situaţii probabile pe care le prezintă ca sigure şi încalcă următoarele drepturi legale ale copiilor şi părinţilor:

- art. 22, din legea fundamentală, ”Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică”

- alin. (1) şi (6) al art. 29 din Constituţie, referitor la “Libertatea conştiinţei”, potrivit cu care, “Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie contrară covingerilor sale şi (6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.

- dispoziţiile art, 31 din aceeaşi Lege, “Dreptul la informaţie “alin. (2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

- art. 34 si 49, din Constituţie referitor la” Dreptul la ocrotirea sănătăţii”, creând premisele exploatării minorilor şi folosirii lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală.

Prin acest lanţ de încălcări s-a vizat obţinerea consimţământului implicit şi tacit al părinţilor, atât de necesar acestei campanii, smuls prin dezinformare şi violenţă, prin temerea indusă de declaraţia de refuz a părintelui chemat să-şi asume toate consecinţele hotărârii lui în scris. Astfel, chiar dacă ulterior se va sancţiona excesul de putere al autorităţii privind modalitatea derulării programului de vaccinare, şi drepturile persoanei vor fi dovedit vătămate, consecinţele pot fi de neînlăturat.

Precedentul unei dictaturi4 care pune în pericol libertatea persoanei de a-şi asigura starea de sănătate aşa cum crede el de cuvinţă, induce pericolul uriaş al introducerii unei situaţii de sclavie modernă în care tirania standardelor medicale şi a teoriilor ştiinţifice este mai mult sau mai puţin acceptată de o aşa-numită lume ştiinţifică, care gravitează oricum în jurul fondurilor pentru cercetare oferite interesat în cele mai multe ocazii de instituţii private şi uneori de instituţii publice supuse jocurilor politice.

  • Din punct de vedere medical şi ştiinţific:

- sistemul sănătăţii publice din România, a permis ca un număr mic de persoane, dintre care unele fără studii medicale, în lipsa unei fundamentări ştiinţifice să decidă intervenţii semnificative la nivelul structurii biologice a unei însemnate părţi a cetăţenilor ţării, fără ca alte instituţii5 să poată să avizeze, luând în consideraţie riscurile, garanţiile şi beneficiile, procesul respectiv.

- raportul dintre obiectivitatea ştiinţifică şi nevoia imperioasă de a obţine profituri, impune necesitatea existenţei unei instituţii ştiinţifice neutre care să caute să reprezinte interesele publicului neiniţiat în confruntarea cu specialiştii companiilor private interesate să promoveze un număr tot mai ridicat de produse prezentate prin tehnicile de marketing drept soluţii fără cusur la tot mai numeroasele boli ale umanităţii. Raportul dintre cele două instituţii este însă unul total disproporţionat. Astfel transnaţionalele dispun de laboratoare moderne şi de tehnologie de ultimă oră şi îşi permit să racoleze elita cercetătorilor din întreaga lume, pe când angajaţii instituţiilor publice visează la salariile şi condiţiile de cercetare din transnaţionale şi de obicei sesiunile ştiinţifice la care aceştia participă sunt sponsorizate de transnaţionalele menţionate. Astfel, în condiţiile unei cultivări continue a cercetătorilor din instituţiile publice de cercetare, cenuşăresele muncii de cercetare ştiinţifică din domeniul public manifestă în permanenţă complexe de inferioritate vis a vis de anvergura ştiinţifică a cercetărilor şi produselor respectivelor companii. În contextul în care respectivii specialişti ai domeniului public sunt potenţiali angajaţi ai transnaţionalelor, devine extrem de discutabilă obiectivitatea unor analize ale respectivilor angajaţi în procesul de certificare a produselor destinate menţinerii stării de sănătate a populaţiei.

În domeniul aproape esoteric al virusologiei, microbiologiei, etc, publicul larg asistă fără cea mai mică pretenţie de a putea înţelege sau chiar interveni, lăsând administrarea propriului corp biologic în mâna acestor iniţiaţi, care stabilesc cu un limbaj specific, dimensiunea binelui şi răului biologic.

Oameni care se pretind intelectuali, refuză să creadă că aceşti iniţiaţi i-ar putea înşela sau s-ar putea înşela, deoarece s-au obişnuit să transfere domeniul revelat al dogmelor pe terenul adevărurilor relative, obţinute prin metodele inductive ale ştiinţei.

Astfel, principala problemă în legătura cu speţa de faţă este diferenţa flagrantă între viziunea principalelor instituţii occidentale referitor la cauzele cancerului de col uterin, pe care se presupune că l-ar vindeca silgard/gardasilul.

Institutele occidentale vorbesc despre factori de risc ai cancerului de col uterin sau cervical, ferindu-se să se pronunţe vis a vis de cauze, pe când pliantul ministerului sănătăţii foloseşte în mod explicit termenul de cauză a cancerului.

Totodată, pe principalele site-uri ale instituţiilor specializate în studiul cancerului se susţine în mod coerent că nu se cunosc deocamdată cauzele care produc cancerul cervical. Instituţiile în cauză deşi plasează ca principal factor de risc al cancerului virusul HPV, mai menţionează drept co-factori infectarea cu virusul HIV, contactele sexuale cu multipli parteneri, persistenţa unor boli cu transmitere sexuală, începerea vieţii sexuale de la o vârstă tânără, expunerea la fumat, condiţiile de viaţă până la vârsta de 15 ani, rasa (rata de răspândire a cancerului este mai mare la afro-americani, hispanici şi americanii nativi).(sursa: gardasil.07x.net)

Domnul Silvian Ciupercă, recunoscut drept un adept al cinstei şi corectitudinii este pus în faţa unei dileme existenţiale. Subordonatul său pe linie politică, Vasile Olaru a comis un abuz cât Casa Poporului asezonat cu falsuri şi şmenuri juridice. De mână cu juristul PSD instalat la Spitalul Slobozia Olaru a închiriat fără un teren în curtea instituţiei fără a avea acest drept. Pentru asta chirurgul de partid s-a folosit de o hotărâre abrogată a Consiliului Judeţean pe care a trimis-o la primărie încercând să dovedească prin asta că are drept de viaţă şi de moarte asupra bunurilor spitalului. Şmecheria a ţinut iar Primăria Slobozia a autorizat o construcţie provizorie în acte dar cu fundaţie şi tot arsenalul unei construcţii definitive. Pus în faţa acestei situaţii, preşedintele Ciupercă va trebui să sesizeze Parchetul cu privire la infracţiunile comise de colegul domniei sale de partid. Este obligaţia legală a domniei sale de care nu prea are cum scăpa. Oricum ar încerca să o ascundă, infracţiunea comisă de Olaru este de domeniul evidenţei. Deocamdată domnul Ciupercă trage de timp. Funcţionarii CJI se fac că cercetează faptele iar preşedintele chestionat de noi se face că nu ştie nimic. Până ca oamenii din subordinea domniei sale să mişte ceva, domnul preşedinte poate admira întreaga golănie a lui Olaru în paginile GSE. Şi poate demara procedurile pentru ca fostul director al spitalului să răspundă pentru faptele sale. Senzaţia unanimă este însă că preşedintele CJI nu va face demersurile la care este obligat de lege. Pentru că ar da foarte prost la campania electorală a PSD ca unul dintre fruntaşii partidului să fie chemat la Parchet pentru hoţii. Cinstit măcar în mod declarativ, preşedintele pare dispus să-şi sacrifice şi bruma de credibilitate pe care o mai are pentru protejarea lui Olaru. De ce face asta este greu de explicat în mod raţional. Complicitate, laşitate, solidaritate cu golanii, toate sunt argumente valabile. Indiferent însă de argumentele unei asemenea posibile decizii, domnul preşedinte îşi asumă o mare responsabilitate. Şi anume aceea a asimilării domniei sale cu indivizii dubioşi pe care i-a girat pentru ocuparea unor funcţii publice. Refuzând să sesizeze Parchetul, domnul Ciupercă devine complice cu hoţii. Şi, asemenea lui Iliescu,  care era cinstit foc dar sub care colcăia de mafioţi, domnul preşedinte va putea fi arătat ca un protector de nădejde al unei mafii de partid. Asta ca să nu mai spunem că trecerea sub tăcere a golăniilor lui Olaru l-ar putea aduce pe liderul PSD fix în faţa procurorilor în calitate de complice. Cu ce costuri, vom vedea la localele viitoare.

aseara in tinpu meciului da la urziceni cu brasovu am vazut o luminita ciudata care dansa pa pereti din salonu mare da la palat unde mai ierea si argaseala si cu verisorii mei victor si cu geovanny care venise si ei sa vizionam meciu la Mine pa pleasma aia noo stereo .ba sa fie , am zis in gandu meu ascuns da frica sa nu sa auda , aia e ori da la lunetistu care Mia promis huliganii da la peluza ca Ma curata cu el ori e mona travestita din musca in spirit care transmite la sediu la pedeleu miscarile Mele din campanie !!!! si cum stateam Io emotionat ca la meciu cu turcii ,cand da intepenit ce ieream can Ma-m dus la weceu am scos afara doar un testicol si Ma am urinat in pantaloni dami venea sal strang da gat pa mache ca credeam ca el Ma stropeste , M-ia trecut pan minte toti turnatorii car-ei stiaom Io pa ei si Mam cutremurat da tot can am realizat ca toti greii sa strans langa baselu la pedeleu . pa undeva treaba asta Ma inrait si mai tare contra la portocalii ca ia adunat ei pa totii ca la celelante partide ori nu ie da loc ca la mine unde ieste numai babe credicioase si elevi si studenti stelisti ori daca e nu e daia periculosii si Mam gandit la colegu Vadim unde orisicum toti e pensionari nevinovati sau la ala de la antene care ia adunat doar pa contabilii si vanzatorii da la exa securitate care ierea ca si acuma inofensivi politic …..baremi la pesedeu nici vorba ca acolo ie toti oamenii da bine care a fost si care o sa mai fie ca e toti da calitate incepand da la colectionari da diverse probleme , intelectuali da frunte ca nea gica savu s-au vanghele , ecscentrici sensibili ca mazare sau lupi tineri ca samu , moraru , rudotelu si mai multi care asigura viitoru partidului si care e foarte multi . si pa fondul asta nervos si infricosat am vazut ca luminita venea da la ghiulu ala nou a lu geovanny siam facut imediat legatura ca mai am gasit odata cristalu da pa masa taiat siam dedus ca are la el diamant ! satuncea Ma-m linistit ca taman M-iam amintit ce ne zicea in 90 Bunicuta lu Prostanacu sa lui Adelu ca nu toti securistii a fost rai si ca erea fortati sa toarne si sa bata la lumea rea sam ras ca cat de fricos da securisti am fost ca pana la urma erea chiar ca Chtac si voiculescu oamenii buni ! vorba lu nea nicu vacaroiu la ora inchiderii ca sai mai toarne una mica pan la zioa si ce asta insemna cai vrea raul ?????
peseu – cineva are o problema aici ca Ma confunda cu tine Miai ca si tu esti bun si talentat da io nam treaba cu alde Kant si Paler ca la mine ie natural si ne zice la amandoi dea valma ,,gaozarule” cum alinta ei pa adelu in intimitate cand joaca neatinsa pa intuneric ca sa nui vada nea Ion ca el are alte pareri pa care , oricat sar screme tizul lui care ne cearta aicea , nu toti oamenii trebuie sa le accepte da bune .!! Iar domnului ,,Neslobozitul ” , pe care il admir sincer pentru acuratetea si calitatea mesajelor postate , ii transmit ca nu trebuie neaparat sa ma ,,citeasca ” ci , asa cum nici porcii nu trebuie intelesi ci trebuie mancati , sa vada in ceea ce incerc sa transmit boala crunta de care suferim dupa 20 de ani traiti in Romania lui Iliescu , Vanghelie , Vadim , Voiculescu , Basescu , Becali , Mitica Dragomir …… A lor , a tuturor celor care ne-au transformat in ioni si mitici , in cetateni neimportanti……

Problema rețelei de alimentare cu apă a municipiului Slobozia a devenit prioritatea zero a primarului Gabi Ionașcu. Asta pentru că starea proastă a conductelor din oțel și azbest influențează negativ calitatea apei din sursă subterană furnizată în prezent de SC Urban SA. Ca atare încă din această lună se va trece la demararea procedurilor de achiziție a materialelor necesare și identificarea unor surse de finanțare care să acopere costul operațiunii estimat de specialiștii primăriei la 8,6 milioane de lei. Primarul susține că prin rectificarea de buget operată  deja se asigura circa 1 milion de lei iar din utilizarea taxei de dezvoltare de 5% din prețul apei încasată de Urban se vor asigura încă 390.000 lei: “Cu acești bani putem demara procedurile de achiziție a conductelor din polietilenă necesare pentru rețeaua interioară și a celei din fibră de sticlă utilizată la alimentarea orașului. De asemenea avem în vedere achiziționarea serviciilor de montaj cu operatori care să dețină atât tehnologia clasică pe baza săpăturii deschise pentru conductele mai mari de 400 de mm cât și tehnologia de montare tip tub în tub care presupune montarea unei conducte noi de același diametru prin conductele vechi. Potrivit estimărilor noastre lucrarea va putea fi finalizată integral în septembrie 2010, asta în condițiile în care reușim să găsim surse de finanțare. Costul general estimat este de aproximativ 8,6 milioane și va fi acoperit din surse proprii ale bugetului, din utilizarea taxei de dezvoltare percepută de Urban în tariful încasat de la populație pentru livrarea apei și din surse de finanțare externe pe care acum le identificăm ”.

Operatorul regional este inaccesibil

Ionașcu spune că în acest moment Slobozia nu poate apela la serviciile unui operator unic care să furnizeze apă datorită conjuncturii economice și a relației juridice cu Amonil: “S-a făcut o analiză la nivelul Consiliului Local cu privire la posibila afiliere a municipiului la un operator unic de apă așa cum se întâmplă în mai multe orașe din țară. Analiza noastră a reliefat faptul că în acest moment și în această conjunctură această afiliere nu este posibilă. Situația financiară grea a Urban SA este unul dintre motive. Urban are debite mari de încasat de la populație și are la rândul său de achitat sume considerabile către Amonil, sume rămase restante de pe vremea când de la această societate se livra și agent termic către populație. Această situație economică a generat o conjunctură juridică dificilă. Consiliul Local a fost obligat printr-o hotărâre judecătorească să achite către Amonil suma de aproximativ 154 de miliarde și în aceste condiții nu putem face nici un fel de asociere până nu clarificăm situația. Din acest motiv municipiul Slobozia trebuie să se descurce cu forțe proprii pentru a furniza cetățenilor săi servicii de calitate”.

Prețul apei va scădea

Estimările specialiștilor de la Urban SA în materie de tarife percepute pentru furnizarea apei sunt optimiste. Primarul Ionașcu spune că în acest moment se lucrează la două variante de preț care au în vedere atât situația actuală, ce înglobează în preț pierderi de circa 30%, cât și situația de după reabilitarea rețelei, opreațiune ce va elimina pierderile:”Prețul asupra căruia discutăm astăzi cu specialiștii de la Urban este mai mic decât cel perceput în prezent. El se situează între 1,86 lei pe metru cub și 2,11 lei pe metru cub. În prima variantă am calculat prețul luând în considerare eliminarea pierderilor din rețea iar în cea de-a doua situația actuală când contabilizăm circa 30% pierderi datorate deteriorării rapide a rețelelor. În ambele variante prețul se situează sub cel actual care este de 2,54 de lei pe metru cub. Nu în ultimul rând am cerut juriștilor primăriei să studieze posibilitatea eliminării redevenței pe care Urban o plătește Consiliului Local pentru utilizarea rețelelor. Măsura mi se pare corectă față de cetățenii municipiului, care au plătit prin taxe și impozite costul rețelelor. În condițiile în care redevența este inclusă în prețul apei, populația plătește practic de două ori pentru același lucru iar asta nu este corect. Din moment ce pentru operatorii regionali privați există practica scutirii de redevență nu vad de ce nu am putea proceda și noi la fel cu societatea noastră ”.

Apa subterană este singura opțiune corectă

În ciuda controverselor legate de calitatea apei care ajunge la robinetele cetățenilor primaul Gabi Ionașcu susține că aceasta era singura opțiune corectă pentru o apă de calitate: “Sursa subterană pentru care am optat are câteva avantaje pe care nu le poate contesta nimeni. Este vorba despre potabilitatea controlată strict, despre garanția continuității în furnizarea ei și nu în ultimul rând de prețul mult mai mic față cel al apei adusă de la Dunăre. Cei care folosesc în prezent filtre simple pot constata că apa are o calitate ridicată, incomparabilă cu cea venită de la Dunăre dintre gunoaie. Este un fapt că în prezent rețeaua de distribuție ne creează niște probleme dar de îndată ce vom schimba conductele vom avea l robinete apă de o calitate garantată. La fel de evident este și faptul că nu avem a ne teme de restricționarea serviciului așa cum se întâmpla cu apa cumpărată de la Amonil. Ba din cauza deversărilor scăpate de sub control, ba din cauza datoriilor eram în permanență amenințați cu restricționarea furnizării. Acest lucru nu se mai poate întâmpla acum. Vreau să-i asigur pe toți cetățenii că nu există a ora aceasta nici un pericol ca Slobozia să aibă probleme în alimentarea cu apă, rețelele fiind capabile să reziste în ciuda spărturilor care mai apar. Despre preț nu e cazul să mai discutăm, estimările prezentate fiind, cred eu suficiente. De altfel în cel mai scurt timp va fi convocată comisia pentru aprobarea propunerii de preț și apoi se va merge la ANRSC pentru avizare. Cu puțin ajutor de la Dumnezeu, în septembrie 2010 vom putea furniza apa la un preț de 1,86 de lei pe metru cub, ceea ce reprezintă unul dintre cele mai mici prețuri din țară. Acesta va fi răspunsul primarului Gabi Ionașcu la adresa celor care s-au grăbit să mă acuze nefondat și să folosească un subiect sensibil, o problemă delicată pentru toți locuitorii Sloboziei, pentru a-și trage foloase electorale. Timpul va dovedi că am lucrat onest și în interesul cetățenilor”.

Situația României anului 2009 este una extrem de cețoasă și incertă. Dincolo de greutățile economice datorate crizei mondiale, ceea ce se întâmplă în aceste zile pe scena politică demonstrează că România este un stat anchilozat în care instituțiile se calcă pe bombeuri. Politica a penetrat adânc în toate instituțiile administrației publice iar așa zisa reformă a statului este mai de grabă un deziderat de campanie decât o necesitate de care să fie conștienți toți politicienii. Parlamentul sau Președinția? Guvernul sau Parlamentul? Consiliul Local sau Consiliul Județean? Consiliul Județean sau Prefectura? Aceste dileme instituționale sunt simple teme de reflexie pentru privitorii scenei politice și rareori teme de dezbatere pentru partide. Contradicțiile legislative dintre instituții ne aduce de multe ori în blocaj instituțional, așa cum suntem acum, când avem dileme legislative în materia desemnării premierului.

Dileme la vârf

Cine are dreptul să propună premierul? Această întrebare are un răspuns clar. Conform Constituției elaborate în laboratoarele PSD, președintele are acest atribut. Parlamentul este chemat să valideze prin vot sau să respingă propunerea președintelui. Câtă vreme PSD a fost la putere, această separare de atribuții între Parlament și Președinte era un soi de măsură de siguranță. Iliescu s-a asigurat că nimeni de la Partid nu mișcă în front câtă vreme el este ocupat cu treburile țării pe care a condus-o 3 mandate constituționale. Și așa a și funcționat acest principiu, tensiunile intervenite între bătrânul stalinist și mai tânărul său discipol Adrian Năstase fiind depășite cu ajutorul pârghiilor de tip șopârlă pe care Iliescu a avut grijă să le strecoare în Constituție pe mâna defunctului Iorgovan. Când la putere a ajuns altcineva decât Iliescu, Constituția până atunci perfectă a devenit brusc învechită. Nu intră în discuție aici mandatul lui Emil Constantinescu, a cărui singură tresărire de cap al statului s-a manifestat la destituirea discutabilă a primului ministru Radu Vasile. Măsura luată atunci de Constantinescu era în deplin acord cu Constituția și a fost modificată ulterior de guvernul Năstase sub domnia lui Iliescu. Patriarhul roșu a trebuit să-i ofere o garanție Bombonelului, care anticipase un posibil conflict între palate. Conflictul a apărut și Năstase a fost protejat de garanția constituțională care prevedea că Președintele nu-l poate demite pe primul ministru. De reținut că modificările de Constituție negociate de clanurile lui Ilici și Bombonel au avut nevoie de prelungirea ilegală a referendumului. S-a votat două zile inclusiv prin supermarketuri ca această nebuloasă ce avea darul de a împăca setea de putere a două clanuri ale aceluiași partid să devină literă de lege. Și a devenit, cu largul concurs al opoziției reprezentată de PNL și PSD, care n-au protestat de loc la impunerea cu forța a acestor reglementări imbecile. Acum, când șopârlele legislative sunt folosite de Băsescu în lupta electorală și politică cu Opoziția de tip gașcă de cartier, Constituția e nocivă. E veche. Trebuie schimbată. Nebunia a atins cote de avarie din moment de Geoană și Antonescu inventează cutume și subînțelesuri ale unui text de lege care spune clar că Președintele nu are datoria să țină cont de majoritățile inventate de Parlament în absența unui partid cu 51% în alegeri. Morala: atenție când legiferezi, că nu se știe cine va folosi legea și în ce scopuri. Realitatea demonstrează că nici un partid politic nu este în stare ca atunci când este la putere să elaboreze legi care să avantajeze Opoziția. Pentru că toți uită când sunt în fruntea bucatelor că vor ajunge în opoziție. (va urma)

Moțiunea de ieri a adus România înapoi în ianuarie 2009. Cu un raport de forțe sensibil modificat față de momentul investirii guvernului PSD-PD-L prin dezertarea unor parlamentari PSD și PNL și încorporarea lor la PD-L, scena politică este neschimbată față de alegerile din 2008. Mingea se află la președintele Băsescu de la care va veni nominalizarea pentru postul de prim ministru. Singura schimbare este faptul că acum operațiunea se va derula în plină campanie electorală pentru alegerile prezidențiale. De data aceasta președintele are mult mai puține opțiuni. Este clar că fără PD-L nu va exista nici un guvern. Este la fel de clar că o combinație PNL-PD-L sau PSD – PD-L nu este posibilă și că nici o combinație cu UDMR nu prezintă garanții câtă vreme la poarta Uniunii atârnă felinarul roșu. Judecând după atacurile pe care găștile lui Geoană și Antonescu le-au îndreptat împotriva lui Băsescu este greu de crezut că președintele va mai face gafa de a-și băga dușmanul în casă. Băsescu nu face decât să profite de Constituția creată de starostele Ilici Iliescu pentru sine și să se joace de-a Dumnezeul politicii cu uneltele pe care i le-a pregătit inconștient bătrânul stalinist din capul gol al PSD. Judecând în funcție de aceste elemente și ținând cont că Băsescu nu-i deloc naiv se conturează tot mai clar o soluție. Președintele va nominaliza premier de la PD-L care va forma un guvern  ce va fi validat la a doua încercare pentru că nici unul dintre parlamentari nu vrea să plece de lângă abator după ce a cheltuit miliarde în campania electorală. Cu acest guvern Băsescu va trece alegerile. Iar dacă va câștiga va propune cu adevărat un premier independent, cel mai probabil pe Mugur Isărescu, care va crea un guvern de largă concentrare. Sau de tehnocrați, în funcție de pozițiile PSD șiP NL care acum încearcă să vâre pe sub ușa de la Cotroceni un independent de stânga-dreapta drept prim  ministru interimar. Soluția este de-a dreptul hazlie pentru că e la mintea cocoșului că primarul Sibiului nu va da vrabia din mână pentru două luni de cap al unui executiv marionetă. În cazul în care PSD și PNL vor forța lucrurile și vor respinge guvernul propus de PD-L, deși nu prea văd cum ar putea Geoană și Antonescu să-și controleze parlamentarii ajunși în funcții pe banii lor, se va ajunge la anticipate. Caz în care meciul se joacă și intră în prelungiri cu efectul devastator al deteriorării situației economice. Dacă conjurația de stânga-dreapta îl va suspenda pe Băsescu așa cum a mai făcut-o, președinte va câștiga alegerile cu 80%, fapt demonstrat la referendumul trecut. Ori cum am da-o, tot Băsescu are cartea câștigătoare. Iar moțiunea de ieri n-a făcut decât să-i aducă pe semnatari acolo de unde au venit. Adică în copaci. Cu ce costuri pentru România, vom vedea.

În partea a doua a interviului acordat GSE, deputatul Marian Neacșu face o radiografie asupra situației economice a României. Domnia sa consideră că în 2010 România va plăti nota de plată a consumului în exces din anii trecuți, dar și prețul lipsei de eficiență a guvernărilor din ultimii ani. În opinia sa aparatul de stat este supradimensionat și funcționează prost iar revendicările sindicale sunt justificate doar de modul în care guvernul alocă resursele bugetare ca și cum criza nu ar exista.

Cum vedeți evoluția economică a României condusă de un guvern minoritar și sub spectrul grevelor anunțate de sindicate?

Aș vrea să am un oarecare spirit vizionar și să pot să răspund foarte obiectiv la întrebarea asta. Din nefericire este un lucru care nu îmi dă voie să am nici măcar o viziune foarte amplă, ci una restrânsă. Ce nu pot să înțeleg este faptul că ne-am plâns până acum o săptămână că nu mai avem bani pentru funcționarea autorităților locale, pentru finanțarea sistemului de sănătate, ne împrumutăm la FMI ca să băgăm banii în consum pentru a plăti salarii și pensii. În ședința de guvern de joi am aflat că avem bani să plătim pensia socială, avem bani să dăm la drumuri naționale și județene, avem bani să plătim cheltuielile necesare pentru primării. Nu vreau să politizez discuția dar vreau să spun că nu pot avea o viziune din aceste considerente. Experiența mea din zona economică îmi spune că vom traversa o perioadă extraordinar de dificilă.. Acest comportament, pe care toate guvernele l-au avut pentru a obține câștiguri electorale, nu sunt de bun augur pentru că seamănă cu tactica pârjolirii în calea celor care vin. Iar activitatea în România nu se închide nici pe 22 noiembrie nici pe 6 decembrie. Dacă nu gestionăm cu responsabilitate resursele în perioada aceasta aruncăm anatema nefuncționării sistemului cel puțin și în primul trimestrul al anului viitor. În aceste condiții înclin să cred că ar trebui să existe un efort conjugat din partea tuturor acelora care pot să aibă decizie. Am și un exemplu ilustrativ. S-a anunțat criza politică și devalorizarea a început să cunoască iarăși un nivel destul de abrupt. Aparent, pentru multă lume nu înseamnă prea mult cei câțiva bănuți care se adună în fiecare zil la cursul de schimb leu- euro în dreptul leului. Dar pentru sumele foarte mari care se discută la nivel macro, pentru faptul că noi importăm o bună parte din resursele economice plătindu-le în valută, lucrurile acestea nu sunt deloc neglijabile. Și pentru nivelul de trai este un lucru negativ și cred că dacă ar fi gândit cu mai multă răspundere față de cetățeni colegii noștri ar fi trebuit să evite crearea acestei crize politice artificiale în momentul în care se stabilea cursul leu-euro în baza căruia se vor calcula accizele anul viitor. Criza politică a dus cursul de la 4,17 lei pentru un euro la 4,25-4,27. Cursul la care se calculează accizele pentru anul viitor va fi de 4,27, nu 4,19. Deci vom plăti mai mult pentru toate produsele accizate.

Acordul cu FMI este contrar revendicărilor sindicale. Sindicatele devin agresive și amenință cu blocaje. PSD este într-o relație subterană foarte bună cu sindicatele…

Ar trebui să fie pe față această relație. Pentru că PSD are o politică socială…

Întrebarea mea este cine mai apără în România interesele legitime ale mediului privat, cel care plătește nota de plată pentru toate aceste politici sociale?

Di nefericire interesele mediului privat nu au fost reprezentate la nivelul executivului..

La nici unul dintre guverne..

La nici unul, sunt aproape total de acord. Mai mult decât atât, acum mai mult decât oricând se manifestă un soi de concurență neloială a statului în economia reală. De ce nu este lăsat sistemul privat să-și găsească propriile soluții? Statul are o poziție distructivă în raport cu mediul privat. Cei din mediul privat au fost primii care au realizat care sunt efectele crizei și și-au luat primele măsuri. Au redus cheltuielile, și-au redimensionat personalul și și-au reconsiderat poziția în raport cu ceea ce oferă piața în acest moment. În zona publică, care are mult mai multă remanență și mult mai mult imobilism, lucrurile nu numai că nu s-au pus în termenii aceștia ci nu se pun în acești termeni nici în continuare. Or, în condițiile în care de la privat se disponibilizează un număr important de personal, mulți dintre patroni renunțând în momentul acesta la ceea ce înseamnă esența capitalismului, respectiv obținerea de profit, doar ca să își salveze afacerea, la stat lucrurile rămân neschimbate. Iar atunci când se încearcă a se lua măsuri în zona respectivă fie nu se recunoaște că aparatul este unul stufos deși asta este evident, fie nu se recunoaște că aparatul de stat este ineficient, și asta o știm cu toții. Mai mult decât atât se manifestă și această agresivitate a sindicatelor din sistemul public despre care spuneai ceva mai devreme. Este în mod cert o foame de bani teribilă. De asta ne-am împrumutat la organismele internaționale, de asta avem o marjă de datorie internă foarte mare. Apreciez că este o mare prostie să ne împrumutăm pentru a consuma. Pentru că acei bani pe care-i împrumutăm ca statul să funcționeze prost din punct de vedere instituțional vor antama generațiile viitoare. Ceea ce se întâmplă acum referitor la agresivitatea mișcării sindicale ea pleacă de la un principiu cunoscut. Românii au o vorbă care spune că nu e prost cine cere, ci cel care dă. Pentru a-și putea susține interesele, și, slavă Domnului, știm că sunt destule,   cei de la vârful mișcării sindicale sunt datori să iasă în fața celor pe care-i reprezintă cu realizări cât mai notabile. Motiv pentru care solicită. În aceleași timp este de condamnat și executivul care nu a găsit cele mai bune abordări. E normal să vi să ceri și să iei totul. Dar la fel de bine cunosc și sindicaliștii că ne aflăm într-o perioadă e criză. Dacă părțile ar fi stat față în față cu picioarele în apă rece s-ar fi găsit soluții pentru obținerea unui echilibru între ce se cere și ce se poate da efectiv.

Executivul a avut totuși o voce mai rațională decât restul clasei politice. Cei din executiv, de la ambele partide îndemnau la cumpătare iar politicienii angrenați în campanie bombardau cu discursuri populiste. Cum se împacă atitudinile acestea?

Se pot găsi aici circumstanțe. Atâta vreme cât cei neimplicați la guvernare văd că în zona executivului există cheltuieli cu un caracter preferențial și neeconomicos atunci sunt îndreptățiți să creadă că sunt bani care nu sunt mobilizați acolo unde ar trebui, motiv pentru care se solicită. Și cred că asta este și filozofia sindicatelor. Când soliciți cumpătare, ar trebui să demonstrezi prin puterea exemplului că această cumpătare este posibilă. Or, lucrul acesta nu a fost extrem de vizibil în actul de guvernare. Am avut cel mai mare buget de investiții. Eu nu am văzut nici o investiție spectaculoasă pusă în operă.

O perspectivă asupra vieții economice de după alegeri?

Indiferent cine va câștiga alegerile situația economică va fi aceeași. Cred că vom plăti prețul exceselor pe care le-am făcut în ultimii ani. Apreciez că efectele devastatoare ale crizei vor fi mai vizibile anul viitor. Nici acum și nici înainte de alegerile parlamentare din 2008 nu am aflat adevărul despre situația reală a economiei românești. Eu cred că ea este mai ea decât se previzionează și decât cunoaștem. Atâta vreme cât te împrumuți pentru a consuma este echivalentul național al acelui împrumut cu buletinul. Oamenii s-au bucurat foarte tare, și cred că într-un fel sau altul acesta este și fundamentul crizei, că se pot împrumuta ușor. Și ei s-au împrumutat tot pentru consum. Au fost foarte puțini cei care s-au împrumutat pentru a-și cumpăra un mijloc productiv, care să producă plusvaloare. Ne-am împrumutat să cumpărăm un frigider, o mașină, o casă. Am vrut să demonstrăm un alt statut față de cl pe care îl avem în mod uzual. Poate că ar fi trebuit intervenit mult mai demult în sistemul bancar care a cordat credite pentru orice. Prețul pentru acest desfrâu al consumului îl vom plăti după alegeri. Se prezumă că vom avea o perioadă liniștită de 3 ani fără alegeri. Și trebuie să recunosc că abia o aștept. Ar trebui să fie o perioadă în care să putem construi în liniște. Nu cu măsuri luate pe genunchi și nu cu asumări de răspunderi guvernamentale. Sper să avem și președinte și guvern care să susține astfel de abordări.

Credeți că PSD ar putea susține un guvern de tehnocrați cu un program economic care să nu aibă legătură cu programele politice ale partidelor parlamentare?

Aș vrea să cred că nu s-ar impune o astfel de guvernare. Că lucrurile nu sunt atât de rele. În opinia mea un guvern de tehnocrați susținut din parlament ar trebui să apară atunci când un guvern politic nu mai are soluții. În tot spectru politic există politicieni care au dovedit de-a lungul timpului profesionalism. Am avut miniștrii politici buni la toate partidele. Poate că s-ar impune un guvern de largă coaliție decât un guvern de tehnocrați.

Consiliul Județean Ialomița a aprobat în ședința de astăzi participarea la sesiunea de depunere de proiecte prin Programul Operațional Sectorial “Creșterea Competitivității Economice” 2007- 2009. Conform stiudiului de oportunitate prezentat consilierilor valoarea proiectului se ridica la 10 milioane de euro din care valoarea contribuției bugetului județean este de 200.000 de euro, diferența de 9.200.000 de euro fiind finanțare nerambursabilă. Parcul fotovoltaic care va fi amplasat în comuna Gura Ialomiței va genera aproximativ 3GWh energie electrica anual, economia realizată la bugetul CJI ridicându-se la circa 1.000.000 de lei pe an. Durata de funcționare a parcului este estimată la 30 de ani, specialiștii recomandând schimbarea soluției tehnice care acum este vârf de tehnologie după circa 15 ani. Alături de proiectul parcului eolian ce va fi amplasat în aceeași zonă și acest proiect a fost implementat de vicepreședintele CJI, Ioan Martin și reprezintă premiere absolute pentru o administrație locală inertă până acum.

Plecați de lângă abator(a se citi guvernare) din rațiuni electorale, pesediștii s-au văzut nevoiți să părăsească structurile de putere din teritoriu unde au fost instalați pe principiul: “cu cât mai prost cu atât mai sus”. Mașina birocratică a PD-L s-a mișcat repede și, peste noapte, prefecții politici numiți în funcții prin încălcarea flagrantă a tuturor legilor românești au fost trimiși după semințe. În faza a doua a purificării administrative au căzut victime clienții politici din instituțiile publice trimiși de PSD să administreze țărișoara pe motive că alții mai competenți ca ei nu se există, cum ar spune domnul deputat Marian Neacșu. Numai că deși până și liderii marcanți, vorba vine, ai partidului antisocial și antidemocrat recunosc deschis că oamenii lor au fost numiți pe criterii exclusiv politice, abandonarea funcțiilor s-a dovedit a fi o întreprindere dificilă. Ciolanul puterii locale aducător de avantaje electorale este greu de lăsat din fălci de armata de epsiloni trimiși la muncă în folosul comunității (sanchi!) de Partidul lui Ciupercă. Ca atare, mințile la fel de pătrate din capul partidului stat au imaginat un plan pe cât de parșiv pe atât de tembel prin care ciolănarii din deconcentrate să rămână la butoane măcar cu numele. Ciuma roșie, cum este alintat PSD în mediile sătule de comunism, a intrat în concediu medical. Prima a fost adjuncta de la Inspectoratul Școlar, răpusă de o boală misterioasă dar contagioasă. Contagioasă căci boala a lovit necruțător în toate județele și, a dracului coincidență, a lovit doar în pesediști. A urmat-o tomnaticul senil de la finanțe, pocnit și el cu un certificat medical justificat întru-câtva dacă ar fi să ne gândim că de o seamă cu Burebista fiind și având o nevastă de-a doua ce i-ar putea fi fiică, e posibil să-i fi cedat caroseria pe ici, pe acolo, prin punctele esențiale. Surprinde faptul că etilicul de la Spital n-a apelat și el la un certificat medical, deși având în vedere cantitatea marea de spirtoase care-i traversează zilnic cavitatea bucală am fi fost tentați să credem că l-a răpus boala. Această mică hoție de duzină care aruncă o umbră de neseriozitate asupra acestei academii de banditism care este PSD-ul arată că degradarea a cuprins până și lumea interlopă cu gulere albe. Unde este rafinamentul de odinioară dus pe culmi de Năstase și gașca? S-a dus pe apa sâmbetei odată cu cadavrul politic al tătucului spiritual, moscovitul Ion Iliescu. Păi, ce tun e acesta în care statul este păgubit doar cu cele câteva sute de milioane ce vor fi plătiți din buget unor bolnavi închipuiți? Au ajuns maeștrii tunurilor și artizanii șpăgilor să se bucure la o biată fraudă cu documente medicale inventate? În ce țară trăim? Ce păzesc alde Vanghelie, Mazăre, Dragnea și toată pleiada de maeștrii din PSD? Exact cum spunea în 1989 nea Ilici, apostolii Prostănacului au întinat nobilele idealuri ale banditismului. Nici măcar la hoție nu mai suntem ce am fost. Să ne fie rușine!