Statul paternalist a fost idee proastă care moare urât. Falimentul statului furnizor de servicii de proastă calitate şi mare consumator de resurse este un fapt. Monedă de schimb pentru voturi, serviciile statului social sunt din ce în ce mai proaste şi mai restrânse, semn că oligarhia politică a ajuns la fundul sacului. Marele merit al crizei financiare a fost exact acela de a împinge statul către un faliment necesar. El trebuie regândit şi forţat să se ocupe strict de domenii cum sunt apărarea, justiţia, siguranţa publică şi infrastructura. Restul obligaţiilor trebuie transferate individului, odată cu resursele pe care statul a demonstrat că nu este capabil să le administreze. De ce avem nevoie de un sistem de pensii de stat care funcţionează ca o cooperativă de credit? Este evident că metoda de a te împrumuta de la forţa de muncă activă pentru a plăti pensii celor ajunşi la vârsta pensionării este falită. Statul trebuie să plafoneze pensiile şi să se retragă treptat din această afacere lasând locul fondurilor de pensii capabile să înmulţească banii prin investiţii şi să plătească rente decente. Nu este clar nici care este rolul statului în educaţie. Este suficient ca statul să gestioneze un sistem de şcoli publice destinat persoanelor cu venituri mici şi să asigure accesul la educaţie defavorizaţilor printr-un sistem de burse. Educaţia individului nu poate fi sub nicio formă o obligaţie a statului, care finanţează un sistem public obez, ineficient şi care generează doar subdezvoltaţi mintal cu diplome. La fel şi în sănătate, unde banii luaţi de la salariaţi sunt irosiţi în spitale de stat mamut, de unde se fură ca-n codru. Este suficient ca statul să administreze câteva spitale publice destinate săracilor şi care să ofere servicii medicale de urgenţă. Rolul determinant ar trebui să revină companiilor de asigurarări care să gestioneze performant banii asiguraţilor şi care să ofere contra cotizaţiilor servicii garantate ca standarde de calitate şi costuri. Protecţia socială este un alt domeniu în care statul şi-a arătat limitele. Sunt ajutaţi cei care nu au, nu cei care nu pot, cum ar fi normal. În acest fel populist de a trata problema sunt irosite procente importante din PIB fără ca cei aflaţi în dificultate să simtă un ajutor din partea statului. Sistemul social aşa cum arată el acum este doar un uriaş aparat de cumpărat voturi folosit de politicieni cu cinism şi nesimţire. Doar dacă contabilizăm costurile statului cu furnizarea serviciilor de mai sus, ajungem la sume impresionante care, lăsate în buzunarul individului, ar fi cheltuite mult mai eficient. Individul îşi cunoaşte cel mai bine nevoile şi ştie cel mai bine ce tipuri de servicii i se potrivesc. El le poate contracta la cele mai bune preturi şi este dreptul său natural să decidă asupra modului de satisfacere a nevoilor sale. Iar dacă statul nu înţelege că trebuie să cedeze şi să stea în limitele în care poate fi eficient şi performant, atunci el trebuie obligat să facă asta. La nevoie, chiar şi prin forţă. Altfel, şandramaua poate să cadă oricând, cu costuri şi consecinţe  inimaginabile.

Vă mai amintiţi, iubiţi enoriaşi fiscali din parohia mult credinciosului nostru primar Sf Gabriel Ionaşcu, cum a primit Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor nişte loturi în cartierul de la Pepienieră pentru construirea unor viluţe de serviciu pentru robii lui Dumnezeu cu sutană şi chitanţier? Dacă aţi uitat, luaţi de citiţi din Pastorala Penală publicată cu ocazia învierii tupeului bisericesc şi a nesmiţii administrative. Este o poveste despre cum se pupă lupii, adică primarul nea Gabi, cu mieii, adică prefectul Mădălin din ordinul lui Cuviosului Blaga, cel prematur plecat dintre miniştrii cei neadormiţi ai lui Boc. Este o poveste despre cum se încalcă legea porceşte în numele unei religii de stat, despre impostură şi despre nesimţire. Culmea este că deşi jumătate din lucrare a fost făcută pe mîna Arhanghelului Teculescu Mădălin, robul lui Blaga care a închis ochii la o golănie cât casa, Crucea Sloboziei a primit-o doar cucernicul Ionaşcu. Pentru 6 loturi, primarul a trecut in lumea sfinţilor. Dacă mai dădea şi vreo clădire, ceva, sigur îl canonizau. Poate data viitoare. Pentru faptul că prefectul judeţului a ratat şanşa de a primi şi el o cruce există, credem noi, o explicaţie. PS Vicenţiu a considerat că opraţiunea de tip Mucles a prefectului a fost făcută la ordin şi nu din înaltă simţire bisericească, aşa cum a procedat nea Gabi. De aceea înaltul funcţionar guvernamental a fost ras de pe pomelnic. Iată minunata pastorală penală aşa cum a fost ea publicată la data praznicului oferit de cruciatul Ionaşcu.

În ședința din  martie 2010, Consiliul Local Slobozia a executat o pomană fără lumânare către Episcopia Sloboziei și Călărașilor, căreia i-a acordat gratuit 6 loturi de casă în cartierul rezidențial construit pe fosta pepinieră. Inițial, lucrarea administrativă a primarului Gabi Ionașcu a fost contestată de Prefectură, care a considerat proiectul ilegal. La doar câteva ore de la umflarea mușchilor Prea Cuviosului Teculescu, un telefon misterios a determinat o atitudine pioasă a slujitorului lui Boc față de blatul administrativ dintre Episcopie și Primărie. Așa că, în regim de URGENȚĂ, Teculescu a întors foaia și l-a binecuvântat pe primar, retrăgând-și acatistul de ilegalitate. Gestul creștinesc dar profund ilegal al prefectului este unic în anale și demonstrează cârdășia dintre biserica de stat și statul porcesc de drept( în șanț)!

La început a fost cuvântul…

care cuvânt era al Episcopului și a fost transmis enoriașilor din Catedrala Administrativă a Sloboziei sub forma unei cereri prin care “staff-ul”  înaltului ierarh cerea locuri de casă. Primarul Ionașcu, un creștin cu frică de Dumnezeu dar neînfricat în fața legii oamenilor, a aprobat pozitiv și a expus motivele astfel: “Prin cererea nr. 237/08.02.2010, Episcopia Sloboziei Şi Călăraşilor solicită atribuirea în concesiune fără plată a unor terenuri pentru construirea de locuinţe cu destinaţie socială şi de serviciu, precum şi a propunerii noastre pentru zona de nord-est a ansamblului Pepinieră.” Proiectul de hotărâre are la bază prevederile art. 124 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică şi O.G. 82/2001 actualizată, privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unitatile de cult aparținâd cultelor religioase recunoscute din Romania”. Lucrarea, divină dar și administrativă în același timp, ajunge pe masa comisiei de urbanism care comite o inepție de zile mari avizând favorabil proiectul dar propunând, cu frică de cele sfinte și în șoaptă, schimbarea amplasamentului: “Găsirea unui alt amplasament ( ex. ,,PUZ zona Nord” str. Mărăşeşti) deoarece Cartierul Pepinieră are o altă destinaţie stabilită prin PUG.” Enoriașii urbaniști constată deci încălcarea bibliei lor, care este PUG-ul, dar n-au curajul să respingă fărădelegea care li s-a vârât sub nas.

Vila socială devine vilă de serviciu

în dezbaterile consilierilor întruniți în ședința regulamentară a lunii martie. La lucrări a luat parte însuși PS Vincențiu, care a făcut precizarea că cele 6 viluțe nu vor fi nicidecum sociale, așa cum, cică, eronat a scris în cerere mâna-i divină, ci doar niște locuințe de serviciu pentru iluștri teologi din dotarea staff-ului Său personal. Niște locuințe, spune Înaltul Episcop, care vor face cinste Sloboziei. Până una, alta, Slobozia va trebui însă să facă cinste cu terenul dat pomană. Fără lumânare. Iată cum au dezbătut consilierii cererea Episcopiei:

În continuare se ia în discuție Proiectul de hotărâre privind atribuirea în folosință gratuită a unor terenuri pentru construirea de locuinȚe cu destinaȚie socială si de serviciu către Episcopia Sloboziei si Călărasilor. Președintele ședinței dă cuvântul P.S. Vincențiu, episcopul Sloboziei si Călărasilor, care spune următoarele: ,,Vă mulțumesc pentru prima întâlnire pe care o am cu membrii Consiliului Local al municipiului Slobozia in integrum. Am venit să vă prezentăm rugămintea noastră, a Episcopiei, ca pe aceste terenuri care sunt date într-un spațiu apropiat catedralei si centrului episcopal să putem construi 6 locuințe de serviciu P+Etaj pentru consilierii si personalul pe care îl avem la centrul episcopal. Nu ne permitem să facem locuințe sociale. Facem centru social, centre de cultură pe lângă parohii, pe lângă biserici. În aceste locuințe de serviciu P+Etaj vor locui preoții, licențiați în teologie, adică staff-ul pe care-l avem noi la centrul episcopal. Acum m-am întors dintr-o călătorie și avem, într-un procent de 85%, certitudinea că vom avea banii necesari pentru a construi în maximum doi ani aceste sase locuințe. Vă mulțumesc pentru înțelegerea pe care ne-o veți acorda si sper ca aceste locuințe să aducă un plus de frumos orasului nostru. Ele vor fi supuse aprobării consiliului, autorităților competente si vom respecta toată legislația în vigoare în acest domeniu. Vă mulțumesc foarte mult”.

Presedintele sedinței: ,,Va trebui să modificăm puțin proiectul de hotărâre în sensul că vor rămâne doar locuințe de serviciu, nu și locuințe sociale”.

D-na consilier Petre Gabriela(încercând să aprindă lumina în capul primarului): ,,Proiectul de hotărâre este posibil să aibă un support moral, dar din păcate nu are un suport legal si am să vă explic imediat. Probabil că se poate găsi un alt temei, un alt cadru legal în care să se execute aceste lucrări. În niciun caz pe art. 124 din Legea 215 si în niciun caz pe Ordonanța 82/2001, cele care sunt invocate în preambulul acestui proiect de hotărâre. În expunerea de motive este menționat art. 124 din Legea 215 în care se spune: ,,Consiliile locale pot da în folosință gratuită, pe termen limitat, bunuri mobile si immobile proprietate publică sau privată locală, după caz, persoanelor juridice fără scop lucrativ, care desfăsoară activitate de binefacere sau de utilitate publică ori serviciilor publice”. Indiferent cărora din aceste instituții li se dă acest teren în folosință gratuită, categoric, si calea de interpretare legală este aceasta, li se dă în scopul desfăsurării activității fără scop lucrativ. Locuințele de serviciu nu sunt pentru desfăsurarea unor activități fără scop lucrativ, nici pentru servicii de utilitate publică si nici pentru activitate de binefacere. Se vorbeste despre Ordonanța 82, care nu are nicio legătură cu acest proiect de hotărâre. Doar titlul are legătură si probabil cine a redactat aceste înscrisuri s-a gândit că dacă vom citi titlul, totul este în regulă. Nu este în regulă. La art. 1 din O.G. 82 se scrie despre ,,completarea drepturilor salariale neacoperite din fondurile proprii ale unităților de cult centrale si locale respective”. Nu suntem în această situție. La art. 3 pct. (2) din O.G. 82 se spune: ,,De la bugetele locale se pot aloca fonduri pentru completarea fondurilor proprii necesare pentru întreținerea si funcționarea unităților de cult fără venituri sau cu venituri reduse, pentru construirea ori repararea lăcasurilor de cult si pentru conservarea si întreținerea bunurilor aparținând cultelor si care fac parte din patrimoniul cultural național mobil, pentru amenajarea si întreținerea muzeelor cultural religioase, pentru construirea si repararea sediiilor administrative ale eparhiilor sau ale centrelor de cult, a sediilor unităților de învățământ teologic proprietate a cultelor recunoscute, pentru construirea, amenajarea si repararea clădirilor având destinația de asezăminte de asistență socială si medicală ale unităților de cult, precum si pentru activitățile de asistență socială si medicală susținute de acestea”. Deci, nu ne aflăm în niciuna din aceste situații, motiv pentru care în proiectul de hotărâre nu a fost menționat nici un articol din această Ordonanță, cum ar fi fost normal. S-a menționat titlul ca să fie ceva menționat. În al treilea rând, în raportul comisiei de specialitate ori este o greseală de redactare ori este ilogic, pentru că se dă un aviz favorabil, dar cu două alineate mai sus se spune ,,dorim un alt amplasament”. Alt amplasament înseamnă alt proiect de hotărâre. În proiectul de hotărâre este menționat inclusiv amplasamentul. Nu putem să dăm aviz favorabil dar să schimbăm amplasamentul”.

Dl. consilier Sărăcăceanu Constantin (The Smart Guy): ,,Am spus în comisie să dăm aviz favorabil, dar cu un amendament”.

D-na consilier Petre Gabriela (vorbind cu pereții): ,,Era ceva care nu se potrivea. Din moment ce în proiectul de hotărâre se menționa locația, nu putem să fim de acord dacă dorim să se găsească un alt amplasament, pentru că am înțeles că amplasamentul de la pepinieră are altă destinație. Acestea sunt observațiile pe care am avut să le fac. De principiu nu sunt împotriva realizării unor astfel de construcții, însă pe un temei legal”.

Dl. primar Ionașcu Gabi(tămâiat de credință și îmbătat de aghiasmă): ,,Dacă comisia a avut alt punct de vedere, cu un amendament, eu am propus un proiect de hotărâre asa cum am dorit. Dvs. trebuie să decideți dacă aprobați proiectul de hotărâre asa cum l-am propus eu sau cu punctul de vedere al comisiei de specalitate. Vă citesc art. 124 din Legea 215/2001: ,,Consiliile locale si județene pot da în folosință gratuită, pe termen limitat, bunuri mobile si imobile, aflate în proprietatea publică sau privată ori județeană, după caz, persoanelor juridice fără scop lucrativ”. Deci, aceasta înseamnă că pot să dau un teren, un bun imobil unei persoane juridice care să nu aibă scop lucrativ, care desfăsoară activitate de binefacere sau de utilitate publică ori servicii publice. În cazul acesta noi vorbim de Biserica Ortodoxă Română, în speță Episcopia Sloboziei și Călărașilor, care este o persoană juridică fără scop lucrativ. Pe acest principiu ne-am bazat si aceasta am invocat în expunerea de motive. Raportul pe care l-am făcut la Ordonanța 82, nu stiu, acum dvs. îl criticați, poate fi criticabil, accept punctul dvs. de vedere, dar repet încă o dată că este vorba despre Biserica Ortodoxă Română, de acele facilități, de acele lucruri pe care le prevede Ordonanța 82 si pe care, bineînțeles, si noi putem să le acordăm. Este vorba, deci, de Legea administrației publice locale si vorbim de persoană juridică, nu vorbim de amplasament sau activitatea care se desfăsoară pe amplasamentul respectiv”.

P.S. Vincențiu(făcând cinste orașului cu niște vile, frate!) ,,Bănuiesc o oarecare reținere a comisiei de specialitate, având în vedere folosirea incorectă, din partea Episcopiei, a cuvintelor ,,locuințe sociale”. Este vorba doar de locuințe de serviciu. În acest cartier dorim să facem locuințe de serviciu, ceva care să facă cinste orasului”.

Se supune la vot proiectul de hotărâre si se aprobă cu 14 voturi ,,pentru”, 1 vot ,,împotrivă” (Petre Gabriela) si 5 ,,abțineri” (Zăinescu Nina, Ioniță Vasilica, Catargiu Dumitru, Radu Paros, Vetu Ionel).

P.S. Vincențiu (binecuvintează pomana aceasta oferită cu încălcarea grosolană a legii): ,,Doresc să vă mulțumesc foarte mult si sper să ne mai putem vedea, fiindcă îmi va face mare bucurie să vin la aceste sedințe si mai ales să vă si am oaspeți la centrul episcopal pe care-l vom începe în curând. Astăzi am reusit să obținem banii necesari. Vă mulțumesc foarte mult. Dumnezeu să vă binecuvânteze întru mulți ani!”.

Dl. consilier Ioniță Gabriel(trage un semnal de alarmă după înfăptuirea lucrării): ,,Ar trebui să fim foarte atenți pentru că vor veni si alte categorii socio-profesionale să solicite. O asociaȚie cred că se va putea constitui destul de repede si apoi să vină să solicite astfel de facilități”.

Presedintele sedinței: (another smart guy)  ,,Articolul din lege pe care ni l-a citit dl. primar nu are legătură cu orice asociație care ar putea să solicite”.

Fostul comunitar Teculescu, ajuns rob al lui Blaga,

veghea însă de la Prefectura poporului la respectarea legii oamenilor. De îndată ce lucrarea administrativă a primarului christic Ionașcu a ieșit din laboratoarele administrative ticsite de săraci cu duhul dar cu frică de Dumnezeu, cuvântul legii s-a făcut auzit într-o adresă care atenționa Consiliul Local că a comis o fărădelege. Și Teculescu grăi cam așa:  “Locuinţa de serviciu este locuinţa destinată funcţionarilor publici, angajaţilor unor instituţii sau agenţi economici, acordată în condiţiile contractului de muncă, potrivit prevederilor locale. Or, scopul pentru care se atribuie cele 6 loturi de teren prin Hotărîrea Consiliului Local Slobozia, construirea unor locuinţe de serviciu către Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor, nu este de binefacere sau utilitate publică, aceasta servind intereselor angajaţilor Episcopiei”. Ionașcu s-a indignat în fața unei asemenea blasfemii și a comandat niște acatiste achiziționate prin negociere cu o singură sursă. PS Vincențiu s-a pus pe post și rugăciune, iar rugăciunea i-a fost ascultată de demiurgul prefecților, SF. Vasile Blaga, care a pus mâna pe celular și a ordonat retragerea adresei ticăloșite și binecuvântarea  fărădelegii evidente ca lumina zilei. Consilierii tare s-au minunat de minunea petrecută și au dat slavă guvernului, PSD-ului și neamului lor de neadormiți. Pușcăria însă este o opțiune încă validă pentru cei care au votat cu ambele mâini și pentru cei care au închis ochii la șmen, căci abuzul în serviciu nu este trecut între virtuțile necesare pentru ajungerea la dreapta Domnului. Să vedem dacă la Parchet ține expresia:” Dă-le Doamne 18 indice 1 că nu știu ce fac”!

Dacă îi asculţi pe liderii PSD cum cer salarii şi pensii de la guvern mai că te umflă plînsul. Asta la nivel de discurs. Pentru că pe teren, în România profundă, pesediştii fură bugetul de sting. Adică driblează statul şi se eschivează de la plata taxelor către stat prin metode specifice. Este cazul patronului firmei SYM AGRO IMPEX SRL Amara, unde au fost găsite vreo 2000 de pâini fără acte şi evidenţe extracontabile. Patronul firmei este consilierul local PSD Onel Ion, băiat dotat cu multe prăvălii la care bonul fiscal este o rara avis. Iată ce povestesc băieţii noştri de la organe într-un comunicat de presă:

„În cursul zilei de 9 noiembrie a.c., efective din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor în colaborare cu comisarii Gărzii Financiare – secţia Ialomiţa, au organizat şi executat o acţiune pe raza judeţului Ialomiţa pentru prevenirea şi combaterea ilegalităţilor ce se comit în domeniul producerii şi comercializării produselor de panificaţie. În cadrul acţiunii, poliţiştii au identificat pe raza oraşului Amara un autovehicul ce aparţinea unei societăţi comerciale din localitate şi care transporta cantitatea de 870 bucăţi pâine pentru comercializare, pentru care nu deţineau documente de provenienţă. Prin extinderea cercetărilor s-a procedat la efectuarea unui control la brutăria ce aparţinea respectivei societăţi comerciale, unde poliţiştii şi comisarii Gărzii Financiare au constatat că alte două autovehicule au transportat cantitatea de 1160 bucăţi pâine în scopul comercializării, fără documente justificative. Întrucât oamenii legii au identificat evidenţe extracontabile pentru producţia de pâine aferentă lunii noiembrie, s-a procedat la sancţionarea contravenţională a agentului economic şi la confiscarea contravalorii cantităţii produselor de panificaţie care au fost valorificate fără documente de provenienţă”.

Întrebare noastră este relativ simplă. Cum mama dracului abia acum a fost călcat nea Onel, în condiţiile în care în 2009, la o cifră de afaceri de peste 6 milioane de lei profitul firmei abia a atins 70.000 de lei?

Cinci din cei şase inculpaţi din dosarul privind modul în care a fost fraudat concursul pentru posturi de procurori şefi, în urmă cu trei ani, au fost audiaţi, marţi, la Înalta Curte de casaţie şi Justiţie, după doi ani de la trimiterea dosarului la instanţă, aceştia recunoscând parţial faptele. Instanţa supremă a început, marţi, cercetarea judecătorească în acest caz în care şase persoane au fost deferite justiţiei în legătură cu examenul pentru funcţii de procurori şefi, organizat în 2007. Audierile au început după invocarea mai multor excepţii de nelegalitate a rechizitoriului şi a unei cereri de recuzare a completului de judecată, ultima respinsă de instanţă. În privinţa excepţiilor, o parte au fost respinse, iar altele vor fi discutate odată cu fondul cauzei. Astfel, au arătat că doresc să facă declaraţii în faţa judecătorilor procurorul de la Parchetul instanţei supreme, Eugen Cojocaru, procurorul piteştean Gheorghe Dumitru, fostul judecător ICCJ şi fost membru al CSM, actual notar public, Gheorghe Bucur, judecătorul vâlcean Gheorghe Cerbeanu şi procurorul şef al Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni, Sterian Guli. Fostul procuror general adjunct al României, Georgeta Gabriela Ghiţă, a arătat că va da o declaraţie în acest dosar pe parcursul procesului.

O lucrare subţire

Primul audiat, Eugen Cojocaru, şi-a susţinut nevinovăţia şi a cerut instanţei transcrierea integrală a înregistrărilor ambientale existente la dosar. Cojocaru a recunoscut în faţa judecătorilor că îl cunoaşte pe fostul judecător ICCJ Gheorghe Bucur “de foarte mulţi ani” şi că acesta l-a rugat să-l ajute pe un cunoscut al judecătorului Cerbeanu care ar fi putut avea probleme la concurs. “La uşă Bucur mi-a spus că are Cerbeanu un prieten la Piteşti pe care ar vrea să îl ajute pentru că «e lucrat» pe plan local şi ar vrea să plece procuror general la Piteşti (Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti – n.r.). M-a întrebat dacă îl pot pune în legătură cu Dăscălescu sau Deliorga sau altcineva”, le-a arătat Cojocaru judecătorilor. Acesta a adăugat că l-ar fi sfătuit pe Gheorghe Bucur “să nu se bage” pentru cunoscutul lui Gheorghe Cerbeanu pe motiv că avea cunoştinţă că “la Piteşti se fac multe plângeri”. Întrebat despre sfaturile pe care i le-a oferit procurorului Gheorghe Dumitru în legătură cu proiectul acestuia întocmit pentru concursul din anul 2007, Cojocaru a răspuns că lucrarea anchetatorului piteştean “era subţire” motiv pentru care, în dorinţa de a-i face o favoare prietenului său Gheorghe Bucur, l-a ajutat cu sfaturi utile referitoare la conţinutul proiectului. Cojocaru a recunoscut totodată şi desele întâlniri cu Gheorghe Bucur şi procurorul Gheorghe Dumitru, precizând că totuşi nu a vorbit niciodată în mod direct cu acesta din urmă, ci doar cu Bucur. Procurorul Cojocaru a recunoscut în faţa instanţei că a întocmit inclusiv o schiţă pentru magistratul Dumitru pe care i-a înmânat-o cu specificaţiile de rigoare pentru ca acesta să-şi poată dezvolta proiectul ce urma să îl susţină oral în cadrul concursului.

Relaţia Guli- Cojocaru

Întrebat în legătură cu ajutorul pe care i l-a acordat procurorului Sterian Guli, Cojocaru le-a arătat magistraţilor că acesta din urmă l-a ajutat în trecut cu “nişte medici academicieni” legat de o problemă de sănătate a soţiei sale. Acesta a fost contextul în care Cojocaru ar fi simţit nevoia să îl ajute pe magistratul Guli în legătură cu promovarea la examenul pentru posturi de procurori şefi. Cojocaru a arătat despre Guli că acesta era timorat după ce s-a înscris la concursul pentru postul de procuror şef de la Parchetul Tribunalului Bucureşti, şi că el nu a făcut altceva decât să încerce să îl liniştească. În acest context, Cojocaru a recunoscut că a discutat cu fostul procuror adjunct al României, Gabriela Ghiţă, în sensul în care a întrebat-o pe aceasta dacă există “jocuri făcute” sau persoane susţinute în vreun fel pentru postul de la Parchetul Tribunalului Bucureşti. Acesta a spus că Gabriela Ghiţă ar fi respins existenţa unor asemenea situaţii.”În virtutea relaţiilor de prietenie şi a relaţiilor colegiale strânse am întrebat-o cordial pe aceasta (Gabriela Ghiţă – n.r) dacă sunt jocuri făcute sau diverse persoane anunţate pentru concurs. Ea mi-a spus atunci că nici nu se pune problema şi că dacă va face parte din comisie, ceea ce va conta va fi pregătirea candidaţilor”, a declarat Cojocaru.

Guli, examinat cu rea credinţă!

Întrebat în legătură cu intervenţia sa la procurorul instanţei supreme Robert Cazanciuc, în prezent delegat pe funcţie la MAE, Cojocaru a arătat că s-a dus la acesta după ce Guli a dat proba orală a examenului, unde s-ar fi pus presiune asupra acestuia de către un membru al comisiei, “doamna Beraru”. “Este adevărat că în 22 octombrie 2007 l-am abordat pe Robert Cazanciuc şi l-am întrebat dacă a făcut subiectele dar sub nicio formă nu i le-am cerut. I-am reproşat modul de examinare a lui Sterian Guli şi i-am atras atenţia că Guli va obiecta”, a continuat Cojocaru declaraţia.

Următorul audiat de instanţă, procurorul Gheorghe Dumitru a confirmat cele spuse de Cojocaru, spunând că a venit la Bucureşti de mai multe ori cu procurorul Cerbeanu şi că s-au întâlnit cu notarul Bucur şi cu procurorul Cojocaru. Dumitru le-a declarat judecătorilor că nu a oferit sau promis vreodată bani pentru ajutorul pe care i l-a cerut magistratului Cerbeanu în legătură cu suspiciunea sa că “este lucrat pe plan local”.

Procuroul Dumitru, forţat să poarte tehnică de înregistrare!!

Procurorul Dumitru le-a mai arătat judecătorilor că ar fi fost forţat de procurorii anticorupţie să poarte tehnică de înregistrare “în vederea depistării şi documentării unor fapte de corupţie legate de alte persoane din sistem legat de acest concurs”, caz în care el a refuzat, acest fapt fiind “sub demnitatea sa de procuror”. Fostul judecător ICCJ, Gheorghe Bucur, a confirmat la rândul său toate întâlnirile pe care le-a avut cu procurorul Cojocaru, Cerbeanu şi Gheorghe Dumitru, arătând că el nu a făcut altceva decât să îl roage pe Cojocaru, procuror cu specializarea economică, să-l ajute pe Dumitru la îmbunătăţirea proiectului de management pe care urma să-l susţină oral la concurs. Bucur a respins categoric ideea pretinderii unor sume de bani arătând că nu a vrut decât să ajute “un prieten”.La rândul său, magistratul Gheorghe Cerbeanu a confirmat în faţa magistraţilor vizitele la Bucureşti împreună cu Dumitru. El a contrazis acuzaţiile anchetatorilor potrivit cărora ar fi adus în Bucureşti două sute de litri de vin, spunând că era vorba doar de patruzeci de litri şi că, oricum, vinul nu reprezenta o formă de plată. De altfel, el a spus că aducea frecvent vin la Bucureşti pentru prietenul său Gheorghe Bucur, în contextul în care deţine o vie pe care o exploatează împreună cu patronul unei crame.

45 de minute de oral

Ultimul audiat, procurorul Sterian Guli, le-a spus judecătorilor că are o fire temperamentală şi că s-a simţit mereu agasat de una din membrele comisiei de la concurs, “doamna Beraru”, despre care a arătat că l-a ţinut la proba orală “45 de minute în loc de zece maxim 15 ca pe ceilalţi”. O altă situaţie prezentată de Guli este legată de mutarea sa de către un membru al comisiei de examinare într-o altă bancă pe motiv “că se foieşte”. Guli a susţinut în faţa judecătorilor că nu a cerut sau primit vreodată de la Gabriela Ghiţă sau de la alte persoane subiectele pentru proba scrisă la acest concurs, precizând că a învăţat singur tot ceea ce a ştiut, dovadă fiind şi nota medie pe care a primit-o, respectiv 7,20.

În acest caz, Gheorghe Dumitru este acuzat de cumpărare de influenţă, Gheorghe Cerbeanu, judecător la Tribunalul Vâlcea, de complicitate la cumpărare de influenţă, Sterian Guli, şeful Parchetului Judecătoriei Urziceni, de instigare la permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite şi Gheorghe Bucur, notar bucureştean, fost judecător la ICCJ şi fost membru al CSM, pentru trafic de influenţă şi complicitate la infracţiunea de cumpărare de influenţă.

Acuzaţii şi şpăgi

Gabriela Ghiţă, care a fost şi preşedinte al comisiei de la examenul pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi procurorilor, este acuzată de permitere a accesului unor persoane neautorizate la informaţii care nu sunt destinate publicităţii, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite. Eugen Cojocaru este judecat pentru trafic de influenţă şi instigare la folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii în scopul obţinerii de foloase necuvenite. Potrivit procurorilor, în noiembrie 2007, Eugen Cojocaru a pretins de la Gheorghe Dumitru 50.000 de euro pentru ca, prin influenţa de care se bucura asupra membrilor Comisiei de examinare a concursului pentru funcţii de procurori şefi, să-i determine pe aceştia să-i înlesnească lui Gheorghe Dumitru promovarea ca procuror general la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.Din suma pretinsă, Eugen Cojocaru a primit efectiv suma de 15.000 de euro, Gheorghe Dumitru fiind ajutat, în acest sens, de Gheorghe Cerbeanu şi Gheorghe Bucur.În cursul lunilor octombrie – noiembrie 2007, Gheorghe Dumitru i-ar fi dat lui Bucur mai multe bunuri (băuturi alcoolice, vin şi whisky), pentru ca acesta, prin influenţa pretinsă asupra unor magistraţi, membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, să-i determine să intervină asupra membrilor Comisiei de examinare în scopul promovării examenului în funcţia de conducere vizată. În urma concursului, Gheorghe Dumitru s-a plasat pe prima poziţie la examenul pentru promovarea în postul de procuror general la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti. De asemenea, în noiembrie 2007, Sterian Guli, candidat pentru promovarea în funcţia de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, prin intermediul lui Eugen Cojocaru, a obţinut de la Gabriela Ghiţă o parte din subiectele concepute pentru examenul scris al candidaţilor ce urma să se desfăşoare în 25 noiembrie 2007.

Potrivit DNA, Gabriela Ghiţă ar fi pus la dispoziţia lui Eugen Cojocaru informaţii strict confidenţiale, conţinând o parte din subiectele pentru examenul în cauză, pentru ca acesta să le furnizeze lui Sterian Guli. În această modalitate a fost dezavantajat celălalt candidat pentru funcţia respectivă, care nu a avut “şansa” să beneficieze de un astfel de ajutor, potrivit procurorilor. La finalizarea concursului, Sterian Guli s-a plasat pe prima poziţie la examenul pentru promovarea în postul de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.La scurt timp după anunţarea rezultatului concursului, informaţii despre fraudarea acestuia au ieşit la iveală. Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a decis suspendarea din funcţii a lui Sterian Guli, Dumitru Gheorghe şi Eugen Cojocaru, a Gabrielei Ghiţă şi a judecătorului Gheorghe Cerbeanu.(sursa: mediafax)

Preşedintele care se bate cu bordura-n piept că a condamnat comunismul a eşuat lamentabil la căpătâiul lui Adrian Păunescu. Cariera de anticomunist convins a preşedintelui s-a stins înainte să înceapă. A fost scurtă, intensă ca un foc de paie şi s-a topit în ridicol. “Am avut idei politice diferite dar m-am regăsit în poezia lui”, a spus  bardul politicii româneşti. Este cel mai profund adevăr rostit vreodată de lupul singuratic de la Cotroceni. Poezia lui Păunescu n-a fost altceva decât ideologie bolşevică pură. În poeziile emoţionale ale dispărutului jelit de jumătatea  amorfă a naţiei, proletarul sărac vrea pace mondială, vrea să se iubească pe tunuri şi se uită la banii din batistă ca milogul în traistă. E sărac dar demn şi dîrz, exact cum era conducătorul iubit. Măicuţa bătrână de la marginea mahalalei moare invariabil copleşită de lipsuri, cu icoana lui Ceaşcă pe perete şi cu gândul la patrie şi popor. Cenaclul Flacăra, născut din inteligenţa paranoică a dispărutului, n-a fost altceva decât o manipulare ideologică grosieră care a plasat dizedenţa de aceeaşi parte a baricadei cu regimul pe care, teoretic, trebuia să-l combată. Nu regimul era rău, ci secretarii de partid. Ceauşescu era, alături de tovarăşa, omul bun care habar nu avea de golăniile ciracilor de ideologie. Revolta era atent canalizată iar bizonul era încurajat să se exprime împotriva unor profitori ai regimului, dar nu împotriva regimului. Din acest motiv dispărutul era spaima scretarilor de de partid din judeţ, care se fereau să apară în show-ul bizonului mai ceva ca în faţa COM-ului. Tot de aici rezulta şi puterea extraordinară a individului, care canaliza ura atent spre periferie. O devia către detalii şi ferea astfel ansamblul. Iar bizonii care se iubeau pe tunuri şi prin boscheţi la îndemnul bardului aveau senzaţia că sunt la fel de liberi ca o muscă beată într-un pahar. Dispărutul n-a fost altceva decât un torţionar al spiritului tânăr, pervertit la comunism prin muzică şi vers. Marea artă a bardului din Bârca a fost aceea că a convertit rock-ul, pe care l-a deturnat de la muzică unei generaţii revoltate la statutul de coloană sonoră pentru cântarea României şi a conducătorului iubit. Cu un astfel de propagandist se identifică Băsescu. Cu versul lui scuipat la foc automat, în care până şi natura era o creaţie a lui Ceauşescu la care Dumnezeu avea merite marginale. Idiferent care sunt motivele pentru care Băsescu a coborât pios în hazna semnificaţia este clară ca lumina zilei. Ocupat să-şi arate poporului sensibilitatea şi latura umană, Băsescu şi-a dezvelit ideologia. Care este roşie şi hâdă exact ca cea a celuilat mare admirator şi protector al bardului, Ion Iliescu. Masca de anticomunist a căzut iar din ea n-a rămas decât un hăhăit sinistru. Mai sinistru ca viaţa şi opera celui cu care preşedintele anticomunist se identifică. Iată cum după o viaţă pusă în slujba manipularii şi propagandei comuniste, dispărutul ne relevă un mare adevăr pe care adversarii înverşunaţi ai preşedintelui n-au avut curajul şi libertatea de a-l spune. Şi dacă l-au spus, n-au avut credibilitatea necesară pentru a-l demonstra. Băsescu nu-i decât o iluzie. O imagine falsă proiectată de un păpuşar abil care ca scop să aspire rămăşiţele suporterilor dreptei. După contopirea ideologică a liberalismului cu stânga bolşevică petrecută în turul doi de scrutin al prezidenţialelor, Băsescu a fost noua mutare a bolsevismului, care a oferit electoratului de dreapta o altă iluzie la care să spere. Prin moartea sa, după o viaţă de minciună, Păunescu spune, în sfârşit, un adevăr. Transformarea comunismului bolşevic în forme acceptabile de ideologii politice este acum completă. E roşu peste tot, deci ce urmează? Probabil “înapoi în copaci”, cum ne îndemna poetul!

PS Astept cu maxim interes o explicatie a idelogului de serviciu de la Cotroceni, domnul VOVA Tismaneanu. Curaj maestre!

La jumătatea lunii octombrie, mai mulţi poliţişti din cadrul IPJ Ialomiţa au reclamat faptul că fondurile Asociaţiei pentru Întrajutorarea Poliţiştilor se distribuie discreţionar şi fără documente legale. În faţa valului de proteste, şeful IPJ a cerut organizarea unei adunări cu membrii asociaţiei în care să se lămurească situaţia. La o primă evaluare s-au constatat nereguli cu carul. Fostul preşedinte al asociaţiei, domnul Călin Măndică, susţine că acuzaţiile pe care i le aduc unii dintre foştii subordonaţi sunt nefondate şi vin de la oameni care nu au primit în mod justificat ajutor de la asociaţie.

O asociaţie cu statut incert

Istoria Asociaţiei pentru Întrajutorarea Poliţiştilor începe undeva prin 1992. Asociaţia s-a creat pentru a oferi ajutoare materiale poliţiştilor aflaţi în dificultate. Fondurile provin din cotizaţia membrilor iar ajutoarele au fost plătite pentru cazuri de deces sau îmbolnăvire, beneficiari fiind poliţiştii şi rudele de gradul 1. Statutul asociaţiei, aflat acum în curs de modificare, a fost unul permisiv şi ambiguu, fapt ce a favorizat o administrare discreţionară a fondului. Acuzaţiile aduse de câţiva poliţişti cu privire la administrarea defectuoasă a banilor se îndreaptă către fostul poliţist Călin Măndică. Acesta a îndeplinit funcţia de preşedinte al asociaţiei din 2007, de la organizarea ultimelor alegeri. Între timp domnul Măndică s-a pensionat dar a continuat să conducă asociaţia. La jumătatea lunii octombrie, în urma unor sesizări venite de la poliţişti, şeful IPJ Ialomiţa a cerut organizarea unei adunări a membrilor asociaţiei care să clarifice problema. Şedinţa s-a lăsat cu alegerea unei noi conduceri şi cu declanşarea unor verificări financiare care nu se făcuseră de mai bine de doi ani. Primele concluzii indică existenţa unei administrări de tip Caritas, dominată de ajutoare date pe ochi frumoşi şi unor abonaţi.

Ajutoare cu dedicaţie

După alegerea unei noi conduceri a asociaţiei a fost demarat un control financiar care să stabilească modul în care au fost folosite fondurile. Din primele verificări s-a astabilit că din fosta conducere, inclusiv printre cenzori, au existat membrii care au declarat că habar nu aveau că fac parte din structurile de vârf şi că nu au participat la nici un fel de şedinţă. Mai mult, printre poliţiştii care au beneficiat de ajutoare s-au regăsit cam aceleaşi persoane ceea ce indică faptul că se lucra pe bază de “abonament”. În multe cazuri s-au acordat ajutoare fără existent unor documente justificative. Printre clienţi se regăseşte frecvent femeia de serviciu a inspectoratului, stimulată astfel şi pentru faptul că presta pe la casele baştanilor din IPJ.  Controlul efectuat de  noua echipă de cenzori  nu a fost finalizat, dar se conturează deja faptul că pe fondul menţinerii unui statut ambiguu fondurile asociaţiei au fost cheltuite după bunul plac al preşedintelui Călin Măndică. Noua conducere a asociaţiei a demarat deja procedura de schimbarea a statutului, care să permită un control strict al finaţărilor către membrii, pe baza unor prevederi clare. S-au stabilit de asemenea plafoane fixe pentru diferite tipuri de ajutoare, numărul şi forma acestora fiind limitate.

Călin Măndică neagă acuzaţiile

Domnul Călin Măndică neagă acuzaţiile  care i se aduc. Domnia sa a precizat că imediat după retragerea la pensie a cerut să fie schimbat din funcţia de preşedinte al asociaţiei dar acest fapt nu s-a întâmplat decât în urma şedinţei din octombrie, şedinţă la care nu a putut participa. Călin ne-a declarat că au fost cazuri de poliţişti care au cerut ajutoare ca să-şi plătească rate restante la credite cărora nu le-a putut satisface doleanţele şi că aceştia se află în spatele reclamaţiilor. Despre cheltuirea banilor Călin spune că nu există cazuri de acordare a unor ajutoare fără forme legale şi că toate plăţile s-au făcut pe baza unor documente justificative semnate şi de secretar şi de casier. Domnul Călin confirmă însă faptul că de vreo doi ani nu s-au făcut verificări, dar  susţine că asta nu înseamnă neapărat că în contabilitatea asociaţiei ar exista neregului. Despre cuantumul de circa 900 de milioane despre care se spune că ar fi bani cheltuiţi nejustificat, domnul Călin susţine că este o exagerare, asociaţia având un fond de circa 500 de milioane după ştiinţa domniei sale. La scurt timp de la convorbirea telefonică pe care am avut-o, domnul Călin ne-a sunat şi ne-a informat că în urma controlului derulat la asociatie nu s-au constatat nereguli. Informaţia este inexactă, controlul afându-se în plină desfăşurare. Până la ora închiderii ediţiei nu am primit încă poziţia oficială a conducerii IPJ, pe care am solicitat-o biroului de presă. Vom reveni.

În august 2010, un grup de consilieri din cadrul Consiliului Local Perieţi au sesizat Instituţia Prefectului cu privire la maniera în care se încasează taxe la primărie. Prefectul a analizat temeinic cazul şi a constatat că speţa este de competenţa poliţiei. Adicătelea, faptul că şmenarii de la primărie au încasat ilegal o taxă pentru servicii pe care nu le puteau oferi a fost considerat de către domnul prefect un posibil caz penal. Poliţia n-a considerat. Iar răspunsul transmis prefectului este mai mult decît o înjurătură delicată.

Uite piaţa nu e piaţa

Consilierii PD-L i-au semnalat prefectului că producătorii agricoli care îşi vindeau produsele pe mariginea DN2A au fost alungaţi de poliţistul din Perieţi iar primăria i-a obligat să achite taxe pentru acces în aşa zisa piaţă agroalimentară a comunei. Situată undeva pe drumul secundar care face legătura dintre DN2A şi comuna Gh Doja, pretinsa piaţă este o incintă plină de buruieni în interiorul căreia au fost amplasate nişte mese. Mai mult, deşi există o HCL care instituie organizarea acestei pieţe nici pînă la această ora primarul Elena Cristea n-a fost în stare să autorizeze stabilimentul. Şi nici nu avea cum sa facă asta câtă vreme acolo nu s-a făcut nici un fel de investiţie. Nici măcar o banală ecologizare a zonei care are aspect de hazna acoperită de buruieni. Cu toate acestea, producătorii au fost taxaţi cu sume cuprinse între 2 şi 3 milioane de lei şi forţaţi să practice comerţ într-un spaţiu complet neautorizat administrat de o instituţie publică. Mai mult, parte dintre producătorii taxaţi ILEGAL sunt domiciliaţi în alte comune fap care nu lasă posibilitatea compensării sumelor plătite către primărie cu alte taxe şi impozite datorate. Din punctul de vedere al poliţiei, toată această inginerie se vede în roz.

Un strămoşesc HAI SICTIR. De la miliţie.

După un efort intelectual prelungit care a durat vreo lună, poliţia îi răspunde prefectului Teculescu ca şi când acesta le-ar fi cerut butelie. Sesizarea n-a fost înregistrată cu număr de penal iar lucrarea a fost tratată cu un sictir total. În două rânduri bine ţintite Serviciul de Investigare al Fraudelor îl informează pe domnul prefect că nu au fost constatate fapte de natură penală sau contravenţională. Ca şi cum darea în exploatare a unui obiectiv neautorizat n-ar fi nici măcat contravenţie. Sau încasare unor taxe pentru ocuparea unui spaţiu nefuncţional n-ar putea fi o infracţiune de abuz în serviciu sau de înşelăciune. Culmea este că în faţa unui asemenea tratament, prefectul judeţului a tăcut chitic şi a înghiţit afrontul poliţiei. Încercăm şi o întrebare ajutătoare. Dacă la mijloc n-ar fi fost pielea primăriţei PSD pe care domnul Cazacu o vrea la PD-L, domnul prefect ar mai fi înghiţit gogoaşa miliţei? Probabil că nu. Asupra isprăvilor grupului infracţional de la Perieţi vom reveni cu speranţa că Instituţia Prefectului va catadicsi să îşi aplece privirea.

Nu este nici un dubiu că guvernul Boc este varză în materie de viziune şi idei. Că n-are direcţie şi nici competenţă. Că este populist şi doritor de voturi pentru care ar face orice, ca toate guvernele date de clasa politică românească. Opoziţia atacă în aceste zile cu moţiune de cenzură un guvern măcinat de propria-i neputinţă şi santajat din toate părţile, inclusiv de parlamentarii săi. Mesajul atacatorilor este unul extrem de populist şi lipsit de acoperire. La unison, liderii PSD şi PNL susţin că după preluarea puterii vor aduce salariile şi pensiile la nivelul de dinainte de reduceri. Şi că va curge lapte şi miere pentru bugetarii cu credite. Sindicatele pun botul, chipurile, la vrăjeală şi scot oamenii în stradă. Sau cel puţin aşa spun, deşi la precedentele încercări liderii lui Peşte au fost cam singuri în decor. În aceste condiţii, se impune o întrebare simplă? De ce guvernul Boc, pe care l-am definit aşa cum susţine opoziţia că ar fi, nu ia aceste măsuri? De ce primul ministru stă şi se uită ca patrupedul la poartă nouă cum guvernul său se rostogoleşte în sondaje la cote de minim istorice? Răspunsul este simplu. Pentru că liderii opoziţiei mint deliberat. Renunţarea la măsurile de austeritate nu este posibilă. Este posibilă o recalibrare a lor şi o concediere masivă a balastului bugetar în scopul eficientizării aparatului de stat. Dar nici acest mesaj nu este popular, aşa că Ponta şi Antonescu mint cu seninătate. Iar proşti care să-i creadă nu prea mai sunt. Aici intră în rol sindicatele, care abia dacă adună câţiva abulici la un miting. De fac sindicatele asta şi nu cer guvernului să reducă aparatul şi să plătească lefuri decente celor rămaşi? Pentru că şi sindicatele au un orizont de aşteptatre de la opoziţie. Iar orizontul de aşteptatre ale legătură cu înhăţarea rămăşiţelor patrimoniului sindicatelor, rămăşiţe evaluate la vreo 2 miliarde de euro. Şi cu blocarea oricăror anchete penale cu privire la dispariţia altor cîteva miliarde de euro din 1990 încoace în conturile mafiei care căpuşează mişcarea sindicală. Culmea este că oamenii lui Boc ştiu toate astea dar tac şi ei chitic. Oare de ce? Oare cât de mare este caracatiţa? Aceasta este, de fapt, întrebarea.

Se aude prin targ ca nea Tatoi a fost ejectat de la conducerea Directiei Silvice la dorinta expresa a deputatului (cre)Tinel Gheorghe. Nea Marinica Cazacu, convertit la meseria de postas din cauze de recesiune si pe principiul „bun ce-o fi numai la bugetari sa fie”, a aprobat mutarea pozitiv. Se vede din avion ca intre cei doi mari barbati de stat a avut loc un targ. Nea Marinica a dorit sa fie presedintele PD-L Ialomita cu acte in regula. creTinel a zis ca vrea si el, la o adica, sa candideze la misto, desi era evident ca-l alegea dracu’! Dar Marinica s-a temut de impetuosul rozator de padure si a iesit la interval pentru negocieri. Oare de ce? Sa se fi speriat el de micul geniu din Fierbinti scos pe ecrane la produs de tanti Ada Mesesan prin metode specifice? Pentru cei care au uitat precizam ca un deputat PD-L a vorbit in gura mare despre faptul ca femeia nominalizata mai sus cerea stimulente de la deputatii pe care-i programa sa apara la televiziuni din partea partidului. Sa fi intrat creTinelul in gratiile conducerii superioare a imbecililor din Modrogan iar Marinica sa fi fost avertizat despre asta? Nu se stie, caci Marinica tace malc. Iar patricienii au scos pe piata informatia conform careia creTinel si-a retras candidatura la schimb cu mazilirea lui Tatoi de la conducerea Romsilva. Adica creTinel si-a tras mosie de la stat pe care o s-o dea in arenda grupului infractional de la Groasa si gastii de betivi din Urziceni pe care nea Tatoi i-a lasat sa isi faca de cap si sa fure ca-n codru. Marinica n-are ce face si confirma pentru colegii de la Indepedent ca PD-L i-a retras sprijinul lui Tatoi! Ca si cum i l-ar fi acordat vreodata! Adicatelea, prezidentul confirma teoria patricienilor cu basca si da apa la moara celor care sustin ca la PD-L totul se cumpara si se vinde, mai cu seama functiile de conducere din institutiile publice. Acum un lucru este clar. Marinica a cedat la santajul lui Tinel care a amenintat cu demisia fix in preajma motiunii de cenzura. Dar are el vreo garantie ca valetul lui Flutur se va multumi cu aceasta plata in natura si nu va atentat la scaunul de prezident al PD-L Ialomita? Mizeria este totala! Golania este la vedere si a ajuns titlu de glorie. Nu se numeste trafic cu functii publice, ci negociere! Compromis politic! Javrele o fac la vedere, in vazul lumii. N-au nici un fel de jena sau de frica. Pentru ca ele, javrele de la putere, stiu ca dupa ele vin alte javre care vor face la fel. In lumina manifestarilor de grota ale PD-L anticipez urmatoarele miscari:

-         Gigi Manea va fi numit prefect in maxim doua luni.

-         Radu Paros va fi numit sef la Casa de Sanatate.

-         Marinica Cazacu va fi numit ministru de interne.

-         Tinel, logic, va ajunge secretar de stat la Agricultura, ca daca nu va vota motiunea de cenzura si va trece la PNL, ca el e de dreapta mai ales la baie.

V-am pupat pe gingii golanasilor mici! Mars la Cotroceni cu batista ca va asteapta Basescu sa v-o dea cu hidrantul!