Pentru amatorii de senzaţii retro, o vizită la sediul societăţii de distribuţie a apei este echivalentul unei călătorii în timp. O curte delimitată de un gard antic, dotată cu post de portar de întreprindere acum abandonat, este primul indiciu ca ai păşit în anii ’70. Ograda Urban SA Slobozia este un muzeu în aer liber. Clădirile cu tâmplăria scorojită dar înconjurată de verdeaţă arată mai de grabă a sediu de CAP. În interior, pe culoarele strâmte mişună o lume încremenită şi ea în proiect, care se mişcă doar între avans şi lichidare, singurele repere fixe ale unor oameni rămaşi în urma vremurilor. Am ajuns în tunelul timpului pentru un contract de branşament la reţeaua de apă la care visez de cînd cu pauşalul pervers inventat de administratorul asociaţiei, care îmi umflă factura lunar ca să-i dea lui socoteala cu apometrele. Pe una dintre uşile de la parter citesc o etichetă scoasă la o imprimantă cu ace, pe care scrie foarte clar : „Serviciul Tehnic”. Bat la uşă timid şi, pentru că nu primesc nici un răspuns, apăs clanţa. Un birou mare, luminos şi dotat ca în anii ’70 găzduieşte compartimentul de avangardă al firmei. Două monitoare antice şi o tonă de dosare îngălbenite de vreme şi înghesuite pe 3 mese dau impresia că am nimerit unde trebuie. O doamnă între două vârste îmi confirmă că am nimerit bine dar într-un moment prost. Colega care avea ca sarcină să îmi colecteze cererea şi să îmi întocmească documentaţia era “puţin ieşită”. Aşa că mă pofteşte să aştept, deşi domnia sa şi colegul de la masa alăturată se băteau de muscă. Mă asigur că am înţeles corect invitaţia de a aştepta pe culoar şi ies. Doi paşi la stînga, doi la dreapta şi minunea se produce. Doamna între două vârste crapă uşa şi mă pofteşte în birou. “Haideţi că vă iau eu cererea până vine colega”. Îi mulţumesc umil şi-i întind actele despre care aflasem că trebuie să le am la mine, prin telefon, de la colega absentă. Mi se vâră sub nas o cerere tip încadrată economicos pe un sfert de A4. Îm trec adresa de domiciliu de două ori, aşa cum cerea formularul, şi primesc la schimb un petic de hârtie pe care erau trecute nişte cifre. Sunt îndrumat la casierie şi apoi, “la ultima pe dreapta”, pentru factură. Ies din clădire şi penetrez locaţia casieriei plin de speranţă. Fusesemm devansat de un singur consumator, care ajunsese la ghişeu cu banii pentru factură pregătiţi. La casierie, surpriză mare! Un perete de dosare în care erau arhivaţi sub formă de tabele consumatorii de la blocurile din oraş şi o doamnă dotată cu un chitanţier şi un pix, başca nelipsitul aparat de radio pus în surdină pe România Actualităţi, erau singurele dotări. Nu tu computer sau vreun instrument de evidenţă rapid, un ABAC ceva! Nu am timp să mă întreb cam cât durează o încasare în aceste condiţii arhaice că mă trezesc în faţa funcţionarei ce scăpase repede de clientul din faţa mea. Îi dau notiţa de la serviciul tehnic şi primesc chitanţa. Cu ea mă îndrept către “ultima pe dreapta”, de unde ridic o factură editată pe un calculator şi listată de o imprimantă suprinzător de silenţioasă în raport cu vîrsta sa. Cu factura revin la serviciul tehnic, unde mă aştepta o supriză de proporţii. Doamna însărcinată cu preluarea documentelor revenise la ghişeu. Contactul a fost brutal: „Aveţi datorii”? Întrebarea directă m-a descumpănit pentru moment. Dar îmi revin repede şi ies la contraatac: “Păi, dacă aveam, eram tâmpit să mă branşez individual ca să mă controlaţi dvs la plăţi”? Argumentul meu o blochează pentru moment. Dar după ce consemnează manual nişte specificaţii misterioase într-un registru trasat cu pixul reia ofensiva.”Reveniţi miercuri cu încă un set de copii de la contractul de casă şi cartea de identitate. Şi să aveţi 120 de lei la dvs. Dar să nu veniţi în pauza de masă, la 12, da?! Atunci vă dau şi contractul. Să aveţi la dvs ce v-am spus, da?” În birou s-a lăsat tăcere. Doamna de la contracte îşi recâştigase supremaţia ameninţată cumva de răspunsul meu impertinent, recunosc, cu privire la eventualele datorii. Am dat din cap în semn că înţeleg, am bânguit un salut şi m-am strecurat discret afară. Brusc, administratorul de la asociaţia mea care îşi dicta singur conţinutul chitanţei şi care îmi umfla factura cu pauşalul devenise uman. Îmi era deja dor de el şi de inscripţia din biroul modest al asociaţiei care decreta:    ”Cu prostul neşcolarizat/Te lupti puţin şi ai scăpat;/Dar lupta este colosală/Cu prostul care are şcoală.” Oare unde mă îndreptam eu, domnule? Răspunsul îl voi afla abia săptămîna viitoare.

Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Ialomiţa  implementează, în calitate de beneficiar proiectul strategic Dezvoltarea antreprenoriatului inter-regional sudic – DAIRS (www.dairs.ro) , proiect ce are ca grup ţintă 100 de întreprinzători, 600 de persoane care  doresc să iniţieze o activitate independentă şi 200 de persoane de conducere din întreprinderi. Programele de formare şi servicii suport pentru un antreprenoriat adaptat la cerinţele celor patru regiuni cuprinse în proiect (Sud Est, Sud Muntenia, Sud Vest si Bucuresti Ilfov) constituie punctul de plecare al proiectului Dezvoltarea antreprenoriatului inter-regional sudic – DAIRS. Partenerii proiectului sunt: Camerele de Comerţ, Industrie si Agricultura Buzau, Ialomiţa si Mehedinţi, Agenţiile Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă din Buzău şi Mehedinţi şi S.C. European Project Consulting S.R.L. Proiectul “Dezvoltarea antreprenoriatului inter-regional sudic DAIRS” este cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 (POSDRU), Axa Prioritara 3 “Creşterea adaptabilităţii lucrătorilor şi întreprinderilor”, domeniul major de intervenţie 3.1 “Promovarea culturii antreprenoriale” .

De 20 de ani politicienii din România şi-au consolidat un bun obicei: să-şi plătească voturile alegătorilor bovini cu bani de la buget. Apogeul dezmăţului socialist la care au subscris atât miliardarii de plastilină ai lui Ion Iliescu autodeclaraţi de stânga cât şi epigonii dreptei răsăriţi din fracţiunile de o calitate morală îndoielnică ale fostului FSN, a fost atins fix în vârful crizei mondiale. Năstase le-a dat banii de ţuică în numele unui concept de largă inspiraţie occidentală care lui. Anual, cohorte de analfabeţi, reproducători de montă şi atleţi ai ţuicii bătrâne încasează bani de la primării fără să mişte un pai. Deşi la lege zice că pomanagii  trebui să muncească în folosul comunităţii, faza nu se  întâmplă. Pentru că primarii au şi ei curţi de îngrijit şi burţi de umflat iar la alegeri pomanagii sunt foarte utili şi prestează foarte ieftin în condiţiile în care sunt salariaţi de la buget. Dacă un primar cu glagorie ar vrea să plătească doar pe cei care nu au soluţii şi care vor să muncească n-ar putea s-o facă. Pentru că legea îi ţine captivi şi le trasează linii dintre care nu au voie să iasă. Tăriceanu a gândit şi el nişte programe d-astea de stânga, chit că se laudă că tac-so l-a conceput cu dreapta. A plătit căldura unor babe industrializate pe vremea lui Ceauşescu şi care au refuzat să se retragă în bătătura din care au venit la oraş, a plătit bilete de autobuz pentru aceleaşi babe ca să se poată plimba libere în căutare de reduceri la tigăi şi a mărit pensiile aceloraşi babe care au fost plătite la cursul leu-dolar din 1989 şi reclamă acum venituri de CEO. Aşa se face că fiul nelegitim al dreptei a făcut creştere economică prin majorarea deficitului, performanţă neegalată pănă acum nici măcar de Dăscălescu sau Văcăroiu. Peste toate aceastea a mai apărut pe scenă şi apedincul Boc. Care nici acesta nu dormea noaptea de grija babelor cooperatiste cărora le-a făcut o pensioară minimă garantată deşi ele se ocupaseră cu furatul de pe câmp în vreme ce armata şi elevii strângeau recolta. Adicătelea fiecare om… Dar mai bine să-l lăsăm niţel pe conu Iancu să explice:

EFIMIŢA: Adică, zău, bobocule, de! Eu, cu mintea ca de femeie, pardon să te-ntreb şi eu un lucru; ce procopseală ar fi şi cu republica?

LEONIDA (minunat de-aşa întrebare): Ei! bravos! Ş-asta-i bună! Cum, ce procopseală? Vezi asta-i vorba: cap ai, minte ce-ţi mai trebuie? Apoi, închipuieşte-ţi dumneata numai un condei, stai să-ţi spui: mai întâi şi-întâi că dacă e republică, nu mai plăteşte niminea bir…

EFIMIŢA: Zău?

LEONIDA: Zău… Al doilea că fieştecare cetăţean ia câte o leafa bună pe lună, toţi într-o egalitate.

EFIMIŢA: Parol?

LEONIDA: Parol… Par egzamplu, eu…

EFIMIŢA: Pe lângă pensie?

LEONIDA: Vezi bine; pensia e başca, o am după legea a veche, e dreptul meu; mai ales când e republică, dreptul e sfânt; republica este garanţiunea tuturor drepturilor.

EFIMIŢA (cu toată aprobarea): Aşa da.

LEONIDA: Şi al treilea, că se face şi lege de murături.

EFIMIŢA: Cum lege de murături?

LEONIDA: Adicătele că nimini să nu mai aibă drept să-şi plătească datoriile.

Cam asta au făcut cei trei maimuţoi socialişti ai stângii.Ceea ce Caragiale doar şi-a imaginat, punând aceste aberaţii socialiste în capul unui personaj imaginar, politicienii au tradus în fapte. Factura pomenilor aberante a ajuns numai anul acesta la 4,4 miliarde de euro cheltuiţi pentru asistarea a circa 8 milioane de cetăţeni. Cu toate acestea, protecţia socială nu atinge absolut deloc persoanele care chiar au nevoi speciale. În vreme ce nefericiţii sorţii se zbat în nevoi, politicienii plătesc voturi pomanagiilor de profesie. Bravo naţiune, halal să-ţi fie!

Eveniment mare în ograda socialiştilor! Micul Titulescu a scos barda şi i-a luat capul Prostănacului. Din spatele manevrei se îţeşte rânjetul sinistru al bătrânei şandramale moscovite. Schema nu e nouă. I-a mai căzut victimă şi Adrian Năstase, poate cel mai mare satrap pe care l-a dat politica de hazna a ultimilor 20 de ani. Lucrurile par trase la indigo. Îi se ia funcţia, apoi restul vine de la sine. Ce a mai fost Năstase după ce banda lui Vanghelie l-a deposedat de poziţie? Nimic mai mult decât un banal inculpat, cercetat în câteva dosare de corupţie, care îşi revarsă frustrarea asupra oricărui microfon care-i iese în cale. Şi cine era Năstase prin comparaţie cu bietul Geoană, prostănacul de serviciu al socialiştilor, pe care nea Ilici credea că-l poate scoate la fereastră spre camuflarea găştilor de devalizatori care aşteptau flămânde preluarea puterii? A fost suficient ca Geoană să dorească un update al statutului său de marionetă pentru ca bătrânul sultan Roşu să comande mazilirea. Iar mazilirea a venit din gura unui alt mare prostănac al stângii, Victor Ponta. Micul Titulescu şi-a respectat statutul de ciomag şi, la doar câteva ore după ce a dat asigurări că nimeni nu atentează la scaunul Prostănacului, a anunţat decapitarea celui de-al doilea om în stat. Ce contează că s-a acoperit de ridicol? Bipedul cu gândire de patruped canin este devotat trup şi suflet celui care l-a ridicat din anonimat şi l-a transformat în toiag. Tot acest circ al execuţiilor publice vine pe fondul unor aşteptări nejustificat de mari pe care o parte a populaţie, în special şomerii şi bugetarii, le au faţă de programul economic al struţo-cămilei USL. În loc de proiecte şi programe economice simpatizanţii stângii primesc acest spectacol jalnic în care urmaşii lui Vasile Roaită îşi iau scalpurile unul altuia. Despre proiectele de revigorare a economiei nu auzim, pentru că uslaşii sunt mai de grabă preocupaţi de sfecla diformă a lui Băsescu sau de dimensiunea fustelor Elenei Udrea decât de aşteptările populimii iubitoare de foşti. Şi nu auzim pentru că nu există nici un fel de alternativă a stângii din opoziţie la măsurile luate de stânga de la putere. Pentru că Antonescu doarme, Iliescu nu se pricepe decât la cote, Năstase aşteaptă potera la poartă cu bocceluţa făcută iar Tăriceanu se ocupă, din postura de divorţat, de verişoară-sa. Aşa că în faţa valului doi al crizei care este aşteptat   anul viitor întrebăm şi noi precum coana Leana la proces: unde e proiectu’?

Surse apropiate anchetei, au confirmat pentru românialiberă.ro că printre cei reţinuţi se află şi şeful Serviciului de Investigaţii Criminale de la Poliţia Urziceni, fostul şef al Poliţiei Municipiului Urziceni. Procurorii au decis, luni după-amiază, reţinerea mai multor persoane, pentru infracţiuni grave, comise cu violenţă, în perioada 2007-20011. Printre faptele de care sunt acuzaţi se numără violare de domiciliu, lipsire de libertate în mod ilegal, şantaj, distrugere, tentativă de omor, favorizarea infractorului, mărturie mincinoasă, fals în înscrisuri oficiale, furt calificat, atât în forma autoratului, cât şi a complicităţii şi instigării. Aceştia aveau ca principlală preocupare cordarea de ,,împrumuturi cămătăreşti” urmate de acţiuni de extorcare, prin manifestări violente de natură fizică şi psihică asupra părţilor vătămate, susţin procurorii. Celor cărora le erau acordate împrumuturile, li se pretindea şi de peste 10 ori suma împrumutată, fiind puse în imposibilitatea de a achita sumele cămătăreşti, cifrate la zeci de mii de euro. De asemenea, din ansamblul probelor administrate a rezultat că inculpaţii foloseau şi alte metode de extorcare a părţilor vătămate şi solicitau sub ameninţare şi violenţă pretinse datorii, iar când aceste persoane depuneau plângeri la organele de poliţie, pentru a le determina să-şi retragă plângerile le şantajau cu un rău asupra familiilor şi rudelor. Astfel, pătrunderea în locuinţele părţilor vătămate, cu forţa şi cu arme, precum şi ameninţarea că în cazul în care nu se va da satisfacţie solicitărilor lor nelegitime vor recurge la viol sau ucidere a copiilor constituiau acţiuni infracţionale ale inculpaţilor care deveneau, astfel, de temut în faţa localnicilor. Potrivit procurorilor, inculpaţii, între care există relaţii de rudenie, afinitate, acţionau ca „gruparea DRABI” prin acte de violenţă succesive şi alternau intervenţiile asupra părţilor vătămate şi membrilor familiilor acestora (majori sau minori) cu săbii, bâte ori prin blocarea în trafic a acestora şi provocarea intenţionată a unor accidente rutiere şi distrugerea maşinilor. Conform unui comunicat al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, membriii reţelei au fost cercetaţi în numeroase dosare penale, dar pentru că faptele au fost încadrate în infracţiuni unice, deşi reprezentau acte materiale ale unor infracţiuni de şantaj, în formă continuată au fost soluţionate prin neurmărire penală. În acest context, asupra părţilor vătămate se exercitau în continuare presiuni şi ameninţări, acestea fiind descurajate să mai formuleze plângeri penale împotriva agresorilor. Această situaţie a fost posibilă şi prin implicarea unui ofiţer de poliţie judiciară care nu a îndeplinit atribuţiile profesionale. Cercetările continuă pentru stabilirea tuturor faptelor şi implicaţilor judiciare. sursa: www.romanialibera.ro

Un individ obez, cu privire porcină şi creier de găină iţi bagă lunar mîna în buzunar de unde iţi saltă, precum şuţii din autobuz, aproape jumătate din banii pe care-i căştigi. Spre deosebire de hoţii de buzunare, statul fură doar un procent din bani, deşi sunt cazuri în care nu se mulţumeşte doar cu ce el însuşi stabileşte că trebuie sa ia prin legi la care tu nu ai nimic de spus. Teoretic, din aceşti bani furaţi cu zambetul pe buze, obezul cu creier de găină se obligă să îţi asigure diverse servicii. Motivul este acela că tu eşti un biet handicapat care bea banii de medicamente şi pe cei de pensie. Furtul se petrece pe tăcute şi fără ca pentru aceşti bani pe care obezul ţi-i confiscă lunar să existe vreo obligaţie scrisă din partea lui. Habar nu ai ce se întâmplă, de exemplu, cu banii care-i plăteşti pentru sănătate. Deşi nu te îmbonlăveşti cu anii, atunci când inevitabilul se întâmplă constaţi că pentru tine nu mai sunt bani de medicamente gratuite şi că la doctor trebuie să dai şpagă ca să compensezi salariile mici pe care le au, chipurile, oamenii cu halate gri. La fel se întîmplă şi cu banii pentru pensie. Deşi cotizezi ca disperatul o viaţă întreagă, cînd ajungi în baston statul îţi dă cât vrea el şi când vrea el o brumă de bani, care nu iţi ajung nici măcar pentru o înhumare decentă. Pentru că el, statul, e milos şi cu banii luaţi de la tine a plătit pensii unor pârliţi care nu au muncit în viaţa lor, sau au umflat pensiile unor politicieni de profesie pe care moartea nu reuşeşte să-i găsească la domiciliul declarat, ei fiind mai tot timpul la parlament(vezi cazul Ion Iliescu). Deşi din banii care ţi se fură lunar copilul tău are dreptul la o educaţie decentă, constaţi că şi pentru asta trebuie să bagi adânc mâna în buzunar. Pentru că la şcoală profesorii se ţin cu mâna de stomacul din care scot note şi promovează tâmpiţi pe bandă rulantă iar ca juniorul tău să primească ceva cunoştinţe trebuie să plăteşti meditaţii private, să cumperi cărţi inutile sau manuale făcute de proşti pentru tâmpiţi. Căci şi profesorii, nu-i aşa, sunt prost plătiţi şi trebuie să sugă şi ei de undeva ceva. Şi de unde dacă nu de la tine? Iar porcul obez cu privire porcină nu-i dă afară, ci transferă întreţinerea lor, a judecătorilor corupţi, a poliţiştilor proşti de dau în gropi sau a procurorilor de tip interlop cu gipan şi ghiul tot în buzunarul tău. Tot din banii tăi porcul obez întreţine o armată de funcţionari inutili, prost pregătiţi şi angajaţi pe pile, o liotă de politicieni bine plătiţi care îşi cumpără voturile tot din banii furaţi de la tine şi o armată de alegători care poluează şi consumă inutil resursele planetei. Toate astea se plătesc din banii a circa 30% din populaţie, poate nici măcar atât, şi din bani împrumutaţi de obezul porcin denumit stat, care în lipsă de resurse nu se îndreaptă către asistaţii societăţii ca să-i pună la muncă, nu intră peste contrabandişti şi evazionişti că el e parte a lor şi de acolo îi vin resurse necontabilizate (a se citi şpăgi), ci se roagă de bănci că trebuie să mai facă şi ele un ban.. Împrumuturile sunt garantate tot cu banii pe care tu şi urmaşii tăi îi o să-i plătiţi în chip de taxe în veacul vecilor. Cu alte cuvinte, statul social îşi transformă contribuabilii oneşti în sclavi pe viaţă care sunt obligaţi să nuncească pentru huzurul celor mulţi în numele unor principii, chipurile, umnaitare. Nu-i aşa că este cam porc statul asta social?

PS Asa se traduce Criza Datoriilor Suverane!

O statistică a Consiliului Superior al Magistraturii arată că în majoritatea cazurilor cei vinovaţi de producerea unor accidente de circulaţie soldate cu morţi au primit pedepse cu suspendare. Magistraţii au considerat, probabil, că astfel de incidente trebuie tratate cu duhul blândeţii din moment ce ele sunt rezultatul unor conjuncturi nefavorabile şi că cei vinovaţi nu puteau fi bănuţi că au urmărit să producă decesul cuiva. Argumentul poate fi valid dacă incidentul tragic nu a fost rezultatul unor încălcări flagrante ale legislaţiei rutiere. Nu cred ca se poate reţine vreo vinovăţie atunci când ne aflăm în faţa unei defecţiuni tehnice a autovehiculelor, a unor evenimente neaşteptate cum ar fi o afecţiune medicală care să-l pună pe şofer în imposibilitatea de a controla maşina, etc. Din păcate însă, cu această monedă au fost tratate majoritatea accidentelor soldate cu victime. Unul dintre aceste cazuri celebre este cel al soţiei lui Adrian Păunescu. Aceasta a depăşit o coloană staţionată la barieră şi a lovit frontal o maşină care circula regulamentar. Au murit 3 oameni iar făptuitoarea a luat 2 ani cu suspendare, deşi dacă ar fi respectat prevederile din codul rutier accidentul nu ar fi avut loc. Şi la Slobozia am avut parte de un astfel de accident teribil. Un oarecare Drăghici Adrian, fiul unui personaj influent din oraş, se întorcea beat cui de la un chef care avusese loc la cantina Amonil. La intrare în Slobozia a pierdut controlul maşinii şi a tamponat violent un autovehicul staţionat în care se afla un tânăr de 26 de ani. Ghinionistul pasager a decedat, iar Drăghici a şters-o de la locul faptei. În prezent el este cercetat în stare de libertate, ba mai mult se bucură de priviliegiul de a conduce maşina fără nicio problemă. Probabil că avînd în vedere tradiţia locului şi relaţiile tătucului, imberbul Drăghici va primi şi el o pedeapsă cu suspendare. Tradiţia pedespselor cu suspendare ar trebui întreruptă de o modificare legislativă care să separeu apele. Prevederea legală ar trebui să ţină cont de faptul că orice încălcare a legislaţiei rutiere pe drumurile publice poate avea consecinţe tragice şi, ca atare, autorii acestor incidente ar trebui să suporte consecinţele la fel ca în cazul crimelor comise cu premeditare. Una este să ţi se întâmple ceva neprăvăzut şi alta este să încalci cu nonşalanţă reguli făcute pentru protejarea participaţilor la trafic iar asta la ducă la moarte oameni care nu avut altă vină decît aceea de a circula simultan alături de nişte descreieraţi ai şoselelor.

Vreo câţiva parlamentari au fost depistaţi de ANI că şi-au angajat ilegal rudele la cabinetele parlamentare. Potrivit legii, băieţii şi fetele care au comis-o se află în conflict de interese şi ar trebui să zboare din funcţiile publice. Chestionaţi în legătură cu legalitatea acestor angajări, parlamentarii au sărit de şapte metri în sus. Cei din opoziţie au pus refrenul clasic. Băsescu a decis să-i vâneze cu orice mijloace pentru că ei, băieţi celebri la ei pe stradă, care n-au scos o vorbă în parlament ani de zile, sunt adversari redutabili ai puterii. Nici măcar unul dintre ei nu a pus capul în pământ şi n-a catadicsit să îşi dea demisia. Dacă o fac pentru că sunt nesimţiţi şi au cheresteaua groasă e în regulă. În fond, de ce ar fi parlamentul un loc ferit de mârlani, de neamuri proste sau de ţoape? Acesta e poporul, aşa e şi pătura care-l reprezintă în cele mai înalte foruri. Dar dacă o fac pentru că nu realizează că este  anormal să transformi o instituţie publică în ograda mamei tale în care faci ce te taie capul, atunci e grav. Şi mi-e teamă că despre această a doua variantă este vorba. Dacă te uiţi la politicienii din România realizezi repede că pentru ei nu există constrîngerea regulilor. Ceilalţi trebuie să le respecte, nu ei. Pentru că ei le fac şi pe ei nu ar trebui să-i tragă nimeni la răspundere. Şi nu-i trage, căci toată lumea, de la inspectorul de fisc la judecător, respectă cutuma. Nu se ştie niciodată şi nu e bine să te pui rău. Această meteahnă s-a văzut din plin în ultimii 20 de ani. S-a văzut şi in comentariile parlamentarilor şi ale preşedintelui cu ocazia refuzului Olandei de ratifica aderarea Romaniei la spaţiul Schengen. Au ceva cu noi! Băsescu se mira mai dihai de atât, invocând toate achiziţiile de echipamente pentru securizarea frontierei pe care le-am luat la preţurile lor. Deci am plătit tainul, ce dracului or mai vrea? Nu este, bă, aşa! Suntem în plop în materie de reguli şi respectarea lor. Facem exces de reglementare în domenii ce ar trebui lăsate libere şi dereglementăm acolo unde se impune supraveghere strictă. Ne doare în cot de lege pentru că ni se permite, furăm statul cît se poate, pentru că rezolvăm cu o şpagă, guvernăm cu pomeni electorale plătite din bani publici. Scuipăm pe stradă, aruncăm gunoiul pe geamul maşinii şi ne doare în pălărie de dreptul ceilui de lângă noi. Asta au sancţionat olandezii şi au sancţionat corect. Dacă vrei să pătrunzi într-un spaţiu curat şi civilizat, lasă-ţi, bă, opincile pline de noroi la poartă.

În urma unor motivaţii juridice, Partidul Poporului (PP) pe care vă informasem că l-am înfiinţat în urmă cu aproximativ 10 luni, a fost practic desfiinţat prin decizia din 7 iunie 2011 (decizie definitivă şi irevocabilă) dată de către Curtea de Apel Bucureşti.

Ulterior s-a depus cerere de înfiinţare a unui nou partid, Partidul Poporului – Dan Diaconescu (PP-DD) în urma strângerii a aproximativ 50.000 de semnături.

Procesul s-a dovedit unul complex, fiind depuse peste 50 de cereri de intervenţie şi o solicitare de suspendare a judecării recursului.

Magistraţii Curţii de Apel Bucureşti au admis, luni, 19 Septembrie 2011, recursul PP-DD şi au admis cererea de înregistrare a acestuia în Registrul Partidelor Politice.

În perioada următoare vor avea loc alegeri în toate organizaţiile locale, iar în preajma Zilei Naţionale a României va avea loc Congresul partidului.

Dan Diaconescu, fondatorul acestui proiect, împreună cu preşedintele partidului, Simona Man şi cu întreaga echipă care a contribuit la obţinerea acestui succes, mulţumesc tuturor celor care au crezut, au sperat şi au dat forţă singurei construcţii politice din România care aparţine poporului şi garantează tuturor românilor că acţiunile partidului se vor derula sub lozinca PP-DD, ceea ce reprezintă Progres şi Prosperitate – Dreptate şi Demnitate.

Sediul judeţean al partidului este pe str. ARDEALULUI, Nr. 6, Bl. 6, Parter, telefon 0768.393.391.

Conducerea judeţeană a PP-DD este formată din STOICA ŞTEFAN – Preşedintele Organizaţiei judeţene, Mihăilescu Stelian – Prim-vicepreşedinte şi Florea Romeo – Secretar executiv (datele noastre de contact sunt disponibile la sediul partidului, unde vă aşteptăm în intervalul 10:30-18:00 pentru discuţii şi lămuriri).

Apropierea alegerilor locale creşte gradul de schizofrenie la toate partidele politice. Băgătorii de seamă care se înghesuie să se lupte şi ei pentru popor vizează ciolănaşe bugetare pentru ei şi familiile lor şi fac de zor socoteli. Ideea principală care le străbate cutia craniană se rezumă simplu: să dea cât mai puţin şi să scoată cât mai mult. În acest context demn de spitalul de nebuni, cele două forţe politice tembele de pe scena locală se confruntă într-un război fără precedent. PD-L, adică Marinică Cazacu, zis şi Antrepozitaru’, se bate cu vechile tactici împrumutate de la Savu. Adicătelea aleargă cu limba scoasă după reziduurile toxice de la PSD. Primăreii mai penali sau mai tembeli ai socialiştilor sunt momiţi către partid cu bani de la Udrea pentru lucrări din care să fure şi ei 30% cu tot cu comisionul lui naş Leu. Sau sunt şantajaţi cu dosare penale şi controale legate de sutele de hectare din domeniul public al primăriilor lucrate fără acte de edili. Trocul ţine căci Marinică şi-a umplut podul de promisuni şi curtea de adepţi. Şi dacă o ţine în ritmul ăsta, scaunul lui Ciupercă n-ar fi chiar un vis îndepărtat pentru bătrânul antreprenor de şmecheri din Ion Roată. Dacă la PD-L este cam ca la Steaua, unde doar Gigi Becali face legea, la USL treaba e mai complicată. Căci capetele de afiş sunt două. Unul este eternul Ciupercă, mumificat în scaunul moale de la PSD şi eternizat în cel tare de la CJI, unde nu face altceva decâît să-şi încaseze leafa, sporul aferent lucrărilor şi să îşi pregătească pensia de baştan. Cel de-al doilea cap este cel al domnului Ioan Martin, preşedintele celor 3-4 liberali care mai sălăşuiesc pe ambele maluri ale Ialomiţei. Deşi n-ai zice judecâd după discreţia care-l caraterizează, domnul Martin este pe cale de a-l detrona pe Ionaşcu din postura de candidat unic al Uslaşilor la primăria Slobozia. Asta după ce mascaradele de sondaje anunţate de comicii celebrii Ponta şi Antonescu au dat rezultate pe care nimeni nu dă doi bani din motive evidente de trucaj. Un trucaj care a băgat în conturile firmelor de sondare prietene cu Dragnea sute de mii de euroi de culoare incertă adunaţi cu japca de la uslasii teritoriali. In acest context Ciupercă face un joc mizerabil care nu miră pe nimeni. Cosirea lui Ionaşcu şi suţinerea domnului Martin, care este evidentă pentru toată lumea, are doar două posibile cauze. Fie domnul Martin ştie multe şi mărunte din bucătăria (sau poate din budoarul) lui nea Vasile Ciupercă, fie Ionaşcu a devenit indezirabil din motive care ne scapă. Bătălia pentru candidatura la primăria Sloboziei se joacă cu toate armele cu care uslaşii sunt obişnuiţi. Se dau capete în gură, se atacă la neveste şi copii şi se ascut de zor cuţitele. Că Ciupercă face un astfel de joc nu miră pe nimeni. Ăsta este omul şi atât înţelege el din ideea de cuvânt şi loialitate. Adică să taie capul celui care l-a făcut preşedinte sub pretextul că vrea să-i aranjeze frizura. Ceea ce nu pricep este de ce intelighenţia USL nu înţelege că alegerile nu se câştigă cu sondaje trucate. Şi nici că deşi este criticată din toate părţile că ar fi infectă, apa lui Ionaşcu are o mare calitate: curge!