Str.Alexandru Odobescu,nr12,Slobozia,Ialomita,cod 920025

telefon:0243/231 626

email:redactia@gazetadesudest.ro

 

Guvernul Boc a emis pe 30 iunie o Ordonanta de Urgență prin care încearcă să oprească comerțul la negru cu grâu și pâine. Potrivit noilor reglementari TIR-urile prinse în trafic că transportă grâu sau pâine fără acte de proveniență sunt confiscate direct de către inspectorii ANAF și polițiști. Guvernul a luat această măsură pentru că piața neagră a comerțului cu grâu a depășit 50% din totalul tranzacțiilor cu cereale din România. Președintele Agrostar, Stefan Nicolae susține că pierderile anuale la bugetul de stat provocate de comertul ilicit cu cereale se ridică la 2 miliarde de euro.

 

Măsuri inutile

Guvernul a emis în 30 iunie Ordonanta de Urgență 93 care prevede că transporturile de cereale care nu au acte în regulă sunt confiscate cu tot cu mijloacele de transport. În aceeași ordonanță se prevede că și produsele de panificație (cum ar fi pâinea, n.red.) sunt confiscate dacă transportul nu este însoțit de actele doveditoare. “Transportul în scop comercial al cerealelor sau al produselor de panificație, neînsoțite de documentele prevăzute de lege care să justifice proveniența licită a acestora este amendat cu 3.000-5.000 de lei și confiscarea mărfii și mijlocului de trasport marfă utilizat în acest scop”, se arată în Ordonanța de Urgență a Guvernului. Guvernul argumenteaza aceasta decizie menționând că fenomenul comercializării la negru a cerealor a luat amploare în special în perioada de vară. “În perioada campaniei de vară se amplifică activitatile ilicite în care sunt implicați operatorii economici care se ocupă cu comercializarea și transportul cerealelor, fiind momentul în care se creează stocuri ilicite de cereale ce ulterior sunt utilizate pentru tranzacții comerciale sau producția de panificație neînregistrată”, se menționează în preambulul ordonanței publicate în Monitorul Oficial, pe 1 iunie.

Polițiștii își iau 15% prima din ce confiscă

Pentru a pune în aplicare prevederile guvernamentale s-au creat echipe mixte de polițiști și inspectori ai Agentiei Naționale de Administrare Fiscală. În ordonanță se mai prevede că 15% din valoarea cerealelor și autovehiculelor confiscate urmează să fie utilizate drept premii pentru inspectorii ANAF și polițiști. Restul sumelor rezultate din valorificarea bunurilor intră la bugetul de stat. Oficial, băieții deștepți de pe piața grâului au 40%, neoficial piața neagră depășește 50%. Piața neagră a tranzacțiilor cu cereale, în special grâu, reprezintă aproximativ jumătate din piața din România. Într-un raport preliminar realizat de Consiliul Concurenței la începutul anului se arată că vânzările ilicite de grâu din România sunt de 40% din totalul de tranzacții.

Piața cerealelor – 50% contrabandă
“Din informaţiile primite de la participanţii la piaţă, reiese existenţa unei pieţe negre, respectiv a tranzacţiilor nefiscalizate (pentru care nu se plăteşte TVA sau alte taxe şi impozite). Aceiaşi participanţi estimează nivelul acestei pieţe la aproximativ 40% din totalul tranzacţiilor, ceea ce conduce la pierderi semnificative generate bugetului de stat şi la dezavantaje competitive create participanţilor corecţi”, se arată în raportul Consiliului Concurenței.
Președintele Federației Naționale a Sindicatelor din Agricultură, Agrostar, Stefan Nicolae susține că piața neagră reprezintă chiar 50% și că acest fenomen persistă de ani de zile. “Este una din problemele cele mai importante pe care le avem noi. Este un fenomen care continuă de ani de zile pentru că autoritățile nu iau masuri”, a declarat Nicolae Ștefan. Unul din factorii favorizanți ai acestui fenomen este în opinia lui Ștefan Nicolae și faptul că în țara noastră nivelul TVA-ului, de 19%, este mare pentru vanzătorii individuali. “În toate țările UE nivelul de impozitare nu depășește 5%. Astfel că sigur că se încurajează și comerțul la negru cu grâu”, mai spune președintele Agrostar. Potrivit acestuia pagubele produse la bugetul de stat prin neplata taxelor se ridica anual la suma de 2 miliarde de euro.(preluare Hotnews.ro)

 

În Ialomița s-au aplicat 18 amenzi

 

Că măsurile introduce de guvern sunt ineficiente o demonstrează situația aplicării ordonanței în Ialomița. În perioada 3-15 iulie 2009, comisarii Gărzii Financiare au reușit să verifice în cadrul operațiunii “Cărăușul” 530 de mașini aflate în trafic. Controalele s-au soldat cu aplicarea a 18 amenzi și confiscarea a 177 de tone de grâu și a circa 5 tone de rapiță. Amenzile aplicate de comisari s/au ridicat la valoarea de 67.000 de lei. La acțiunea inițiată de guvern au participat toți comisarii Gărzii Financiare, care au fost nevoiți să lase la o parte alte sectoare de activitate care se cereau controlate. În ciuda acestei mobilizări, rezultatele nu sunt spectaculoase. Și nici nu aveau cum să fie câtă vreme legislația în domeniul agriculturii este proastă, incompletă și oferă multe portițe evazioniștilor.

 

Evaziune fiscală cu Legea în mână!

 

Estimările specialiștilor din cadrul GF Ialomița arată că circa 40 % din suprafața totală de teren agricol din județ este exploată în regim individual iar producția aferentă este nefiscalizată. Potrivit Codului Fiscal, sunt supuse controlului și impozitării doar societățile comerciale și asociațiile agricole înființate în baza Legii 36. Persoanele fizice autorizate care țin evidență contabilă în partidă simplă sunt neimpozitate. În ciuda faptului că guvernul a scos organele de control în stradă, verificările sunt ineficiente și inutile tocmai grație golurilor din legislație. Avizele de însoțire a mărfii nu se mai emit de Ministerul de Finanțe, fapt ce le face ușor de falsificat. Parctic, aceste documente pot fi scrise cu pixul pe o hârtie, fapt ce face ca un transport ilicit să devină legal. Filiera traficului cu cereale pleacă din câmp, unde samsarii achiziționează marfă pe bază de borderouri de achiziție de la persoane fizice. Samsarii nu au nicio problemă în a cumpăra marfă la negru, câtă vreme avizele de însoțirea mărfii se fac pe genunchi, nefiind documente cu regim special. Marfa astfel colectată se expediază apoi către firme recent înființate, care potrivit aceluiași cod fiscal depun situații financiare după patru luni de la înființare. Dacă firma este înființată în iunie este obligată să depună declarații abia în octombrie, timp în care se poate încărca cu obligații de plată de sute de miliarde. Asta se întâmplă la colectarea de TVA , taxa pe care cumpărătorul final din Portul Constanța o deduce, iar intermediarul care a colectat-o nu o plătește, firma fiind desființată sau abandonată pur și simplu după finalizarea campaniei agricole. De regulă aceste firme de tip bidon nu au sedii declarate corect și nu au nici un fel de patrimoniu, prejudiciul neputând fi recuperat.

 

Statul refuză să ia măsuri eficiente

Deși evaziunea fiscală în agricultură a ajuns fenomen, statul refuza să introducă un set de măsuri simple care ar diminua considerabil fenomenul. Specialiștii din cadrul GF Ialomița sunt de părere că taxarea inversă a TVA ar fi o măsură ușor de introdus, care și-a dovedit eficiența la combaterea evaziunii fiscale din domeniul comerțului cu fier vechi. Parctic, prin taxare invesră TVA ar fi plătită de cumpărătorul final, intermediarii încasând la vânzarea cerealelor prețul din factură fără TVA. O altă măsură utilă ar fi reintroducerea avizelor de expediție cu regim special, fapt ce ar face mai ușoară urmărirea transporturilor pe baza unor documente cu regim special. Scurtarea termenelor de depunere a declarațiilor fiscale de la 3 luni la o lună ar fi o altă măsură care ar împiedica firmele să acumuleze restanțe mari la plata TVA, activitățile ilicite putând fi depistate operativ și stopate la timp. În absența acestor măsuri, scoaterea comisarilor din Garda Financiară în stradă este doar o măsură propagandistică, inutilă și costisitoare. Deși măsurile enunțate de finanțiști sunt simple și ușor de aplicat, statul nu se grăbește să le introducă. Asta ar putea duce pe oricine cu gândul la finanțarea politicienilor din vârful statului de către filiere de trafic de cereale care obțin profituri anuale de miliarde de euro. Un exemplu concret de operațiuni frauduloase cu cereale demonstrează cât de permisivă este legislația, ce poate fi penetrată chiar și de o firmă aflată în insolvență!

Tun italienesc cu o firmă aflată în faliment!

Afacerea a fost descoperită de comisarii GF Ialomița și are un prejudiciul de circa 3 milioane de euro. Pe post de bidon se regăsește firma Romviv Invest SRL, cu sediul în județul Giurgiu. Înființată în octombrie 2006, societatea a livrat cereale pentru un număr de circa 88 de societăți comerciale. Printre ele s-a aflat și Romgrain SRL Slobozia, care a înregistrat în evidențele contabile 16 facturi emise de către firma din Giurgiu, aferente unei cantități de 2851 de tone de cereale. Firma din Giurgiu nu a depus declarații fiscale de la înființare, nu are sediu valabil și mandatul administratorului este expirat. Numai din afacerile cu cereale prejudiciul adus statului se ridică la 67 de miliarde diferențe la impozitul pe profit și 60 de miliarde din TVA. Cum a putut funcționa această firmă mai bine de un an fără să fie deranjată de organele fiscale este greu de spus. Situați este la fel de ciudată și în ceea ce privește firma din Slobozia implicată în afacere. Romgrain SRL are ca obiect de activitate comerțul cu cereale, a fost înființată în iunie 2007, are un capital social de 2 milioane de lei și este controlată de acționarul unic Nolo Achile, cetățean italian. Evidențele de la Ministerul Finanțelor arată că în numai un an firma a acumulat datorii de circa 13 miliarde de lei, aflându-se din 2009 în procedură de insolvență. Dacă afacerea cu firma din Giurgiu ar fi ieșit, probabil că statul ar fi contabilizat o gaură de câteva zeci de miliarde de o firmă aflată, cică, sub control judiciar! Ceea ce era de demonstrat.

Surse din interiorul PD-L susțin că în ședința de guvern care se derulează la această oră s-a luat decizia înlocuirii din funcție a subprefectului interimar Gheorghe Babagianu cu fostul primar al comunei Sfântul Gheorghe, Mădălin Teculescu. Aceleași surse susțin că Babagianu s-ar mulțumi și cu funcția de șef al Oficiului Prefectural Urziceni, doar pentru a putea sta agățat de administrație până la absolvirea cursurilor de specializare în vederea obținerii calității de înalt funcționar public. El a devenit funcționar public în urma unui concurs ilegal organizat de ANOFM, fiind încadrat pe funcția temporar vacantă de inspector la direcția de mediere a muncii. Babagianu nu îndeplinea condițiile legale de participare la respectivul concurs. Vom reveni cu detalii.

CONSILIUL JUDEŢEAN IALOMIŢA se convoacă în şedinţă extraordinară în data de 15.07.2009, ora 15.00 în sala de şedinţe a Centrului Cultural UNESCO „Ionel Perlea” Ialomiţa, având următoarea ordine de zi:

Discutarea şi adoptarea următoarelor proiecte de hotărâre:

a)privind aprobarea documentaţiilor şi numirea comisiei de evaluare a ofertelor în vederea atribuirii contractelor de achiziţie publică de furnizare a produselor lactate şi de panificaţie pentru elevii din clasele I – VIII din învăţământul de stat şi privat, precum şi pentru copiii preşcolari din grădiniţele de stat şi private cu program normal de 4 ore, pentru anul şcolar 2009 – 2010;

b) privind aprobarea Studiului de Fezabilitate pentru obiectivul de investiţii ,,Amenajare şi extindere Unitate de Primire Urgenţe – Spitalul Judeţean de Urgenţă Slobozia”;

c)privind trecerea unor imobile din domeniul public al judeţului Ialomiţa şi din administrarea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Ialomiţa, în domeniul privat al judeţului Ialomiţa în vederea desfiinţării acestora prin demolare;

d) privind stabilirea taxelor şi tarifelor din competenţa Consiliului Judeţean Ialomiţa, pentru anul 2010;

e) privind asocierea Judeţului Ialomiţa cu Judeţele Argeş, Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu, Prahova şi Teleorman în vederea constituirii Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară „Situaţii de Urgenţă Sud Muntenia” pentru realizarea proiectului „Achiziţionare echipamente specifice pentru îmbunătăţirea capacităţii şi calităţii sistemului de intervenţie în situaţii de urgenţă şi pentru acordarea asistenţei medicale de urgenţă şi a primului ajutor calificat” ;

f) privind aprobarea rectificării bugetului propriu al judeţului Ialomiţa, pe anul 2009;

g) privind aprobarea „Planului de Investiţii pe termen lung pentru perioada 2008-2038 – Managementul integrat al deşeurilor în judeţul Ialomiţa”.

Mapele de şedinţă ale consilierilor judeţeni au fost înaintate în data de 09.07.2009.

Şedinţa este publică.

PREŞEDINTE,

Vasile Silvian CIUPERCĂ

 

 

Calitatea apei din sursa subterană a fost subiectul unei conferințe de presă organizate vineri de directorul SC Urban SA, Valentin Cilibeanu. În calitate de invitat extraordinar, primarul Gabi Ionașcu a încercat să dea asigurări că apa din sursă subterană are parametri de potabilitate în ciuda culorii gălbui pe care au sesizat-o consumatorii. Dacă la capitolul calitate, directorul de la Urban a putut oferi o explicație plauzibilă, domnul primar nu a putut să ne precizeze care sunt variantele de rezervă ale municipalității în cazul în care are loc o avarie pe traseul instalației de transport a apei de la puțuri către bazine.

[flashvideo file=video/apa.flv /]

Apa puternic mineralizată atacă conducta

Panica s-a instalat la Slobozia după ce Urban SA a trecut la furnizarea apei din sursa subterană. Deși buletinele de analiză arată că apa îndeplinește parametrii de potabilitate, culoare galbenă estompată în ultimele zile a atras reclamații din partea consumatorilor. Înarmați cu buletine de analiză oferite cu generozitate presei, oficialii au încercat să explice problemele sistemului de alimentare cu apă. Directorul Urban SA, Valentin Cilibeanu, a făcut o scurtă prezentare a investiției: “Lucrările sunt gata de peste 1 an de zile. Pentru că puțurile sunt situate pe teritoriul județului Călărași, competența pentru autorizarea puțurilor revenea Institutului pentru Sănătate Publică. Acolo, în decurs de circa 6 luni am pus la dispoziția specialiștilor toată documentația solicitată, am făcut toate analizele, toate temele de cercetare și, într-un final, am ajuns să satisfacem toate cerințele Institutului de Sănătate Publică și al Direcției de Sănătate Publică Ialomița și am obținut autorizația pentru captarea și distribuirea apei din sursa subterană. Furnizarea efectivă în rețea s-a făcut după igienizarea celor două bazine de 6000 și respectiv 10.000 de mc. Au existat și schimbări ale parametrilor apei, dar trebuie să menționăm că este apă din subteran cu o altă compoziție chimică. Datorită manevrelor care s-au făcut la punerea în funcțiune au existat schimbări ale sensurilor de curgere pe conductele de distribuție care sete posibil să fi antrenat depunerile existente pe coloană. Vreau să fac mențiunea că am monitorizat în permanență calitatea apei, atât la captare cât și la stocare și nu am constatat depășiri ale nici unui parametru. În acest moment facem spălări ale rețelelor după un grafic. Apa are o tentă ușor gălbuie. Asta se datorează compoziției chimice care antrenează depunerile de pe țevi. În momentul de față, la toți parametri calitativi nu avem depășiri la nici un indicator. Apa de aici pleacă la parametrii buni de calitate.”

 

Primarul Gabi Ionașcu îl acuză pe Cazacu

Primarul Ionașcu a fost vehement în a acuza obstrucțiile venite din partea președintelui PD-L Ialomița, Cazacu Marinică. Deși inițial nu l-a nominalizat, Ionașcu a precizat pentru GSE că fostul prefect se află la originea unor acțiuni subversive care au avut ca rezultat creșterea costurilor analizelor cu circa 1,4 miliarde de lei. Suma reprezintă contravaloarea analizelor suplimentare pe care municipalitatea a fost obligată se le facă ca urmare a denunțurilor și reclamațiilor făcute de șeful PD-L. Primarul a admis totuși că sunt probleme pe care le ridică rețeaua de țevi de oțel care reacționează diferit la apa de subteran: “Nu există în acest moment cazuri medicale la spital datorate consumului apei din sursa subterană. În plus, consumul este la aceeași cotă ca atunci când distribuiam apă de la Amonil. De fapt și atunci când foloseam sursa de suprafață existau perioade când turbiditatea apei era apreciabilă din punct de vedere vizual. Conform unor studii se pare că noi beam apa din Dunăre la a cincea sau a șasea mână. Este posibil ca încărcătura cu fier să fie mai mare decât cea din apa de suprafață. Buletinele de analiză confirmă că nu sunt depășiri ale încărcăturii de fier prevăzute de lege. Există personaje care nu au avut încredere în acest proiect și care au încercat să scoată doar dezavantajele în evidență și care au încercat să pună tot felul de obstrucții la materializarea lui. Aceste încercări de blocare a proiectului din partea unor binevoitori ne-au costat circa 1, 4 miliarde de lei, bani cheltuiți pe probe care au confirmat și reconfirmat analizele anterioare. Apa putea fi dată în rețea încă de anul trecut, după ce am pus în funcțiune stația de clorinare cu ajutorul căreia am dus concentrația de amoniu sub limita prevăzută de lege. Dacă există acum probleme acestea sunt datorate rețelei de distribuție, care este construită pe bază de conducte din oțel și care aduce o cantitate suplimentară de oxizi de fier în apă”.

Apa subterană se ține într-un fir!

Dacă probleme de calitate a apei sunt rezolvabile și, după cum ne asigură oficialitățile, minore, riscul vine de la faptul că proiectantul a prevăzut un sigur fir de aducțiune de la puțuri către bazinele de stocare. Asta înseamnă că în cazul unei avarii orașul și comunele din jur vor rămâne fără apă. Deși valoarea inițială, cifrată la 92,3 miliarde a fost suplimentată și urcată până la 125 de miliarde, nu s-a prevăzut nici o soluție alternativă pentru aducțiune. În acest moment municipalitatea nu are decât două alternative posibile, din păcate ambele irealizabile. Prima vizează un posibil parteneriat cu Amonil SA prin care părțile să-și asigure reciproc servicii în caz de avarie. Varianta este greu de realizat având în vedere conflictul de natură financiară dintre Urban și Amonil. Mai mult, Amonil digeră greu faptul că pierde o afacere cu venituri de circa 3 milioane de euro pe an și profituri consistente. Negocierile purtate zilele acestea de primărie pentru reeșalonarea debitelor vor eșua mai mult ca sigur dat fiind situația financiară a SC Amonil SA, amenințată la rândul său cu executarea de către creditori. Cea de-a doua soluție expusă de domnul primar este alimentarea orașului cu apă din puțurile de la Ulcom. Nici această variantă nu este fezabilă deoarece apa din acele puțuri nu este potabilă. Situația pare fără ieșire pentru moment, mai ales că investiția la firul doi de aducțiune de la Dunăre care a înghițit circa 5 milioane de euro a fost abandonată datorită deteriorării țevilor îngropate în pământ și nefolosite o lungă perioadă de timp.

Numărul total de şomeri înregistraţi în evidenţele Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Ialomiţa, la sfârşitul lunii iunie 2009 este de 9.073, din care 3.523 sunt şomeri indemnizaţi şi 5.550 şomeri neindemnizaţi.

Din numărul total de şomeri aflaţi în baza de date a agenţiei la 30 iunie 2009, 2.402 sunt femei.

La finele lunii iunie rata şomajului înregistrată la nivelul judeţului Ialomiţa este de 8,4%, mai mare decat cea inregistrata la finele lunii mai 2009, cand rata somajului a fost de 8,1%.

Ieri, în jurul orei 19.20, agenţii Postului de Poliţie Ciulniţa au fost sesizaţi de către un localnic despre faptul că două persoane suspecte i-au oferit spre vânzare mai multe scutere, după care au plecat în direcţia Slobozia.

Pentru a verifica legalitatea provenienţei bunurilor oferite spre vânzare, dar şi pe fondul creşterii numărului de furturi de astfel de vehicule înregistrate în ultima perioada pe raza judeţului, un echipaj mixt de intervenţie, format din poliţişti şi jandarmi, a fost direcţionat pe Şoseaua Ciulniţei la intersecţia cu DN 21 (Slobozia – Drajna) pentru interceptarea unei autoutilitare de culoare albă cu numere străine cu privire la ocupanţii căreia existau indicii că au oferit spre vânzare scuterele.

La scurt timp, la aproximativ 300 m de intersecţia cu D.N. 21 a fost observat autovehiculul respectiv ce rula cu viteză către echipaj, fiind efectuat semnalul regulamentar de oprire. După ce oamenii legii şi-au declinat calitatea, celor trei ocupanţi ai autoutilitarei li s-a solicitat să prezinte documentele de identitate, stabilindu-se că aceştia sunt N. Gigi, de 35 ani, C. Petrica – Ciprian, de 21 de ani şi C. Marius, de 23 de ani, toţi din Slobozia, cunoscuţi cu antecedente penale.

Autoutilitara cu care cele trei persoane interceptate şi identificate se deplasau este o dubă de culoare albă, cu numere de înmatriculare de Italia, pentru care conducătorul auto N. Gigi a afirmat ca nu deţine documentele de identificare.

Având în vedere cele prezentate anterior, pentru efectuarea unui control amănunţit al autovehicului şi a mărfurilor descoperite în acesta, persoanele în cauză au fost invitate la sediul Poliţiei. În urma acestei solicitări cei trei au refuzat categoric, motiv pentru care la fata locului au avut loc discuţii pe această tema, urmare cărora, cei în cauza în cele din urmă au fost de acord. Urcându-se în autoturismul lor, respectivele persoane şi-au schimbat hotărârea de a însoţi echipajul de poliţie, demarând în viteză cu intenţia de a se sustrage controlului.

Faţă de această situaţie, echipajul mixt poliţie-jandarmi a trecut la urmărirea lor şi în urma folosirii mijloacelor acustice de avertizare şi a armamentului din dotare prin executarea a două focuri în plan vertical de către subofiţerul jandarm, s-a reuşit imobilizarea acestora şi conducerea la sediul Poliţiei Municipiului Slobozia, fiind folosite şi alte forţe suplimentare din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Ialomiţa – D.P.I.R., Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Ialomiţa şi Serviciului Public Poliţia Comunitară.

De menţionat faptul că în momentul demarării procedurilor specifice de imobilizare şi conducere la sediu, activităţi ce au fost desfăşurate în cartierul Bora din municipiul Slobozia, în sprijinul celor în cauză au venit mai mulţi cetăţeni cu intenţia de a împiedica activitatea forţelor de ordine şi acestea din urmă fiind identificate şi conduse la sediu în vederea luării măsurilor legale.

Totodată, la sediul Poliţiei Municipiului Slobozia s-a procedat şi la efectuarea de cercetări asupra autoutilitarei şi a mărfurilor descoperite în aceasta.

Cercetările continuă, urmând ca în funcţie de rezultatul acestora să se facă încadrarea juridică a faptei.

Ofiţer Relaţii Publice al I.P.J. Ialomiţa Ofiţer Informare şi Relaţii Publice al I.J.J. Ialomiţa

Inspector Căpitan

DANIELA SALAORU IONESCU BOGDAN

 

Starostele PD-L Ialomiţa, precu(r)viosul Blaga zis Buldogul a descins astăzi la Slobozia pentru o şedinţă cu activul de bază. Comitetul oamenilor muncii din Organizaţia Ialomiţa i-a prezentat buldogului spre închinăciune doi primari liberali dispuşi să pupe inelul stăpânirii. Este vorba despre primarul de la Urziceni, Constantin Sava, şi cel de la Feteşti, Gheorghe Catrinoiu. Surse din debaraua democrat-liberalilor susţin că la întâlnire s-a discutat despre cooptarea celor doi primari în vederea alegerilor din 2012. Şi că Blaga a fost asigurat că cei doi plimbăreţi şi-au dat cuvântul să lase baltă liberalismul la alegerile viitoare. Discuţiile purtate la partidul prezidenţial sunt ca o frecţie la piciorul de lemn având în vedere că potrivit legii, cei doi primarii pot emigra la PD-L doar dacă sunt daţi afară din partid. Cum acest lucru este puţin probabil să se întâmple, toata afacerea se rezumă la o strângere de mână şi la promisiuni. Iar cum până în 2012 doar nişte anchete penale îi mai pot arunca pe cei doi în braţele buldogului, este greu de precizat ce tranzacţie s-a derulat astăzi. Indicii cum că traseiştii ar putea sări gardul sunt rezultatele alegerilor europarlamentare, unde cei doi campioni electorali au scos scoruri derizorii. În cazul lui Sava mai contează şi războiul pe care-l are cu subprefectul Babagianu, aflat zilele acestea pe craca schimbării. Orice manevră de ejectare a cămătarului administrativ din prefectură este un brânci dat primarului din Urziceni către PD-L. Cât despre Catrinoiu, singura lui ancoră la PNL ar fi Cristina Pocora. Dar cum zilele trecute domnişoara deputat a devenit doamnă iar uşile ministerelor cu bani i s-au închis în nas după pierderea guvernării, Catrinoiu nu prea mai are ancore ideologice la PNL.

 

Aşteptată pentru marţi, nominalizarea fostului primar Mădălin Teculescu în funcţia de subprefect al judeţului Ialomiţa s-a amânat fără vreo explicaţie. Anunţul făcut de conducerea PD-L Ialomiţa a creat multă agitaţie în tabăra deputatului Tinel Gheorghe, cel care a reuşit în timp record să facă din Babagianu funcţionar public în urma unui concurs ilegal organizat de ANOFM şi apoi subprefect. Sigur de nominalizare, Teculescu şi-a dat demisia din funcţia de primar al comunei Sfâtul Gheorghe devenind în urma unei dispoziţii dată tot de el şef al poliţiei comunitare din comună. Deşi numirea sa era dată ca sigură în şedinţa de guvern de marţi, acest fapt nu s-a întâmplat, deşi manevra are girul ministrului Vasile Blaga. Agitaţia a fost maximă şi în tabăra lui Babagianu, acesta fiind admis în programul de formare pentru înalţii funcţionari publici. Cam ce tip de concurs s-a dat pentru asta nu este greu de intuit având în vedere că absolut toţi politrucii au reuşit să-l treacă. O nouă rundă în disputa dintre taberele din PD-L este de aşteptat să se consume săptămâna viitoare, când se speră la introducerea pe ordinea de zi s şedinţei de guvern a hotărârii prin care Teculescu va fi numit în funcţia de subprefect.

 

Concubinajul păgubos dintre furnizorul de apă al municipiului Slobozia şi municipalitate reprezintă o afacere cu peste 50.000 de păgubiţi. Este vorba despre cetăţenii Sloboziei cărora Urban SA, societatea patronată de Consiliul Local Slobozia le-au umflat ani întregi facturile de apă şi le-a facturat frigul din apartamente la preţ subvenţionat dar stabilit din burtă. La celălat capăt al ţepii formidabile încasate de locuitorii municipiului regăsim o afacere soldat cu pierderea unei instalaţii de alimenatre cu apă oferită cadou de guvern, instalaţie înregistrată în evidenţele contabile ale Amonil drept materiale consumabile şi vândută pe bucaţi în beneficiul unor băieţi deştepţi veniţi cu privatizarea din tenebrele UTC-ului. Din 1995, când Amonil a fost cumpărată de fantomaticul grup Eurocolumna, care avea sediul într-o căsuţă poştală, şi până în zilele noastre atât oamenii micului utecist Marius Ţărlea, cât şi politicienii care au călărit administraţia publică locală au tras cât au putut pe buzunarul public şi pe cel al bietului contribuabil. Amonil s-a făcut că furnizează servicii fără se ceară plata promptă a facturilor şi a câştigat la două capete. Pănă prin 1998 a obţinut gaz de la stat fără să îşi plătească datoriile la furnizor. În plus, gazul pentru populaţie era plătit la jumătate de preţ, chit că pentru a furniza căldură populaţiei, oamenii de la Amonil nu ardeau nici un metru cub de gaz. Pentru generezotitatea extraordinară de a păsui Urban la plata facturilor, bişniţarii din spatele Amonil şi-au câştigat bunăvoinţa politicienilor. În primul rând că o populaţie care nu era presată să-şi achite facturile vota cu politrucul care îi asigura iluzia acestui serviciu gratuit. In al doilea rând, băeţii de la Amonil ştiau tabla impărţirii foarte bine. De exemplu, în anul 2000, când în urma unui scandal cu primăria s-a descoperit escrocheria cu gazul metan subvenţionat, unul dintre oamenii de frunte ai PSD a devenit brusc distribuitor de otrăvuri de la Amonil. La schimb, numicipalitatea nu a mai sesizat niociodată Parchetul cu privirea la o ţeapă de 2 milioane de dolari pe care firma lui Ţîrlea ne-o trăsese cu nesimţire. Cam aşa au mers lucrurile aproape un deceniu. Între timp Amonil a trecut în labele altor investitori de portofoliu, dosiţi în paradisuri fiscale. Iar între primăria condusă de un alt primar fără datorii la sitemul ticăloşit şi micul cartel al şmecherilor de la Amonil s-a pornit un război în toată regula. La care nu putem să nu contribuim şi noi, măcar cu nişte informaţii. În primul episod ne vom referi la două afaceri importante care s-au soldat cu prejudicii interesante în portofelul nostru de contribuabili.

Tun cu instalaţia de alimentare cu apă

Societate comercială de referinţă în domeniul industriei chimice, Amonil SA Slobozia a fost privatizata in primul semestru al anului 1995. FPS-ul condus atunci de Emil Dima a executat o vinzare ca la carte, oferind pe tava societatea grupului Eurocolumna patronat de catre omul de afaceri Marius Tirlea. La acea vreme, imperiul Eurocolumna cuprindea Banca Columna, creatie a fostului sef al SRI Virgil Magureanu, precum si o serie de societati din domeniul industriei chimice, cumparate de la FPS prin intermediul SC Eurotrading Chemical, componenta si ea a imperiului Columna. Este vorba despre combinatele chimice de la Tirgu-Mures, Slobozia si Turnu Magurele, intrate in marea familie a obscurei societati. La un moment dat, s-a considerat ca achizitiile respective au adus Eurotrading monopol asupra industriei chimice. Din acest motiv, dar si pentru ca Tirlea & co. nu au reusit sa-si achite datoriile catre FPS, Eurotrading a ramas doar cu Amonil SA Slobozia.

La Slobozia, cadourile costa

In luna aprilie 1990, Ministerul Economiei Nationale emite Ordinul 25 prin care, si in conformitate cu Legea 28/1990 privind desfasurarea investitiilor, face un cadou municipiului Slobozia. Prin respectivul act, ministerul trecea in proprietatea comunitatii lucrarile de investitii si utilajele aferente obiectivului “alimentare cu apa”. Aceasta instalatie era parte componenta din proiectul de dezvoltare al Combinatului Chimic Slobozia, proiect care a fost abandonat din lipsa de fonduri. Costurile estimate ale retelei de captare si transport a apei de la Dunare se ridicau la vremea respectiva la suma de 114,5 milioane de lei, iar lucrarile erau deja demarate.Investitia a trecut gratuit in proprietatea comunitatii, fiind preluata in calitate de antreprenor general de catre Intreprinderea de Gospodarire Locativa Ialomita, botezata ulterior RAGCL, actualmente SC Urban SA. Noul beneficiar al lucrarii  a”uitat” insa sa intocmeasca documente de predare-primire. Timp de trei ani s-a lucrat fara nici un fel de evidenta. In anul 1993, Primaria Slobozia preia acest obiectiv in proprietate. Un an mai tirziu, cind s-a ajuns la construirea statiei de captare, primaria a solicitat conducerii Amonil utilajele necesare, care-i apartineau de drept si care ramasesera in “custodia” respectivei societati. Amonil refuza  sa cedeze gratuit utilajele, mizind pe lipsa actelor de proprietate. Legata de miini, primaria accepta sa cumpere ceea ce ii apartinea de drept. Investitia se derula cu bani de la bugetul central, iar necheltuirea fondurilor pina la sfirsitul anului aducea cu sine pierderea acestora.

Directorul Ion Hanaru vinde blana ursului din padure pe bani buni

La vremea respectiva ca si acum, directorul Amonil era Ion Hanaru politician de prim rang al PSD, om care a ocupat inclusiv funcţia de vuicepreşedinte al Consiliului Judeţean Ialomiţa şi care a condus combinatul chimic în perioada comunistă.. Pentru utilajele necesare instalatiei de captare  a apei, respectiv niste motoare electrice si citeva celule, Ion Hanaru a pretins bani. Primarul de atunci, Ioan Pinter, sustinea ca, sub presiune, a lansat comanda Amonil-ului pentru utilajele respective, sperind ca atunci cind va gasi hirtiile care atestau dreptul de proprietate al comunitatii problemele se vor rezolva. Numai ca lucrurile n-au decurs asa. Amonil a emis catre primarie facturi in valoare de 468 milioane lei. Primaria a refuzat sa achite, partile ajungind in instanta. Instantele au dat cistig de cauza Amonil, luind in considerare comanda lansata de primarie drept un contract comercial neonorat. In acest fel aproape o jumatate de miliard de lei a intrat din buzunarul public in buzunarul SC Amonil SA.  Ajunsa la fundul sacului, Amonil nu a mai avut ce preda. Primaria a solicitat judecatoriei sa execute silit Amonil in baza ordinului 25/25.04.1990 al Ministerului Economiei Nationale, hirtie descoperita de functionarii primariei undeva in arhiva BRD, banca prin care se finantase investitia respectiva. Amonil s-a opus la executare, cele doua parti ajungind din nou in instanta. Desi Primaria Slobozia a cistigat, finalizarea investitiei nu s-a realizat. Alimentarea cu apa a orasului nu se poate face in ciuda sumelor mari investite, iar Amonil SA nu justifica utilaje in valoare de 3,8 miliarde lei, suma actualizata la nivelul anului 2000.

Utilaje in valoare de 3,8 miliarde de lei s-au evaporat din ograda Amonil

La data de 23 iunie 1999, Curtea de Apel Bucuresti, prin decizia civila nr. 1400 respinge contestatia la executare silita formulata de Amonil la data de 18 martie 1998. In luna august a acestui an, o comisie formata din reprezentanti ai primariei si Amonil inventariaza situatia obiectivului de investitii pentru a se stabili cu exactitate ce utilaje s-au predat si ce urmeaza sa mai primeasca primaria. Conform inventarului comisiei, utilajele pe care Amonil trebuia sa le predea valorau, in 1990, 14,4 milioane de lei. Pina la data efectuarii inventarului fusesera predate utilaje in valoare de 9,5 milioane de lei. Pentru ceea ce nu s-a mai putut restitui, primaria solicita despagubirea in bani. Utilajele disparute valorau  3,89 miliarde de lei.

Utilaje inregistrate ca materiale consumabile

La data de 8.05.1998, Directia Controlului Financiar de Stat a verificat modul in care Amonil a inregistrat in evidentele contabile investitia “Dezvoltare si Alimentare cu Apa a Municipiului Slobozia”. S-a stabilit ca in perioada 1990-1993 utilajele respective au fost inregistrate in conturile “Utilaje in depozit” respectiv “Materiale si utilaje pentru investitii”. Incepind cu 1.01.1994 utilajele au trecut in mod inexplicabil in contul “Materiale consumabile”. Mai exact spus, utilaje in valoare de citeva miliarde au fost asimilate cu pixuri, coli de scris, garnituri sau suruburi. S-a mai constatat ca societatea nu a inregistrat in actele contabile decizia 25/1990 a Ministerului Economiei Nationale si nu a putut prezenta la control documentele de predare-primire a investitiei respective. In ciuda faptului ca s-au constatat mari nereguli, organul de control nu ia nici un fel de masura si nici nu se sesizeaza organele de cercetare penala.

Afacerea GAZUL

Vinerea iernii în anul 2001 a reprezentat pentru mai bine de jumatate din locuitorii municipiului Slobozia un cosmar. Mai bine de 8.000 de apartamente din oras, racordate la vremea respectivă la reteaua de termoficare alimentata cu agent termic de la SC Amonil SA Slobozia, nu au avut caldura.Ca in fiecare iarna de citiva ani incoace, producatorul de energie termica invoca lipsa gazului metan si datoriile mari pe care le are de incasat de la SC Urban SA. Razboiul surd dintre Amonil si Urban (fosta regie comunala) a dat la iveala un scandal de proportii. Primaria Sloboziei si Urban acuza Amonil ca nu justifica 48,6 milioane metri cubi de gaz metan achizitionat la pret pentru populatie care nu a mai ajuns in caloriferele oamenilor. Valoarea prejudiciului creat astfel slobozenilor si statului de catre societatea grupului Eurocolumna se ridica, in numai patru ani si jumatate, la peste doua milioane de dolari.

Lungul drum al gazului catre calorifere

Pina în 1999, societatile de gospodarire comunala solicitau Inspectoratului National de Gaze cota necesara pentru incalzirea pe timp de iarna. Acolo unde agentul termic este produs de combinate sau alti agenti economici, gazul metan este livrat direct acestora, urmind ca respectivele cantitati folosite pentru producerea agentului termic sa fie facturate de Distrigaz la pret special pentru populatie. Producatorul achita contravaloarea si isi incasa pretul pe gigacaloria livrata de la societatile de gospodarire comunala.La sfirsitul anului trecut, procedura s-a modificat. Producatorii de agent termic isi cereau cota de gaz metan, inclusiv cantitatea necesara pentru incalzirea locuintelor populatiei. Societatile de gospodarire comunala contabilizau cantitatea de energie termica primita si confirmau societatii Distrigaz cantitatile de gaz folosite de producatori pentru acest scop, cantitati ce urmau sa fie facturate la pret pentru populatie. De mentionat este faptul ca in cazul cotelor de gaz folosite pentru populatie Distrigaz nu percepe plati anticipate, asa cum se intimpla pentru cotele agentilor economici.

Momentul adevarului

La data de 5 mai 2000, in urma unor negocieri intre Urban, Amonil si Distrigaz Sud Bucuresti, se gaseste o solutie pentru compensarea datoriilor mari care se inregistrau la plata gazului metan.Amonil avea de achitat catre Distrigaz suma de 92,2 miliarde si avea de incasat de la Urban 29,8 miliarde. S-a stabilit astfel ca Urban sa isi asume fata de Distrigaz plata sumei datorate catre Amonil, astfel incit producatorul sa isi poata diminua restantele si sa poata primi gazul necesar procesului de productie. Cele doua societati incheie acorduri separate de reesalonare a datoriilor restante si penalitatilor, luindu-si angajamentul sa achite facturile curente. Lucrurile intra cit de cit in normal pina in luna septembrie cind, din cauza unor neintelegeri intre Amonil si Urban, Slobozia ramine aproape doua saptamini fara apa calda. Cum incidentul se petrece in plina campanie electorala, se ajunge in cele din urma la o solutie de compromis. Numai ca tensiunile reapar in luna noiembrie, cind Urban SA si Primaria Slobozia a refuzat sa achite contravaloarea energiei termice livrate orasului de Amonil, invocind lipsa parametrilor ceruti de consumatori pentru sezonul rece. In loc sa asigure 30-31 Gcal/ora, Amonil a livrat populatiei numai 10-11 Gcal/ora, cantitate insuficienta pentru incalzire. Amonil sustine ca nu a putut livra mai mult din cauza lipsei gazului metan, acuzind Urban ca nu si-a respectat angajamentele de plata catre Distrigaz, fapt ce a condus la nealocarea cotei de gaz pentru populatie.Primaria Slobozia si Urban sustineau ca, dimpotriva, datoriile sint achitate, dar ca Amonil nu are inca un grafic de plata a penalitatilor de peste 115 miliarde de lei catre Distrigaz. Municipalitatea spune ca, la data de 16.11.2000, Distrigaz a aprobat cota de 4,5 milioane metri cubi de gaz pentru incalzirea locuintelor.

Doua milioane de dolari evaporate din conductele AMONIL

In urma unor calcule facute de specialistii din cadrul SC Urban SA, s-a ajuns la concluzia ca Amonil nu poate justifica o cantitate mare de gaz sebventionat facturata, chipurile, pentru producerea de energie termica ce nu a ajuns in caloriferele cetatenilor. Calculul a avut la baza faptul ca pentru producerea unei Gcal. sint necesari 140 metri cubi de gaz conform normelor aprobate de Oficiul Concurentei. In perioada iulie 1995 – decembrie 1999, Amonil a facturat un consum de gaz pentru incalzire de 137.873.000 metri cubi. Pentru energia termica livrata efectiv populatiei s-au consumat doar 89.217.840 metri cubi de gaz.Asa cum rezulta din acest calcul, o cantitate de 48.655.160 metri cubi de gaz subventionat a fost facturata in plus. Luindu-se in considerare ca diferenta de pret dintre gazul pentru industrie si gazul pentru populatie este de aproape 50 USD la 1.000 metri cubi, rezulta ca, in perioada luata ca referinta, bugetul de stat a fost  prejudiciat cu circa 2,4 milioane de dolari. Specialistii sustin ca la aceasta situatie s-a ajuns pentru ca in aceasta perioada nu s-au facut niciodata verificari cu privire la cantitatea de gaz folosita efectiv pentru incalzire de catre producatori, care au raportat consumuri de gaz umflate.

Un parastas cu dar

Scandalurile despre care am amintit au apărut în presă în iarna anului 2001. Acum 7 ani publicarea lor nu a lăsat nici un fel de urmări. Cei care erau blogaţi să vadă s-au întors cu spatele. Politiciernii din PSD, proaspăt reveniţi la putere au transformat aceste subiecte în bani, preferând şantajul grosolan şi umflarea conturilor. Relaţia incorectă dintre municipalitate şi Amonil s-a perpetuat. Sigurul care a avut tupeul să rupă tăcerea a fost primarul Gabi Ionaşcu, un om pe care băieţii nu-l agăţaseră cu nimic. Inflexibilitatea primarului a atras multe reacţii de la Amonil. Stresaţi de faptul că fostul primar a încercat să dizolve datornicul Urban, cei de la Amonil au introdus în istanţă o acţiune prin care solicită ca datoria de peste 150 de miliarde de lei pe care o au de recuperat de la Urban să le fie plătită de Consiliul Local Slobozia. Cum s-a obţinut această aberantă hotărâre judecătoarească nu se ştie. Nici Ionaşcu nu a stat cu mîinile în sân, solicitănd tot în instanţă recuperarea cobntravalorii utilajelor de la istalaţie de alimentare cu apă pe care primăria le-a plătit deşi îi aparţineau, plus contravaloarea utilajelor topite în decor sub domnia lui Hanaru. Teoretic, la 7 ani de la îngroparea scandalurilor ar trebui să le organizăm un parastas. Nu înainte însă de a le aduce în actualitate, pe fondul relaţiilor tensionate dintre primărie şi furnizorul de servicii.