Domnul deputat Marian Neacşu este profund prreocupat de criza din sistemul de sănătate ialomiţean. Emoţionat! Dar şi inutil, căci potrivit fişei postului, domnul deputat nu poate decât sa facă ceva gargară inutilă sub formă de interpelări. Asta în fapt. Căci, teoretic, pentru bizonul electoral de stânga, un discurs populist în care politicianul, oricare ar fi el, afirmă că-i pasă, că nu doarme noaptea şi că se întâlneşte cu “factorii responsabili” face mult. Nu ajută la nimic, dar lasă o impresie care ar putea emoţiona lemnul din ştampila de vot sau din capul bizonului electoral. Iar domnul Neacşu ştie foarte bine asta şi cunoaşte virtuţile unor găini oferite în Campania electorală sau al unei ciorbe de rumeguş servită pe post de leac contra sărăciei. Vineri, 13 august, domnul deputat ne-a oferit o mostră de populism. Într-un comunicat de presă emoţionant, domnul deputat vorbeşte despre situaţia dramatică din spital. Cică de vina ar fi criza. Iată de ce ne umflă râsul şi plânsul simultan şi de ce plafonul de răbdare în ceea ce-l priveşte pe domnul deputat Neacşu ni se cam epuizează mai ceva ca cel al farmaciilor la Casa de Sănătate.

Neacşu vs Halatul!

Comunicatul domnului deputat vorbeşte despre eforturi, preocupări şi demersuri. Să curgă rumeguşul:   “Una dintre principalele preocupări ale acestei perioade a fost determinată de problemele extrem de grave cu care se confruntă sistemul medical ialomițean datorită subfinanțării acute a sistemului sanitar naţional – starea de lucruri afectând categorii ample de cetățeni puși în imposibilitate de a beneficia de servicii medicale ori de a-şi achiziționa medicamente – motiv pentru care, în a doua jumătate a lunii iulie şi începutul lunii august a.c., domnul Deputat Marian Neacşu a avut întâlniri cu reprezentanţii Colegiului Farmaciştilor din judeţul Ialomiţa, cu conducerea Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Ialomiţa, precum şi cu administrația Spitalului de Urgenţe Slobozia. În cursul acestor întâlniri, domnul Deputat Marian Neacşu a solicitat şi a primit informaţii detaliate privind criza financiară gravă care afectează atât pe cetăţenii care au nevoie de medicamente şi servicii medicale, cât şi farmaciile care sunt ameninţate de pericolul blocajului financiar, din cauza restanţelor de plată neachitate şi sincopelor în decontarea facturilor pentru medicamentele compensate livrate populaţiei. Colegiul Farmaciştilor din judeţul Ialomiţa şi-a exprimat nemulţumirea în ceea ce priveşte raporturile financiare cu Casa de Asigurări de Sănătate, cauzate de reducerea drastică a finanţării şi întârzierea decontării medicamentelor compensate. Ca urmare a celor sesizate, domnul Marian Neacşu a purtat discuții punctuale cu conducerea Casei de Asigurări de Sănătate Ialomița şi preşedintele Casei  Naționale de Asigurări de Sănătate, depunând totodată la C.N.A.S. un memoriu la care s-a anexat petiţia Colegiului Farmaciştilor şi solicitând rezolvarea aspectelor extrem de grave semnalate de Colegiul Farmaciştilor şi respectiv de către C.J.A.S. Ialomiţa, printr-un material scris obiectiv şi foarte bine documentat, alcătuit împreună cu aceștia. Totodată, la întâlnirea cu domnul Deputat Marian Neacşu, reprezentanţii administraţiei Spitalului de Urgenţă Slobozia au prezentat detaliat necesitatea suplimentării imediate a finanțării, în caz contrar Spitalul fiind pus în imposibilitatea de mai oferi asistenţă medicală. În principal, se solicită renegocierea contractului de furnizare servicii medicale în conformitate cu cifrele reale după cum urmează:

- creșterea cifrei medii lunare a pacienților acceptați şi decontați la spitalizare de la 1500 la 2000 pacienți, cât reprezintă şi media ultimilor ani.

-  în ceea ce privește asistenţa medicală de specialitate de recuperare-reabilitare în ambulatoriu – creşterea sumei anuale de la 126.880 lei la 565.000 lei, plafonul acordat fiind deja epuizat.

- suplimentarea numărului de spitalizări de zi, până la 800 de spitalizări/zi, aceasta fiind cifra reală înregistrată de la începutul anului.

- creşterea sumei anuale destinate şi pentru alte servicii (programe de sănătate, dializă etc. )

Necesităţile reale ale Spitalului de Urgenţă din Slobozia au fost calculate obiectiv prin evaluarea serviciilor medicale acordate în ultimii ani. Problemele sesizate urmează să fie concretizate într-o solicitare scrisă a Spitalului adresată C.J.A.S. Ialomiţa, prin care se cere ajustarea contractului-cadru şi redimensionarea finanţării acordate. Pe lângă îngrijorarea legitimă cauzată de criza fără precedent în care a fost adus sistemul de sănătate din România, domnul Deputat Marian Neacşu şi-a exprimat, în acelaşi timp, permanenta disponibilitate de a sprijini organizaţiile şi instituţiile implicate, atât la nivelul Parlamentului, precum şi prin intervenţii publice adresate Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. Totodată, domnia sa a explicat că se va implica efectiv în convingerea  reprezentanţilor Casei Naționale de Asigurări de Sănătate şi ai Guvernului ca, la proxima rectificare a bugetului, să se suplimenteze corespunzător sumele destinate pentru sănătatea publică din judeţul Ialomiţa”.

Ce ştie tot satul şi nu ştie deputatul

este faptul că venirea unui administrator cu pretenţii de manager de producţie PSD în fruntea spitalului a lăsat găuri dureroase. Concret, este vorba despre faptul că doctorii Panţuru şi Tron au lăsat lăsat în conturile spitalului nişte zeci dde miliarde. Care bănet s-a topit ca îngheţata la soare sub bisturiul necruţător al activistului PSD Vasile Olaru. Schema de personal s-a umflat cu pompa, achiziţiile de materiale, hrană, medicamente şi alte mărunţişuri au devenit secret de stat, etc. Iată ce scrie un cititor pe site-ul nostru:

DE ZANFIR JURISTUL NU SE OCUPA NIMENI?

1.TRANSPORT DIALIZAT -SPITALUL A PLATIT 5000LEI AMENDA -DIN VINA LUI ZAMFIR

2.LIPSA DIN MAGAZIA SPITALULUI -INCEARCA SA O ACOPERE!!!! ATENTIE D-LE ENCIU!!!

3.DEFINITIVARI PE POST A PERSOANELOR ANGAJATE ILEGAL TEMPORAR PE POSTURI VACANTE DEFINITIV

4.I-A DUBLAT SALARIUL LU” NEVASTA-SA -ANGAJATA ILEGAL ATENTIE

Pare o glumă, nu? De Zamfir s-au ocupat procurorii, care l-au trimis în judecată după ce GSE a dezvăluit ingineria imobiliară din curtea spitalului făcută pe sabia şi pixul lui Olaru. Managerul pesedist a fost făcut scăpat de procurori din motive care ne scapă şi pe care le mai aşteptăm în scris de la conducerea Parchetului, aşa cum scrie la lege. Cât despre jaf şi furt, colegii de la Indepedent fac o dezvăluire senzaţională. Care vorbeşte despre volatizarea unor materiale sanitare din magazia spitalului. Găuroiul? O bagatelă de vreun miliard de lei vechi. Pe site-ul ziarului Indepedent un cititor confirmă ipoteza conform căreia managerul reinventat Olaru, abia scăpat din ghearele tăiate ale procurorilor incoruptibili de la Slobozia, face presiuni pentru a forţa angajaţii să semneze bonuri de consum fictive care să acopere găuroiul. Iată cum descriu cazul colegii de la Independent: “Nu, nu vorbim despre vreo farmacie spartă de un hoţ de ocazie, ci fix despre magazia de medicamente a Spitalului Judeţean de Urgenţă. Şi nu vorbim nici despre o aspirină ajunsă voluntar în buzunarul vreunui magazioner pentru a trata o răceală a soţiei, ci despre medicamente şi aparatură medicală de peste 85 mii de lei. Adică 850 milioane de lei vechi. Cum a fost posibilă o asemenea grosolănie într-un sistem sanitar şi aşa aflat în comă financiară ne vor lămuri poliţiştii ce actual instrumentează un dosar penal de toată frumuseţea.
«Suspectul» dosarului nu este altul decît magazionerul, un anomin cu numele de Ionel Petre, acuzat de delapidare. Şi pentru ca povestea furtului de medicamente din branula bolnavilor să fie şi mai conturată trebuie să precizăm că dosarul penal s-a constituit la autosesizarea poliţiştilor în urmă cu aproximativ o lună de zile. Recent însă, teoria anchetatorilor a fost confirmată de directorul compartimentului Financiar-Contabil, Carmen Ţenea, dar şi de directorul medical, Horia Pîrgă. La puţin timp de la autosezisarea poliţiştilor, Ţenea şi Pîrgă au depus, la rîndu-le, o sesizare ce reclamă dispariţia unei cantităţi de medicamente şi aparatură medicală de peste 85 mii de lei, furt descoperit în urma unui audit financiar intern…
Întrucît dosarul privind furtul calificat din magazia Spitalului se află în plină anchetă, poliţiştii ialomiţenii au refuzat să se pronunţe cu privire la amănunte. În schimb, surse din cadrul Spitalului Judeţean susţin că cel mai probabil ancheta va muri înainte de a se produce verificarea propiu-zisă, întrucît actuala conducere s-ar «strădui» din greu la acoperirea găurii din medicaţia bolnavilor.
Nişte unii aflaţi pe holurile instituţiei sanitare aduc însă pe tapet o altă teorie. Potrivit acesteia, medicamentele nu ar fi ajuns niciodată în magazia Spitalului, ci doar documentele pentru respectivele medicamente…”.

Afaceri pe filiera Beraru-PSD

O cercetare sumară pe filiera hoţiei de la spital care i-ar fi fost accesibilă şi domnului deputat Neacşu relevă nişte amănunte interesante. Firma care a aprovizionat spitalul cu materiale sanitare este Pansiprod Medical SRL cu sediul social în Filipeştii de Pădure din judeţul Prahova. Cum a ajuns această firmă la spital şi ce anume materiale a livrat efectiv faţă de ce a facturat este treaba anchetatorilor să afle. Cert este faptul că surse autorizate din spital bagă mâna cu tot cu mânuşa chrugicală în foc şi suţin că firma s-a aciuat la banii spitatului Slobozia pe mandatul lui Olaru. Firmuliţa din Filipeştii de Pădure este deţinută de compania off-shore Wichita B.V din Olanda. Această companie mai deţine alte două firme româneşti abonate la contracte de achiziţii cu spitalele. Este vorba despre Paraprodfarm Industries SRL şi Phoenixmed 2000 SRL. Tot acest conglomerat de firme este controlat de puşcăriabilul româno-israelian Sorin Beraru. În anul 2000, în urma unor anchete penale firma controlată la vedere de Beraru, Phoenixmed, care era abonată la contracte ilegale cu spitalele a fost înghiţită cu tot cu patrimoniu şi clienţi de nou înfiinţata Phoenixmed 2000 SRL, controlată la rândul ei de off-shor-ul olandez. Adică de Beraru. Iar când spui Beraru gândul te duce fix la PSD.

Puşcăriabilul, la masă cu Năstase!

Când spui Beraru spui o condamnare de 7 ani de închisoare încasată în scandalul CI-CO, în care Beraru a încercat să cumpere o sentinţă favorabilă cu 1,5 milioane de dolari. Şi mai spui o serie de privatizări ilegale făcute fostul FPS în favoarea mogului de partid. Deşi e căutat de ani de zile pentru a fi băgat în puşcărie, Beraru nu este de găsit. În anul 2001, în cadrul unei întâlniri a fostului premier Adrian Năstase cu oamenii de afaceri israelieni a apărut şi Beraru, care a stat nas în nas cu Năstase şi cu şeful poliţiei de atunci, generalul Toma Zaharia. Iar afacerile lui Beraru care vizează bani publici se derulează nestingherite şi, iată, ajutate de camarazii din PSD la adăpostul off-shor-urilor din Olanda. Revenind la firma care a aprovizionat spitalul de la Slobozia cu materiale sanitare, ea a fost implicată în mai multe scandaluri legate de calitatea mărfurilor livrate. În 2005 s-a ajuns la concluzia că acele medicale vândute de Pansiprod au fost infectate  cu stafilococ. În august 2008, o femeie a decedat în urma unei operaţii de cezariană la care s-a folosit aţă chirurgicală contaminată cu Bacillus Cereus, importantă de firma Pansiprod din China.

Domnul Neacşu, cât e halatul?

Cerem scuze domnului deputat că  de la o realitate crudă, care-l preocupă, am dus discuţia în off-shoruri olandeze unde zac banii contribuabilului român la sistemul sanitar. Dar realitatea crudă este aceea că dincolo de subfinanţarea cruntă pe care PSD şi celelate partide o trâmbiţează ca să explice prostimii de ce nu-s bani de aspirine, cauza reală este hoţia şi corupţia de care dau dovadă cei puşi să administreze banii fraierilor. Am demonstrat-o şi noi şi alte câteva ziare în dezvăluirile despre scandaloase tunuri cu vaccinul anti HPV sau cel al gripei porcine, unde politicienii din toate partidele au furat de-au rupt. Acestea fiin spuse, comunicatul de presă al domnului Neacşu nu poate fi tratat altfel decât ca gargară politicianistă. De care suntem sătui până-n gât!

Taximetristul se numeşte Mihalcea Alexandru. Este din Amara şi practică taximetria de peste 12 ani. Necazurile lui cu poliţia datează din 2008 şi coincid spectaculos cu intrarea firmei Nick Turing pe traseele de transport în comun pe ruta Slobozia- Amara. La data de 26 mai 2008, Mihalcea a fost deposedat de documentele maşinii şi de autorizaţia de taximetru de către Nicu Pericli, administratorul Nick Turing. Acuzat de faptul că practică pirateria în materie de transport, Mihalcea a intenţionat să-i demonstreze lui Pericli că lucrează legal. Acesta a luat documentele şi s-a urcat în maşină, ameninţându-l pe Mihalcea cu ruperea capului şi tăierea cauciucurilor de la maşină. Actele au fost returnate după o lună, la presiunea primarului oraşului Amara, care l-a condiţionat pe agresor să restuite actele la schimb cu eliberarea autorizaţiei pentru traseele de la Amara. De atunci Mihalcea a fost ţinta controalelor poliţiei, repetate şi, de multe ori, absurde. Aşa s-a întâmplat şi săptămâna trecută, când Mihalcea a fost amendat pentru o faptă pe care nu a comis-o.

Amendat că merge pe drum

La data de 12 august 2010, la ora 7 dimineaţa, Mihalcea a fost oprit de patru echipaje de la poliţia rutieră flancate de directorul ARR Ialomiţa, care-l aşteptau pe nenorocit pe DN 2C, Amara-Slobozia. A fost tras pe dreapta si  poliţiştii au caligrafiat în procesul verbal după dictarea şefului ARR Ialomiţa, al cărui nume nu contează, următoarea aberaţie: “A condus autoturismul Dacia Logan cu numărul IL 04 AAD pe DN2C efectuând transport în regim de taxi pe ruta Slobozia- Amara autorizat fiind de CL Amara. În autovehicul fiind transportate 3 persoane ce declară faptul că se deplasează în mod regulat cu acest taximetru de la serviciu- Slobozia, la domiciliul- Amara.” Fapta săvârşită, spun poliţiştii, este prevăzută de Legea 38/2003, articolul 52 alin. 3, litera v. Adică: “Să nu execute curse în afara localităţii de autorizare decât în condiţiile prevăzute la articolul 18”. Iar articolul 18 pe care se bazează acţiunea tembelă a poliţiei demonstrează că la unii poliţişti IQ nu corespunde întodeauna cu vîrsta: “Ocazional, între localitatea de autorizare şi alte localităţi sau puncte de interes, numai la cererea expresă a clientului, cu acordul taximetristului având obligaţia revenirii în localitatea de autorizare după executarea cursei”. Adică, exact ceea ce a făcut taximetristul, care având în vedere vechimea sa are o groază de clienţi care-l prefer şi-l caută pe telefon. Iar ca prostia să fie totală, amenda în valoare de 1000 de lei s-a aplicat în baza articolului 55 punctul 3 litera a care spune: “Aplicabilă taximetriştilor pentru intervenţii asupra componentelor aparatului de taxat în scopul majorării preţului transportului sau neincluderii unor venituri realizate în memoria fiscală”. Adicătelea, unde dai şi unde crapă, mai ales că omul a eliberat bon fiscal pentru cursă, bonul fiscal atestând că taximetristul a fost reţinut illegal în trafic cu pasageri în maşină circa 20 de minute. Una peste alta, Mihalcea a fost controlat (şi) regulat de poliţişti şi de Garda Financiară. Dacă din cauză de Nick Turing sau din cauza concurenţei care o face taximetrelor controlate de poliţişti, urmează să vedem.  Una peste alta, poliţiştii care au comis abuzuri vor trebui să răspundă la plângerile pe care Mihalcea le va formula.

Colegii de la Indepedent publică în ediţia electronică a ziarului o declaraţie fulminantă a doamnei doctor Mihaela Isvoranu, fost director medical al Spitalului Judeţean. Domnia sa susţine că preşedintele CJ Ialomiţa, Silvian Ciupercă, a contactat-o telefonic şi i-a cerut să demisioneze din funcţie. Gestul mârlănesc al vătafului socialist survine ca urmare a preluării spitalului judeţean de către CJI şi a reinstaurării cotroversatului Vasile Olaru în scaunulul de manager. Dacă cineva mai avea vreun dubiu asupra mizeriei şi corupţiei din PSD acum avem cea mai bună dovadă asupra acestei stări de fapt pe care liderii socialiştilor încearcă s-o bage sub preş. Vă mai amintiţi probabil ce era la gura lui Ciupercă atunci când înfiera cu mânie justiţiară corupţia din PD-L? Clientela era doar la oamenii lui Băsescu, corupţia era doar la Cazacu şi toate partidele din România erau curve mai puţin ei, supuşii lui Iliescu. De îndată ce guvernul le-a dat pe mână spitalul judeţean, pesediştii şi-au dat arama pe faţă. Olarul, cel anchetat pentru instrăinarea abuzivă şi ilegală a unui teren din curtea unităţii sanitare a fost numit manager. Asta deşi sub precedentul său mandat finanţele spitalului s-au deteriorat dramatic. Numai fondul de salarii a crescut cu circa 1 miliard de lei iar deficitul a sărit de 40 de miliarde pe an, spitalul cheltuind mai mult decât încasează. Predecesorii săi, Tron şi Panţuru reuşiseră să lase yeci de miliarde în conturile spitalului, în vreme ce pesedistul Olaru a lăsat o tonă de găuri. Şi asta nu a fost suficient. Gaşca lui Ciupercă a încercat să elimine din conducerea instituţiei pe toţi cei care nu au pupat inelul noilor stăpâni. Ciupercă şi-a permis să forţeze demiterea directorului medical ameninţând subtil la telefon, ca în filmele cu mafioţi. Nu conta că doamna doctor Isvoranu a obţinut postul prin concurs şi că este singurul specialist în tomografie din spital. A contat doar faptul că nu este înhămată la căruţa PSD şi nici la vreo altă căruţă politică. De ce oare vrea Ciupercă o conducere de partid la spital? Cumva pentru că japca şi raptul sunt mai lesne de înfăptuit în gaşcă? Cumva pentru că un apolitic ar putea să nu vrea să gireze potlogării, angajări pe pile şi achiziţii suspecte de materiale? Ceea ce este mai ciudat este faptul că sindicatul din spital, foarte vocal atunci când îşi cere salariile, tace mâlc în faţa acestor golănii politice promovate de Ciupercă. Acceptă toţi politizarea şi dominaţia cretinilor cu carnet de partid. Iar atitudinea sindicatului este adoptată şi de oamenii din PNL, care colaboarează bine pe toate planurile cu PSD, inclusiv la furt. Căci nu am auzit până acum ca liberalii să ia vreo poziţie faţă de modul în care Ciupercă conduce moşia numită Ialomiţa. Ba, din potrivă, le place! Ceea ce se întâmplă acum la spital, când mai mulţi doctori au plecat şi alţii se pregătesc să plece din cauza atmosferei irespirabile şi a presiunilor este doar o parte a demonstraţiei. În momentul în care PSD se va apropia de putere, fenomenul mizerabil al politizării de la spital va fi doar o glumă prin comparaţie cu ce va urma.

“De unde să vă dau eu mai mult, dacă atâta e?!” Expresia adresată de Moromete celor doi fii ai săi, Paraschiv şi Nilă, dornici de creşterea nivelului de trai, este magistrală. Moromete nu era nici pe departe ministru de finanţe, ci un ţăran mijlocaş care trăia vremuri de criză. Vremuri de criză trăim şi acum. În loc de Moromete, din păcate, îl avem în prim-plan pe Pogea. Iar sindicaliştii nervoşi au luat locul tandemului Nilă-Paraschiv şi cer nivel de trai. Vor să bage mâna în ladă, să îşi cumpere ţoale şi să meargă pe uliţă la femei. Între personajele lui Marin Preda şi cele pe care le vedem acum la televizor ameninţând cu proteste, este o strânsă legătură. Şi alde Nilă, şi sindicaliştii sunt bătuţi în cap. Diferenţa e că liderii proletarilor de azi sunt dobitoci cu diplomă. Luat cadru cu cadru, Moromeţii explică pe înţelesul tuturor cum devine treaba cu criza. Vasăzică, Moromete se afla în plină criză de supraproducţie. Grâul nu avea preţ, iar datoriile presau. Ca şi în zilele noastre, numai că pe noi ne apasă, pe lângă datorii, şi nişte promisiuni neruşinate făcute în campania electorală, promisiuni care au ridicat brusc nivelul de conştiinţă în rândul proletariatului bugetar. Moromete nu prea avea lichidităţi şi era presat de perceptor. La fel şi noi, cu deosebirea că pe noi ne presează sindicalistul Nilă la un capăt şi UE, la celălalt capăt, care nu ne lasă să fentăm criza majorând deficitul. Moromete rezolvă criza prin mijloace proprii şi atrase. Mai întâi îşi valorifică credibilitatea în faţa primarului de la care obţine un împrumut până la recoltă, fără dobândă. Cu el stinge o parte din datoria către perceptor. Apoi, vinde ceva mijloace fixe, un salcâm în speţă, şi mai fentează o dată perceptorul care ameninţa cu confiscarea atelajului, mijloc de producţie vital. Nilă şi Paraschiv, care solicitau creşterea nivelului de trai s-au revoltat şi au refuzat să susţină planul de redresare al lui Moromete. La primul semn de revoltă, Moromete a pus parul pe ei şi a înăbuşit răscoala. Argumentul folosit, adică parul însoţit de explicaţia:”De unde să vă dau eu mai mult, dacă atâta e?!”, plus “pământul rămas întreg, acolo e munca voastră”, s-a dovedit imbatabil. Până şi nişte boi de jug ca Nilă şi Paraschiv l-au înţeles şi s-au potolit. Planul de redresare mergea perfect, iar zorii dezgheţului economic mijeau. O singură greşeală economică a făcut Moromete. A permis proletariatului industrial reprezentat de Achim, să plece cu oile la Bucureşti în speranţa asigurării unui cash-flow care să acopere nevoile imediate. Scopul, deştept de altfel, era valorificarea recoltei de grâu fără presiunea creditorilor, atunci când piaţa urma să ofere un preţ mai bun. Numai că Achim a vândut mijloacele de producţie şi s-a angajat portar la fabrică. Adică şi-a abandonat statutul de mic producător în favoarea celui de slugă. Moromete a pierdut astfel controlul datoriei externe, fiind presat de primar să restituie împrumutul. A încercat să obţină un nou împrumut, dar a fost refuzat de un amic tocmai din cauza pierderii oilor, adică a mijlocului de producţie care garanta rambursarea. Şi totul s-a prăbuşit; Moromete fiind nevoit să vândă pământul, adică locul de muncă al lui Nilă şi Achim. Care, între timp, fugiseră şi ei cu caii lui Moromete. Criza a fost totală! Nu-i aşa că seamănă cu ce vedem zilele astea la televizor? Alde Nilă de la sindicate ar trebui să lase puţin ciocul mic şi să vadă filmul. Poate aşa vor evita să ajungă în situaţia de a umbla cu izmenele rupte-n cur tot restul zilelor.

Sătui să tot aştepte transferul proprietăţii asupra fostului patrimoniu al UGSR ce le fusese promis de PNL şi PSD contra susţinerii electorale, liderii celor patru confederaţii sindicale şi-au împărţit dreptul de administrare al acestei averi. Este vorba despre circa 19 staţiuni balneare administrate de Sind România SRL, care are filiale în toată ţara. Oficial, la baza deciziei de a împărţi administrarea hotelurilor a stat viziunea diferită despre modul în care este condusă societatea. În realitate însă, liderii celor patru confederaţii au simţit nevoia de a-şi împărţi averea sindicatelor pentru a avea acces direct la profiturile realizate din exploatarea patrimoniului dobândit de la defuncta UGSR. Care nu este aşa defunctă cum pare şi care nu cum mult timp în urmă a primit personalitate juridică printr-o sentinţă judecătorească definitivă. Perspectiva ca UGSR să facă demersuri pentru recuperarea patrimoniului sindicatelor de dinainte de 1990 a grăbit lucrurile. BNS, Cartel Alfa, CSDR şi Frăţia şi-au împărţit dreptul de administrare a patrimoniului sindical în aşteptarea proceselor pe care UGSR ameninţă să le demareze. Hotelul Lebăda din staţiunea Amara a încăput pe mâna lui Bogdan Hossu, preşedintele Cartel Alfa, alături de hotelurile  din Olăneşti, Predeal şi Vatra Dornei.

Alfa Hotels, o firmă falită pînă în 2008

Cele 4 hoteluri care au revenit la marea împărţeală sindicaliştilor lui Hossu vor fi administrate de societatea Alfa Hotels. Creată în 2004, firma înregistrează constant pierderi şi este controlată în proporţie de 100% de Cartel Alfa. Deşi la televizor liderii sindicali Dandea (care este şi administrator al Alfa Hotels) şi Hossu dau lecţii de economie guvernului, se pare că în realitate e puţin mai greu să administrezi eficient o firmă. Administrarea s-a încredinţat în baza unui contract între Alfa Hotels şi Sind România. Firma sindicaliştilor lui Hossu încasează contravaloarea serviciilor şi achită impozitele aferente imobilelor. Sind România primeşte 1% din încasările Alfa Hotels şi se angajează să furnizeze clienţi prin intermediul agenţiei de turism a sindicatelor. Contractul se va derula pe o perioadă de 10 ani cu posibilitatea de prelungire pe încă 10 ani. Preocuparea majoră a lui Bogdan Hossu este aceea de a prelua de la primăria Amara şi administrarea terenului aferent hotelului Lebăda. Este vorba despre o suprafaţă de 4,6 hectare la care se adaugă încă 1 hectar pe care se află gospodăria anexă. Suprafaţa este parte a domeniului public al oraşului şi face obiectul unui proiect de reabilitare în valoare de peste 4 milioane de euro finanţat din fonduri europene, fapt ce face imposibilă încredinţarea către Alfa Hotels. Hossu invocă practica altor comunităţi care au acordat suprafeţele de teren aferente hotelurilor în folosinţa sindicatelor. Manevra pregătitoare este inteligentă, căci administrarea terenului ar fi primul pas către preluarea acestora în proprietate fără plată de către sindicate, prin invocarea statutului de utilitate publică al acestora. Potrivit directoarei Cornelia Zlotea, Afla Hotels urmează să investească circa 1 milion de euro în modernizarea hotelului. Din aprilie 2010 de când Cartel Alfa a preluat hotelul s-au modernizat deja bucătăria, lifturile şi spălătoria. Rămâne de văzut dacă Alfa Hotels va atinge performanţele Sind România SRL, care în 2008 a avut un profit de peste 15 milioane de lei realizat cu peste 1500 de angajaţi.

Afla, cartelul afacerilor

Confederaţia Cartel Alfa este împlicată în mai multe afaceri care aduc venituri în bugetul confedarţiei. Despre modul în care aceste venituri sunt cheltuite nu se ştie nimic, informaţiile nefiind publice. Sindicatul lui Hossu deţine 80 % din acţiunile AMAP ASIGURARI SI PENSII – BROKER DE ASIGURARE-REASIGURARE SRL, companie care în 2008 a avut venituri de peste 400.000 de lei din asigurări. De asemenea, Cartel Alfa deţine 8,6% din acţiunile companiei Accor Services SRL, firmă specializată în emiterea tichetelor de masă. La această firmă este angajată şi soţia lui Bogdan Hossu, care primeste o leafă de peste 6000 de lei pe lună, potrivit declaraţiei de avere a liderului sindical. Spre comparaţie, Hossu primeşte de la sindicaliştii din Cartel Alfa pe care-i conduce o leafă de numai 3916 lei lunar. De fapt, afacerile şi averile sindicatelor şi ale liderilor de sindicat reprezintă o controversă care durează de 20 de ani. În spatele luptei pentru drepturile muncitorilor se ascund interesele unei mafii cu puternice ramificaţii şi conexiuni.

Miza protestelor sindicale- transferul proprietăţii asupra fostului patrimoniu UGSR!

De foarte mulţi ani, rechinii imobiliari din fruntea marilor confederaţii sindicale îşi doresc să preia, în proprietate, moştenirea sindicatelor comuniste, dar până acum n-au reuşit să obţină decât dreptul de administrare al acesteia. O fac, de ani buni, prin societatea-mamut SIND România SRL, o caracatiţă care controlează cea mai mare bază turistică din România, cu staţiuni hoteliere şi baze de agrement  situate în 17 filiale teritoriale care acoperă cele mai importante zone de interes ale României. Cele patru braţe ale “caracatiţei”, adică acţionarii firmei,  sunt chiar cele patru confederaţii sindicale care s-au decis astăzi să scoată 20.000 de “fraieri” în stradă şi să strige “jos guvernul”, sau “noi vrem papa!”. Este vorba despre CNSLR Fraţia, Confederaţia Naţională a Sindicatelor Cartel Alfa, Blocul Naţional Sindical (BNS) şi Confederaţia Sindicatelor Democratice din România (CSDR). Acestea sunt confederaţiile sindicale care controlează direct, dar în proporţii diferite, SIND Romania SRL şi, coincidenţă!, tot acestea sunt confederaţiile care astăzi îi scot pe sindicalişti la iarbă verde în faţa guvernului. E drept, ar mai fi un asociat al SIND România care nu participă la proteste dar asta nu contrazice teoria mea ci, dimpotrivă o susţine. Asta deoarece acţionarul lipsă de la “jos guvernul” se numeşte Asociaţia Naţională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România, dar rolul ei este de a asigura aerisirea neuronilor boşilor sindicali, adică ai lui Marius Petcu, Bogdan Hossu, Dumitru Costin şi Iacob Baciu. Deloc întâmplător, trei dintre aceşti lideri sindicali (Petcu, Costin şi Baciu) sunt şi administratori la Realitatea Media SA, maşina de propagandă diversionistă, anti-guvernamentală şi anti-Băsescu a lui Sorin Vîntu & Liviu Luca. Cum “a administra” nu este totuna cu “a stăpâni”, boşii sindicali au încercat toate căile posibile pentru de a-i convinge pe politicieni să-i împroprietărească.Şi era cât pe ce să reuşească să pună mâna pe actele de proprietate! Numai că un proces legislativ, privind retrocedarea patrimoniului UGSR către marile confederaţii sindicale, început în urmă cu doi ani, întrerupt şi apoi reluat, a fost întrerupt din nou, cu duritate, în urmă cu două săptămâni. Prin urmare, nervii boşilor sindicali nu puteau să rămână insensibili la o astfel de provocare din partea clasei politice şi a lui Emil Boc în mod special. Procesul legislativ de retrocedare a avut două etape. Prima dintre ele, iniţiată de senatorii Nicolea Şerban, Norica Nicolai, Doru Ioan Tărăcilă şi de Ioan Chelaru (unul dintre paravanele lui Sorin Ovidiu Vîntu), s-a clasat la sfârşitul anului trecut. A fost reluată însă, de alţi doi senatori, Haşotti şi Frâncu, dar nici această iniţiativă nu a avut mari şanse de reuşită(sursa: badeadan.blogspot.com).

Istoricul patrimoniului sindical- milioane de dolari evaporate

Patrimoniul UGSR reprezintă, de fapt, o parte din acumulările făcute de-a lungul a 150 de ani de toate sindicatele din România. Un moment de referinţă în această etapă este anul 1872, când se înfiinţează Asociaţia Generală a tuturor lucrătorilor din România. După 1900 apar uniuni de sindicate, create pe ramuri din aceleaşi profesii sau meserii înrudite, iar în 1906 este constituită Comisia Generală a Sindicatelor din România, atunci fiind adoptat şi statutul general al miscării sindicale. În acelaşi an s-au pus bazele caselor de ajutor reciproc ale sindicatelor. Între anii 1919 si 1921 dezvoltarea uniunilor sindicale s-a accentuat, iar după 1924 s-a trecut la reorganizarea sindicatelor ca entităţi juridice, pornind de la Legea nr. 21/1924. Prin Decretul nr. 358/1949, întregul patrimoniu sindical este strâns sub umbrela Confederaţiei Generale a Muncii, înscrisă ca persoană juridică la Tribunalul Ilfov, prin sentinţa nr. 43/11 iunie 1945. Averea sindicatelor s-a format în timp, având ca sursă principală cotizaţia membrilor, apoi diferite donaţii ale unor persoane fizice, asociaţii sau prin transmiterea de la stat către sindicate a unor imobile. De asemenea, în perioada 1965-1979 au fost recunoscute ca surse de completare a patrimoniului veniturile din activităţi cultural-artistice, taxele de frecvenţă la diferite cercuri şi cursuri aplicative, precum şi unele genuri de subvenţii şi contribuţii. Nu trebuie uitate nici fondurile rezultate din încasările caselor de odihnă. Statutar, organizarea şi funcţionarea sindicatelor în România au avut la bază principiul centralismului democratic, ceea ce a structurat la nivel naţional existenţa unei singure confederaţii, respectiv Confederaţia Generală a Muncii, care în 1966 a fost redenumită Uniunea Generală a Sindicatelor din România (UGSR). Revoluţia din 1989 a găsit în conturile deschise de mişcarea sindicală la BNR şi Bancorex sume importante de bani. Care, după spusele unor lideri de acum, s-au evaporat fără urma! Conturile din Bancorex si BNR au fost primele care au făcut cu ochiul proaspeţilor sindicalişti-democraţi. La puţin timp de la înfiinţare, cele trei confederaţii sindicale şi-au trecut în buget sume importante de bani pe care susţineau că le-au mostenit de la UGSR. Astfel, potrivit unui acord semnat în luna noiembrie a anului 1991, Confederaţia Naţională a Sindicatelor Libere din Romania (CNSLR), reprezentată de preşedintele Victor Ciorbea, a intrat în posesia sumei de 1,14 miliarde lei; Confederaţia Naţională a Sindicatelor Cartel Alfa, reprezentată de preşedintele Bogdan Hossu, a primit suma de 820 milioane lei, iar Confederaţia Sindicatelor Independente Frăţia, reprezentată de preşedintele Miron Mitrea, a primit 637 milioane lei. Au rămas în indiviziune 770,3 milioane lei. În ceea ce priveşte valuta deţinută de UGSR, împărţeala s-a făcut în felul următor: un milion de dolari au intrat în contul CNSLR, 602.804 dolari au revenit CNS „Cartel Alfa” şi 580.478 dolari s-au dus la CSI „Frăţia”. În indiviziune a mai rămas suma de 558.151 dolari. Acesta este şi primul pas în volatilizarea patrimoniului UGSR. La câţi bani s-au „moştenit”, să amintim aici de faptul că niciuna dintre cele patru confederaţii sindicale nu a avut vreodată, sau folosit, fonduri de grevă pentru plata protestatarilor. Doar CNSLR Frăţia are stranşi bani, din cotizatiile actuale, însă fondul este operational abia din anul 2008. Surse din mişcarea sindicală susţin că CNS „Frăţia” a fost prima organizaţie care şi-a „păpat” fondurile. Poate că există acte justificative sau poate că nu. După cum afirmă însă unii dintre sindicalişti pare mult mai probabilă ultima variantă. În plus, actele justificative nu au fost făcute publice niciodată(sursa: sf.ro).

Guvernul a anunţat triumfător definitivarea masurilor anticriză. Se taie lefuri, ceea ce e bine. Dar se taie de la toată lumea, ceea ce e aiurea. Se amputează pensiile făcute cadou magistraţilor şi altor categorii privilegiate care, de fapt, ne-au vârât în mlaştina în care ne aflăm, ceea ce e foarte bine. Dar se umblă şi la pensiile câştigate corect, ceea ce e o idioţenie. Dar poate cea mai mare idioţenie pe care care domnul prim ministru a rostit-o penetrat de importanţa momentului a fost anunţul cu privire la prestaţiile sociale. Nu se atinge de ele nici în ruptul capului. Venitul minim garantat, pensia socială, laptele şi cornul livrate direct la tomberon, subvenţiile la căldură pentru ineficienţa sistemelor de încălzire centralizate sunt tot atâtea găuri negre care vor continua să înghită banii contribuabililor şi să aducă voturi cu nemiluita de la prostimea dedată la trândăveală. N-am auzit decât vorbe fără termene despre mărirea bazei de impozitare, despre taxarea corectă a viloaielor şi maşinilor de lux, despre impozite adevărate pe terenuri, despre evaziunea fiscală din agricultura asistată, culmea, de stat sau despre ajustarea aparatului bugetar şi reducerea lui la 600-700.000 de angajaţi. În ciuda puseelor de lucidate ale preşedintelui Băsescu, guvernul face ceea ce ştie mai bine. Adică bate câmpii la modul obscen şi se dă în bărci cu golanii din fruntea sindicatelor într-o parodie denumită impropriu negociere. Restructurarea seamănă cu o văicăreală naţională iar confruntarea se rezumă la dispute sterile între sindicaliştii bugetari şi pensionari, pe de o parte şi guvern pe de altă parte. În vreme ce opoziţia cântă interesat în struna sindicatelor şi susţine “să se dea”, fără să se spună şi de unde, mediul privat nesindicalizat strînge din greu cureaua şi se încăpăţănânează să nu tragă obloanele. Încă. Tabloul cu aspect culinar de varză a la Cluj este completat de ameninţarea cu greva generală provoacă orgasm partidelor de opoziţie şi dureri de cap puterii, care nu ia în calcul un singur lucru. O grevă fiscală a firmelor jumulite de pretenţiile absurde ale sindicatelor şi pensionarilor ar putea declanşa adevăratul faliment al statului. Abia aceasta ar putea fi o problemă de siguranţă naţională. Restul este şantaj şi gargară.

Speţa este simplă. Trei cretini împreună cu un al patrulea decedat între timp comit un viol cu violentă. Victima este şantajată, lovită, filmată în timp ce era obligată să întreţină relaţii sexuale cu această gaşcă de nenorociţi. Dosarul instrumentat de DIICOT ajunge la instanţă. Judecătoarea Soare Mariana a pronunţat o sentinţă halucinantă. Deşi i-a găsit vinovaţi pe golani de toate capetele de acuzare, a pronunţat sentinţe de câte doi ani cu suspendare. Aşa se face că, potrvit Judecătoriei Slobozia, violul devine un fel de tulburare a ordinii publice puţin mai gravă. Ca să existe o compensaţie, madam judecător a fost generoasă şi i-a oferit victimei nişte compensaţii financiare de vreo 60.000 de lei. Poate uită. Nu pot să nu mă întreb ce pedeapsă ar fi dat doamna Soare dacă domnia sa ar fi fost cea violată şi bătută sau dacă în locul victimei ar fi fost fiica domniei sale? Câtă clemenţă va fi avut atunci? Ce circumstanţe atenuante ar fi putut găsi pentru nişte animale bipede? Ar fi justificat acum ca părinţii victimei să pună mâna pe par şi să îşi facă singuri dreptate dacă un judecător plătit cu zeci de milioane pe lună nu e în stare? Să zicem că într-o zi o maşină ar putea sări în aer sau ar rămne fără frâne. Sau pur şi simplu, părintele disperat şi-ar cumpăra o puşcă. Nu sunt ameninţări, sunt doar variante care oricând pot deveni soluţii în condiţiile în care justiţia nu e capabilă să facă dreptate. Iar magistraţii nu par conştienţi că vremea justiţiei private nu este departe şi că numărul celor care sunt nedreptăţiţi creşte alarmant. Opera doamnei Soare este doar un nou pas spre haos.   

Şase persoane, dintre care una în stare de arest preventiv, au fost trimise în judecată de oamenii legii pentru trafic de minori / Suspecţii, prin violenţe şi ameninţări, au exploatat din punct de vedere sexual mai multe minore.

Poliţiştii din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalităţii Organizate Ialomiţa, sub coordonarea procurorilor D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Ialomiţa, au finalizat cercetările în două cauze penale privind infracţiuni de trafic de minori, fiind trimise în judecată şase persoane, dintre care una în stare de arest preventiv. În fapt, în sarcina unui bărbat de 32 de ani, din comuna Făcăeni, s-a reţinut că în perioada octombrie – decembrie 2009, prin violenţe şi ameninţări, a recrutat şi găzduit două minore, în vârstă de 14, respectiv 16 ani, pe care, în baza unor înţelegeri cu eventuali clienţi, le-a exploatat din punct de vedere sexual. Prima recrutată a fost tânăra de 16 ani, pe care bărbatul a găzduit-o în repetate rânduri la domiciliul său, de unde o transporta la domiciliile clienţilor cu care, ulterior, aceasta întreţinea raporturi sexuale. Cercetările poliţiştilor şi procurorilor au stabilit că, în aceeaşi perioadă, tânăra s-a împrietenit cu o altă minoră de 14 ani, din aceeaşi localitate, pe care bărbatul a convins-o să întreţină relaţii sexuale cu diverşi clienţi din comună, în schimbul unor sume de bani şi obiecte. Banii câştigaţi în acest fel erau împărţiţi, cea mai mare parte revenind bărbatului. Din investigaţiile efectuate a rezultat faptul că şi alţi doi bărbaţi, de 22, respectiv 19 ani, primul domiciliat în comuna Făcăeni, iar cel de-al doilea în localitatea Vlădeni, în cursul lunii ianuarie a.c., au recrutat şi transportat, prin inducere în eroare, pe minora de 16 ani şi o alta, în vârstă de 15 ani, într-un imobil situat în comuna Vlădeni, în scopul exploatării sexuale.  Totodată, în acest caz este cercetat şi proprietarul locuinţei unde minorele au fost găzduite.Toţi cei patru bărbaţi au fost trimişi în judecată, primul în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

***

Pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni au fost trimişi în judecată şi doi tineri, de 20, respectiv 25 de ani, din comuna ialomiţeană Gheorghe Lazăr. În sarcina acestora s-a reţinut că în cursul lunii martie 2008, suspecţii au recrutat, transportat şi gazduit o minoră de 15 ani, din comuna Valea Ciorii, pe care au exploatat-o din punct de vedere sexual, în comunele Bucu şi Gheorghe Lazăr.

Victimelor le-au fost aduse la cunoştinţă prevederile Legii nr. 211/2001 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor, acestea constituindu-se părţi civile în procesul penal.

COMPARTIMENT RELAŢII PUBLICE

În anul de grație 2005, mai precis la data de 4 octombrie, domnul Randag Eugene, mare manager la Expur SA, se asociază cu un șofer. Șoferul se numește Cristache Ștefan și deține firma Agreabil SRL București. Ce-i lega pe cei doi oameni care au decis să se asocieze în scopul obținerii de profit? Un contract baban de transport pe care Expur SA reprezentată de Randag în calitate de angajat al concernului Alimenta îl oferea cu generozitate firmei Transpur, creată cu un an mai devreme de protejatul său Jan Dumitrescu. Decizia lui Randag de a se asocia în firma Agreabil cu un necunoscut este cea mai clară dovadă a modului în care angajații multinaționalelor își căpușează angajatorii. Și iată și demonstrația

Pleașcă pentru țeparul Dumitrescu

Așa cum arătam, firma Transpur SRL ia ființă la data de 4 octombrie 2004. Administrator și acționar este Jan Dumitrescu, fost șofer de taxi, ajuns mâna dreaptă a boss-lui Eugene Randag. Două zile mai târziu, la data de 6 octombrie 2004, Expur încheie cu Transpur Expedition SRL contractul de prestări servicii numărul 200427. Obiectul contractului îl reprezintă asigurarea transportului de cereale pentru Expur în perioada 2004-2009, la prețuri per kilometru ce urma să fie negociate ulterior. Din partea Expur contractul absolut ilogic este semnat de mâna dreaptă a lui Randag, directorul general Peter Tagge, un american deținător a 2 acțiuni ale companiei.  Acest contract transforma Transpur în transportatorul oficial al Expur, ceea ce conferea căpușei conduse de Jan Dumitrescu un avantaj extrem de important. Nou intrat pe piață, Dumitrescu câștiga lipindu-se de prestigioasa companie onorabilitate și credibilitate. Adică exact calitățile pe care, afacerile ulterioare aveau să demonstreze cu vârf și îndesat, protejatul lui Randag nu le avea. Deși la data încheierii contractului lipsea obiectul muncii, firma Transpur neavând nici măcar o roată de camion la acea dată, lucrurile aveau să meargă ca unse cu firma grupului Alimenta pusă garant de Randag.

Expur, garatul unei căpușe nou nouțe!

Cinci luni mai târziu, la data de 15 martie 2005, Transpur achiziționează prin contribuția celor 5 acționari ai săi camioane Mercedes cu semiremorci. Cele 5 camioane au fost cumpărate în leasing de la BT Leasing Transilvania SA, care a acceptat să încheie afacerea doar după ce Expur a devenit fidejusor pentru Transpur. Mai exact spus, Randag l-a mandatat pe locotenentul său Peter Tagge să transforme societatea grupului Alimenta în garant pentru afacerile lui Jan Dumitrescu. Numai că afacerea garantată de contractul de transport încheiat cu Expur avea perspective frumoase. Așa că în combinație au fost atrase și alte persoane dornice să câștige în ban cinstit. Printre ele managerul Randag, sedus de perspectiva unor câștiguri extra, angajata de la Banca Transilvania care s-a ocupat de perfectarea contractului  sau omul care a vândut camioanele din partea reprezentanței Mercedes. Ca să câștige toată lumea. Una peste alta Dumitrescu aduna astfel încă 4 camioane de la alte două firme, mașini cumpărate în același sistem. Numai că pentru celelalte firme garantul în fața societății de leasing devine Transpur Expedition, în calitate beneficiar al contractului cu Expur. Pentru această mică favoare, firmele cotizau la Dumitrescu 10% din veniturile obținute lunar. Cu o singură excepție notabilă: Agreabil SRL. Și iată din ce motive.

Conexiunea lui Randag cu șoferul de microbus!

La data de 4 octombrie 2005, când afacerea  începuse să meargă, Randag intră în cărți și își manifestă dorința de a contribui la sporirea capacității de transport  Expur. Ca tare, se gândește să cumpere un camion. Și, sfătuit de Jan Dumitrescu, intră în combinație cu patronul firmei Agreabil SRL, firmă care achiziționează două camioane în leasing. La aceași dată Randag devine proprietar pe 50% din acțiunile firmei iar Jan Dumitrescu devine administrator. Ulterior Agreabil devine subcontractor al Transpur, achitând pentru asta o taxă de management de doar 5%, nu 10% ca celelalte firme. Banii rezultați din afacere aveau să fie livrați din ordinul lui Randag, unei domnișoare din staff-ul Expur pentru care boss-ul avea o slăbiciune atât de mare, că pe lângă camionul pus la treabă i-a oferit și un apartament în București. Din păcate pentru vrăbiuța de la sectorul financiar, răsplata lui Randag s-a dus pe apa sâmbetei grație unei afaceri cu miros de bordel dezvăluită de curând de colegii de la Indepedent. Operațiunile derulate până în acest moment de Jan Dumitrescu ne îndreptățesc să afirmăm fără dubii că Expur a fost un paravan pentru toate țepele pe care acesta le-a distribuit în Ialomița și nu numai. Iar Randag a fost mai mult decât un protector al acestor afaceri, așa cum vom demonstra în continuare.

Agreabil ia caimacul

La începutul anului 2007, între asociații de la Transpur intervin discuții aprinse pe tema managementului firmei. Lucian Popescu, cel care a avut inițiativa înființării firmei descoperă lucruri nu tocmai curate în contabilitate. Asta pentru că sediul Transpur se afla în apartamentul său și aici ajungeau actele. Enervat de insistența acționarilor care doreau să știe ce se întâmplă cu banii lor, Dumitrescu pune la cale un plan menit să-i elimine din cărți pe investitorii inițiali. Astfel, la data de 3 ianuarie 2007  scoate din cărți firma Transpur, care din contractor principal al Expur devine subcontractor al SC Agreabil, firmă care-l conținea pe Randag printre acționari. Contractul este semnat de Jan Dumitrescu pentru ambele firme și are ca efect diminuarea veniturilor firmei Transpur. Efectele se văd după un an, când societatea nu mai achită ratele la contractul de leasing fiind somată de BT Transilvania și amenințată cu rezilierea contractului. Practic, în acel moment, BT era descoperită total, deoarece contractul de transport al debitorului Transpur nu mai exista. Exista în schimb calitatea de fidejusor al Expur, calitate de care creditorul BT Transilvania nu s-a folosit niciodată. Asta pentru că altul era planul.

Transpur ia țeapa!

La data de 11 ianuarie 2008 BT Transilvania notifică firma Transpur cu privire la existența unui debit de 130.567 de lei și solicită debitorului plata restanțelor. Notificarea nu se face la sediul Transpur din apartamentul asociatului Popescu Lucian menționat drept adresă de corespondență în contract, ci la sediul….Expur SA din București. Notificarea este primită de Dumitrescu  3 zile mai târziu. Pe data de 15 ianuarie sosește la aceeași adresă o somație prin care BT TRANSILVANIA solicită Transpur să predea camioanele până pe data de 21 ianuarie 2008 și amenință cu sesizarea poliției pentru…. furt! În aceeași zi este trimisă la aceeași adresă și scrisoarea de reziliere prin care Dumitrescu era anunțat că Transpur a pierdut contractul de leasing. Golănia se vede din avion și la ea a luat parte și conducerea Expur. Astfel, la data de 19 decembrie 2007 BT Transilvania notifică Expur în calitate de fidejusor despre debitele înregistrate de Transpur. A doua zi, pe 20 decembrie 2007, Peter Tagge răspunde în numele Expur și își exprimă acordul cu privire la preluarea contractelor și achitarea restanțelor. Numai că pe data de 16 ianuarie 2008, Expur apare din nou garant în același tip de contract de leasing încheiat cu același creditor, BT Leasing, cu același personaj în spate, debitorul Jan Dumitrescu pe care BT îl căuta cu poliția să-i ia camioanele, dar pe o firmă nou nouțăTransgrup SA Valea Ciorii, înființată la data de 21 decembrie 2007 exact cu acest scop: să preia camioanele de la Transpur. Camioanele au trecut de pe o firmă pe alta fără a fi predate de Transpur către firma de leasing. Expur s-a angajat în solidar cu Transgrup să preia obligațiile din noul contract de leasing, ceea ce demonstrează cu vârf și îndesat că onorabila companie este băgată până-n gât în golăniile lui Jan Dumitrescu. Ceilalți patru acționari ai Transpur au pierdut peste 500.000 de euro fără a mai pune la socoteală miliardele de lei drenate din firmă spre buzunare deocamdată necunoscute de ingineriile penale ale lui Jan Dumitrescu. Ca un soi de divertisment, adresa de contact înscrisă în contractual de leasing al firmei Transgrup este jand@alimenta.ro. Cât despre Randag, acesta s-a retras din Agreabil SRL  în februarie 2008, când firma a fost radiată din București și înmatriculată la Slobozia,cu Jan Dumitrescu acționar pe locul lăsat de marele boss. Probabil pentru ștergerea urmelor de căpușare intensivă a Expur. Din păcate pentru băieți, ceva vestigii se mai găsesc.(va urma)

Ministerul Sănătății își bate joc (din nou) de medicii de familie. Contractul cadru dintre Casa de Sănătate a expirat la data de 31 martie, iar noul contract cadru nu a putut fi semnat deoarece lipseau normele metodologice. Ele au venit abia azi, 1 aprilie iar Guvernul a transmis în teritoriu indicația ca medicii să semneze acte adiționale la vechile contracte pentru luna aprilie, urmând ca din luna mai să se semneze noile contracte. Numai că în normele metodologice cuprinse în HG 262 din 1 aprilie 2010, condițiile de finanțare impuse medicilor sunt inacceptabile. Ca atare, pe lângă vidul de reglementare care a blocat astăzi activitatea medicilor de familie, înșelătoria guvernului va conduce la sistarea serviciilor furnizate pacienților.

O zi fără rețete și concedii medicale

Astăzi medicii de familie nu au putut furniza servicii populației . Nu că nu ar fi vrut, ci pentru că în lipsa contractelor cu Casele de Sănătate nu puteau prescrie nici un fel de rețetă sau concediu medical. Ca atare, astăzi medicii au șomat la indicațiile șefilor de Case din județe, în așteptarea normelor de aplicare ale contractului cadru. Normele au fost date astăzi printr-o Hotărâre de Guvern și vor intra în vigoare abia de mâine. Numai că medicii se consideră furați de către EXECUTIV, care una a negociat cu asociațiile profesionale și alta a scris în norme. Norme pe care nici un medic de familie nu a reușit să le găsească. Mai mult, ei acuză faptul că guvernul a publicat un contract- cadru în altă formă decât cea convenită.

Țeapă guvernamentală!

Potrivit negocierilor, plata pentru servicii urma să se facă în proporție de 70 % în funcție de numărul de pacienți, așa zisa plată per capita, și 30% pentru consultații. Acordul cu guvernul prevedea ca prețurile pe servicii să crească de 2,8-3 ori iar prețul per capita să rămână la la 4,1 lei pe cap de asigurat. Contractul cadru publicat de guvern a fost redactat însă după cum au vrut mușchii lui Boc. Astfel, prețul per capita s-a majorat la 4,5 lei, dar s-a redus numărul de puncte pe categorii de vârstă cu aproximativ 50%. Asta înseamnă că medicilor de familie li se vor diminua veniturile cu până la 40% față de cât au în prezent. În aceste condiții medicii refuză să semneze acte adiționale la contractele existente în baza normelor publicate astăzi de guvern pentru a evita să intre astfel sub incidența acestei reglementări și să fie astfel forțați să semneze contractele cadru pentru 2010 în condițiile impuse de guvern. De mâine medicii de familie amenință că vor funcționa strict în regim privat, ceea ce înseamnă că oamenii vor plăti fiecare vizită sau serviciu prestat, inclusiv eliberarea de rețete sau concedii medicale.