Saturday, August 2nd, 2014

„ Doamnelor şi domnilor deputaţi, ( clipa lui”tovarăşi”, bătea la uşă… – n.m.)

Cu adâncă mulţumire sufletească mă găsesc din nou în mijlocul reprezentanţilor ţării, întruniţi astăzi în a doua sesiune ordinară a actualei legislaturi. Lucrările domniilor voastre în prima sesiune ordinară şi extraordinară au fost rodnice.

Guvernul meu (n.a.- e vorba de guvernul Groza, după grozăvia celor mai falsificate alegeri din istoria modernă a României) a găsit la domniile voastre tot sprijinul necesar şi colaborarea fructuoasă în opera de redresare şi stabilizare economică şi de reorganizare a activităţii economice în vederea stimulării producţiei şi a ridicării standardului de viaţă a celor care prin munca lor crează bogăţiile ţării.

Opera de lichidare a urmărilor războiului şi a secetei şi de aşezare a statului nostru pe baze sănătoase şi puternice este în plină desfăşurare.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Opera aceasta trebuie continuată.

Guvernul meu va supune deliberării domniilor voastre proiectul de lege al reformei justiţiei, menit a asigura o mai bună împărţire a dreptăţii prin apropierea aparatului judecătoresc de popor şi prin introducerea în anumite complete de judecată a judecătorilor populari aleşi.”

Guvernul său, prin reforma justiţiei populare a spulberat temelia Statului naţional aşezată pe forţa Dreptului şi puterea Moralei creştine, prin dreptul forţei şi al teroarei.

După 6 Martie 1945, Justiţia populară, prin organul ei expres Tribunalul Poporului a instituit „faimoasa campanie” împotriva Elitei ţării, devenită prin decret regal, cea a „criminalilor de război” (între 1945-1947).

„  Veţi avea de examinat o serie de legi urmărind dezvoltarea instrucţiunii publice prin reducerea neştiinţei de carte şi asigurarea unei temeinice educaţii intelectuale şi fizice a tineretului.

Vor fi supuse deliberării domniilor voastre măsurile menite a aşeza finanţele noastre publice pe baze sănătoase.

Va fi revizuită aşezarea impozitelor pentru o mai dreaptă repartizare a sarcinilor fiscale şi asigurarea acoperirii integrale a nevoilor bugetare.

În cadrul acestei revizuiri se va asigura o mai bună şi mai scrupuloasă aşezare a perceperii dărilor către stat, cu eliminarea hotărâtă a birocratismului şi a abuzurilor.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În vederea refacerii ţării şi a ridicării bunăstării materiale a populaţiei, cât şi a dezvoltării schimburilor cu ţările străine, măsurile destinate a spori producţia industrială şi agricolă vor fi aşezate pe primul plan al lucrărilor domniilor voastre.

Eforturi pentru sporirea producţiei vor trebui făcute atât de tehnicieni şi muncitori, cât şi de întreprinzători.

Ţărănimea, care îşi munceşte singură pământul, va trebui susţinută pentru a-şi procura uneltele de lucru şi îngrăşemintele chimice prin cooperative, seminţe selecţionate prin ferme de stat, iar prin centre de închiriat-maşini agricole pentru a-şi putea lucra ogorul în condiţiuni tehnice mai bune.

În preocuprile domniilor voastre un loc important îl vor avea şi măsurile de susţinere şi extindere a cooperaţiei destinată a servi intensificării schimbului de mărfuri între oraş şi sat şi aprovizionării populaţiei cu produse de mare consum.

Armata se va bucura de o atenţie deosebită din partea guvernului meu care, respectând prevederile Tratatului de pace, o va înzestra astfel pentru ca ea să constituie un puternic scut de apărare a statului şi poporului român, un puternic instrument de apărare a păcii şi independenţei noastre naţionale.”

Care armată? Cea pe care a epurat-o?

Cea pe care a dăruit-o sovieticilor şi comuniştilor români?

Armata Naţiunii Române era constituită, nu din soldaţii-mercenari ai unui scop politicianist, ci din ostaşii creştini ai Statului Naţional în care, toate izvoarele istorice conchid asupra valorii sale: excelentă. Ei nu luptau pentru o ideologie, ci pentru credinţa şi dragostea veşnică în Dumnezeu şi Moşii şi Strămoşi noştri.

Acelaşi Mihai I avea să întineze memoria celor ce se jertfiseră pentru cauza neamului semnând decretul de integrare în structura armatei naţionale a celor două divizii de „ reeducaţi – activişti sovietici „

„  Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ratificarea Tratatului de pace şi politica de afirmare a independenţei şi suveranităţii naţionale aşează România în rândul ţărilor care merg pe drumul păcii şi colaborării sincere între popoare. (n.a- pe drumul tovărăşesc al sovietizării, desigur.)

Astfel, în domeniul politicii externe, România va avea un rol activ în consolidarea păcii, prin colaborarea strânsă şi sinceră cu naţiunile care respectă independenţa, suveranitatea şi libertatea popoarelor. (n.a – Care naţiuni?)

România va continua să desăvârşească colaborarea cu Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, a cărei armată şi-a dat sângele pentru eliberarea pământului nostru şi a cărei susţinere s-a manifestat în continuu în atâtea ceasuri grele pe care le-am străbătut de la terminarea războiului şi până azi.

Prietenia şi colaborarea în toate domeniile cu Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, apărătoare constantă a păcii, a democraţiei şi independenţei popoarelor rămân baza însăşi a politicii noastre externe.

Dimpotrivă, guvernul meu va continua politica de întărire a raporturilor cu ţările amice, încheind cu ele tratate de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Convins de sentimentele domniilor voastre de dragoste şi devotament pentru popor, sunt încredinţat că veţi da guvernului meu acelaşi sprijin preţios pe care l-aţi dat până acum.

Vă urez spor la muncă, rugând pe cel atotputernic să reverse binecuvântarea asupra lucrărilor domniilor voastre.

Eu declar deschisă sesiunea ordinară.

Mihai I

( Dezbaterile Adunării Deputaţilor”, nr.1, şedinţa din 15 Octombrie 1947, p.1-2.

Publicate în „ România- Viaţa politică în documente anul 1947, ARHIVELE STATULUI DIN ROMANIA, 1994, pag. 225-227 )

Pădurarul Nicu Tudor, staroste al pădurii Groasa din Ialomiţa a făcut obiectul mai multor anchete jurnalistice şi penale. Proptelele pădurarurului s-au dovedit  însă mai tari ca legea. Dat afară din slujbă ca urmare a unor nereguli crase şi a unor furturi de lemne inexplicabile, cercetat în câteva dosare penale fără finalitate, pădurarul Nicu Tudor a revenit de fiecare dată. Protejat cu încăpăţânare de deputatul PD-L Tinel Gheorghe, Tudor a fost reangajat la locul faptei după ce prin şantaj şi presiuni deputatul a obţinut de la Boc şefia Direcţiei Silvice Ialomiţa. Urmarea firească a fost aceea că pădurarul şi-a luat libertatea absolută şi a ieşit la drumul mare. Cu parul! Ultima ispravă a avut loc duminică, 27 februarie, când împreună cu 3 haidamaci Tudor a snopit din bătaie un cetăţean. Că aşa au vrut muşchii lui de consilier PD-L.

Ca în filmele cu mafioţi

Mardeiaşul de partid a constituit o echipă de batauşi care să-l ajute să restabilească ordinea în comună. Ţinta era un anume Iancu Mugurel, fost amic al pădurarului, care făcuse imprudenţa să-l dea în gât la poliţie în legătură cu un nişte lemn furat din pădure. Duminică la amiază Iancu Mugurel şi Popa Carmen se întorceau cu maşina de la o pădure privată unde ajutaseră un amic. La intrarea în Horia, maşina celor doi a fost tamponată violent de un SUV marca SUBARU, proprietatea pădurarului Nicu Tudor. Dezmeticit repede din impact, Popa Carmen a apucat să îşi dea seama ce urmează şi a rupt-o la fugă. Iancu Mugurel s-a prins mai greu şi, după ce a coborât din maşină, a fost înconjurat de patru haidamaci. Nicu Tudor, conducătorul de oşti, fiul său Tudor Andrei în vârstă de 18 ani şi fraţii Ciobănescu (Ionuţ şi Neluţu) au tăbărât cu pumnii şi cu picioarele pe Iancu. La vedere şi la drumul mare pentru că la Horia poliţia există doar dacă Nicu Tudor îi dă voie. Iancu s-a ales cu un ochi umflat şi cu dureri groaznice la coaste. A reuşit să sune la salvare, care a venit prompt şi l-a transportat la spital. Din spital a fost evacuate rapid şi programat luni pentru un control. Nimeni nu şi-a pus problema că pacientul ar fi putut avea leziuni ascunse în urma corecţiei administrate. Nici la această oră Iancu nu are un diagnostic stabilit, fiind nevoit să îşi facă analize complete la un spital din Bucureşti. Pentru că cel din Urziceni este, din păcate, prea aproape de comuna Horia.

Istoria penală a pădurarului PD-L

Isprăvile pădurarului de la Groasa au ajuns obiect de studiu pentru organele de cercetare penală. Chit pe la cantonul lui s-au tot perindat nişte procurori, plângerile împotriva acestuia au tot curs, deşi scepticii susţin că în cel mai bun caz omul va rămâne fără boii de la bicicletă. Dacă relaţiile pădurarului sunt sau nu atât de puternice încât să blocheze cercetarea unor presupuse infracţiuni nu ştim. Dar o să ne convingem atunci când justiţia îşi va spune ultimul cuvânt. Pe rolul poliţiei Urziceni se află dosarul 798/P/2007 în care Tudor Nicolae este cercetat pentru infracţiunea de delapidare. Potrivit Parchetului, obiectul dosarului are legătură cu o cantitate de 27,39 mc masă lemnoasă pe care pădurarul nu o poate justifica. În dosarul  1051/P/2008 pădurarul este anchetat pentru neglijenţă în serviciu. Lipsa măsurilor de pază a condus la dispariţia  a 19,8 mc de lemn din pădurea de care acesta răspunde. Şi poliţia din Axintele este pe urmele lui Nicu, pe care-l cercetează pentru încredinţarea autoturismului fiului său minor, care l-a şi condus pe drumurile publice. La această colecţie impresionantă se mai adaugă acum acest dosar în care protejatul deputatului Tinel Gheorghe este acuzat deocamdata de vătămare corporală, distrugere şi tulburarea ordinii publice. Dacă la o reacţie a Direcţiei Silvice legată de comportamentul banditesc al pădurarului nu ne putem aştepta din motive evidente, o reacţie a organelor de cercetare penală şi a justiţiei este obligatorie. Judecând după primele masuri însă, situaţia pare scăpată total de sub control.

Victima amendată la fel ca agresorul

Măsurile luate de poliţistul de la Axintele sunt de-a dreptul tembele. Omul legii a aplicat amenzi în stânga şi în dreapta fără să ţină cont de gradul de vinovăţie. Astfel, Iancu Mugurel şi Popa Carmen au fost amendaţi pentru tulburarea ordinii publice deşi ei au fost agresaţi şi nu au provocat în nici un fel agresiunea. Motivaţia consemnată în procesul verbal este aceea că cei doi au participat la scandal! Cu alte cuvinte, cei doi sunt acuzaţi ca şi cum s-ar fi oferit voluntar să fie bătuţi. Aceeaşi măsură a fost luată în prima fază şi împotriva pădurarului Tudor şi a celor din gaşca lor, deşi împotriva acestora există şi un dosar de cercetare penală pentru loviri şi alte violenţe. De asemenea agresorul a rămas şi fără permisul de conducere. Conducerea IPJ Ialomiţa a declanşat o anchetă internă după ce pădurarul s-a plâns de măsurile luate împotriva sa.

Cazul deputatului PD-L protejat de parlamentari în drumul său către instanţa de judecată ne arată foarte clar cum stă treaba pe scen (et)a politică românească. Opoziţia a marcat un punct în bătălia electorală. Participând la şedinţă dar nu şi la vot, băieţii din stânga au forţat coaliţia de guvernământ să voteze în bloc pentru trimiterea deputatului în faţa instanţei ce urma să judece cererea de arestare. Cum era de aşteptat, blocul guvernamental a votat cu paranteze, căci amiciţiile sau puterea exemplului funcţionează şi la parlamentari. Corect şi justificat, oamenii lui Voiculescu au urlat ca din gură de şarpe. S-au demascat, cum spunea Petre Roman la mineriada din 1990, adică una zic când vorbesc despre lupta anticorupţie şi alta fac când trebuie să voteze ca unul dintre ei s-o ia pe urmele lui Năstase. Prinşi cu pantalonii în vine, oamenii lui Boc au urlat şi ei la opoziţie acuzînd gaşca de stânga că a stat nepăsătoare la galerie. Parţial corect, că doar nu s-o fi aşteptat de la ciracii lui Ilici să dea verde justiţiei. Ar fi fost chiar culmea! Meciul din Parlament ne arată foarte clar ce lichele ne conduc şi ce hram poartă cei care vor să le ia locul. Adevărata statură a politicienilor români s-a devoalat atunci când au decis că nici un parlamentar să nu poată fi trimis în faţa justiţiei fără votul Parlamentului. Ei au trei spre deosebire de noi ăştia cu două şi, ca atare, ei sunt deasupra legilor pe care, de altfel, le şi fac. Morla votului din parlament este aceea că opoziţia vrea doar imagine şi joacă inclusiv interesul naţional pe această carte. Ştiind foarte bine ce semnal dădea votul din plen au ales să sacrifice intersul ţării pentru imaginea lor. Dacă ar fi ieşit din sală, ar fi fost în regulă. Ar fi transmis ideea că totul este doar un joc de imagine la care ei nu participă şi ar fi lăsat cale liberă justiţiei, indiferent de disensiunile din coaliţie. Cu toate voturile pe lângă cererea ar fi trecut pentru că decizia se lua cu votul majorităţii parlamentarilor prezenţi. Şi dacă picăm de acord că puterea colcăie de lichele, trebuie să acceptăm că şi în cazul opoziţiei lucrurile stau la fel. Cum ar veni puterea îşi merită opoziţia de care are parte şi amândouă îşi merită electoratul de la care se bat să cumpere voturi.

Gabriel Filimon, Gabi pentru prieteni, este mare director executiv la SAI Muntenia Invest, administrator al SIF Muntenia. Om cu greutate, Filimon a ajuns printr-un concurs de împrejurări într-un anturaj select, frecventat printre alţii de administratorul unei firme specializată în tîmplăria pe lemn şi termopan. Întâlnirea a fost nefastă pentru biatul om, pe care Filimon l-a excrocat la drumul mare prin intermediul unei firme topită apoi în decor. Prejudiciul se ridică la 3 miliarde de lei iar ţeapa datază din aprilie 2008. Cât a fost ţeapă şi cât şpagă, asta urmează să vedem.

Dai un ban dar ştii că nu-l mai ai

În aprilie 2008 Filimon intră într-o oarecare jenă fiscală care reclama o finanţare urgentă de vreo 3 miliarde de lei. Din postura de director la SIF Muntenia, Filimon apeleaza printr-un intermediar, care la rândul său apelează la o înţelegerea unor patroni de firme din Ialomiţa. În plasă pică administratorul firmei Pro Decor SRL Slobozia, care refuză să ofere banii. Dar acceptă să cumpere de la o firmă apropiată lui Filimon nişte controlere inteligente destinate motoarelor electrice cu ajutorul cărora firma Pro Decor urma să îşi reducă factura la energie electrică. Ideea întregii afaceri era aceea că Pro Decor trebuia să livreze prompt banii, iar vânzătorul, în speţă firma Magiv Electro SRL urma să-i avenseze nişte bani lui Filimon. Ca un făcut, factura trimisă prin fax la data  exact cît îi trebuia lui Filimon. În perioada 5-8 mai 2008 Pro Decor achită cu 3 ordine de plată suma de 3 miliarde de lei în contul firmei recomandate de Filimon.

Ţeapă sau piraterie?

La mai bine de un an de la efectuarea plăţii marfa achitată de Pro Decor nu ajunsese la Slobozia. Nici marfa şi nici factura fiscală în original. În august 2009 administratorul Pro Decor înştiinţează în scris vânzătorul că achiziţia nu mai este oportună pentru firmă şi solicită rambursarea banilor. Două luni mai tîrziu opreaţiunea să repetă pentru că firma amicilor lui Filimon nu a răspuns la adresa de conciliere. Tăcerea a fost şi de această dată răspunsul. O privire pe cifrele de bilanţ aferente anului 2009 indică faptul că firma Magiv Electro a avut venituri totale de 0 lei, adică mult mai puţin decât banii încasaţi de Pro Decor, adică 300.000 de lei. Evaziunea fiscală este evidentă iar Filimon ar trebui să-şi dea amicii în gât. Dar n-a făcut-o pentru că banii de la Pro Decor au aterizat fix în buzunarul său. Pentru ce anume consideră baronul SIF că bănetul i se cuvine vom dezvălui data viitoare.

Situată la doar câţiva kilometri de Slobozia, comuna Perieţi este o oază de anormalitate. Legea este călărită de reprezentanţii administraţiei aleşi pe sprânceană iar vieţile oamenilor sunt guvernate de haos. Singura lege care domneşte la Perieţi este legea bunului plac. Pînă şi instituţiile fundamentale ale democraţiei, respectiv puterea şi opoziţia, sunt amestecate într-un amalgam imposibil de pătruns cu mintea. De la alegerile din 2008 comuna este un câmp de război pe care se înfruntă orbeşte două tabere. Majoritarii, conduşi de primăriţa Elena Cristea, se bat cu minoritarii conduşi de consilierul Nicolae Pârvu. Războiul, unul normal dacă s-ar juca după reguli, are un singur efect vizibil. Autorităţile judeţene în frunte cu Prefectura au abandonat complet comuna, lăsând taberele să îşi regleze conturile după posibilităţi. Este greu să vorbim de tabere politice. Căci primăriţa înmatriculată la PSD joacă cu şefii de la PD-L ai lui Pîrvu, iar social democraţii lui Ciupercă se fac că plouă din dorinţa de a nu pierde, cel puţin statistic, un primar. Scos pe tuşă de propriul partid, Pîrvu se încăpăţânează să îşi facă treaba de consilier şi să ţipe la stele, în vreme ce şefii lui politici clocesc o candidatură supriză pentru alegerile din 2012, mizând pe primăriţa Cristea pe care nici PSD-ul nu pare a mai pune bază. Cel mult ceva acid. Pe acest fond, la Perieţi s-a instaurat haosul. Un haos care generează anomalii incredibile pentru o societate normală.

Pîrvu vs puterea

De mai bine de doi ani de când se implică în viaţa comunităţii, consilierul Nicolae Pîrvu este departe de a-şi epuiza resursele de răbdare. Războiul surd pe care-l poartă cu primăria are drept cauză respectarea legii. Unde-i patrimoniul public, care este lista de investiţii, de ce se aruncă banii pe fereastră sunt doar câteva dintre dilemele pe care consilierul le-a expus în epistole către primărie. Cerea date şi documente pe care fie nu le-a primit niciodată, fie a primit doar ce a vrut primăriţa să-i dea. Insistenţa i-a atras ura unor funcţionari din primărie, puşi în faţa unei dileme fără ieşire. Răspunsurile la adresele lui Pîrvu i-ar fi adus în postura de inculpaţi pe mulţi dintre ei. Au ales să tacă şi să urmeze indicaţiile primăriţei de a nu răspunde la nimic. Cu fosta secretară a consiliului local s-au războit Pârvu şi grupul lui de consilieri vreme de mai bine de un an. Bugetul, păşunea, locurile de casă pentru tineri, toate au rămas secrete de stat, căci la Perieţi legea privind accesul la informaţiile de interes public practic nu există. Secretara a ieşit la pensie şi în locul ei a venit un tinerel de la Prefectură. Care a înţeles repede mersul şi a intrat în joc. Numai că de data aceasta Pîrvu s-a trezit în faţa unui adversar de calibru. Plicuri cu scrisori de ameninţare primte acasă, SMS-uri injurioase primite de consilierul PD-L Ştefan Stoica direct de pe telefonul secretarului Ghica Ionuţ sau manifeste despre un presupus viol comis de Pîrvu au fost evenimente care au apărut imediat după ce secretarul cel nou a apărut în decor şi s-a izbit de cererile deranjate ale consilierilor PD-L. Plângerile la poliţie au curs iar meciul lui Pîrvu s-a mutat împotriva secretarului, vajnic apărător al secretelor penale din primăria Perieţi. Inclusiv un raport al Camerei de Conturi care dezvăluia o groază de încălcări de lege comise de conducerea administrativă a comunei a devenit secret de stat cu girul secretarului, care a refuzat să le pună la dispoziţia consilierilor documentul. Dosare penale închise din condei, blat pe faţă al prefectului cu administraţia din Perieţi şi memorii rămase fără răspuns au fost singurele rezultate vizibile ale acestui război care durează de mai bine de doi ani.

Ameninţări, intimidare şi anchete blocate

Simplul fapt de a cere documente de la primărie l-a transformat pe Pîrvu în inamicul public numărul 1 al secretarului Ionuţ Ghica. Situaţia tensionată dintre cei doi a culminat cu plângeri penale reciproce de care poliţia se ocupă printre picături. Consilierul Stoica a primit ameninţări prin intermediul unor SMS-uri, iar Pîrvu nişte plicuri cu prafuri în ele. Ambii au sesizat poliţia, bănuindu-l de agresiune pe secretar. După luni de anchetă asiduă poliţia a identificat telefonul de pe care au fost expediate mesajele ca fiind al secretarului, după cum susţine Stoica. Efectele anchetei au fost nule. De curând, prin comună au fost răspândite nişte manifeste subversive care reproduceau un aşa zis articol al unui ziar local în care Pârvu era acuzat de viol! Făcătura grosolană a fost urmată de o alta care anunţa dezvăluiri despre mărturiile pe care fiica consilierului Pîrvu şi-ar acuza tatăl de viol. Mizeriile tipărite au fost împrăştiate dintr-o maşină. Consilierul PD-L susţine că poliţia ar fi identificat maşina ca fiind înmatriculată pe numele soţiei lui Ghica. Ziarul a cărui ediţie electronică a fost piratată grosolan este Ialomiţa. Şeful publicaţiei, domnul Nicolae Tache, a făcut plângere pentru furt de identitate iar Parchetul a început urmărirea penală împotriva secretarului Ghica Ionuţ. În ciuda acestor demersuri timide ale organelor statului, la Perieţi legea continuă să fie călcată în picioare, sub nasul Prefecturii.

Piaţă fantomă pentru fraieri

În iulie 2010, producătorii agricoli care comercializau pepeni pe marginea DN2A au primit vizita oamenilor de la primărie. Li s-a explicat că trebuie să plătească o taxă de 3 milioane de lei pentru a putea vinde. Li s-au tăiat chiar nişte chitanţe pentru închirierea unor suprafeţe în piaţa comunei. Care piaţă este sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire. Ulterior oamenii au aflat că n-au voie să comercializeze produse pe marginea drumului şi că piaţa pentru care au plătit chirie nu este autorizată. Şi nici nu avea cum să fie din moment ce ea nu reprezintă decît un teren plin de buruieni şi împrejmuit cu un gard. Iar asta pare o glumă pe lângă golănia de la ultima şedinţă a CL, când doamna primar a propus casarea tribunelor şi gardului de la stadion, obiective aparţinând domeniului public care au fost măritate de mult. Singurul care a ţipat pe această temă a fost Pîrvu. Evident, nu l-a auzit nimeni.

De unde să vă dau eu mai mult, dacă atâta e?!” Expresia adresată de Moromete celor doi fii ai săi, Paraschiv şi Nilă, dornici de creşterea nivelului de trai, este magistrală. Moromete nu era nici pe departe ministru de finanţe, ci un ţăran mijlocaş care trăia vremuri de criză. Vremuri de criză trăim şi acum. În loc de Moromete, din păcate, îl avem în prim-plan pe Pogea. Iar sindicaliştii nervoşi au luat locul tandemului Nilă-Paraschiv şi cer nivel de trai. Vor să bage mâna în ladă, să îşi cumpere ţoale şi să meargă pe uliţă la femei. Între personajele lui Marin Preda şi cele pe care le vedem acum la televizor ameninţând cu proteste, este o strânsă legătură. Şi alde Nilă, şi sindicaliştii sunt bătuţi în cap. Diferenţa e că liderii proletarilor de azi sunt dobitoci cu diplomă. Luat cadru cu cadru, Moromeţii explică pe înţelesul tuturor cum devine treaba cu criza. Vasăzică, Moromete se afla în plină criză de supraproducţie. Grâul nu avea preţ, iar datoriile presau. Ca şi în zilele noastre, numai că pe noi ne apasă, pe lângă datorii, şi nişte promisiuni neruşinate făcute în campania electorală, promisiuni care au ridicat brusc nivelul de conştiinţă în rândul proletariatului bugetar. Moromete nu prea avea lichidităţi şi era presat de perceptor. La fel şi noi, cu deosebirea că pe noi ne presează sindicalistul Nilă la un capăt şi UE, la celălalt capăt, care nu ne lasă să fentăm criza majorând deficitul. Moromete rezolvă criza prin mijloace proprii şi atrase. Mai întâi îşi valorifică credibilitatea în faţa primarului de la care obţine un împrumut până la recoltă, fără dobândă. Cu el stinge o parte din datoria către perceptor. Apoi, vinde ceva mijloace fixe, un salcâm în speţă, şi mai fentează o dată perceptorul care ameninţa cu confiscarea atelajului, mijloc de producţie vital. Nilă şi Paraschiv, care solicitau creşterea nivelului de trai s-au revoltat şi au refuzat să susţină planul de redresare al lui Moromete. La primul semn de revoltă, Moromete a pus parul pe ei şi a înăbuşit răscoala. Argumentul folosit, adică parul însoţit de explicaţia:”De unde să vă dau eu mai mult, dacă atâta e?!”, plus “pământul rămas întreg, acolo e munca voastră”, s-a dovedit imbatabil. Până şi nişte boi de jug ca Nilă şi Paraschiv l-au înţeles şi s-au potolit. Planul de redresare mergea perfect, iar zorii dezgheţului economic mijeau. O singură greşeală economică a făcut Moromete. A permis proletariatului industrial reprezentat de Achim, să plece cu oile la Bucureşti în speranţa asigurării unui cash-flow care să acopere nevoile imediate. Scopul, deştept de altfel, era valorificarea recoltei de grâu fără presiunea creditorilor, atunci când piaţa urma să ofere un preţ mai bun. Numai că Achim a vândut mijloacele de producţie şi s-a angajat portar la fabrică. Adică şi-a abandonat statutul de mic producător în favoarea celui de slugă. Moromete a pierdut astfel controlul datoriei externe, fiind presat de primar să restituie împrumutul. A încercat să obţină un nou împrumut, dar a fost refuzat de un amic tocmai din cauza pierderii oilor, adică a mijlocului de producţie care garanta rambursarea. Şi totul s-a prăbuşit; Moromete fiind nevoit să vândă pământul, adică locul de muncă al lui Nilă şi Achim. Care, între timp, fugiseră şi ei cu caii lui Moromete. Criza a fost totală! Nu-i aşa că seamănă cu ce vedem zilele astea la televizor? Alde Nilă de la sindicate ar trebui să lase puţin ciocul mic şi să vadă filmul. Poate aşa vor evita să ajungă în situaţia de a umbla cu izmenele rupte-n cur tot restul zilelor.

Orice reformă care este  instituită de Guvernul ţării are costuri sociale şi politice imense. Această perspectivă  este  determinată de faptul că reformele  sunt necesare  ca urmare a unor fenomene  petrecute în societate şi care nu-şi mai regăsesc corespondentul în realitate, afectând grav echilibrul funcţionării in bune condiţii a mecanismelor vieţii sociale, economice şi politice.

În mod obiectiv şi mai mult subiectiv, beneficiarul acestor reforme, care trebuie să fie cetăţeanul de rând se opune acestor reforme din cauze care ţin de instinctul de conservare dar mai ales, din dezinformarea cu care este atacat zi de zi prin canalele mass-media precum şi mediul social în general.

Beneficiarii de facto ai acestor dezinformări sunt factorii politici în general din opoziţie  şi pseudoliderii sindicali, care, în lipsa unor soluţii concrete la problemele grave cu care se confruntă societatea, distorsionează adevăratul sens al reformelor demarate, dându-le acestora o tentă apocaliptică şi creând prin orice mijloace falsa idee că este un atentat la viaţa cetăţenilor ţării.

Nimic mai fals! Adevăratul rezultat urmărit de ei este satisfacerea intereselor personale, de grup şi de partid.

De 20 de ani resursele societăţii noastre sunt distribuite de clasa politică numai în scopuri electorale şi cu efect pe termen scurt, orientate către consum masiv, fără a se asigura o perspectivă de alocare a acestora în investiţii, pentru creşterea competitivităţii şi evident  ridicarea standardului de viaţă al cetăţeanului.

O viziune progresistă aşa cum promovează Uniunea Naţională pentru Progresul României, impune situarea pe scena politică în mod obiectiv şi desfăşurarea de acţiuni concertate în scopul realizării reformelor, care vor crea premisele unor alocări şi redistribuiri de resurse corecte către cetăţeanul  României, conform statutului său social.

Dar evident că reformele trebuie sprijinite şi aplicate în primul rând prin adoptarea unor programe clare care să vizeze în primul rând clasa politica care guvernează. Din acest motiv Uniunea Naţională pentru Progresul României susţine iniţierea imediată a unor măsuri de punere în aplicare a reformelor, dar îşi rezervă şi dreptul de a nu participa la inacţiunea Guvernului.

Din această perspectivă UNPR, ca un partid apărut nou în scena politică promovând politica de centru – stânga, susţine reformarea de urgenţă a instituţiilor statului, crearea de mecanisme economice la nivel macroeconomic viabile care să creeze premisele atragerii de capital străin şi promovarea în general a unui mediu de afaceri dinamic, acestea fiind căi sigure de asigurare a progresului de care în final  pot beneficia toţi cetăţenii României.

Mihai Robert

Secretar executiv UNPR Ialomita

În continuarea demersurilor de asanare a problemelor din unităţile administrativ teritoriale din judeţul Ialomiţa, ca prefect al judeţului am observat că suma constatată de încasat şi neîncasată la 31 decembrie 2009 este de….”. Aşa îşi începe ultimul comunicat de presă prefectul Mădălin Teculescu, un băiat nervos aflat în luptă cu banditismul din judeţ. De data această domnul prefect ridică la fileul presei două problem spinoase. Una este legată de impozitele neîncasate de autorităţile locale şi, deşi la începutul citatului vorbeşte despre o sumă, domnul prefect ne pune pe masă vreo 3 sume. Este vorba despre debitele primăriilor din rural, din urban şi de restanţele consiliului judeţean. Prefectul îşi manifestă nedumerirea cu cuvintele lui după cum urmează: “Am solicitat autorităţilor locale să prezinte cauza neîncasării rămăşiţei (poate legislaţia actuală), iar dacă nu de ce nu au fost făcute încasările când economia duduia.” Fiind evident că ne aflăm în cazul 2, şi anume că încasările nu s-au făcut când economia duduia, înţelegem că întrebarea pusă de prefect în comunicatul de presă este retorică şi ne gândim că ar putea fi cauzată de arşiţa din ultimele zile. Sau de descărcările electrice din week-end care ar fi putut afecta placa de bază a unui om normal, aşa cum îl considerăm noi pe domnul prefect. Din păcate, punctul doi al ordinei de zi din comunicat ne face să-l asemănăm mai de grabă cu Marean Vanghele, despre a cărui prostie nu ştiam că e contagioasă: “Totodată am solicitat organelor statului să ia măsuru urgente de stopare a evaziunii fiscale din agricultură pe persoană fizică”. Forţa mesajului este totală iar organele probabil că s-au râs până la lacrimi de naivitatea prefectului, care a explicat că există multe societăţi agricole cu 5000 de hectare care nu aduc venituri statului, ci unor funcţionari ai, cităm”statului degeaba”! Ce legătură or avea persoanele fizice cu societăţile care deţin 5000 de hectare şi cu evaziunea fiscală, doar mintea limpede a domnului prefect ştie dar se pare că nu vrea să ne spună şi nouă. Finalul este demn de regimul Boc, apelul prefectului încheindu-se nedecis, într-un spirit gregar şi pe alocuri populist: “Cunosc faptul că anumite structuri create în timp cu greu pot fi aduse pe calea legală, dar am încredere în funcţionarii instituţiilor statului”.  Ce elan patriotic! Ce spirit de mobilizare! Ce durere în cot trebuie să fi simţit funcţionarii statului degeaba în care Teculescu are atâta încredere nu este greu de închipuit. Nu am priceput care a fost rolul acestei comunicări mirobolante în care prefectul a transmis nimic. Dacă este ce credem noi, problema se rezolvă dor cu un repaus la pat şi comprese cu apă rece. Dacă este ce spun inamicii domnului prefect, soluţia este mult mai dureroasă. Sperăm însă să treacă doar cu nişte algocalmin.

În vreme ce guvernul Boc a intrat cu drujba în veniturile populaţiei amputând  pensiile şi salariile minuscule la un loc cu  rentele nesimţiţilor din capul ierarhiei bugetare, la Ministerul Justiţiei desfrâul este în toi. Cu doar câteva zile în urmă, Consiliul de Conducere din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor a repartizat sporuri grase pentru mahării din puşcării. Efortul bugetar necesar recompensării aberante a şefilor de penitenciare costă bugetul public peste 2 miliarde de lei vechi lunar. La rândul lor, baronii sistemului penitenciar îşi recompensează subordonaţii cu aceleaşi procent de 50% din lefuri pentru, cităm: “lucrări de excepţie şi misiuni speciale”.

Curtea de Conturi consideră sporurile nejustificate

Prin ordin de ministru, MJ s-a împărțit și sporul de 50% pentru “lucrări de excepție și misiuni speciale”  destinat, personalului din cadrul ANP. Acordarea acest gen de spor în opinia Curții de Conturi e clară: “… nu are legătură cu sfera lucrărilor de excepție sau misiunilor speciale”, „notele de fundamentare privind acordarea sporului sînt insuficient fundamentate (tautologic, dar adevărat – n.r.), nu sînt prezentate lucrările de excepție și misiunile speciale. Procedînd în acest mod, instituția își asumă riscul acordării acestui spor în mod arbitrar şi nejustificat”( Raportul Curtii de Conturi 2008). În ciuda acestor precizări, Ministrul Justiţiei a continuat să arunce cu bani în stimulente plătite arbitrar. Pe ordinea de zi a întâlnirii din 7 iunie 2010 a Consiliului de Conducere al ANP s-a aflat un punct care viza acordarea acestor sporuri. Procesul verbal de şedinţă publicat pe site-ul instituţiei relevă un fapt absolut incredibil. În vreme ce şefii se gândeau la portofelele proprii, sindicatele cereau folosirea fondului de premiere pentru reducerea datoriilor pe care ANP le are la furnizori :„Analiza propunerilor de prime lunare de excepţie sau de misiune specială de până la 50% din solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază, respectiv salariul de bază, pentru directorii şi directorii adjuncţi de unităţi şi personalul aparatului central, pentru luna mai 2010. Reprezentantii sindicatelor respectiv SNLP şi FSANP  propun ca sumele alocate pentru acordarea sporului de 50% să fie realocate pentru alte achitarea altor datorii restante şi a cheltuielilor de personal (chirii, decont transport etc.); argumentând că, criteriile avute în vedere la acordare acestui soi de spor nu sunt relevante, iar sporul în discuţie trebuie acordat doar pentru lucrări excepţionale, titulatură care in prezent nu este bine definită lăsând loc la interpretari .Domnul Ioan Băla director ANP susţine că activităţile desfăşurate de către factorii de decizie din unităţile subordonate reprezintă atribuţii de serviciu, însă este important să se aprecieze şi să se recompenseze gradul de implicare al celor cu rezultate deosebite.Informează că şi funcţiile de execuţie au fost luate în considerare pentru premiere în defavoarea altor lucrători cu funcţii de execuţie care nu mai au acces la premii”. Consiliul de Conducere al ANP-ului a deliberat şi a acordat la o prima strigare 77 bonusuri pentru clienteala aflată în unităţile din teritoriu. Pentru Slobozia au fost propuşi şi au trecut clasa următorii:

- comisar şef ANDREI DUMITRU 50%

- comisar Ovreiu Aurelian – director adjunct (economico administrativ)50% (Ovreiu este patronul bălţii de la Cosâmbeşti pe care l-am investigat cu ceva vreme în urmă. În urma investigaţiilor noastre conducerea primăriei a fost trimisă în judecată).

- comisar Rusu Marian Gabriel – împuternicit director adjunct (educaţie  şi asistenţă psihosocială) 50% din luna mai 2010 împuternicit DASDRP.

Prime date pe bază de abonament

Recompensaţi gras de şefii din Bucureşti, directorii din teritoriu şi-au recompensat la rândul lor amicii din subordine. La Slobozia, primele se acordă constant ca aceloraşi oameni, ca un fel de abonament la transportul în comun. Iată care sunt salariaţii cu stea în frunte la la Penitenciarul Slobozia:

Posesorii primelor lunare de 50% din Penitenciarul Slobozia

Ianuarie 2010

Obrejan  Maria

Rusu   Gabriel

Voiculet Catalin

Panait Marian

Jipa Adi

Musca Romeo

Dan Lucian

Dumitru Marius

Ciobanu Natalia

Mihaiescu Aristide

Hagianu Gogu

Modrea Adrian

Februarie 2010

Lista s-a repetat în proportie de 100%

Martie  2010

Rusu Gabriel

Obrejan  Maria

Panait Marian

Voiculet Catalin

Musca Romeo

Jipa Adi

Dan Lucian

Dermengiu Daniel

Geanta Adrian

Petre Marcel

Onica Luminita

Gheorghe Marian

Dumitru  Marius

Aprilie 2010

Obrejan Maria

Voiculet Catalin

Panait Marian

Musca  Romeo

Dan Lucian

Tudose Adrian

Ciobanu Natalia

Geanta Adrian

Soare Elvis

Gheorghe Marian

Parlea Catalin

Basturea Petre

Mai  2010

Obrejan  Maria

Voiculet Catalin

Panait Marian

Jipa Adi

Coman Lucica

Anghel Costel

Anghel Marian

Hagianu Gogu

Dan Valentin

Ionel Georgel

Soare Adrian

Posaceanu Marian

Comentariile făcute de “prostimea” din Penitenciarul Slobozia ne scutesc pe noi de concluzii: “Desigur, nu putem face publice din motive care ţin de securitatea naţională  lucrările de exceptie elaborate de jr. Obrejan M, Panait M, Voiculet C, Ex-psihologul Rusu G. Dar câteva întrebări putem pune:

-                  Câte procese câştigate în instantele locale pe pledoarii şi apărări cu semnătura jr.Obrejan M. a avut unitatea de la Slobozia?

-                  Efectul de boomerang social al planurilor de reinsertie a ppl gândite de psihologul Rusu G.şi transpuse în ample lucrări de excepţie  fac ca populatia penitenciarului din Slobozia să fie aproape aceiaşi?

-                  Măsurile luate şi transpuse în grandioase lucrări de excepţie deschid mai degraba pentru Panait uşa aducerii aminte – nu cumva ai fost şi în concediu, domnule, într-una din lunile în care ai încasat spor pentru lucrările de excepţie?

După ce au terminat războaiele pe bază de mici şi bere din campania electorală partidele politice s-au apucat de răfuieli interne. Găştile din partide au prins a-şi da la gioale cu pasiune. Zgomotul de tibii pocnite între ele şi dinţii zburaţi din cavităţile bucale ale gladiatorilor au umplut judeţul. Circul care dezvăluie în toată splendoarea ei prostia din politica locală are şi o miză. Alegerile interne de la partide care au declanşat războaiele fraticide sunt în curs de desfăşurare. Foşti camarazi până mai ieri, purtătorii de carnete de partid se încaieră pe funcţii şi folosesc tot arsenalul din dotare aplicat în campaniile electorale adversarilor politici. Se truchează votul, se inventează membrii, se ţin şedinţe paralale la acelaşi partid iar micii şi berea redevin monedă forte. Inevitabil, fraierii care pierd partida se gândesc la demisii. Dacă bătălia s-a lăsat cu răni grave, găştile devin ireconciliabile iar separarea se produce. Aşa ia naştere migraţia politică pe care analiştii neamului o despică-n patru la televizor fără să-i intuiască adevăratele cauze. Dacă meciul a avut un caracter amical sau masculul alfa al cărui scaun era vizat este tolerant şi şmecher, învinşii rămân pe post de scalvi. Căci, în definitiv, totul se reduce la cine cui duce oala de noapte. Un astfel de război paralel şi simultan s-a petrecut vineri la Perieţi, unde PSD şi PD-L şi-au organizat alegeri. Dacă la PSD era vorba despre alegerile staturare, la PD-L vânzoleala a fost declanşată de demisia a trei lideri locali, care până la urmă erau doar vreo doi şi dintre care doar unul a ajuns în afara structurii. Sau cel puţin aşa zice el. După cum veţi constata, avem toate motivele să ne aşteptăm la naşterea unei noi formaţiuni politice: Uniunea Fraierilor Indepedenţi din Perieţi.

La PSD Carolică fură cu repetiţie

Fură startul, vrem să zicem şi ţinem să precizăm ca nu cumva să ne auzim vorbe. Nu-l cunoaşteţi şi nici n-aveţi de unde. Băiatul era lucrător comercial la fosta cantină a PCR în 1989. Revoluţia l-a prins cu nişte treburi tulburi în gestiune, după cum zic adversarii politici, care precizează că urma să se lase cu un cantonament la Dinamo. După deranjul din decembrie, agricultorul Carolică a cumpărat cinstit, de la stat, cu banii de pâine, nişte active de la fostul loc de muncă. Asociaţie, fraieri traşi pe sfoară, arendă şi gata miliardele. De câţiva ani fermierul a intrat în politică. Şi unde putea să se înscrie cu palmaresul său decât la PSD? În ultimii patru ani a fost şef de trib iar anul acesta i-a sunat ceasul. Ceasul alegerilor. În prima rundă, Carolică şi-a luat-o pe coajă original de la un tinerel trendy din comună dotat cu butiqe, două telefoane mobile şi freză gelată. Buticul junelui Ciochinaru sprijinit de un burtos cu aere de la judeţ a produs în prima repriză vreo 30 de voturi, în vreme ce agricultura lui Carolică abia a adunat 6-7 sufragii. Preşedintele agricultor a acuzat fraude din partea candidatului buticar. Litigiul a ajuns la starostele Vasilică Ciupercă, care a dictat din memorie rejucarea meciului. Motivul a fost acela că în timpul contabilizării voturilor sau chiar ceva mai devreme Carolică a sters-o la vestiare în semn de protest. Realegerile erau programate pentru vineri la orele 17, la căminul cultural din comună. Candiaţii s-au pregătit serios şi când au constatat că nu prea au membrii în partid s-au apucat de botezat credincioşii apolitici pe bază de adeziuni băgate pe gât. Cu tot cu halbele de bere şi micii aferenţi, se înţelege. Nesigur pe victorie, preşedintele Carolică a uzat de prerogativele funcţiei şi, sprijinit în mod ticălos de primăriţă şi de finul Doru, alt tinerel, fără gel dar cu jeep, a decalat ora alegerilor. Aşa că alegerile programate la ora 17 s-au ţinut la 15. Cu 60 de adeziuni în buzunar şi fără contracandidat, dar votat unanim şi democratic, Carolică a învins. Cârciumile din sat s-au umplut iar ţuica de pufoaică a curs în valuri. La ora 17 candidatul Ciochinaru, venit în forţă la căminul cultural cu vreo 100 de adeziuni la el, n-a putut decât să se recunoască învins. Cel mai probabil, sătul de hoţia dintre sânii inexpresivi ai partidului, tânărul buticar va demisiona şi se va alătura forţelor binelui rezultate din schisma survenită la PD-L. Căci în vreme ce Carolică sărbătorea victoria împotriva buticarului ticăloşit, la democrat liberali ciorba dădea în foc încălzită de oamenii de la judeţ.

Gheorghiţă şi Babiţă l-au lucrat pe Niculăiţă!

Comuna s-a cutremurat cînd pe uliţa principală a pătruns, vineri, maşina de la judeţ. Însuşi Gigi Manea, un lider cât de cât al PD-L-ului judeţean, intra în localitate împreună cu o delegaţie restrînsă numeric la încă o persoană. Săptămâna trecută, cei trei consilieri locali PD-L îşi depuseseră demisiile din funcţiile de conducere ale organizaţiei. Care funcţii erau de fapt una, girată de profesorul Pârvu Nicolae, cunoscut în comună drept Niculăiţă. Consilierii demisionari şi-au exprimat astfel protestul faţă de desemnarea tacită a primăriţei PSD drept viitoare candidată a organizaţiei la alegerile din 2012. Iar dacă profesorul avea din ce funcţie să demisioneze, ceilalţi doi consilieri, respectiv Stoica (doctor uman, intelectualul satului) şi Gheorghiţă Dragu(pensionar, fost viceprimar vreo 5 zile în actualul mandat) au demisionat şi ei, dar doar din inerţie. Vreo săptămână a vuit comuna şi judeţul. Demisionarii au dat interviuri în presă, iar Ciupercă a avut chiar tentativa de a iniţia o comunicare publică, tentativă înăbuşită de o minciună mai gogonată decât minciunile electorale conform căreia primăriţa din Perieţi ce urma să dezmintă public fumigenele PD-L despre dezertarea sa plecase la Bucureşti. În tot acest haos, Gigi venise să pună ordine. Şi a pus, organizând celule de criză în toate satele aparţinătoare cum ar veni. Şi în vreme ce Stioca se întâlnea cu tineretul bovin de la toate partidele să pună ţara la cale, iar Pîrvu trăbăluia prin ograda proprie, consilierul Gheorghiţă şi veterinarul Babiţă s-au lipit de echipa de la judeţ. Şi aşa au rămas, primind sarcini importante şi misiuni dificile de la conducătorii centrali. Babiţă, veterinarul satului, este un PD-L-ist marginalizat care s-a manifestat plenar chiar şi chiar financiar(cu vreo 5 milioane cash) în sensul de a reveni în politica mare şi de a prelua organizaţia din mâinile lui Pîrvu. Stoica a pendulat decisiv şi prietenos la două capete, alegând în cele din urmă revolta alături de Pîrvu. Gheorghiţă a jucat inteligent la 3 capete şi în vreme ce Pîrvu şi Soica au rămas cu gargara, Gheorghiţă poate să se aleagă cu partidul. Vineri Stoica şi-a dat demisia prin mijloace electronice din partid ceea ce va duce la excluderea sa din Consiliul Local. De unde va zbura şi Pîrvu cât de curând deşi nu asta îşi dorea ci, mai de grabă ceva consens. Babiţă va deveni şef la PD-L, fiind al doilea intelectual al partidului după Stoica, iar Gheorghiţă se va sacrifica în funcţia de viceprimar, funcţie ce va fi ca un fel de sacoşă lăsat de primăriţa Cristea la uşa PD-L. Aproape banal, nu?

Consideraţii şi speculaţii pe scena politică din Perieţi

În urma războaielor de week-end de la Perieţi putem trage câteva concluzii. Cea mai importantă este aceea că s-au creat premisele apariţiei unei noi forţe pe scena politică a localităţii. Care ar trebui să se cheme Uniunea Fraierilor Independenţi şi ar trebui să-i conţină pe băieţii lui Ciochinaru şi pe cei doi oameni de bază plecaţi din PD-L, respectiv Stoica şi Pîrvu. Forţa politică ar avea şanse considerabile să rupă gura comunei, pe care s-o umple de foloase necuvenite la preţ redus în campania electorală şi să umfle potul cel mare în cursa către primărie. PD-L şi PSD se pot cupla cu doamna Cristea simultan. Că după câte se pare, nu-s capabile să inventeze candidaţi, ci doar conflicte. Sursele noastre secrete plasate în porumbarul lui Carolică susţin că planul organizaţiei locale ar fi acela ca finul Doru, cu tot cu jeep, să fie candidatul socialiştilor la primărie. Varianta este bună căci ar acoperi mai bine nevoia de cash a PSD pe care doar grăunţele lui Carolică şi ale finului o pot satisface. În acest caz, PD-L are doar o variantă de fugă. Strategul Gigi Manea va trebui s-o preia hotărât pe doamna Cristea şi s-o convingă să candideze pentru nea Cazacu, treabă ca şi rezolvată, de altfel. Asta dacă nu cumva veterinarul Babiţă nu va pretinde onoarea de a pierde alegerile cu brio, variantă care s-a potrivi de minune cu tradiţia instituită la PD-L de a pierde peste tot prin judeţ unde nu candidează Băsescu. Oriocît de profundă ar fi, analiza noastră nu penetrează suficient în profunzimea scenei politice de la Perieţi. Căci nici în ruptul capului nu pricepem pentru ce se zbat oamenii aştia într-o comună unde banii din taxe şi impozite abia coperă costurile unei pungi cu seminţe. Mai cercetăm.