Singura problemă presantă care apasă judeţul Ialomiţa o reprezintă debitele restante ale primăriilor către Enel. Cel puţin aşa apare situaţia “în lumina” documentelor excepţionale emise de la cancelaria prefectului şi adresate primăriilor din judeţ. Pe care domnul prefect nu le întreabă de legalitate, nu le amendează pentru porcăriile făcute de primari, ci le cere să-şi plătească factura la energie electrică. Cu ce drept, nu ştim, că doar prefectul nu este curtea de conturi. Sau este? Citiţi şi vă minunaţi:(deschideti link-urile)
gazetadesudest.ro intra in vacanta pana pe data de 12 august.
Potrivit unei statistici oficiale realizate pe perioada ianuarie- mai 2010 în instituțiile publice din Ialomița salariații au primit stimulente salariale în valoare de peste 700.000 de euro. Apogeul dezmățului bugetar s-a înregistrat în luna martie, când fondul de stimulente a atins suma de 1,4 milioane de lei. Cei mai mulți bani au primit salariații din finanțe, pentru care statul a găsit resurse să plătească stimulente inclusiv în luna aprilie.
Garda vs Finanțe
În vreme ce pentru Garda Financiară stimulentele acordate nu au depășit 38.000 de lei lunar deși această instituție aduce la buget bani necontabilizați și încasează venituri importante din amenzi contravenționale, grosul sumelor destinate “stimulării” salariaților s-a dus către Direcția de Finanțe. Șoferul, portarul, femeia de serviciu și, mai ales, șefii instituției au încasat constat sume importante. Doar în februarie salariații Direcției au cam chițăit, stimulentele repartizate fiind de doar 18.699 de lei. În rest, trai neneacă: 512.745 lei în ianuarie, 1,246 milioane de lei în martie și alte 512.652 de lei în aprilie. Asta în timp ce Garda Financiară a încasat zero lei în ianuarie, 22.293 de lei în februarie, 38.291 de lei în martie și 25.662 în aprilie. Sume importante au încasat salariații de la Inspectoratul Teritorial de Muncă, Casa Județeană de Pensii, AJOFM sau Agenția Județeană pentru Prestații Sociale.
„Impresarul” Ioan Tamarjan, zis Tera, a fost arestat saptamana trecuta sub acuzatia de proxenetism. Sub umbrela unei agentii de fotomodele functiona, potrivit procurorilor DIICOT, o adevarata retea care livra prostituate unor clienti de lux. Judecatorii au emis pe numele lui Tamarjan un mandat de arestare pentru 29 de zile. In 2006, Tera a fost furnizor de servicii pentru primaria Slobozia pentru care a organizat o parada de chiloti marca Botezatu. Initiatoarea afacerii a fost Victoria Didita, fost viceprimar al municipiului, cheful fiind organizat de primarie in parteneriat cu organizatia de tineret a PNL. De precizat este faptul ca ancheta DIICOT Bucuresti a plecat de o plangere a unui parinte care l-a acuzat pe Tera ca ar fi violat o minora de doar 12 ani atrasa de cariera de model.
În decembrie 2006, Gazeta de Sud Est dezvăluia culisele unei potlogării de prost gust. Viceprimarul municipiului Slobozia din acea perioada, Victoria Didiţă, a încheiat cu de la sine putere un contract dubios prin care angaja plata a 23 de milioane de lei din bugetul local pentru organizarea unui aşa zis spectacol “pentru femeile din sistemul bugetar”. Spectacolul a fost organizat de o cârciumă deocheată din oraş unde au loc frecvent showuri erotice iar atracţia principală a fost o expoziţie de chiloţi etalată de nişte masculi şi destinată să urce pe pereţi adrenalina femeilor de vârsta a doua spre a treia. Cam asta a fost în esenţă manifestarea culturală spre care doamna Victoria Didiţă a direcţionat circa 23 de milioane de lei din fonduri publice. Golănia, căci despre o golănie este vorba, a ajuns în instanţă după ce firma care a organizat bâlciul nu şi-a încasat banii graţie intervenţiei primarului Gabi Ionaşcu, domnia sa refuzând plata facturii emise de firmă înainte de desfăşurarea propriu-zisă a spectacolului. Judecătoria Slobozia a dat câştig de cauză firmei, deşi documentele prezentate de reclamantă suferă la capitolul legalitate.
Contract la acoperire
Obligaţia de plată stabilită de sentinţa judecătorească numărul 1122 din 8 mai 2007 decurge dintr-un contract de prestări servicii încheiat între Consiliul Local Slobozia, reprezentat de viceprimarul Victoria Didiţă şi firma S&S 4U SRL, o obscură societate prezentă în mai multe şuşanele de acest tip organizate de primărie. Contractul respectiv avea ca obiect, cităm: “prezentare spectacol Fashion Party în data de 10.11.2006, începând cu orele 19.00”. Deşi este încheiat în data de 9 noiembrie, contractul se derulează potrivit capitolului 3 pe perioada a 10 zile, începând cu data de 1 noiembrie. Aceasta este prima golănie din acest document prin care se încearcă acoperirea unor aşa zise servicii prestate de firmă, care de fapt nu s-au prestat în folosul primpriei, ci în folosul bodegii care a organizat “spectacolul” şi a umflat profitul. Un alt motiv pentru care contractul a fost încheiat retroactiv este acela legat de plată. Suma de 20 de milioane de lei urma să fie plătită în 10 zile de la semnarea contractului, adică pe data de 10 noiembrie. Ca atare documentele s-au încheiat pe data de 9 noiembrie când a fost emisă şi factura ce urma să fie încasată a doua zi. Potrivit contractului, firma urma să încaseze banii pentru organizarea spectatocolului destinat “ femeilor din sistemul bugetar”. Formularea tâmpită s-a introdus cu acordul viceprimarului pentru a justifica cumva alocarea de fonduri publice pentru un spectacol exclusiv privat ce nu putea fi finanţat de la buget. Prin contract, firmuliţa se obliga să organizeze locaţia, să facă invitaţii lui Cătălin Botezatu şi alţi creatori de modă, să facă publicitate evenimentului, urmând să suporte toate aceste costuri. Primăria se obliga să achite preţul contractului. Adică să plătească 23 de milioane fără să se ştie pentru ce. Pe un asemenea document şi-a pus semnătura viceprimarul Victoria Didiţă, uitând să aplice şi ştampila consiliului local. Pe cele câteva afişe tipărite de firmă, Consiliul Local apărea drept sponsor al evenImentului. La fel ca şi Organizaţia de tineret a partidului doamnei Didiţă, PNL. Deci şmecheria avea şi un caracter electoral. Mai mult, factura emisă la data de 9 noiembrie este semnată în numele consiliului local de către secretara doamnei viceprimar, care nu avea calitatea de a accepta facturi în numele Consiliului Local. Ulterior, firma avea să se prevaleze de această semnătură în instanţă, unde a obţinut câştig de cauză.
Aprobare la plată de la bec!
La data de 9 noiembrie, adică în aceeaşi zi cu emiterea facturii se întocmeşte formularul prin care se propune angajarea cheltuielii. Propuneare vine de la compartimentul pentru Cultură, ca şi cum expoziţia de chiloţi ar fi avut de-a face cu acest domeniu. Există pe document o viză de control financiar preventiv aplicată de nu se ştie cine şi semnetura viceprimarului care aprobă plata ca ordonator de credite. Pe data de 17 noiembrie se face ordonaţarea la plataă a sumei pe acest tipic, fără ca directorul economic al primărăiei să-şi fi dat acceptul. În aceeaşi zi, inspectorul pe probleme de cultură al primăriei, Constantin Ionel, îşi dă cu părerea şi propune plata facturii, motivând că spectacolul s-a desfăşurat conform contractului. De unde ştia bietul referent acest amănunt, nu se ştie. Abia atunci când directorul econimic a refuzat plata afacerea s-a blocat.
Vânzare mascată de bilete!
De fapt, în spatele acestei golănii se scunde o inginerie financiară ieftină prin care, din bani publici s-a asigurat clientelă pentru o cârciumă. Deşi doamna Victoria Didiţă susţinea că a semnat acest contract în care Consiliul Local era co-organizator pentru că nu se pricepea să organizeze o paradă de modă, lucrurile stau, de fapt, altfel. Pentru suma facturată de firmă Consiliul Local a primt 100 de invitaţii la preţul de 200.000 de lei plus TVA, sumă care coincide cu cea facturată. Spectacolul s-a făcut pe bază de sponzorizări atrase de la firme din oraş, mai mulţi oameni de afaceri recunoscând că au plătit diverse sume pentru organizare. Aşa s-a întâmplat şi cu instituţia publică, târătă în această manifestare doar pe post de cumpărător de bilete. Care bilete au fost distribuite, potrivit declaraţiilor doamnei viceprimar, angajaţilor din primărie, nu doar femeilor din sistemul bugetar, beneficiare directe conform contractului. Sintagma “femeile bugetare” a fost introdusă în contract de jurista primăriei, Barbu Aneta, aflată în prezent în slujba luptei anticorupţie, la DGA! Dacă avem în vedere că totalul cheltuielilor declarate de organizatori s-ar fi ridicat, potrivit doamnei Didiţă, la suma de 69,5 milioane de lei, rezultă că instituţia publică a contribuit de bună voie cu o treime din chetuieli cumpărând de fapt bilete! Semnificativ este faptul că, la proces, consiliul local nu a fost reprezetat. Iar prima condiţie pentru a câştiga un proces este să te prezinţi. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Slobozia nu analizează în nici un fel documentele în baza cărora s-a cerut plata şi, pe fondul lipsei de interes din partea Consiliului Local, ne-a obligat pe toţi la plată pentru capriciul pervers al unora de a-şi clăti ochii în chiloţii lui Botezatu. Să vă fie de cap!
O nouă stea a afacerilor de tip românesc, cu impozite pe prostie plus comision, se ridică la orizont. Este vorba despre domnul Jan Dumitrescu, convertit la statutul de business man din postura de taximetrist de lux. Șansa i-a scos în cale lui Dumitrescu un client cu dare de mână și suflet mare. Este vorba despre Randag Richard Eugene, un om de afaceri englez care reprezintă în România interesele grupului elvețian Alimenta. Cei doi s-au întâlnit pe aeroportul Otopeni iar între ei s-a legat o relație cimentată de interese financiare certe. Din șofer de taxi Dumitrescu a ajuns șoferul personal al lui Randag, director de transporturi la Expur, companie controlată de Alimenta și mai apoi prosper om de afaceri. Atât de prosperi încât astăzi, la 5 ani de la demararea afacerilor cu Expur, este alergat de creditori pe stradă și cercetat într-un dosar penal în care este acuzat de o fraudă de peste 5 miliarde de lei. În ciuda evidențelor, Jan Dumitrescu continuă să fie transportatorul oficial al Expur pe mâna lui Randag, deși afacerile sale sunt bazate pe țepe trase foștilor asociați și pe datorii către furnizori neonorate cu anii. Ingineriile financiare ale companiilor controlate de Dumitrescu pot fi oricând subiect de rechizitorii. Deocamdată însă ele sunt doar subiecte de investigații jurnalistice prin care vom demonstra cât de români sunt managerii marilor corporații europene atunci când aceștia aterizează pe plaiul mioritic.
Cine este și ce vrea Transpur
Transpur Expedițion SRL este o societate care a luat ființă în octombrie 2004, la București. Firma a fost înființată de 5 asociați: Dumitrescu Jan, Popescu Lucian, Folescu Constantin, Semănaru Codruța și Deftu Jean Marius. Asemănarea evidentă cu numele Expur nu este întâmplătoare, compania fiind creată pentru a satisface nevoile de transport ale subsidarei concenrului Alimenta. Ideea s-a născut din zbaterile lui Dumitrescu, numit de Randag director de transporturi la Expur. Tot căutând companii specializate care să satisfacă nevoile producătorului de ulei, Dumitrescu a fost sfătuit să creeze această firmă. Asociații au investit câteva sute de milioane de lei de căciulă, bani care au fost folosiți la achiziționarea unor camioane . Cum Popescu Lucian era angajat al distribuitorului Mercedes Benz , afacerea a mers ca pe roate și, pe 15 martie 2005, Transpur achiziționează în leasing 5 camioane cu semiremorci marca Mercedes prin intermediul SC BT Leasing Transilvania SA. Așa a început ascensiunea lui Dumitrescu în lumea afacerilor, subiect de care ne vom ocupa în detaliu cu altă ocazie. Transpur a primit exclusivitate la contractele de transport ale Expur iar banii au început să curgă. În combinație au intrat și alte firme, cum ar fi Ciprian Trans și Agreabil SRL , ajungându-se la situația în care Dumitrescu să controleze o flotilă de 9 camioane care abia făceau față volumului de comenzi asigurat de Expur. Cu toate acestea, căruța se rupe mai devreme decât se așteptau proprietarii ei. Motivul descoperit după ani de investigații ale asociaților era acela că administratorul Jan Dumitrescu sifona din greu bani din firmă.
Tun cu bonuri Lukoil falsificate
În februarie 2008 Garda Financiară face un control inopinat la Transpur. Controlul survine tensiunilor apărute între asociați încă de la sfârșitul anului 2007, când Dumitrescu își pregătise deja firme noi care să preia afacerea cu Expur. Controlul a urmărit fix cheltuielile cu achiziționarea carburanților, dovadă că suspiciunile asociaților lui Dumitrescu erau clare. Controlul scoate la iveală faptul că în perioada decembrie 2006-iunie 2007 Transpur a decontat carburant pe baza a 244 de bonuri fiscale emise de SC Lukoil România SRL . Dintre acestea doar 9 erau autentice și eliberate de stațiile din Slobozia, Văcărești și Glina. Restul erau falsuri ordinare comise pe computer, fapt stabilit prin verificări amănunțite făcute la vânzătorul de carburant. Valoarea decontată pe astfel de bonuri fiscale falsificate se ridică la impresionanta sumă de 5,3 miliarde de lei. În baza acestor falsuri s-au decontat fictiv 163.477 litri motorină, 480 de litri de soluție pentru spălat parbriz, 200 de litri de ulei de transmisie și 171 de ștergătoare. Evaziunea fiscală vizibilă din avion se află în cercetare la poliție de aproape doi ani. Dovada că acești bani s-au scurs în buzunarele lui Jan Dumitrescu o face expertiza contabilă comandată de asociați, care analizând perioada 1 ianuarie 2007-31 decembrie 2007 a constata un fapt senzațională. Și anume că domnul administrator Dumitrescu a credit societatea cu suma totală de 472.800 de lei , echivalentul a 129.500 de euro. Expertul a stabilit că sumele pe care Dumitrescu le-a “împrumutat” societății au fost folosite la achitarea bonurilor fiscale false. Adică, banii au fost sifonați din firmă pe bază de documente fictive. Și asta nu este tot.
Facturi de motorină umflate cu pompa
Numai în 2006 Transpur SRL a plătit în plus 5,2 miliarde lei pentru carburant livrat dar a cărui folosință nu a putut fi demonstrată. Conform contractului de furnizare încheiat cu Prodesigne facturile onorate de Transpur însumează 15 miliarde de lei ceea ce reprezenta contravaloarea a 435.147 litri carburant. Numai că pe foile de parcurs ale camioanelor se justifică doar 279.809 litri. Valoarea facturată în plus cu care s-au diminuat veniturile companiei s-a ridicat la 6,2 miliarde de lei. Ciudățeniile nu se opresc aici. În contabilitatea Transpur s-au găsit achiziții de piese de schimb făcute de la aprozare din Brașov sau facturi pentru reparații pentru camioane care la data prestării serviciilor facturate se aflau în cursă în afara țării. Numai în 2007 s-a înregistrat pe cheltuieli achiziția a 2440 litri de soluție de geam, 96 de ștergătoare de autocar și 518 litri de ulei. Totul pentru 9 camioane. Expertul consideră că în perioada 2006-2007 profitul diminuat se cifrează la 9,9 miliarde de lei. Despre conexiunile lui Jan Dumitrescu în lumea bună a managerilor de la Expur și despre rolul acestora în țepele trase asociaților săi, în episodul viitor.
Începem săptămâna în forță cu o dezvăluire senzațională din bârlogul PSD, că sediu nu-i putem zice deoarece a fost furat de la Urban. La conferința de presă organizată de domnul deputat Neacșu am făcut o descoperire senzațională! Pe peretele de la Răsărit la care se închină ateul Ciupercă dimineața, există și acum un tablou. Dar nu cu noul președinte, tovarășul Che Guevara, pionierul cu muci pe piept ales acum câteva săptămâni. Nici măcar cu Ion Iliescu, dumnezeul și cristosul socialiștilor cu bască. Tabloul îl conține pe Prostănac în toată splendoarea sa, fără Mihaela, dragostea lui. Fresca omagială în care Prostănacul împrăștie autoritate este destul de statică. Geoană șade cu mâinile încrucișate, nu pe piept încă, și veghează serios la lucrările din birou. Privirea fixă trădează încă urmările devastatoare ale atacului cu flacăra violet, care l-a lăsat cumva mască. În stânga lui Geoană fâlfâie steaguri. Tabloul este sec dar sugestiv iar prostănacul pare serios și preocupat. Se pune întrebarea firească: de ce nu l-au dat pesediștii jos încă? Departamentul de investigații paranormale al GSE are două răspunsuri. Primul ar fi acela că Ciupercă nu s-a obișnuit cu ideea că are alt stăpân și reacționează greu la schimbare. A doua ar fi aceea că tablourile cu Che Ghevara nu sunt încă gata și nu se făcea ca socialiștii să stea fără tablou cu conducătorul iubit. Le sugerăm pesediștilor să atârne pe pereți un poster cu nea Gică Savu, până una, alta. Că dacă nu era el și acum își țineau lucrările în parc.
Fază de mare spectacol în meciul disputat de Instituția Prefectului împotriva sursei subterane de apă a municipiului Slobozia. Aflat în careul nostru de 16 metri cu mingea la picior, prefectul Teculescu a găsit o pasă extraordinară către o firmă aflată liberă de contract și în poziție bună de a marca un gol în bugetul municipiului Slobozia, aflat în inferioritate numerică. Oare de la cine o fi primit domnul prefect balonul de angajament pe culoar? Publicitate!
Grundfos Pompe versus pesticidele din apă
Încă de la instalarea sa în funcția de prefect, domnul Mădălin Teculescu s-a preocupat intens de calitatea apei din Slobozia. Întocmai ca Vasile Roiată odinioară, domnia sa a tras numeroase semnale de alarmă. Bine servit de Institutul de Sănătate Publică, care ba a autorizat sursa subterană, ba i-a dat la gamelă cu analize aiuristice, reprezentantul guvernului a adus populația în pragul isteriei atunci când a semnalizat strident existența în apa noastră cea de toate zilele a unor urme de pesticide. Atacurile prefectului, repetate și pe alocuri ridicole, au avut și o finalitate. Prima parte a răzbelului tembel s-a concretizat prin săltarea autorizației de funcționare a sursei de apă, deși toate analizele arată că apa este ok la iesirea din stația de tratare. În faza a doua s-a trecut la identificarea soluțiilor. Adică domnul prefect se preocupă. Dar nu să ceară guvernului ceva parale pentru înlocuirea sistemului de distribuție, care contaminează apa, ci prin sugerarea unor parteneriate cu privați dispuși să ne purifice lichidul vital. La data de 19 februarie 2010, pe faxul primăriei aterizează adresa cu numărul 1359 emanată direct de la cabinetul omului instituție. Care adresă glăsuiește cu tâlc următoarele: “Prin adresa cu numărul 1359 /18.02.2010 Ucrom-94 Impex SRL în asociere cu SC Grundfos Pompe România SRL și Dinamic Compay SRL au identificat soluția tehnică dar pentru definitivarea concluziilor ar fi necesară o mai bună comunicare cu instituțiile implicate în rezolvarea acestei situații. Față de cele prezentate vă rugăm să analizați propunerea în vederea identificarea celei mai bune variante”. Adicătelea, mă băieți, avem o soluție, cum procedăm? De unde până unde un grup de firme se adresează prefectului pe nepusă masă în legătură cu o problemă care privește strict administrația locală? După cum se poate observa, băieții ăștia privați n-au găsit de cuviință să se adreseze primăriei cu o ofertă, ci au tăiat-o pe scurtătură, direct la Prefectură(n-am găsit altă rimă). Am putea să credem că atacul asupra Urban și asupra sursei de apă a avut în vedere, pe lângă interesul public, desigur, și promovarea unor soluții pe ușa din dos pentru care eventual să merite deranjul unui lobby la nivelul guvernului în vederea finanțării? Mă sparie gândul! Dar cum prefectul nostru nu este omul unor asemenea combinații, și aici nu glumim, concluzia care se impune este clară. Singura contribuție a domniei sale la adresa remisă primăriei este cea din finalul documentului: “Cu deosebit respect, Prefect Petru Mădăin Teculescu”. Restul este comision.
Supranumit și Primarul Oamenilor, domnul Vasile Sava, edilul șef al municipiului Țăndărei contribuie din plin la relansarea economiei locale. Printr-o decizie adoptată în unanimitate în forul său interior, primarul oamenilor a eșalonat la plată un debit al SC Ultex Țăndărei către bugetul local. De trei ani firma aflată în chinurile falimentului se chinuiește să achite circa 13 miliarde de lei către bugetul local, manevră care nu-i prea reușește. În vreme ce alți contribuabili sunt executați cu promptitudine pentru sume ridicole, primarul oamenilor finanțează criza de la Ultex din bugetul local.
Sechestrul de la ora 11.00
Acum aproape 3 ani, pe la unșpe, unșpe și ceva, primarul Vasile Sava a constatat că SC Ultex SA are debite către primărie neachitate de prin 2005-2006. De îndată, domnul Sava pornește în numele oamenilor pe care-i reprezintă o executare silită la mișto, bazată pe niște somații de plată aferente unor proceduri demarate în decembrie 2006. Abia în 25 aprilie 2007, pe la ora 11.00, societatea este înștiințată că se află în executare silită. Asta după ce cu o zi mai devreme, pe la ora 10.30 documente privind înființarea popririlor pe conturi aterizează la două dintre băncile prin care Ultex își derula afacerile. De atunci au trecut aproape 3 ani, iar Ultex are în continuare datorii de circa 11 miliarde către locuitorii din Țăndărei. Asta pentru că primarul oamenilor a comis niște mici operațiuni de evitare a impactului social și a lăsat conturile Ultex libere pentru tranzitul bănetului către buzunarele investitorului Nițescu. Mai mult, în calitate de primar al oamenilor, domnul Sava a refuzat să fie și primar al mijloacelor fixe, fapt pentru care după ce a ridicat poprirea pe conturile Ultex a uitat să-și ia garanții prin sechestrarea unor bunuri ale debitorului, așa cum scrie la lege.
Acordul de pace de la Țăndărei bate Codul Fiscal
Om de dialog și mai puțin de lectură, în sensul că nu le prea are cu lecturarea legilor, primarul oamenilor se lasă impresionat de soarta salariaților de la compania debitoare. Atât de impresionat încât simte nevoia să-și pună îngrijorarea într-un document senzațional. Intitulat “Acord de dialog între părți și chemarea la conciliere pentru plata în tranșe eșalonate de achitare a debitelor restante”(pute a minte îmbâcsită de milițian, parcă ), documentul devine brusc secret de stat. Cerut insistent și de presă și de consilierii opoziției, acordul de pace și neagresiune între bugetul local și conturile lui Nițescu este catalogat ca secret fiscal în temeiul unui articol din Ordonanța 92/2003, elaborată special de guvernul Năstase pentru păstrarea în anonimat a tunarilor care nu-și plătesc taxele. Numai că între timp Năstase a picat iar ANAF și-a făcut un obicei să afișeze pe site toți debitorii, cu nume, prenume și sume. Primarul oamenilor este totuși un tip discret și ne trimite la plimbare când îl întrebăm despre termenii acordului de la Țăndărei. Mai exact am fi dorit să știm cât era de mare găuroiul Ultex, de când data, care au fost sechestrele asiguratorii instituite după renunțarea la blocarea conturilor și care este baza legală pentru eșalonarea inventată dar neprevăzută de codul fiscal. Ni s-a răspuns cu o adresă prin care, cităm, “ni se aduce la cunoștință în mod informativ” niște aspecte, ca să vorbim pe limba lor, din care rezultă o mulțime de argumente, nici unul legal, din păcate. Pentru că specialiștii din cadrul DGFP Ialomița susțin categoric că eșalonarea la plată a debitelor nu este permisă de Codul Fiscal. Singurul avantaj care se putea crea debitorului era suspendarea măsurii de blocare a conturilor cu luare unor măsuri asiguratorii suplimentare, pentru o perioadă de maxim 6 luni. De la Acordul de pace au trecut 3 ani iar debitul n-a fost recuperat. În ritmul în care primarul oamenilor încasează de la Ultex, va recupera banii peste vreo 12 ani.
Niște ale aspecte, cumva penale
În toate discursurile publice despre starea Ultex, investitorul Nițescu se laudă ca se cunoaște cu Ciupercă! Ciupercă este staroste de Țăndărei și primarul oamenilor este elevul său în ale administrației. În campania electorală PSD a dat mită alegătorilor și ulei! Ginerele primarului s-a pomenit manager la Ultex după ce primarul oamenilor a avut în vedere impactul social nefavorabil pe care o executare silită a debitorului ar fi avut-o asupra orașului. De la data începerii executării silite și până acum prin conturile Ultex s-au scurs tone de bănet fără ca poporul să-și ia partea. Nici la ora asta nu știm dacă Ultex și-a plătit obligațiile scadente, pentru că primarul oamenilor nu vrea să ne spună. Așa că așteptăm să-l întrebe nițel de situație organul abilitat. Care trebuie să ne mai spună de ce un contribuabil este cocoloșit iar altul prigonit de către același organ fiscal dotat cu gineri și aflat în foame de voturi numai bune de cumpărat cu ulei.
Ultima anchetă jurnalistică a GSE a făcut ravagii în rândul pesediștilor cinstiți și deștepți conduși de Ciupercă.Dacă în prima repriză, după un joc echilibrat, am reușit să înscriem două goluri dintr-un singur șut la poartă, a se vedea ancheta jurnalistică privitoare la terenul din curtea spitalului în care sunt amestecați Olaru și Ciupercă, acum am înscris pe contraatac. Dezvăluirile despre ingineriile vicelui Ștefan Mușoiu au pus pe jar DNA, care s-a băgat la o anchetă scurtă dar penală. Prin adrese scrise, procurorii au solicitat detalii despre lucrările umflate de SAM GPL și Project Construct de la primăriile din Ialomița. Mai mult, surse demne de încredere susțin că atât Fănică Mușoiu cât și consoarta sa proiectanta au fost văzuți nu la Bamboo spărgându-se în figuri, cum le e obiceiul, ci pe scările DNA, frate! Avem o sugestie către procurorii lui nea Bebiță! Dacă vă benoclați nițel pe toate studiile de fezabilitate comise la primăriile pesediste de către alde SAM și alte loaze trimise la pont, de către cine oare, prin telefoane insistente către primari trandafirii o să aflați multe și o să legați mulți trântori care au supt la greu bani bugetari. Bani pe care i-au redirijat către căpetenii din PSD. Vedeți că la înaintare sunt băgate inclusiv babe de 70 de ani care administrează firme de consultanță. Dacă vă împotmoliți, mai dăm noi o anchetă lămuritoare cât de curând. Conexați dosarele, stabiliți prejudiciul, ca nu e greu de loc, și o să legați vreo 20 de pesediști fedeleș. Vedeți,măi băieți, că pentru un teren de fotbal au făcut “proiectanții” un dreptunghi, au trasate niște cote și au umflat câte un sfert de miliard. Și sunt zeci de astfel de proiecte! Apoi vedeți traseul banilor și v-ați scos. Trăiască lupta anticorupție!
PS Pregătim un nou contraatac vijelios la Țăndărei, unde sperăm să marcăm un gol spectaculos în poarta primarului oamenilor, Vasile Sava! PSD va pierde la scor si la 6-0 promitem să ne oprim.
Vestea bună este că Academia Caţavencu stă să crape. Vestea şi mai bună este că va crăpa doar aripa Poponeţ a revistei. Adică băieţii care şi-au făcut din tabloidizare chip cioplit vor rămâne în bătaia şi în solda Vîntului. Ceilalţi, conduşi de veteranul Mircea Toma pe care totuşi n-aş mai paria din motive de intoxicaţie oengistă şi sensibilitate exagerată la butoane ascunse, o taie în munţi în încercarea de a redescoperi presa scrisa cu har, din vârful pixului, spre neliniştea hârciogilor din mlaştina economiei de piaţă sau a mutanţilor din mocirla politică. “Caţavencu”, publicaţia care se scutură de monden şi frivol încercând să-şi recapete strălucirea de altă dată va apărea, cel mai probabil, pe 10 martie. Academicienii lui Vîntu vor continua bălăceala la ape tulburi sub vechea denumire. La tarabă le puteţi deosebi după miros. Cel puţin la primele numere.
