Saturday, July 26th, 2014

În 1991, ministrul de Justiţie Mircea Ionescu Quintus a înfiinţat prin ordin ministerial Serviciul Independent pentru Protecţie şi Anticorupţie (SIPA), ca structură departamentală în subordinea Direcţiei Generale a Penitenciarelor. Scopul declarat era acela de a urmări şi controla infracţiunile cu implicaţii majore din penitenciare. În 2003, din cauza scandalurilor din presă care arătau că la vărful SIPA au fost numiţi foşti lucrători ai securităţii, iar serviciul era suspectat că face poliţie politică. Ca măsură de camuflaj, serviciul a fost transformat în Direcţia Generală de Protecţie şi Anticoruptie (DGPA) şi, pentru prima data, a fost obligat să prezinte Parlamentului rapoarte de activitate. În 2006, la începutul anului, Monica Macovei a desfiinţat serviciul secret din subordinea ministrului Justiţiei. Scandalurile de presă, practicile de tip securist şi exploatarea corupţiei din sistemul penitenciar în scopuri oculte au fost motivele care au stat la baza acestei decizii. Au existat însă voci din sistem care susţin că serviciul secret s-ar fi apropiat prea mult de matrapazlâcurile magistraţilor şi că prin aceste investigaţii s-a ajuns la un soi de control asupra acestora. Deşi sinecura securiştilor din Ministerul Justiţiei a dispărut, lucrătorii fostului serviciu au ajuns în posturi călduţe. Şi nu prin concursuri, cum ar fi fost normal, ci în baza unor parteneriate cu şefii de închisori, datori vânduţi foştilor securişti. Este cazul directorului adjunct Gabriel Rusu, de la Penitenciarul Slobozia, ajuns peste noapte şef peste pază şi abonat la sporuri salariale pentru lucrări excepţionale.

Turnătorii umflate şi un flagrant de 5 lei

Începând cu luna mai 2010 noul director adjunct pe linie de pază al Penitenciarului din Slobozia este împuternicit la apelul bocancilor fostul şef al biroului local al SIPA, Rusu Gabriel. Absolvent al Academiei Naţionale de Informaţii “Mihai Viteazul” (fosta scoală de ofiţeri de securitate), Rusu a avut un traseu sinuos sfârşind în postul călduţ primit cadou de la conducerea penitenciarului. Strict profesional vorbind, treaba este complicată. După debarcarea (cu scandal) din fruntea biroului SIPA a ocupat mai multe funcţii de execuţie, printre care si pe cea de şef birou al serviciului asistentă psihosocială, fiind uns pe scaun la sugestia comandantului lagărului de la Slobozia, Andrei Dumitru, cu care a fost coleg de studii postuniversitare prin anii 1997-98 în curtea fară gard a şcolii de gradaţi din pădurea Băneasa. Nu ştim dacă la decizia administrativă a contribuit festivitatea scurtă dar udată din belsug cu vin de Focşani şi pigmentată cu un batal de Alexeni. Cert este că la apelul de seară, Rusu s-a trezit fară să vrea director adjunct  pe linie de pază şi siguranţa detinerii. Pe vremea cât a activat la SIPA  Rusu ar fi sifonat către ANP şi către secretarul de stat de atunci de la MJ, nea Clocotici, nişte lucrări informative care-l vizau pe fostul commandant Chiriac, pe care l-a acuzat de tot felul de potlogării printre care folosirea în scop personal a deţinutilor,foloase necuvenite etc. Toate capetele de acuzare au fost demontate în justitie, iar cel încriminat a fost reabilitat, fiind numit un fel de şefuleţ la fostul loc de muncă. Mai grav, după revenirea la Penitenciarul Slobozia a fostului comandant, Rusu i-a fost subordonat la serviciul reeducare, fiind tinut în umbră dar si marginalizat ani buni pentru păcatele de pe vremea când tăia şi opera la SIPA. Competenţa în lucrări informative i-a jucat o festă în cazul unui flagrant în care Rusu viza corupţia gardienilor. Cu ajutorul unui deţinut Rusu a pus la cale mituirea cu 5 lei a unui gardian, care contra acestei şpăgi monumentale urma să introducă nişte cafea în Penitenciar. Afacerea a căzut, iar Rusu s-a mai acoperit o dată de glorie fiind expulzat din rândul securiştilor penitenciari. A urmat cocoţarea pe bază de proptea în fruntea Serviciului Reeducare şi Asistentă Psihosocială, desigur după pensionarea titularului acestui post că prin concurs era mai greu. Omul vizează de ceva ani numai functiile de director de unităţi sau măcar de director adjunct, totul culminand cu participarea la un concurs organizat de MJ pentru un post de director al unui penitenciar din Dobrogea,unde a concurat singur pe post dar a ratat de puţin, clasându-se al doilea.

Justiţia restaurativă, varianta Rusu

Acum câtiva ani a apărut în România ideea justitiei restaurative. Unul dintre adevăraţii promotori ai acesteia a fost domnul Andrei Pascu. Din păcate, la momentul respectiv nu a găsit sustinerea necesară si, oarecum dezamăgit, a plecat din sistem, Unul dintre proiectele care au stat pe biroul directorului general ANP de atunci, nevalorificat de acesta, a fost cel referitor la justitia restaurativă.  Justitia restaurativă presupune un proces de mediere între victimă si infractor, în diverse faze ale procesului penal. În unele tări civilizate democratic si legislativ succesul medierii poate presupune si renunţarea la acuzatii si la urmărirea penală. Atât victimele, cât si cei care au comis infractiuni pot participa la mediere doar dacă doresc si dacă îndeplinesc anumite conditii, astfel încât să se evite revictimizarea si alte efecte traumatizante. Conceptul prezentat aici pe scurt a fost suficient de sofisticat pentru ca Rusu să-l ia din zbor şi pe baza dizertaţiilor savante despre acest concept să-şi agaţe la butonieră un aer de intelectual neînţeles. Conferinţele din cantina puşcăriei de la Slobozia şi ceva proptele la ANP l-au transformat pe Rusu în promotor al introducerii justiţiei restaurative în România, lucru de altfel imposibil în următoarea sută de ani. Dar ce contează? Contează doar că Rusu şi-a găsit astfel obiectul muncii şi baza pentru acordarea unor sporuri de 50% din leafă pentru lucrări excepţionale. Excepţionale dar inutile, la fel ca alfabetizarea deţinuţilor şi reinserţia lor pe piaţa muncii, care are un singur efect: populaţia din puşcăria Slobozia este cam aceeaşi, ceea ce denotă că deţinuţilor li se cam rupe de reinserţia propăvăduită de Rusu.

Educatorul reprofilat la pază

Protectorii fostului slujbaş SIPA s-au gândit la toate. Aşa se face că fostului lucrător informatic i s-a oferit postul de şef al pazei unde a fost transferat cu tot cu sporul lunar de 50% primit la compartimentul de educaţie şi asistenţă psihosocială. Dacă până mai ieri Rusu învăţa deţinuţii să coloreze, astăzi, de frica unor reduceri de personal, omul s-a reprofilat în paznic. Una peste alta, expertiza lui costă statul circa 70 de milioane de lei, cu tot cu sporul de genialitate pe care-l umflă pe abonament. O vilă în construcţie în Slobozia şi 2 apartamente reprezintă o avere frumuşică, mai ales când vorbim de un bugetar inovator de talia personajului nostru. Cazul nu este singular. Sistemul penitenciar şi sistemul bugetar în general colcăie de asemenea exemplare. Ei sunt cei care împovărează statul cu lefuri spectaculoase plătite de pomană şi pe care nici un sistem nu-i va putea clinti din loc. Pentru că ei sunt SISTEMUL.

Localitatea Căzănești a devenit oraș printr-un fals grosolan comis la inițiativa unui grup de foști deputați conduși de Silvian Ciupercă. Vrăjiți de miracolul fondurilor europene care urmau să curgă în valuri, 1401 cetățeni cu drept de vot din cei 2671 cât numără comuna au decis că vor să devină orășeni. Minunea s-a întâmplat în 2004, când Parlamentul a votat legea prin care o comună mai scăpătată, dar rurală în profunzime, s-a transformat peste noapte în oraș în baza unor documente false întocmite cu bună știință de autorități. După 6 ani de la fericitul eveniment locuitorii din Căzănești își vor comuna înapoi.

Bahrin, Ciupercă și Sporea, apostolii urbanizării forțate

Inițiativa transformării comunei Căzănești în oraș a aparținut unor deputați PSD. Dorel Bahrin, un nene care prindea muște în Cișmigiu, Elena Sporea, o tanti specializată în datul cu huo pe la ușile guvernului și Silvian Ciupercă, un biet demagog de stânga sărac și cinstit și-au unit forțele și au promovat o inițiatvă legislativă mai mult decât discutabilă. Era vremea când PSD transforma cătune nenorocite în comune și aglomerări primitive în orașe doar de dragul de a păcăli Uniunea Europeană la absorbția fondurilor europene. Referendumul derulat la Căzănești a consfințit pohta ce-au pohtit-o mahării pesediști. Scoși la urne cu japca și ademeniți cu mijloace tradiționale, localnicii au votat să de bună voie taxe mai mari și o administrație stufoasă, singurele “beneficii” reale ale referendumului. În paralel cu votarea tip japcă organizată de PSD, autoritățile au întocmit și o fișă a localității plină de falsuri, la care cinstitul Silvian Ciupercă a închis ochii.

Prefectura și Consiliul Județean au falsificat documente

Potrivit legii, o comună care dorea să devină oraș trebuia să aibă 70% din gospodării racordate la rețeaua de apă. În Căzănești, cu toată bunăvoința fostului primar Mihălțeanu, pe atunci pesedist fanatic, procentul gospodăriilor racordate la apă menajeră n-a sărit de 11. Din condei, la cererea Prefecturii , mai bine de jumătate din locuitorii satului s-au trezit racordați la apă. Deși în mod real localitatea avea 3642 de locuitori, în documentele oficiale trimise la Parlament cifra a fost umflată până la 4841 de suflete, sub motivul că o importantă comunitate de romi nomazi aciuată în zonă era plecată la produs. Dotarea locuințelor cu WC și băi a fost un alt indicator umflat de 11 la 40%, din condei. În baza unor astfel de falsuri grosolane, Parlamentul a adoptat legea prin care Căzănești a devenit oraș, lege votată cu ambele mâini de deputatul de atunci, Silvian Ciupercă.

Schimbarea schimbării

Vineri, 19 martie, consilierii locali din Căzănești au aprobat cu 10 voturi pentru și 2 abțineri organizarea unui referendum pentru revenirea la statutul de comună. În cei 6 ani de urbanizare forțată, localnicii au plătit impozite de 6 ori mai mari pentru terenul intravilan și de 3 ori mai mari pentru extravilan față de cât ar fi plătit dacă localitatea lor ar fi rămas comună, după cum susține prefectul Teculescu. Mai mult, bieții țărani au susținut din taxele plătite cu greu un aparat al primăriei format din 27 de angajați și 13 consilieri. În schimb nu au primit nimic. Canalizarea promisă a rămas un deziderat neîmplinit, la blocurile din sat fosa septică de pe afară iar străzile arată ca în orice cătun respectabil. Iar dacă sătenii câștigă prin reducerea  taxelor, primarul pierde consistent la leafă. Din leafa sa de edil urban care se ridică la vreo 38 de milioane de lei, primarul Alexandru Gavrilă va mai încasa vreo 18 milioane. Care se vor adăuga la pensia de militar de circa 36 de milioane de lei la care domnul primar nu a renunțat încă.

Primarul Gavrilă față cu reacțiunea

Alexandru Gavrilă crede că principalul dezavantaj al revenirii la statutul de comună este acela că există în acest moment depus spre finanțare un proiect pentru introducerea canalizării în comună care ar putea fi respins din această cauză. Primarul recunoaște că nu poate avea un punct de vedere pertinent legat de avantajele sau dezavantajele formei de organizare administrativă pentru că nu a făcut un bilanț în acest sens. În sprijinul actualei forme de organizare primarul a adus argumente legate de crearea unor instituții noi. La Căzănești există trezorerie, reprezentanțe de bănci și chiar un centru regional al APIA. Domnia sa recunoaște totuși că cetățenii au destule motive de nemulțumire, fie numai și prin prisma faptului că au plătit impozite duble, dar acest lucru nu le-a adus o creștere a condițiilor de trai. Edilul privește însă cu scepticism inițiativa organizării referendumului, pe care o pune totuși pe seama luptei politice cu PD-L: “ Ce iese la referendum, o ieși. A nu te prezenta la referendum înseamnă întoarcerea spatelui și trebuie să iasă jumătate plus unul din cei cu drept de vot. Și să vedeți cum vă cară pe aici în duminica aia să veniți la vot ”. Cu aceste cuvinte și-a încheiat domnul Gavrilă ședința de lucru mobilizatoare cu angajații. Referendumul pentru transformarea orașului în comună va avea loc pe 25 aprilie 2010.

Cititorul nostru Bătrânu Nepriceputeanu din comuna Primitivă ne întreabă: “Stimata redacție am citit pe anumite saituri realizate în haștemele că domnul Ciupercă de la Consiliul Județean ar vrea să ne crească pensia dar ca nu-l lasă guvernu’. Aș vrea să știu și eu de ce?”

Departamentul de venituri necuvenite din cadrul GSE răspunde după o amplă documentare: “Stimate domnule Bătrânu, este foarte adevărat că domnul Ciupercă V este foarte vocal în problema pensiilor. Dar este la fel de adevărat că domnia sa doar se face că vrea să v-o crească doar ca dumneavoastră să puneți botuașa cum faceți de 20 de ani și să-l votați. Despre intenția domniei sale de a vă crește pensia nu am aflat nimic concret. Dar și dacă ar fi declarat asta pe saiturile de care spuneți, nu prea vedem de unde să aducă banii necesari acestei operațiuni dureroase. Poate dacă umblă la profiturile lui Fănică Mușoiu, de la firma SAM GPL, pe care-l alimentează la greu cu lucrări plătite din bani publici sau dacă renunță el la salariul lui ală nesimțit de frecător de clanță bugetară. Altfel nu vedem cum ar putea bătrânul gargaragiu să facă ceva pentru dumneavoastră. Am văzut și noi că domnul președinte a declarat că va alerga legea pensiilor cu sapa prin Curtea Constituțională, dar asta nu-i ideea lui, ci a lui Che Guevara ăla mic și bătut în cap. Ceea ce am aflat noi este că într-adevăr, vor crește niște pensii. Dar nu ale dumneavoastră, ci ale lor!”

Supranumit și Primarul Oamenilor, domnul Vasile Sava, edilul șef al municipiului Țăndărei contribuie din plin la relansarea economiei locale. Printr-o decizie adoptată în unanimitate în forul său interior, primarul oamenilor a eșalonat la plată un debit al SC Ultex Țăndărei către bugetul local. De trei ani firma aflată în chinurile falimentului se chinuiește să achite circa 13 miliarde de lei către bugetul local, manevră care nu-i prea reușește. În vreme ce alți contribuabili sunt executați cu promptitudine pentru sume ridicole, primarul oamenilor finanțează criza de la Ultex din bugetul local.

Sechestrul de la ora 11.00

Acum aproape 3 ani, pe la unșpe, unșpe și ceva, primarul Vasile Sava a constatat că SC Ultex SA are debite către primărie neachitate de prin 2005-2006. De îndată, domnul Sava pornește în numele oamenilor pe care-i reprezintă o executare silită la mișto, bazată pe niște somații de plată aferente unor proceduri demarate în decembrie 2006. Abia în 25 aprilie 2007, pe la ora 11.00, societatea este înștiințată că se află în executare silită. Asta după ce cu o zi mai devreme, pe la ora 10.30 documente privind înființarea popririlor pe conturi aterizează la două dintre băncile prin care Ultex își derula afacerile. De atunci au trecut aproape 3 ani, iar Ultex are în continuare datorii de circa 11 miliarde către locuitorii din Țăndărei. Asta pentru că primarul oamenilor a comis niște mici operațiuni de evitare a impactului social și a lăsat conturile Ultex libere pentru tranzitul bănetului către buzunarele investitorului Nițescu. Mai mult, în calitate de primar al oamenilor, domnul Sava a refuzat să fie și primar al mijloacelor fixe, fapt pentru care după ce a ridicat poprirea pe conturile Ultex a uitat să-și ia garanții prin sechestrarea unor bunuri ale debitorului, așa cum scrie la lege.

Acordul de pace de la Țăndărei bate Codul Fiscal

Om de dialog și mai puțin de lectură, în sensul că nu le prea are cu lecturarea legilor, primarul oamenilor se lasă impresionat de soarta salariaților de la compania debitoare. Atât de impresionat încât simte nevoia să-și pună îngrijorarea într-un document senzațional. Intitulat “Acord de dialog între părți și chemarea la conciliere pentru plata în tranșe eșalonate de achitare a debitelor restante”(pute a minte îmbâcsită de milițian, parcă ), documentul devine brusc secret de stat. Cerut insistent și de presă și de consilierii opoziției, acordul de pace și neagresiune între bugetul local și conturile lui Nițescu este catalogat ca secret fiscal în temeiul unui articol din Ordonanța 92/2003, elaborată special de guvernul Năstase pentru păstrarea în anonimat a tunarilor care nu-și plătesc taxele. Numai că între timp Năstase a picat iar ANAF și-a făcut un obicei să afișeze pe site toți debitorii, cu nume, prenume și sume. Primarul oamenilor este totuși un tip discret și ne trimite la plimbare când îl întrebăm despre termenii acordului de la Țăndărei. Mai exact am fi dorit să știm cât era de mare găuroiul Ultex, de când data, care au fost sechestrele asiguratorii instituite după renunțarea la blocarea conturilor și care este baza legală pentru eșalonarea inventată dar neprevăzută de codul fiscal. Ni s-a răspuns cu o adresă prin care, cităm, “ni se aduce la cunoștință în mod informativ” niște aspecte, ca să vorbim pe limba lor,  din care rezultă o mulțime de argumente, nici unul legal, din păcate. Pentru că specialiștii din cadrul DGFP Ialomița susțin categoric că eșalonarea la plată a debitelor nu este permisă de Codul Fiscal. Singurul avantaj care se putea crea debitorului era suspendarea măsurii de blocare a conturilor cu luare unor măsuri asiguratorii suplimentare, pentru o perioadă de maxim 6 luni. De la Acordul de pace au trecut 3 ani iar debitul n-a fost recuperat. În ritmul în care primarul oamenilor încasează de la  Ultex, va recupera banii peste vreo 12 ani.

Niște ale aspecte, cumva penale

În toate discursurile publice despre starea Ultex, investitorul Nițescu se laudă ca se cunoaște cu Ciupercă! Ciupercă este staroste de Țăndărei și primarul oamenilor este elevul său în ale administrației. În campania electorală PSD a dat mită alegătorilor și ulei! Ginerele primarului s-a pomenit manager la Ultex după ce primarul oamenilor a avut în vedere impactul social nefavorabil pe care o executare silită a debitorului ar fi avut-o asupra orașului. De la data începerii executării silite și până acum prin conturile Ultex s-au scurs tone de bănet fără ca poporul să-și ia partea. Nici la ora asta nu știm dacă Ultex și-a plătit obligațiile scadente, pentru că primarul oamenilor nu vrea să ne spună. Așa că așteptăm să-l întrebe nițel de situație organul abilitat. Care trebuie să ne mai spună de ce un contribuabil este cocoloșit iar altul prigonit de către același organ fiscal dotat cu gineri și aflat în foame de voturi numai bune de cumpărat cu ulei.

Congresul PSD desfășurat la sfârșitul săptămânii trecute a fost o copie fidelă a conferinței județene a partidului convocată intempestiv de președintele Silvian Ciupercă. Mai puțin luptele intestine și golăniile la care s-au pretat candidații la funcția supremă în partid, asta și pentru că la Slobozia nu există încă pesediști “cu sânge” cum spunea golanul brazilian de la Constanța. Văzut ca o mare speranță a social democrației și sprijinit din spate de gașca lui Iliescu și Năstase, Ponta și-a declarat din start intențiile războinice. Printre altele el a afirmat de la tribuna congresului că unul din scopurile sale ca viitor președinte de partid este acela ca la DNA să nu mai ajungă pesediștii, ci liderii celorlalte partide. Iar când afirmația vine de la unul care a fost procuror dar și mâna dreaptă a celui mai corupt pesedist ajuns în justiției pentru fapte de corupție, este evident spre ce se îndreaptă reforma din PSD. Pe lângă accentele de paranoia de care a dat dovadă micul Titulescu în discursul exaltat rostit la congres, programul său politic publicat cu puțin timp înaintea alegerilor arată că PSD se îndreaptă spre fascism și extremism cu pași repezi. Asemănările cu stafia lui Che Guevara invocată intens de micul Titulescu nu au fost doar o dovadă de teribilism.

Apartheid marca PSD

Programul politic al micului Titulescu intitulat “România Corectă” este înșiruire tembelă de realități făurite de PSD din 1990 când a pus mâna pe putere și până în 2004 când a fost înlăturat de la ciolan de Alianța D.A. Descrierea făcută de Ponta este foarte exactă: “Din punctul meu de vedere, România guvernată de PSD trebuie să fie o Românie CORECTĂ. În România de azi, inegalităţile nu sunt doar financiare. Nu avem doar săraci şi bogaţi. Avem oameni izolaţi, oameni fără şanse, oameni fără respect şi fără perspectivă. Avem un apartheid social de tip nou, bazat pe un capitalism de tip nou, în care nu există reguli, în care oamenii nu sunt egali în sine şi în care şansele, statutul,respectul şi recunoaşterea vin pe criterii incorecte. Reuşita în viaţă, în România, nu este o recunoaştere a meritelor fiecăruia, ci o ridicare deasupra celorlalţi, pentru a obţine bani, privilegii, relaţii mai bune cu instituţii şi tratament preferenţial. Cei mai mulţi dintre noi consideră societatea în care trăim ca fiind incorectă, funcţionând fără respectarea unui set de reguli indispensabile şi intangibile. Consideră asta şi cei care au bani, fiindcă încearcă să se izoleze şi să se rupă de restul lumii, să aibă cât mai puţine tangenţe cu viaţa publică şi socială. Cu atât mai mult cei săraci sau defavorizaţi, care se simt excluşi de la drepturi considerate absolut normale şi fireşti într-o ţară europeană”. Ce nu  spune Ponta este faptul că apartheid-ul descris de el îi are ca autori morali pe Ion Iliescu și Adrian Năstase, că segmente întregi de populație au fost ținute în sărăcie pentru a fi dependente de stat și a vota cu cei care au inventat pomana garantată prin lege și au introdus votul cumpărat cu mici, bere și ulei. Construcția PSD demarată de Ion Iliescu în 1990 este evocată acum de Ponta după principiul “noi v-am dat boala, noi vă dăm leacul”.

Democrația originală”  inventată de Ilici și descrisă de Ponta

Plin de elan, Ponta atacă frontal o altă mare realizare a lui Iliescu: democrația originală. Într-o descriere sumară a situației actuale, Ponta atacă fără să își dea seama principalele “realizări” ale PSD: politizarea justiției, acapararea instituțiilor publice, căpușarea și devalizarea economiei de stat, etc:

Din păcate, libertatea câştigată în 1989 nu a dus şi la o democraţie funcţională din punct de vedere politic, economic şi social, iar pericolul cel mai grav este tocmai acela de a crea un sentiment majoritar că democraţia în ansamblu este contestabilă! Dacă aducem mai multă corectitudine în jurul nostru, mai mult respect şi chiar teamă faţă de reguli, începem să refacem încrederea celor care încă ne mai susţin şi chiar să-i câştigăm de partea noastră pe cei care mai speră într-un viitor mai bun pentru România. Şi începem să devenim şi noi ceva mai europeni nu doar în acte, dar şi în in tot ceea ce ţine de viaţa cotidiană. Mă refer la respectarea regulilor şi la corectitudine în alegeri, în economie, în politică, în justiţie, în relaţiile cu instituţiile, în tot ce înseamnă viaţă publică; la implementarea unei administraţii corecte, la garantarea unei pensii meritate şi previzibile, la respectarea de către puterea politică a legilor adoptate de propriile structuri, la predictibilitate legislativă şi fiscală, la aplicarea corecta şi uniformă a legilor”. Era probabil un mucos pe vremea când Iliescu declara la televizor că proprietatea este un moft și dădea ordine Procurorului General să promoveze recursuri în anulare în cazul sentințelor în care oamenii își recuperau proprietățile furate de stat pe vremea comuniștilor. Era în schimb ditamai procurorul și apoi șeful Corpului de Control al Guvernului când miliția lui Năstase sălta oameni de pe stradă doar pentru că Marele Bombonel era atacat pe Internet cu “ Armaghedoane”. Ei bine, culmea tupeului, Ponta vrea acum să repare ceea a stricat partidul lui. Adică marioneta se dă la păpușar! Cine să-l creadă?

Ecologie de rit fascist?

Printre măsurile prin care Ponta vrea să revitalizeze PSD se numără una care dă fiori reci: “Acceptarea, chiar încurajarea şi sprijinirea TSD şi a Organizaţiei Ecologiste de a promova idei şi forme de acţiune chiar mai evoluat-radicale (gen Brigăzi Verzi) faţă de linia oficiala a Partidului, în scopul testării acestora ca efect politic şi social şi însuşirii lor ulterioare”. Nu este de loc clar dacă aceste Brigăzi Verzi care amintesc mai de grabă de fascism decât de ecologie au rolul să ne îndemne să protejăm planeta sau să ne “convingă” cu mijloace “evoluat radicale” să votăm cu alde Vanghele. Dar dacă judecăm această intenție în raport cu manifestările exaltate ale micului Titulescu de pe vremea când conducea organizația de tineret și circula prin țară cu tricouri inscripționate cu portretul criminalului cubanez Che Guevara, lucrurile înclină mai de grabă către o organizare de tip fascist pe care procurorul lui Năstase vrea s-o impună PSD-ului. Mai adăugăm la asta și dedicațiile muzicale date de Mazăre, un alt nazist declarat în seara victoriei lui Ponta într-un club din Constanța și avem tabloul complet al evoluției lui Ponta de la micul Titulescu la micul Hitler.

Ponta face apologia unui criminal: Che Guevara

În calitate de președinte al TSD Ponta a impus printre micii pesediști un nou simbol al așa zisei revoluții social democrate. Acesta este Che Guevara, simbol al comunismului din Cuba, capturat și executat de americani. Că Ponta confundă regimul criminal din Cuba cu social democrația ar putea fi doar o dovadă de prostie. Numai că defilarea cu tricouri inscripționate cu portretul criminalului și programul politic al noului președinte al PSD indică mai mult decât prostie. Întâmplător sau nu, în seara victoriei Mazăre i-a dedicat lui Ponta o melodie cu titlul semnificativ: comandante Che Guevara! Iată cine este simbolul lui Ponta:

Pe numele sau adevarat Ernesto Guevara de La Serna, “Che” s-a nascut pe data de 14 iulie 1928, in Rosario, un oras din Argentina. Inainte sa-si inceapa “cariera” de revolutionar, punctata de numeroase fapte glorioase de arme, dar si crime sangeroase, Guevara a studiat in Rosario si in 1953 a terminat cursurile Universitatii din Buenos Aires, devenind medic. La numai un an dupa terminarea studiilor, convins ca inechitatile din America Latina nu pot fi rezolvate decat pe calea revolutiei populare, a plecat in Mexic, unde l-a intalnit pe Fidel Castro si “revolutionarii” lui exilati in aceasta tara. In 1956, alaturi de ei si de o mana de cubanezi, Che Guevara a reusit sa formeze o grupare de guerila care mai apoi a preluat puterea in Cuba. In timpul regimului lui Fidel Castro, el a intretinut relatiile diplomatice cu Uniunea Sovietica si Coreea de Nord. In 1959, el a fost numit comandantul inchisorii Cabana, unde, in acel an, au fost executati sute de prizonieri, daca nu cumva chiar mii, dupa cum reiese chiar din declaratii confidentiale facute atunci de Guevara. In 1966, dupa ce a renuntat la toate functiile sale si la cetatenia cubaneza, a plecat in Bolivia pentru a reaprinde spiritul revolutionar. Un an mai tarziu, pe data de 7 octombrie, a fost capturat de CIA si de armata boliviana si executat doua zile mai tarziu. In 1997 legenda lui, cazuta in uitare, a fost reanimata de gasirea ramasitelor sale, asupra carora planeaza in continuare indoiala. Acestea au fost inhumate la momentul respectiv de insusi Fidel Castro(sursa: hotnews.ro).”

Din 1990 și până în prezent, de fiecare dată când dreapta politică românească a încercat să se coaguleze ca o forță puternică în stare să se opună stângii comunistoide create de Ion Iliescu, PNL a ieșit în decor și a sabotat din interior orice fel de mișcare a dreptei. S-a întâmplat în 1990, în 1992, în 1996, în 2000, în 2004 și în 2007, când Valeriu Stoica strategul unificării dreptei formate din PNL și PD a fost exclus din partid. De fiecare dată, la capătul deciziei a fost miliardarul Dinu Patriciu, declarat recent cel mai bogat român. O privire retrospectivă asupra istoriei recente arată cum nu se poate mai clar că PNL nu a fost altceva decât calul troian al lui Ion Iliescu în interiorul forțelor anti PSD. Recent, Dinu Patriciu a fost declarat cel mai bogat român după ce a vândut rafinăria Petromidia rușilor. Acesta a fost prețul, plătit integral de PSD pentru trădările lui Patriciu în 2003, când Adrian Năstase l-a scutit de plata a 571 de milioane de euro către stat până în 2010.

1946- punctul de plecare: Gheorghe Tătărescu, biografia unui liberal de stânga

Alegerile parlamentare din România din 1946 au fost convocate pe 19 noiembrie 1946 în Regatul României. Rezultatele oficiale îi dădeau câştigători pe comuniştii români (PCR) şi pe aliaţii lor din Blocul Partidelor Democrate (BPD): Uniunea Populară Maghiară (UPM/MNSz), facţiunea proguvernamentală ţărănistă din jurul lui Dr. Nicolae Lupu şi Comitetul Democrat Evreiesc. Aceste alegeri au marcat un pas decisiv spre destabilizarea monarhiei constituţionale române şi instaurarea regimului comunist în ţară la sfârşitul anului următor.

Blocul Partidelor Democrate, alianţa electorală care forma guvernul de stânga al prim-ministrului dr. Petru Groza, era formată din Partidul Comunist Român, Partidul Social-Democrat, Frontul Plugarilor (formaţiunea politică a prim-ministrului), Partidul Naţional Liberal-Tătărescu, facţiunea ţărănistă a lui Anton Alexandrescu şi Uniunea Patrioţilor.

Istoricii sunt de acord în general că BPD a condus o campanie electorală caracterizată prin folosirea tacticilor de intimidare şi a abuzurilor electorale împotriva partidelor istorice – PNL, şi PNŢ. Deşi există unele discuţii în contradictoriu asupra rezultatelor exacte ale alegerilor, se poate aprecia că BPD şi aliaţii lui nu au câştigat mai mult de 38% din totalul voturilor. Există estimări care apreciază că PNŢ ar fi câştigat în mod real suficiente voturi ca să formeze singur guvernul sau, în cel mai rău caz, în alianţă cu alte partide anticomuniste. Rezultatele oficiale consfinţeau însă victoria zdrobitoare a stângii – BPD, 348 de mandate (379 împreună cu aliaţii), PNŢ, 32 de mandate iar PNL doar 3.

Alegerile din România din 1946, convocate la scurtă vreme după terminarea celui de-al doilea război mondial, în condiţiile prezenţei trupelor de ocupaţie sovietice în ţară, au avut caracteristici asemănătoare cu procesele electorale din celelalte ţări eliberate de Armata Roşie, care aveau să devină în scurtă vreme ceea ce se va numi mai târziu Blocul răsăritean.

Gheorghe Tătărescu a ales calea separării şi, la 19 decembrie, a fost lansat Manifestul-Program al partidului său, intitulat tot Partidul Naţional Liberal. În februarie 1945, Moscova a impus regelui Mihai să desemenze la putere un guvern comunist, astfel că Tătărescu a încercat o apropiere de forţele de stânga. Ca vicepreşedinte al Consiliului de miniştri şi ministru al Afacerilor Străine (5 martie 1945 – 5 noiembrie 1947) în guvernul Petru Groza, Tătărescu a condus delegaţia României la Conferinţa de pace de la Paris (1946 – 1947), punându-şi semnătura pe tratatul internaţional ce consfinţea reîntregirea parţială a ţării noastre prin reprimirea nord-vestului Transilvaniei. Deşi, la alegerile din 19 noiembrie 1946 PNL-Tătărescu a obţinut 75 de mandate în Parlament, jocurile pentru putere erau deja făcute. Anul 1947 a marcat acapararea întregii puteri de stat de către comunişti, prin înlăturarea tuturor celorlalte forţe de opoziţie, culminată cu abdicarea silită a regelui Mihai pe 30 decembrie 1947 şi proclamarea Republicii Populare Române. Pe 5 noiembrie, toţi miniştrii coordonaţi de Tătărescu au fost înlăturaţi din guvern. Ca atare, s-a retras din viaţa politică, iar anul următor i-a fost impus un domiciliu forţat. Partidul său a fost preluat de Petre Bejan, care a mai încercat o apropiere de comunişti, însă în mai 1948 formaţiunea politică, denumită acum PNL-Bejan, a fost nevoită să-şi înceteze activitatea. După o perioadă petrecută la conacul din Gorj, Gheorghe Tătărescu a fost arestat în noaptea de 5/6 mai 1950, fiind închis la penitenciarul din Sighet, dar a fost eliberat în 1955, căci a acceptat să lucreze în Comitetul Român pentru Repatriere. După doi ani de suferinţe, Gheorghe Tătărescu a decedat pe un pat de spital din Bucureşti, pe 28 martie 1957, la vârsta de 71 de ani.

Mai 1990. Prima trădare a lui Radu Câmpeanu

1990. Primele alegeri democratice din România postcomunista. Cocoțat în fruntea unui grup de comuniști din linia a doua a PCR, Ion Iliescu fură startul. Transformă Frontul Salvării Naționale, o emanație toxică a revoluției în partid politic captând astfel simpatia întregii populații generată de înlăturarea regimului comunist. În ciuda prostelor partidelor de opoziție, FSN acaparează rapid televiziunea publică. Asupra liderilor partidelor tradiționale se prăvălește un val de acuzații mincinoase și calomnioase. Țintele erau Radu Câmpeanu, președintele PNL și Corneliu Coposu, președintele PNȚ.

În mai 1990, Coposu îl roagă pe Radu Campeanu să nu participe la alegerile din 1990, pentru că scorul se întrevedea dinainte foarte clar, rezultatul ar fi fost o victorie masivă a FSN-ului, iar în aceste condiții participarea opoziției nu ar fi făcut decât să legitimeze niște alegeri câștigate nedemocratic de FSN. Câmpeanu a zis NU, PNL participă la alegeri și obține 7% un scor confortabil ptr. Iliescu și FSN.

Daviel VIGHI, fondatorul societății Timișoara, preluat de Cotidianul declara:

Iată, îmi amintesc cum în 1990, la o săptămînă după ce am lansat Proclamația de la Timișoara, am fost invitați la Casa Universitarilor la o intrunire la care au participat de la Societate (acum răposații) George Șerban, Iosif Costinaș, mai apoi Vasile Popovici, Dorel Mihit și subsemnatul. De cealaltă parte erau doi consilieri ai președintelui Ion Iliescu și Claudiu Iordache, ca șef al FSN-ului. Ni s-a cerut să intermediem vizita politică a președintelui în oraș și ni s-au dat asigurări că acesta apreciază personal acest “important document politic”. În urma refuzului Societății, cei doi au revenit și au spus că, la o adică, intrarea in orasul Revolutiei ar putea fi realizata cu sprijinul și alături de Radu Campeanu.” Iliescu avea să facă vizita la Timișoara, unde a primit o cioară moartă în cap de la timișorenii care nu l-au agreat niciodată pentru vina de a fi îngropat adevărurile dureroase ale Revoluției.

Aprilie 1991-Patriciu rupe PNL și ajunge ministru

Tot în 1990 Patriciu, Tăriceanu și alți câțiva au scandalizat din nou opinia publică, propunand o alianță între PNL și FSN-ul lui Petre Roman. Aceasta tentativă nu s-a finalizat. Iulie 1990 :  Patriciu persevereaza și în 25 iulie 1990 apare PNL Aripa Tânără (PNL-AT), printre fondatori aflându-se Viorel Cataramă, Dinu Patriciu,

Călin Popescu-Tariceanu și Horia Rusu.
Aprilie 1991 : PNL-AT, partidul pe care-l conduce Patriciu semnează, alături de FSN și ILIESCU, Carta pentru Reformă și Democrație, intrând în guvernul Roman remaniat. DINU PATRICIU DEVINE MINISTRUL LUCRARILOR PUBLICE SI AMENAJARII TERITORIULUI ÎN GUVERNUL LUI ILIESCU.

Octombrie 1991- PNL îl spală de Iliescu de sângele mineriadelor, FSN se aparge iar Petre Roman iese de la guvernare

După guvernul Roman- aprilie 1991, PNL continuă să participe alături de FSN la guvernare, în guvernul Stolojan între 1991 și 1992. În guvernul Stolojan, PNL participă sub justificarea că “Romania are nevoie de credibilitate externă, după mineriadele care au zdruncinat imaginea țării“. Pentru cei care au uitat, a doua mineriadă s-a soldat cu căderea guvernului Petre Roman. Tiparul folosit de Iliescu a fost același ca în 1990, când a fost spartă manifestația anticomunistă din Piața Universității. Minerii au ajuns până în sediul Parlamentului, unde au intrat fără să întâmpine vreo opoziție. Și atunci au fost împușcați în stradă oameni nevinovați.

În timp ce persoanele care vor forma peste doar cateva luni viitorul PD, ies de la guvernare. PNL intră la guvernare, ca să îl spele pe Iliescu de sângele mineriadelor.PNL va deține 3 portofolii : Ministerul Justiției, Ionescu-Quintus(dovedit ulterior turnător al securității), Ministerul de Finanțe, Danielescu, viitor devalizator al SAFI și Viorel Catarama, Ministerul Industriilor.


1992-PNL sparge unitatea CDR chiar înainte de alegeri. Câmpeanu îl propune pe Regele Mihai candidat la președinție!

În 1992, în pregătire pentru alegerile locale se formează CDR care câștigă cu un scor neasteptat de bun aceste alegeri. Dar, surpriză ! În toamnă, la alegerile parlamentare, Radu Campeanu sparge din nou unitatea noii formațiuni de dreapta: rupe PNL din CDR, și candidează separat la alegerile parlamentare. Mai mult, propune drept candidat la președenție pe Regele Mihai – iar monarhia era atat de ne-populara încât acest gest echivala cu a-ti dori să pierzi alegerile.
Rezultat: CDR: 20%, PNL 2%. Diverse aripi și persoane din PNL participă însă la guvernare împreună cu FSN în poziții de mai mică expunere, din 1992 până în 1994, păstrați de către Iliescu sub justificarea că guvernul are nevoie de tehnocrați.
1996- Diversiunea PAC-PL93 finanțată de Patriciu

În 1996 Patriciu și Tăriceanu finanțează – tot SEPARAT DE CDR – grupul ANL (format din PAC și PL’93) cu candidat la președenție propriu – și separat de CDR – în persoana lui Nicolae Manolescu. Și de această dată CDR câștigă, ANL pierde. Manolescu obține un scor ridicol, 0,71% adică puțin peste 90.000 de voturi! În anul 1998 PAC fuzionează cu PNL iar în 2000 Manolescu demisionează din partid și se retrage din viața politică. Emil Constantinecu ajunge președintele României. După o guvernare de patru ani Constantinescu se recunoaște învins de trusturile de presă ale securității și acuză linșajul mediatic al acestora. Refuză să candideze pentru un nou mandat și, pe finalul guvernării sale determină două decizii care aveau să îngroape definitiv PNȚCD: mărirea pragului electoral la 5% și crearea unei alianțe fantomă între PNȚCD și câteva formațiuni civice sub denumirea de CDR 2000, care avea să susțină la alegerile din 2000 un candidat indepedent la președinție : Mugur Isărescu. Cum scorul necesar pentru accederea CDR2000 în parlament era de 15%, PNȚCD, singurul care a adunat voturi a rămas în afara scenei politice și a dispărut pur și simplu. O mișcare dizidentă în PNȚCD  creată sub denumirea de Grupul de la Brașov, care intuise scenariul a fost anihilată în 1999 iar membrii ei au fost excluși din partid. Prin această manevră Constantinescu a făcut un mare serviciu lui Ion Iliescu: a neutralizat definitiv PNȚCD, singurul partid care se opunea cu adevărat lui Ion Iliescu și stângii. Hegemonia lui Iliescu din perioada 2000-2004 când a revenit la președinția României avea cale liberă. Nouă ani mai târziu, Emil Constantinescu s-a alăturat coaliției anti Băsescu creată în jurul lui Geoană, participând acum din plin la linșajele mediatice pe care le invoca în anul 2000 când a renunțat subit la candidatură. Ce a fost cu adevărat Emil Constantinescu, nu e greu de dedus.

Anul 2000- Pact de neagresiune PSD-PNL

Alegerile din 2000:înaintea alegerilor parlamentare PNL se rupe de CDR propunând un candidat propriu ; a fost o măsura de salvare a celor doua partide mari care au participat la guvernare, PD și PNL, care astfel au câștigat fiecare 7% din opțiunile electoratului și au devenit singura speranță pentru democrație în perioada Dictaturii Regimului Năstase. PNL condus de Stoica semnează un pact de neagresiune cu PSD. PD este invitat de PSD prin Petre Roman să semneze același pact, însă Traian Băsescu își impune punctul de vedere în Congres și PD refuză. După 2001, Năstase a avut o politică extrem de eficientă în plan parlamentar. A “ajutat” PD să dispară : a conceput un plan de destructurare a PD pe care l-a pus în  aplicare cu ajutorul lui C. Gușă. PNL-ul în schimb, a fost atras în diverse oportunități de afaceri de partea PSD, astfel că singura opoziție militantă față de PSD a fost realizată de către Traian Băsescu și PD, lucru pentru care PD a plătit un preț mare : i-au fost racolați membri importanți, primării tradițional PD-iste au fost forțate să treacă la PSD. Conștient de greșeala făcută, Stoica rupe acordul cu PSD și se retrage de la conducerea PNL, lăsându-i locul lui Teodor Stolojan, puternic contestat de aripa Patriciu.Tăriceanu a mimat un conflict cu Patriciu câștigând astfel încrederea lui Stolojan care după retragerea sa forțată din cursa electorală l-a desemnat președinte interimar al PNL și candidat de premier al PNL. Pentru a fi mai credibil Tăriceanu a exclus de pe listele de candidați ai PNL pe toți cei care aveau afaceri cu membrii PSD. Ulterior, în 2005, Tăriceanu avea să-și dea arama pe față renunțând la demisia anunțată și, în urma întâlnirii de la Snagov, să devoaleze legătura sa cu Patriciu, căruia i-a urmat ordinele venite de la PSD. Cu ajutorul lui Stoica, Stolojan devine președintele PNL iar lucrurile se schimbă.  PNL fusese o opoziție “de decor”, dar după 2003, cu ajutorul lui Stolojan, și-a recăpătat forța și militantismul, în ciuda presiunilor făcute de PSD și Patriciu în direcția apropierii PNL de PSD. Septembrie 2003 Tăriceanu declara : “A fost nevoie să vină Theodor Stolojan pentru ca să terminăm odată cu înțelegerile de culise și ambiguitățile în relația cu PSD“.Noiembrie 2003 Cioroianu declara:

Pesediștii erau convinși, până în această primavară, că noi vom merge cu ei la guvernare“.

2004- PSD învins de Traian Băsescu.

2004 – PSD, urmașul P.C.R. aruncă România într-o dictatură sud-americană oameni de afaceri sunt urmăriți și li se cere un procent din profit ” pentru protecție”; ziare sunt închise, directorii lor concediați, personalități și jurnaliști care devin adversari ai lui Nastase sunt ridicați de pe stradă și ținuți în arest.
Nivelul libertăților democratice pentru România este apreciat de către Freedom House ca fiind în această perioadă egal numai cu cel din RUSIA.
Tocmai în această perioadă, încă în Regim Năstase, Patriciu sponsorizează PSD în alegerile locale, știut fiind că alegerile locale depind scorul și puterea partidelor în alegerile care urmau, adică în alegerile generale.Tocmai în aceasta perioadă de dictatură a PSD Patriciu alege să vândă șansele unei victorii clare și definitive a dreptei asupra PSD, și șansele ca PSD să nu mai poată avea un cuvânt de spus până când nu se va fi reformat. Sponsorizarea PSD de către Patriciu trebuie citită în raport cu Ordonanța de Urgență din octombrie 2003 prin care datoriile Petromidia, companie primită de Patriciu de la Constantinescu au fost convertite în obligațiuni și amânate la plată până în 2010.În toamna, Alianța pierde la scor strâns alegerile parlamentare, dar Traian Basescu reușește să câștige Președenția și să formeze un guvern al Alianței, care, mai târziu CONTRAR dorințelor lui Patriciu, Țiriac și Voiculescu – va integra România în UE la data de 1 IANUARIE 2007.

2005-2006- Proiect de fuziune PNL-PD. PSD în derivă grație anchetelor Parchetului. Pentru prima data în istoria postdecembristă un prim ministru este anchetat: Adrian Năstase
În 2005 și 2006 proiectul fuziunii PNL-PD este reiterat pe rând, de către ambii parteneri, PD și PNL, dar mai ales de către PD. PNL se opune fuziunii PNL-PD și blochează orice discuție despre formarea unui bloc puternic de dreapta.
Acest lucru se întâmplă pe fondul unei presiuni puternice din partea UE și a societății civile în legătură cu reforma în justiție, dar și în condițiile în care PSD devine un partid din ce în ce mai slab în sondaje, datorită începerii cercetărilor în legătura cu corupția regimului Năstase. Astfel că refuzul oricărei tentative de unificare a dreptei în aceste condiții extrem de favorabile din punct de vedere istoric și tactic, reprezintă o trădare a însăși ideii de Dreapta, de unitate a Dreptei pentru care a militat Corneliu Coposu și mai mult decât atât, o aliniere la obiectivele strategice ale PSD.

Ianuarie 2007- PSD apasă pe butoanele din PNL. Alianța DA este distrusă prin scoaterea PD de la guvernare. PNL guvernează sprijinit și șantajat de PSD din parlament
11 ianuarie 2007 : PNL primește ordin de la PSD distrugă Alianța DA. Explicația ne-o oferă Vasile Dîncu, vicepreședinte PSD responsabil cu analiza politică, citat de Cotidianul:  “Interesul PSD este pentru adâncirea prăpastiei dintre PNL și PD. Noi le întindem o mână liberalilor, apoi le-o retragem. Ca într-o caricatură pe care am văzut-o într-un ziar occidental, cu un tip care stă să se înece și altul care-i întinde mâna în semn de salut“. La rândul său, liderul PSD Mircea Geoană spune că disponibilitatea PSD față de un GUVERN MONOCOLOR PNL este condiționată DE SPARGEREA ALIANTEI. “Noi nu sprijinim un guvern al Alianței. DACĂ EI SE SPARG PUTEM DISCUTA… Dar cu Alianța nu avem ce discuta“.

Tăriceanu se execută și anunță decesul Alianței DA la data de 27 martie 2007. Asta după ce a refuzat fuziunea cu PD și organizarea de alegeri anticipate la care noua formațiune să participe unită împotriva PSD, pe fondul prăbușirii partidului lui Ion Iliescu sub acuzațiile de corupție și sub anchetele Parchetului. Restul îl știți și se încadrează perfect în tabloul de mai sus. Mișcarea este coordonată de același Dinu Patriciu, cel care în 2010 are de rambursat statului român 571 de milioane de euro. Din acest motiv Patriciu și-a plasat jucăria politică în ograda lui Ion Iliescu imediat după ce Crin Antonescu a ieșit din cursă furând prin înșelătorie propagandistică circa 20% din voturile anti PSD.

Cronologia framantarilor liberale(sursa: revista 22)

1990

•  Ianuarie : Partidul National Liberal (PNL) este inregistrat oficial.

•  Iulie : mai multi tineri liberali sunt exclusi din partid; la 25 iulie apare PNL Aripa Tanara (PNLAT), printre fondatori aflandu-se Viorel Catarama, Dinu Patriciu, Calin Popescu-Tariceanu si Horia Rusu.

•  Octombrie : Partidul Socialist Liberal condus de Nicolae Cerveni fuzioneaza cu PNL.

1991

•  Aprilie : PNLAT semneaza, impreuna cu FSN, Partidul Democrat Agrar din Romania si Miscarea Ecologista, Carta pentru reforma si democratie.

•  Octombrie : PNL participa, alaturi de FSN, la guvernul condus de Theodor Stolojan.

•  Noiembrie : PNL devine, alaturi de PNTCD si de alte partide si asociatii, membru-fondator al Conventiei Democratice.

1992

•  Aprilie : PNL se retrage din CDR, liberalii care se opun acestei decizii se constituie in PNL-Conventia Democratica. Ulterior PNLAT decide sa adere la CDR.

•  Iulie : apare Noul Partid Liberal (NPL), format din membrii PNLAT ce nu doresc intrarea acestui partid in CDR. Printre ei se afla Viorel Catarama, Andrei Chiliman si Calin Popescu-Tariceanu. Acest nou partid, ca si PNL, nu va obtine la alegerile din septembrie 3% pentru a intra in parlament.

•  Noiembrie : se anunta crearea Grupului pentru reforma morala si politica din PNL, printre initiatori aflandu-se Valeriu Stoica, Radu Stroe si Constantin Balaceanu-Stolnici; primii doi vor fi ulterior exclusi din partid.

1993

•  Februarie : apare Partidul Liberal ’93, format din unirea PNLAT cu Grupul pentru reforma morala si politica si cu un grup din PNLCD. Pe de alta parte, PNL si NPL fuzioneaza, iar Mircea Ionescu-Quintus este ales presedinte al PNL.

1994

•  Februarie : se organizeaza, in paralel, doua congrese ale PNL, practic sustinatorii lui Radu Campeanu parasesc partidul. Ulterior se va constitui PNL-Campeanu.

•  Decembrie : PNL revine in CDR.

1995

•  Martie : PL ’93 si Partidul Aliantei Civice (PAC) se retrag din CDR.

•  Mai : intra in PNL mai multi parlamentari ai PAC si PL ’93 (printre care Mona Musca, Alexandru Paleologu, Serban Radulescu-Zoner, Crin Antonescu si Stelian Tanase).

1996

•  Iulie : PAC si PL ‘93 formeaza Alianta National-Liberala.

1997

•  Octombrie : apare Partidul Liberal (PL) din fuziunea PL ’93 cu PNLCD.

1998

•  Martie : PAC si PL fuzioneaza prin absorbtie cu PNL.

2000

•  Iunie : PNL anunta ca paraseste CDR, doreste sa se unifice cu ApR si ca va avea un candidat propriu la presedintie.

•  Decembrie : PNL semneaza un protocol de sustinere a guvernului PDSR (care va fi denuntat in mai 2001).

2001

•  Februarie : Valeriu Stoica este ales presedinte al PNL.

2002

•  Ianuarie : PNL fuzioneaza prin absorbtie cu ApR.

•  August : Theodor Stolojan devine presedinte PNL.

2003

•  Aprilie : PNL absoarbe Uniunea Fortelor de Dreapta.

•  Septembrie : PNL fondeaza, alaturi de PD, Alianta Dreptate si Adevar PNL-PD.

2004

•  Octombrie : Theodor Stolojan anunta ca nu mai participa la alegerile prezidentiale.

•  Decembrie : Calin Popescu-Tariceanu este desemnat si devine primul prim-ministru liberal al Romaniei postcomuniste.

2005

•  Februarie : Calin Popescu-Tariceanu este ales presedinte al PNL. Se respinge propunerea de fuziune cu PD.

2006

•  Octombrie : Theodor Stolojan si Valeriu Stoica sunt exclusi din PNL; vor lansa Platforma Liberala.

•  Noiembrie : un grup de parlamentari liberali, in frunte cu Gheorghe Flutur, care demisioneaza din functia de vicepresedinte al PNL, lanseaza Apelul pentru unitatea PNL.

Reputata jurnalistă Rodica Culcer publică în ultima ediţie de revistei 22 un editorial senzaţional în care explică motivele pentru care un nou mandat al lui Traian Băsescu ar deranja oligarhii din spatele coaliţiei PSD-PNL-UDMR. Reproducem integral textul graţie bunăvoinţei colegilor de la redactia revistei 22.

Din perspectiva oligarhilor-moguli – Patriciu, Voiculescu şi SOV –, mandatul lui Băsescu a fost o perioadă nefastă, fie pentru că nu au mai prosperat ca înainte, fie pentru că au fost trimişi în judecată de procurorii DIICOT şi DNA.

Dinu Patriciu, probabil cel mai bogat român, a fost confruntat nu numai cu o noapte în arest în mai 2005, ci şi cu finalizarea la 8 septembrie 2006 a dosarului „Rompetrol“ în care este învinuit, printre altele, de delapidare, înşelăciune, spălare de bani şi manipularea pieţei, soldate cu un prejudiciu de 7 milioane de dolari, conform procurorilor. În acelaşi dosar figurează şi „creanţa Libia“, în legătură cu care Dinu Patriciu este acuzat că în 1998 şi-a însuşit 85 de milioane de dolari, care ar fi trebuit să revină de drept statului român, în virtutea afacerilor derulate de Rompetrol în Libia, înainte de 1989. Judecarea pe fond a dosarului „Rompetrol“ începe în mai 2009, după trei ani de tergiversări. Vom mai aminti că, în octombrie 2005, Monica Macovei, pe atunci ministrul Justiţiei, a blocat privatizarea CET Midia în favoarea Rompetrol, cerând „clarificarea… modului în care a fost stabilit preţul de vânzare al acţiunilor“ şi a rolului de „mână moartă“ al Energy Holding, controlată de Buzăianu, la licitaţie.

Dan Voiculescu, patronul de facto al Grivco şi al trustului Intact, a fost timis în judecată de DNA la 4 decembrie 2008, împreună cu alte 12 persoane, pentru privatizarea frauduloasă a Institutului de Cercetări Alimentare. Procurorii îl acuză că s-a folosit de funcţia de lider al unui partid politic pentru a câştiga privatizarea, care i-a adus un teren de peste 36.000 de metri pătraţi în zona rezidenţială a lacului Băneasa, la un preţ „de 94,5 ori mai mic decât valoarea sa reală“, ceea ce a produs statului un prejudiciu de aproape opt milioane de euro. În ianuarie 2009, începe procesul „Loteria II“, în care fiica sa Camelia este învinuită, alături de fostul vicepremier George Copos, de manipulare a pieţei de capital. Pe de altă parte, încă din 2006, Traian Băsescu a denunţat public contractele obţinute de Grivco în domeniul energiei, în virtutea cărora compania lui Dan Voiculescu achiziţiona de la Rovinari şi Turceni energie la preţ de chilipir, pe care apoi o revindea la un preţ mare.

În paralel, în ultimii trei ani, Dan Voiculescu s-a luptat cu CNSAS pentru a infirma verdictul emis definitiv în august 2006 privind calitatea sa de colaborator al Securităţii. Susţinut de avocaţii săi Sergiu Andon şi Călin Zamfirescu, socrul actualului ministru al Justiţiei, Dan Voiculescu tergiversează procesul printr-un lung şir de contestări şi excepţii de neconstituţionalitate, în ciuda probelor devenite publice (note informative în care Dan Voiculescu şi-ar fi turnat rude care voiau să fugă din ţară, colegi de studenţie şi, mai apoi, colegi de serviciu). La 31 ianuarie, 2008, Curtea Constituţională îi aruncă un colac de salvare şi declară neconstituţională Legea CNSAS. Guvernul Tăriceanu reduce apoi drastic atribuţiile CNSAS printr-o ordonanţă de urgenţă, dar CNSAS nu renunţă şi, în iunie 2008, cere instanţei să certifice calitatea de colaborator al poliţiei politice în cazul lui Dan Voiculescu.

Dacă al treilea mogul, Sorin Ovidiu Vântu, şi-a rezolvat în timpul mandatului lui Traian Băsescu problemele din justiţie – căci procesul privind BID a fost suspendat graţie termenului de prescriere a faptelor, reţetă aplicată şi în alte procese ale patronului Realităţii –, în schimb, afacerile sale au fost serios afectate. Proiectul său de a achiziţiona cele 8% din acţiunile Petrom alocate pentru salariaţi prin intermediul asociaţiei salariaţilor conduse de şeful FSLI Petrom, Liviu Luca, a fost constant blocat de Traian Băsescu, pe motiv că tranzacţia concepută de domnii Luca şi Vântu (vezi Cotidianul din 16 noiembrie, 2005) i-ar fi privat pe salariaţi de posibilitatea de a beneficia de acţiunile Petrom. De altfel, în 2009, mai multe grupări de sindicalişti depun o plângere penală împotriva conducerii FSLI Petrom, din care rezultă că, deşi Asociaţia Salariaţilor Petrom nu mai avea dreptul legal să cumpere acţiuni în numele salariaţilor, ea continua să administreze un patrimoniu creat în acest scop prin încasarea de dividende de la societăţile comerciale unde deţine părţi sociale sau acţiuni şi prin adiţionarea cotei-părţi de 25% în cuantum de 82 de milioane de euro din suma cu care se vânduse Petromservice către SC Petrom. În final, sindicaliştii îşi exprimau temerea că „aceste cote-părţi au fost însuşite fraudulos de cei din conducerea asociaţiei ori li s-au dat alte destinaţii fără acordul Adunării Generale a membrilor“.

Numeroase societăţi comerciale, dar şi INSOMAR sau AlphaTV, sau Editura Ziua sunt enumerate de sindicalişti ca fiind achiziţionate cu banii PAS. De altfel, patrimoniul sindicatelor a constituit un obiectiv constant pentru sindicaliştii asociaţi cu SOV, fapt recunoscut în octombrie 2009 de liderul BNS, Dumitru Costin, membru al CA al Realitatea-Caţavencu, care evalua patrimoniul fostului UGSR, la care râvnesc sindicatele, la 2 miliarde de euro. Nici această preluare nu s-a finalizat însă, cum nu s-a finalizat nici privatizarea Poştei, „aşteptată“ de domnul Vântu, după cum declara Traian Băsescu în august 2009, explicând că el însuşi a blocat privatizările strategice în 2006 în CSAT pentru a avea timp să evalueze mai întâi impactul privatizării Petrom.

Totodată, la 30 iulie 2009, Traian Băsescu acuza societatea PetromService că, în 2008, „a păcălit statul cu vreo 60 de milioane de euro printr-o returnare ilegală de TVA… cu care s-a făcut mărire de capital la Realitatea TV“ şi că „a dat publicitate la Realitatea pentru a transfera banii încasaţi în relaţia cu Petromul“. Prin această „sifonare de bani“, PetromService ar fi păgubit statul român cu alte 30-40 de milioane de euro.

De altfel, din 2006 trustul Realitatea-Caţavencu a funcţionat în pierdere, acumulând datorii la stat de peste un milion de euro şi făcând obiectul mai multor cereri de insolvenţă din partea creditorilor. În 2009, în urma crizei economice, salariile angajaţilor au fost reduse cu 30-50%. Altă lovitură primită indirect de domnul Vântu în 2009 a fost cauzată de ieşirea PSD de la guvernare, care s-a soldat şi cu demiterea fostului său angajat Gelu Mărăcineanu din fruntea Agenţiei pentru Resurse Minerale, unde fusese numit după scandalul „Sterling“, scandal care a izbucnit în studiourile Realitatea TV.

Având în vedere toate cele de mai sus, nu este greu de înţeles de ce, în viziunea „oligarhilor“, un nou mandat al lui Traian Băsescu ar putea fi de-a dreptul periculos.( Rodica Culcer- Revista 22)

Isteria creată de Adrian Streinu Cercel pe tema pandemiei de gripă porcină a dat rezultate. România va achiziționa 500.000 de doze de vaccin antigripal de la compania britanică GSK, aceeași care a reușit să ne bage în debara și vaccinul care ,chipurile, previne cancerul de col uterin. Afacerea s-a derulat la adăpostul perdelei de fum creată de penalul Streinu Cercel, cerceta de DNA, și cu largul concurs al guvernului. Decizia efectivă a fost luată de Boc pe mâna lui Videanu și este încurajată tacit de resturile din clasa politică. Dovadă că atunci când vorbim de bani plasați în afaceri de statul român, politicienii sunt toți o apă și un pământ. Ei vorbesc o singură limbă chiar și atunci când se încaieră de ochii lumii la televizor: limba comisionului! Serialul de prost gust se derulează sub ochii noștri girat de tembelii din presa de trust care difuzează știri false despre pandemia de gripă cu zâmbetul pe buze.

Premisele isteriei

În vara acestui an Organizația Mondială a Sănătății atrăgea atenția asupra unui nou virus de gripă apărut prin Mexic. Era vorba despre gripa porcină iar avertismentele de pandemie venite dinspre OMS se bazau pe nimic. Semnalul dat de această sinistră organizație pe care guvernele lumii l-au preluat conștiincios și l-au răspândit conform indicațiilor, indica o situație cu potențial apocaliptic: milioane de morți în timp scurt. S-a creat o adevărată isterie mondială. Oamenii s-au grăbit să își pună măști de praf pe fețe iar măsurile de securitate luate în anumite țări au frizat nebunia. Pe fondul acestui avertisment, în SUA se pregăteau măsuri fără precedent, deși nimeni nu a reușit să demonstreze că acest virus despre care unii cred că este artificial datorită încrengăturii ciudate de tulpini care îl compun, ar fi avut acest potențial distrugător. Scenariul apocaliptic propus de OMS semăna izbitor cu cel trăit de curând și de noi atunci când gripa aviară ne-a pocnit în plin. Nimeni nu a mai stat să se gândească la aviară, câtă vreme SUA se pregăteau de cataclism. Ca și în cazul amenințărilor teroriste, legile pe care păstorii leagănului democrației se pregăteau să le introducă erau draconice: carantina forțată, amendă de 1000 de dolari pe zi pentru cei care refuzau vaccinul antigripal și scoaterea Gărzii Naționale pe străzi pentru izolarea anumitor “zone de focar” . Toate aceste măsuri restrictive au scos în stradă în diverse orașe mai mulți activiști pentru drepturi civice care au protestat. Ca o concesie, guvernul a renunțat momentan la aceste măsuri dar a achiziționat cantități impresionante de doze de vaccin pentru împiedicarea epidemiei iminente. Scopul fusese atins fără ca nimeni să își mai pună problema că banii contribuabilului american erau drenați către cele câteva firme producătoare de vaccin. Acest mic amănunt trecea în planul secund.

Patent american implementat românește

Fix în campania electorală, guvernul s-a trezit să implementeze modelul american și în România. Pe post de agent de răspândit frica a fost folosit un personaj dubios, Adrian Streinu Cercel, numit secretar de stat de către ministrul interimar Adriean Videanu la propunerea fostului ministru PSD Bazac. Aici apare primul semnal că în România golănia este transpartinică. Deși pe față PSD și PD-L se acuză reciproc de acapararea instituțiilor publice în folosul clientelei de partid, în cazul lui Cercel taberele au căzut de acord.  Inclusiv cei de la PNL care pozează în fecioare neprihănite și care aveau în debara scheletul numit “afacerea HPV” moșită de Tăriceanu și Nicolaescu. Consensul fiind instaurat s-a trecut la faza de implementare. Cercel a apărut intensiv pe toate posturile TV anunțând pandemie de gripă porcină, denumită ulterior din rațiuni de marketing gripă nou. Imediat după anunțul privind peste 20.000 de morți în următorul an, statisticile oficiale au început să se umfle ca laptele uitat pe foc. Deși la nivel național datele indicau o scădere semnificativă a numărului de viroze, Cercel trâmbița apocalipsa. Săptămâna trecută, numai într-o zi s-au anunțat dimineață 170 de cazuri. La ora 14 erau deja 300 pentru ca seara același sinistru personaj să anunțe peste 600 de cazuri. În numai câteva zile, presa de trust a răspândit fără să verifice informația cum că se înregistrează 3 cazuri pe oră!! Primul efect vizibil a fost acela că la spitale s-au făcut cozi de bolnavi închipuți care au paralizat activitatea medicilor. Ca și în SUA, Cercel a anunțat că se va avea în vedere obligativitatea vaccinării, ceea ce a creat un nou val de panică. A fost momentul în care Băsescu a ieșit la rampă și a declarat că Cercel isterizează populația și că în spatele acestei golănii s-ar afla decizia de a importa vaccinuri deși Institutul Cantacuzino ar avea în stoc 1 milion de doze. Cercel răspunde cu o demisie și cu afirmația că mai bine se sinucide decât să bage un vaccin netestat pe piață. Frumos dar complet fals, pentru că exact Cercel era cel care anunța că vaccinul împotriva HPV, și acesta netestat și cumpărat cu vagonul de statul român pentru 25 de milioane de euro , va fi făcut obligatoriu pentru fetițele cu vârste între 10 și 14 ani! La scurt timp Băsescu convoacă CSAT și Cercel renunță la demisie după ce Videanu declară public că-l susține pe gornistul național. Băsescu tace mâlc iar Boc înscrie un gol de 2,7 milioane de euro în bugetul național anunțând public că România va cumpăra de la GlaxoSmithKline 500.000 de doze de vaccin antigripal. Adică de la aceeași companie care ne-a vândut gunoiul denumit vaccinul anti HPV, cumpărat  de Tăriceanu fără licitație în 2008! Așa se închide cercul. Iată detaliile afacerii publicate de site-ul hotnews.ro:

Gripa porcina: Cele 500.000 de doze de vaccin pandemic pentru copii vor fi cumparate de la GlaxoSmithKline

“Astazi (n.r. vineri) s-a semnat Memorandumul prin care Guvernul aproba achizitionarea, de pe piata internationala, a unui numar de 500.000 de doze de vaccin pandemic pentru copii si suplimentarea fondurilor prin care va fi dublat numarul de doze produse de catre Institutul Cantacuzino. Vaccinul pentru copii va fi achizitionat de la producatorul GlaxoSmithKline, la pretul unic reglementat de UE pentru tarile din Centrul si Estul Europei, de 4,5 euro/doza, fara TVA. Acesta va fi utilizat pentru imunizarea copiilor cu varste cuprinse intre 6 luni si 6 ani, categorie de risc neacoperita de vacinul produs de Institutul Cantacuzino”, a precizat prof. dr. Streinu-Cercel. Numarul cazurilor de gripa noua confirmate pe teritoriul Romaniei pana prezent a ajuns la 818. Din acestea, doar 364 de cazuri mai sunt in tratament de specialitate, restul pacientilor fiind vindecati. Din cei aflati sub tratament, cinci sunt internati in spital, restul urmand terapia prescrisa la domiciliu. In tara noastra nu s-a inregistrat niciun deces, majoritarea imbolnavirilor fiind forme usoare, cu exceptia unui singur caz sever. Potrivit secretatului de stat, vaccinul produs in tara noastra respecta standarele internationale si este similar, din punct de vedere al modului de producere si al reactiilor adverse, cu cel impotriva gripei sezoniere.

  • Vaccinarea impotriva virusului pandemic este recomandata, dar nu obligatorie. “Orice persoana poate lua decizia de a refuza vaccinarea, dar trebuie sa stie si sa fie constienta ca este singura modalitate de ase proteja pe sine si pe cei din jurul sau”, a tinut sa precizeze Streinu-Cercel.
  • Institutul Cantacuzino a produs pana in prezent 1.300.000 doze de vaccin, deja infiolate, si se asteapta in continuare rezultatele testelor de siguranta si eficacitate in vederea obtinerii aprobarii de punere pe piata.
  • Institutul Cantacuzino va produce pana la finele anului 2009 circa 5 milioane doze de vaccin pandemic, urmand ca in 2010 sa mai produca inca 5 milioane. Pentru cele 10 milioane de doze, costurile se ridica la aproximativ 50.000.000 lei.
  • Campania nationala de vaccinare a populatiei este preconizata sa inceapa pe 26 noiembrie. Primii vor fi vaccinati elevii (incepand cu varsta de 15 ani), studentii, personalul medical si personalul serviciilor esentiale (politie, armata). Din 4 ianuarie, vor fi vaccinati si elevii cu varste cuprinse intre 6 si 14 ani.
  • Se asigura, astfel, vaccinarea profilactica pentru aproximativ 40% din populatia Romaniei, conform recomandarilor OMS si CE (5% – personalul serviciilor esentiale, 35% – categoriile cele mai expuse la riscul de imbolnavire sau la dezvoltarea unor complicatii ale bolii).
  • Vaccinul impotriva virusului AH1N1 nu se va gasi in farmaciile cu circuit deschis. Vaccinul trebuie sa ajunga mai intai la grupele tinta, limitand astfel numarul de imbolnaviri.

Ca și în SUA, Cercel a anunțat că se va renunța la obligativitatea vaccinării. Dar afacerea cu GSK se va derula nestingherită, acesta fiind scopul urmărit. Ca și în cazul controversatului vaccin anti HPV, statul va cumpăra un produs insuficient testat și pe care Elveția l-a interzis. Culmea este că beneficiar este aceeași companie care sponsorizează și fundația Renașterea controlată de Mihaela Geoană, nevasta prezidențiabilului cu același nume. Iar Băsescu, mare luptător pentru dreptate și adevăr tace chitic în vreme ce supușii săi aruncă bani publici în conturile sponsorilor lui Geoană. Să vedem acum cine sunt actorii din spatele acestei afaceri.

Averea lui Cercel: 14 conturi bancare in valuta! Proprietati pe numele sotiei

Desi vrea sa para ca traieste dintr-un simplu salariu de medic, la care s-a adaugat timp de o luna si cel de secretar de stat, Adrian Streinu-Cercel are in conturi aproximativ 160.000 de euro * El castiga ca manager al Institutului Matei Bals 4.320 de euro pe luna * Din activitati medicale independente si drepturi de autor a mai castigat 30.000 de euro * Ca profesor, mai castiga 2.320 de euro lunar * In jocul de interese ale lui Cercel apare si Dorin Cocos, asociat intr-o firma cu vicepresedintele Consiliului de Administratie al Institutului Pasteur, bun prieten cu fostul secretar de stat de la MS * Sotia sa, Gabriela, are un salariu mic de profesor, dar detine o sumedenie de proprietati si conturi in valuta nejustificate.

14 conturi bancare

Secretarul de stat Adrian Streinu Cercel are la ora actuala 14 conturi bancare din care sase in valuta. El detine opt depozite in lei in valoare de 469.566 RON, reprezentand aproximativ 115.000 de euro, inca trei cu 33.791 de euro si altele trei cu 9.681 USD. Acesta, impreuna cu sotia, mai detine doua apartamente in sectorul 3, cu valoare de impozitare de 70.508 euro, si un autoturism de teren Mitsubishi in valoare de 30.000 de euro, cumparat cu banii jos (contract de vanzare-cumparare). Streinu-Cercel nu are nici un fel de datorii si a castigat, in medie, pe luna, de la inceputul anului, 4.326 de euro din salariu de manager al Institutul Matei Bals, la care timp de o luna s-a adaugat o leafa de aproximativ 7.000 RON (1.850 euro) ca secretar de stat. Din activitati medicale independente si drepturi de autor a mai castigat 30.000 de euro. Ca profesor, mai castiga 2.320 de euro lunar. In schimb, pe numele sotiei sale s-au achizitionat terenuri in Ilfov: 7,5 ha – agricol, 1461 mp intravilan, un altul de 5.800 mp extravilan. Sotia lui Streinu-Cercel – Gabriela – este posesoarea a 5 apartamente (4 in sectorul 3 si unul in sectorul 1, a unei case de locuit si a unei case de vacanta in jud. Valcea. Gabriela Streinu-Cercel este bugetar la Ministerul Educatiei. Detine un cont de 43.427 de euro si un altul de 16.395 dolari. Nu are datorii. Castiga 1.100 Ron, lunar, ca profesor, la care se mai adauga 140 Ron ca expert extern. Cu toate acestea, Gabriela Streinu-Cercel are o groaza de proprietati si suficienti bani in contuti in valuta.

Scenariul groazei

Declaratia iresponsabila a lui Adrian Streinu Cercel: “Scenariul asta cu 20.000 de morţi? E minim, asta e mizilic!” – a produs panica in randul societatii romanesti. Cercel este acelasi personaj care si pe vremea “gripei aviare” lansa  profetia ca nu vor ajunge pungile pentru cadavele celor ucisi de pandemie. Ca nu a fost aviara a certificat si presedintele Traian Basescu, chiar si DNA-ul, care i-a luat la intrebari pe imbogatitii de pe urma psihozei. Tot acest tam-tam s-a declansat pentru ca anumite persoane din cercurile puterii sa isi mai umple buzunarele si sa finanteze campanii electorale si gratii prezidentiale. Potrivit Ministerului Sanatatatii, anul trecut, in Romania au decedat in urma pneumoniei 5.300 de persoane. Gripa Porcina AH1N1, a imbolnavit pana acum, conform datelor date publicitatii 490 de personae, fara a fi semnalat niciun deces. Chiar si obisnuita gripa sezoniera a produs decese in tara noastra. Cu toate acestea, evidentele sunt ignorate, facandu-se investitii masive in vaccinuri care nu sunt suficient  testate. Dar clanul profitorilor, condus din interese evidente de catre Streinu-Cercel, are tot interesul sa prezinte aceasta  gripa drept o pandemie cu efecte apocaliptice. Vaccinul este pe cale sa apara. Desi campania de vaccinare bate la usa, populatia nu are incredere in eficienta acesteia. Specialistii seriosi sustin ca vaccinul a fost creat in mare viteza, in conditii care pun in pericol sanatatea publica.AIM va prezenta implicatiile unor personaje politice in tratarea acestui subiect.

Suntem datori si dupa “gripa aviara”

Asemanarea cu scenariul din “gripa aviara” merge pana la identificare totala. Acelasi Cercel sublinia necesitatea vaccinarii si de intreprindere a unor masuri, costisitoare, de prevenire, marginire etc. Analistii apreciau ca cifra de afaceri a companiei Roche – care a “inventat” Tamiflu s-a ridicat la aproximativ 2 miliarde dolari. Mai mult, cifra a fost dublata si prin taxele de licienta din acordarea dreptului de producere a Tamiflu catre terti. La noi, cele mai bune afaceri s-au facut cu solutiile dezinfectante si kiturile de depistare a virusului. In plus, cine avea instalatie de stropit camioane in vamile tarii, ridica 5.000 de euro pe zi, la un trafic de 150-200 de vehicule. In privinta  truselor de evidentiere a H5N1, acestea costau intre 500 si 3.000 de euro. La noi s-a gasit varianta cea mai scumpa, astfel incat  importatorii s-au ales cu peste 500.000 de euro de la stat. Suma cheltuita pentru „interventii” în gripa aviara a depasit 10 milioane de euro. Mai mult, tara noastra a semnat, atunci, cu Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare un acord de imprumut in valoare de 35 de milioane de dolari. Obiectul creditului fiind „combaterea gripei aviare“.

Intresele personale si de grup

Cand este vorba de pandemii, Cercel este principala voce. Alti specialisti nu au loc sa spuna ceva. Specialitatea medicala a lui Adrian Streinu-Cercel este cea de boli infectioase, nicidecum epidemiologie sau virusologie. “Curba de prognoza a numarului de cazuri de gripa noua este discutabila, pentru ca nu stim ce se va intampla. La noi in tara, cazurile de gripa au avut forme usoare. Este posibil sa fie o vaccinare inutila, dar este bine sa fim pregatiti”, a afirmat conf.dr. Geza Molnar, presedintele Societatii Romane de Epidemiologie. Intrebat daca se va vaccina impotriva formei noi de gripa, dr. Geza Molnar a raspuns ca se va mai gandi. La randul sau, specialistul OMS si fostul director al Institutului Cantacuzino, Romulus Arion ne-a declarat ca “nu exista motive de inflamare a societatii. Este de fapt o gripa sezoniera clasica, care poate fi rezolvata si cu vaccinurile existente”.  Dar interesul lui Cercel de a importa peste 1.300.000 de doze de vaccin nu tine cont de nimic.

Streinu Cercel cercetat de DNA pt afaceri cu aparatura medicala

Streinu Cercel a fost acuzat de catre procurorii DNA de abuz in serviciu in forma calificata. El a fost cercetat, alaturi de fostul senator PSD Serban Bradisteanu si alte persoane, ca a achizitionat aparatura medicala in valoare de peste patru milioane de euro si ca a incalcat dispozitiile legale privind achizitiile publice, prin atribuirea contractelor comerciale unor firme care nu au indeplinit cel mai bun punctaj si fara o temeinica fundamentare. (sursa: agentia.org)

De ce tace Băsescu? Pentru că e implicat până în gât!

Un alt personaj implicat până-n gât în această poveste este șeful statului, Traian Băsescu. În mod normal, scandalul vaccinului anti HPV în care compania GSK cea care a vândut vaccinuri de peste 12, 5 milioane de euro statului român este și sponsorul familiei Geoană prin Fundația Renașterea ar fi fost un exploziv subiect de campanie electorală. Băsescu însă a tăcut chitic despre asta. De ce? Pentru că în mai 2008, la București a sosit într-o vizită fulger fostul Secretar de Stat al SUA Madeleine Albright. Angajată a unei firme de lobby, Albright s-a întâlnit și cu Băsescu și cu Tăriceanu. Tema a fost una singură: declanșarea unei campanii naționale de vaccinare anti HPV. Urmarea a fost aceea că Tăriceanu a cumpărat în noiembrie 2008 vaccin anti HPV în valoare de 25,8 milioane de euro. Beneficiari au fost companiile GSK și MSD, ultima de sorginte americană. Gunoiul vândut statului român expira în martie iar Băsescu, altfel un înfocat apărător al statului și al interesului public tace ca porcul în păpușoi. Asta pentru că bunăvoința Unchiului SAM costă. Recapitulare: contractele ilegale sunt parafate de Nicolaescu pe vremea guvernării PNL, GSK finanțează clanul Geoană prin fundația Renașterea iar Băsescu și ai lui girează prin tăcere. Mai mult, guvernul Boc prin Videanu și Cercel, plasează încă 2,7 milioane de euro companiei GSK pentru vaccinul antigripal. Porcin de-a dreptul!

Mafia PSD: Geoană și Bazac

În 2009 noul ministru al sănătății, pesedistul Bazac anunță cu surle și trâmbițe stoparea campanieo de vaccinare declanșată de fostul ministru PNL Eugen Nicolaescu. Cu aceeași cărămidă se bate în piept și Mihaela Geoană, cea care afirmă sus și tare că fundația ei întreținută ani de zile din banii statului dorește o informare a populației. Culmea, gestul Mihaelei Geoană blochează cumva afacerea sponsorului său GSK, unul dintre beneficiarii banilor publici rezultați din vânzarea vaccinului anti HPV. Adică, mai pe românește spus, gestul doamnei Geoană seamănă cu arătatul pisicii. Dacă la semnarea contractului din 2008 Geoană era în opoziție dar controla guvernul din Parlament, acum Prostănacul, cum l-a numit Iliescu, avea pâinea, cuțitul și decizia ministerială în mână. Văzută  așa starea de fapt poate indica un posibil șantaj subtil. Urmarea atitudinii războinice a doamnei Geoană și a supusului Bazac este că ministerul orchestrează o campanie de informare horror, finanțată de producătorii de vaccin. Care campanie nu vorbește despre reacțiile adverse ale vaccinului și de multele sale puncte slabe, ci propagă dement ideea că cine nu se vaccinează moare! Cum banii pentru HPV nu s-au decontat încă, spun neconvingător surse din MS, un ciubuc pentru GSK a venit din vaccinul antigripal cumpărat pe aceeași filieră. Cercel, omul lui Bazac, a scos goarna iar Boc, omul lui Băsescu, a scos banii. Vaccinul cumpărat de la GSK costă 5,4 euro pe doză iar vaccinul românesc, identic cu cel al GSK costă doar 1 euro pe doză. Pe post de Mihaela Geoană îl regăsim acum pe Băsescu. Șeful statului a făcut inițial gargară, pentru ca două zile mai târziu să tacă mâlc când Videanu l-a reinstalat pe Cercel și Boc a emis HG prin care se va face achiziția. Pisica fusese arătată cu efectul scontat. Sau nu? Și ca să punem capacul trebuie să mai precizăm un fapt. Companiile farmaceutice au realizat în urma vânzării de vaccin antiporcin o cifră de afaceri de-a dreptul porceasă: 18 miliarde de dolari!

În școlile din Ialomița colcăie comerțul gri cu tot soiul de produse care mai de care mai folositoare. Profesorii vând la capul gol orice ar putea aduce un comision. De la abonamente la diverse reviste până la uniforme tembele aprobate într-un cadru larg, democratic.

Venirea cumătrului Stavăr la conducerea Inspectoratului Școlar a revitalizat brusc comerțul cu uniforme băgate pe gât elevilor. La Pedagogic, de exemplu, s-au cumpărat anul trecut uniforme de calitate pentru elevi. Anul acesta s-a renunțat la ele pentru că erau de proastă calitate și arătau ca dracul. Părinții au plătit, banii s-au încasat, fie titularul comisionului lăudat.

Nea Stavăr, fan declarat al Cântării României a dat ordin să se introducă uniformele și la Colegiul Mihai Viteazul, fost LMF pe vremea când oamenii mai erau sănătoși la cap. Directorul interimar Paul Frâncu s-a executat și o firmă din Constanța a primit binecuvântarea pentru câteva sute de uniforme la numai 160 de lei bucata.

Marfa se bagă pe gât elevilor și părinților care pe lângă costul manualelor, al culegerilor și moțurilor de bască cumpărate din ordinul profesorilor hămesiți trebuie să achite și dorința de uniformizare a cuplului Stavăr-Frâncu. Nasol este că părinții, mulți dintre ei, refuză să achite avansul cerut de firmulița din Constanța. Și fără avans, pauză uniforme. Deci, pauză comision. Probabil că se va trece la represalii. Dar la fel de probabil că vom scoate și noi tunurile din dotare. Și va curge sânge de pedelist șpăgar.

Culmea este că pe Stavăr îl doare-n bască de faptul că nicio lege din lume nu poate obliga un om cu ce să se îmbrace. De la condiția de decență până la impunerea unei uniforme este cale lungă pe care săracii profesori îl fac cu zâmbetul pe buze. Și cu buzunarele pline.

La această golănie se adaugă abonamentele băgate pe gâtul elevilor sub amenințarea administrării unor note proaste, cumpărarea unor manuale tembele alese pe principiul comisionului, fonduri clar-obscure adunate pentru fantasmele diverșilor dascăli întreprinzători și alte datini și apucături fine. Despre care urmează să ne exprimăm mai în clar cu prima ocazie.

Agentul 007,63

Un Stavăr cu mulți lachei!

În partea a doua a interviului acordat GSE, deputatul Marian Neacșu face o radiografie asupra situației economice a României. Domnia sa consideră că în 2010 România va plăti nota de plată a consumului în exces din anii trecuți, dar și prețul lipsei de eficiență a guvernărilor din ultimii ani. În opinia sa aparatul de stat este supradimensionat și funcționează prost iar revendicările sindicale sunt justificate doar de modul în care guvernul alocă resursele bugetare ca și cum criza nu ar exista.

Cum vedeți evoluția economică a României condusă de un guvern minoritar și sub spectrul grevelor anunțate de sindicate?

Aș vrea să am un oarecare spirit vizionar și să pot să răspund foarte obiectiv la întrebarea asta. Din nefericire este un lucru care nu îmi dă voie să am nici măcar o viziune foarte amplă, ci una restrânsă. Ce nu pot să înțeleg este faptul că ne-am plâns până acum o săptămână că nu mai avem bani pentru funcționarea autorităților locale, pentru finanțarea sistemului de sănătate, ne împrumutăm la FMI ca să băgăm banii în consum pentru a plăti salarii și pensii. În ședința de guvern de joi am aflat că avem bani să plătim pensia socială, avem bani să dăm la drumuri naționale și județene, avem bani să plătim cheltuielile necesare pentru primării. Nu vreau să politizez discuția dar vreau să spun că nu pot avea o viziune din aceste considerente. Experiența mea din zona economică îmi spune că vom traversa o perioadă extraordinar de dificilă.. Acest comportament, pe care toate guvernele l-au avut pentru a obține câștiguri electorale, nu sunt de bun augur pentru că seamănă cu tactica pârjolirii în calea celor care vin. Iar activitatea în România nu se închide nici pe 22 noiembrie nici pe 6 decembrie. Dacă nu gestionăm cu responsabilitate resursele în perioada aceasta aruncăm anatema nefuncționării sistemului cel puțin și în primul trimestrul al anului viitor. În aceste condiții înclin să cred că ar trebui să existe un efort conjugat din partea tuturor acelora care pot să aibă decizie. Am și un exemplu ilustrativ. S-a anunțat criza politică și devalorizarea a început să cunoască iarăși un nivel destul de abrupt. Aparent, pentru multă lume nu înseamnă prea mult cei câțiva bănuți care se adună în fiecare zil la cursul de schimb leu- euro în dreptul leului. Dar pentru sumele foarte mari care se discută la nivel macro, pentru faptul că noi importăm o bună parte din resursele economice plătindu-le în valută, lucrurile acestea nu sunt deloc neglijabile. Și pentru nivelul de trai este un lucru negativ și cred că dacă ar fi gândit cu mai multă răspundere față de cetățeni colegii noștri ar fi trebuit să evite crearea acestei crize politice artificiale în momentul în care se stabilea cursul leu-euro în baza căruia se vor calcula accizele anul viitor. Criza politică a dus cursul de la 4,17 lei pentru un euro la 4,25-4,27. Cursul la care se calculează accizele pentru anul viitor va fi de 4,27, nu 4,19. Deci vom plăti mai mult pentru toate produsele accizate.

Acordul cu FMI este contrar revendicărilor sindicale. Sindicatele devin agresive și amenință cu blocaje. PSD este într-o relație subterană foarte bună cu sindicatele…

Ar trebui să fie pe față această relație. Pentru că PSD are o politică socială…

Întrebarea mea este cine mai apără în România interesele legitime ale mediului privat, cel care plătește nota de plată pentru toate aceste politici sociale?

Di nefericire interesele mediului privat nu au fost reprezentate la nivelul executivului..

La nici unul dintre guverne..

La nici unul, sunt aproape total de acord. Mai mult decât atât, acum mai mult decât oricând se manifestă un soi de concurență neloială a statului în economia reală. De ce nu este lăsat sistemul privat să-și găsească propriile soluții? Statul are o poziție distructivă în raport cu mediul privat. Cei din mediul privat au fost primii care au realizat care sunt efectele crizei și și-au luat primele măsuri. Au redus cheltuielile, și-au redimensionat personalul și și-au reconsiderat poziția în raport cu ceea ce oferă piața în acest moment. În zona publică, care are mult mai multă remanență și mult mai mult imobilism, lucrurile nu numai că nu s-au pus în termenii aceștia ci nu se pun în acești termeni nici în continuare. Or, în condițiile în care de la privat se disponibilizează un număr important de personal, mulți dintre patroni renunțând în momentul acesta la ceea ce înseamnă esența capitalismului, respectiv obținerea de profit, doar ca să își salveze afacerea, la stat lucrurile rămân neschimbate. Iar atunci când se încearcă a se lua măsuri în zona respectivă fie nu se recunoaște că aparatul este unul stufos deși asta este evident, fie nu se recunoaște că aparatul de stat este ineficient, și asta o știm cu toții. Mai mult decât atât se manifestă și această agresivitate a sindicatelor din sistemul public despre care spuneai ceva mai devreme. Este în mod cert o foame de bani teribilă. De asta ne-am împrumutat la organismele internaționale, de asta avem o marjă de datorie internă foarte mare. Apreciez că este o mare prostie să ne împrumutăm pentru a consuma. Pentru că acei bani pe care-i împrumutăm ca statul să funcționeze prost din punct de vedere instituțional vor antama generațiile viitoare. Ceea ce se întâmplă acum referitor la agresivitatea mișcării sindicale ea pleacă de la un principiu cunoscut. Românii au o vorbă care spune că nu e prost cine cere, ci cel care dă. Pentru a-și putea susține interesele, și, slavă Domnului, știm că sunt destule,   cei de la vârful mișcării sindicale sunt datori să iasă în fața celor pe care-i reprezintă cu realizări cât mai notabile. Motiv pentru care solicită. În aceleași timp este de condamnat și executivul care nu a găsit cele mai bune abordări. E normal să vi să ceri și să iei totul. Dar la fel de bine cunosc și sindicaliștii că ne aflăm într-o perioadă e criză. Dacă părțile ar fi stat față în față cu picioarele în apă rece s-ar fi găsit soluții pentru obținerea unui echilibru între ce se cere și ce se poate da efectiv.

Executivul a avut totuși o voce mai rațională decât restul clasei politice. Cei din executiv, de la ambele partide îndemnau la cumpătare iar politicienii angrenați în campanie bombardau cu discursuri populiste. Cum se împacă atitudinile acestea?

Se pot găsi aici circumstanțe. Atâta vreme cât cei neimplicați la guvernare văd că în zona executivului există cheltuieli cu un caracter preferențial și neeconomicos atunci sunt îndreptățiți să creadă că sunt bani care nu sunt mobilizați acolo unde ar trebui, motiv pentru care se solicită. Și cred că asta este și filozofia sindicatelor. Când soliciți cumpătare, ar trebui să demonstrezi prin puterea exemplului că această cumpătare este posibilă. Or, lucrul acesta nu a fost extrem de vizibil în actul de guvernare. Am avut cel mai mare buget de investiții. Eu nu am văzut nici o investiție spectaculoasă pusă în operă.

O perspectivă asupra vieții economice de după alegeri?

Indiferent cine va câștiga alegerile situația economică va fi aceeași. Cred că vom plăti prețul exceselor pe care le-am făcut în ultimii ani. Apreciez că efectele devastatoare ale crizei vor fi mai vizibile anul viitor. Nici acum și nici înainte de alegerile parlamentare din 2008 nu am aflat adevărul despre situația reală a economiei românești. Eu cred că ea este mai ea decât se previzionează și decât cunoaștem. Atâta vreme cât te împrumuți pentru a consuma este echivalentul național al acelui împrumut cu buletinul. Oamenii s-au bucurat foarte tare, și cred că într-un fel sau altul acesta este și fundamentul crizei, că se pot împrumuta ușor. Și ei s-au împrumutat tot pentru consum. Au fost foarte puțini cei care s-au împrumutat pentru a-și cumpăra un mijloc productiv, care să producă plusvaloare. Ne-am împrumutat să cumpărăm un frigider, o mașină, o casă. Am vrut să demonstrăm un alt statut față de cl pe care îl avem în mod uzual. Poate că ar fi trebuit intervenit mult mai demult în sistemul bancar care a cordat credite pentru orice. Prețul pentru acest desfrâu al consumului îl vom plăti după alegeri. Se prezumă că vom avea o perioadă liniștită de 3 ani fără alegeri. Și trebuie să recunosc că abia o aștept. Ar trebui să fie o perioadă în care să putem construi în liniște. Nu cu măsuri luate pe genunchi și nu cu asumări de răspunderi guvernamentale. Sper să avem și președinte și guvern care să susține astfel de abordări.

Credeți că PSD ar putea susține un guvern de tehnocrați cu un program economic care să nu aibă legătură cu programele politice ale partidelor parlamentare?

Aș vrea să cred că nu s-ar impune o astfel de guvernare. Că lucrurile nu sunt atât de rele. În opinia mea un guvern de tehnocrați susținut din parlament ar trebui să apară atunci când un guvern politic nu mai are soluții. În tot spectru politic există politicieni care au dovedit de-a lungul timpului profesionalism. Am avut miniștrii politici buni la toate partidele. Poate că s-ar impune un guvern de largă coaliție decât un guvern de tehnocrați.