Saturday, July 26th, 2014

În anul 1950, în închisoarea de la Piteşti, comuniştii au inventat cea mai cumplită formă de tortură. Deţinuţii schingiuiţi de alţi deţinuţi cu o cruzime inimaginabilă se autodemascau pentru fapte imaginare. Sub pretextul reeducării, deţinuţii politici încarceraţi la Piteşti au fost forţaţi să îşi mănânce excrementele, să se pupe în fund reciproc sau să afirme despre ei şi părinţii lor că s-au născut şi au trăit în incest. Teroarea inimaginabilă a durat aproape patru ani. În urma unor anchete făcute de ochii lumii, ţapul ispăşitor a fost găsit în persoana unui scelerat pe nume Eugen Ţurcanu, student legionar. A fost singurul care a plătit pentru crimele ordonate şi organizate de comuniştii lui Dej. Unul dintre iniţiatorii sistemului criminal de represiune de la Piteşti a fost generalul de securitate bolşevic Alexandru Nicolschi, care a murit în 1992 la Bucureşti încasînd pensie grasă de la statul român, probabil pe baza principiului contributivităţii, pentru meritul de a fi trimis la moarte prin schingiuire mii de români.

În noiembrie 1985, se stinge în închisoare dizidentul Gheorghe Ursu. Arestat pentru răspîndirea unor materiale duşmănoase prin intermediul postului de radio Europa Liberă, Gheorghe Ursu a avut parte de un tratament similar cu cel aplicat în anii 1950 la închisoarea Piteşti deţinuţilor politici. În celula sa din arestul DSS au fost introduşi doi deţinuţi de drept comun care aveau misiunea să smulgă de la Ursu declaraţii complete cu privire la persoanele pe care le-a întâlnit în excursiile sale şi despre cei care l-au ajutat să scoată din ţară materialele difuzate la Europa Liberă. Metodologia aplicată de anchetatori este similară cu cea patentată de Nicolschi în anii ’50. Bătut crunt la anchetă de călăii săi Mihai Creangă şi Tudor Stănică şi “frăgezit” în celulă de cei doi golani ai securităţii, Gheorghe Ursu se stinge din viaţă în noiembrie 1985. Diagnosticul oficial al morţii a fost atac de cord. În realitate, Ursu a decedat ca urmare a multiplelor leziuni interne cauzate de bătăile crunte ce i-au fost administrate. Jurnalul dizidentului ţinut vreme de 40 ani nu a fost recuperat de familie nici pînă ân ziua de astăzi.

În 1990, regimul lui Ion Iliescu permite redeschiderea dosarului Ursu. În urma unei plângeri a urmaşilor, cazul este preluat de procurorul militar Dan Voinea, care în câteva săptămâni inifirmă soluţia dată în 1985 şi începere cercetările pentru infracţiunea de crimă cu premeditare. Printre suspecţi se află şi cele două lichele bolşevice Stănică şi Creangă. După 13 ani de anchete, timp în care ca şi în dosarul revoluţiei procurorul Voinea a fost dat de-o parte din achetă de regimul Iliescu şi repus în drepturi de regimul Constantinescu, s-a ajuns la un verdict. Cum s-a materializat el explică într-un interviu acordat revistei Acum Andrei Ursu, fiul dizidentului:

A avut vreunul din prieteni de suferit de pe urma arestarii lui Babu ?

Nu. Citiva s-au speriat insa, lucru firesc. Nina Cassian a ramas din cauza asta in Statele Unite.  Dar nici unul n-a fost intrebat, si nicidecum anchetat, din cite stiu eu, in legatura cu jurnalul tatei.  Uite ce s-a-ntimplat: in viziunea securistilor, e clar ca Babu era un personaj periculos. Printre altele, ii interesa episodul “pusca cu luneta” din jurnal. Tata discutase si cu mine posibilitatea procurarii pieselor pentru o arma, si aducerea lor, una cite una, cu ocazia diverselor excursii in strainatate (avusesem si eu ocazia sa calatoresc, cu lotul de inot). In fine, a fost mai mult o idee abstracta decit un plan; dar cred ca tata ar fi facut-o, daca ar fi avut posibilitatea; imi spusese: “chiar daca sint prins, ar merita: mor eu, dar poate scapa 20 de milioane de paranoicul asta”…  Asa ca in jurul lui, securistii incercau sa descopere un intreg lant clandestin de rezistenta; prea avea multi prieteni; si unii – destul de cunoscuti.  Dar tot ce era scris in jurnal, dupa lege, nu putea fi un cap de acuzare impotriva altora.  Securistii aveau nevoie de declaratii semnate.  Asta ii cereau inca din timpul anchetei in stare de libertate, din ianuarie – iunie 1985.  Si fiindca tata nu a cooperat, l-au arestat, ca sa obtina acele declaratii “cu alte mijloace”. Iulian Vlad scria pe o fila din dosar, in iunie ‘85: “ce ramine pentru instanta, daca paginile de jurnal, prin natura lor, nu pot fi folosite?”  Tata stiuse ce se va putea intimpla. Il amenintasera cu bataia, cu moartea; cu repercusiuni asupra noastra, a familiei.  Asta din urma l-a durut cel mai tare.  A venit intr-o seara de la ancheta mai abatut ca oricind; ne-a cerut sfatul, punindu-ne in garda. I-am spus ca sintem in intregime alaturi de el. Ne-a spus ca orice-ar fi, nu putea sa-si toarne prietenii: “asta nu pot s-o fac; n-as mai fi eu insumi”.  Chiar daca ii cereau sa scrie doar citate din jurnal, a refuzat sa dea declaratii despre prieteni, stiind ca astfel i-ar pune in pericol. N-a facut-o nici in timpul arestului, sub tortura.  Martorii de la procese – fosti colegi de celula, gardieni, infirmieri – au declarat ca “Ursu nu recunostea la ancheta ce vroiau ei” si de aceea securistii au instituit “regimul de teroare” asupra lui. De fapt, cred ca momentul arestarii a insemnat intr-un fel si condamnarea la moarte.  Nu mai aveau cum sa-l lase liber; oricum el nu se lasa reeducat.  Stiau ca ar fi vorbit cind ar fi iesit.  In cele doua luni cit l-au tinut inchis au intervenit pentru el, pe linga Amnesty International, congresmeni si senatori din SUA.  Le-au comunicat, prin ministrul de externe, Stefan Andrei, ca Ursu e arestat pentru detinere de valuta (cei 17 dolari gasiti la perchezitie). Am gasit scrisorile lui Andrei, ale ambasadorului Gavrilescu, si raspunsul ministrului de interne Homostean, in dosar.  Au incercat totul ca sa evite scandalul unui caz politic. Cu atit mai mult Gheorghe Ursu nu mai putea iesi viu – ar fi aflat si americanii de adevaratul motiv al arestarii, de tortura.

Stiu ca doi dintre ofiterii de militie care au participat la omor au fost condamnati. Mai sint in inchisoare ?

E vorba de fostii colonei Tudor Stanica si Creanga Mihail. Au fost condamnati prima data in iulie 2003, la Curtea de Apel Bucuresti, de un judecator de un mare curaj – Viorel Podar. A fost o dovada rara in toti acesti ani ca in Romania se mai poate face dreptate. Pedeapsa, initial de 22 de ani, a fost redusa la 20 la Curtea Suprema, apoi s-a injumatatit la 10, in virtutea unui decret de amnistiere al lui Ceausescu, din 1988.  M-am consultat cu multi juristi si consider ca e o masura, de fapt, ilegala. Prin Decretul 547/29 din iulie 1969, Romania ratificase conventia Natiunilor Unite din 26 noiembrie 1968, care definea crimele impotriva umanitatii. Ori uciderea tatalui meu, esentialmente politica, a fost rezultatul unei politici de stat, prin care regimul de atunci incerca sa reduca la tacere o categorie de oameni – disidentii; deci o crima impotriva umanitatii, care nu poate fi amnistiata; cu atit mai putin de dictatorul in slujba caruia a fost comisa !  Ma intrebai insa daca cei doi mai sint in inchisoare: nu mai sint, de mult. Creanga a stat, dupa cite stiu, vreo 4 ani; Stanica – nici macar un an. A fost eliberat “temporar”, pe motive de boala, an de an. Sint convins ca certificatele medicale respective sint false; unii din medicii care le-au eliberat au fost implicati si in “scaparea” altor condamnati notorii – Hayssam, Stanculescu. Iar medicul legist care-a dat avizul – Iftenie Valentin – mai incercase o data sa-l scoata basma curata pe Stanica; acea incercare fusese calificata ca neprofesionista si ilegala de chiar Inalta Curte de Casatie si Justitie. Stanica a facut avere dupa revolutie, ca multi de teapa lui; a fost vicepresendinte la citeva banci falimentate (printre care Credit Bank, si Banca Populara); si-a facut vile la Snagov, la Zarnesti – acolo are o intreaga statiune. Omul a fost vazut perfect sanatos de vecini si jurnalisti, intr-o perioada cind din actele medicale rezulta ca ar fi fost pe moarte…  Am facut plingere penala impotriva acestor medici; judecatorii insa le-au tinut, pina acum, partea.

Vad aici in dosar ca a fost implicat si Vasile Gheorghe, un satrap cunoscut, seful Directiei Cercetari Penale din DSS. Spuneai ceva si de Iulian Vlad. Ce s-a-ntimplat cu ofiterii de securitate ? Cum de n-au fost si ei condamnati ?

Existau in dosar destule dovezi ca si Vasile Gheorghe, si anchetatorul tatei, Parvulescu Marin, au fost direct implicati in tortura si omor; mai mult, ca intreaga operatiune a fost condusa de ei. Insa ancheta impotriva lor a durat excesiv de mult. Vasile a murit acum citiva ani. Pina la urma dosarul impotriva lui Parvulescu i-a fost luat procurorului Dan Voinea (cel care i-a trimis in instanta pe Stanica si Creanga). Acum exista de citiva ani un dosar impotriva aceluiasi Parvulescu, la Institutul de cercetare a crimelor comunismului. Sper sa fie trimis la procuratura si in instanta cit mai curind”.

Similitudinea aproape perfectă dintre dosarul Ursu şi fenomenul Piteşti arată foarte clar că regimul comunist de teroare instaurat de tancurile sovietice în 1945 a fost pepetuat de Ceauşescu şi protejat de Iliescu. Este cea mai elocventă dovadă că Ion Iliescu nu diferă cu nimic de predecesorii săi ideologici Dej şi Ceauşescu. Esenţa bolşevică a regimului Iliescu este întărită de protecţia totală acordată marilor criminali comunişti de tipul lui Pleşiţă, Nicolschi şi alţii ca ei, precum şi protecţia criminalilor de tipul lui Militaru, care au mîinile pătate de sângele curs la revoluţie. La fel de vinovaţi ca Iliescu sunt şi ceilalţi doi preşedinţi ai României, respectiv Constantinescu şi Băsescu, care deşi se revendică anticomunişti n-au mişcat un deget pentru ca torţionarii regimului bolşevic să fie aduşi în faţa legii pentru crimele comise împotriva umanităţii. Strapii trăiesc liniştiţii pe banii statului în vreme ce victimele comunismului sunt oprimate şi astăzi. Cazierele lor sunt pătate de condamnările pronunţate de regimul bolşevic, averile lor au fost furate a doua oară când regimul Iliescu le-a oferit cu titlul de împroprietărire ciracilor care l-au ajutat să ajungă la putere în 1990 prin crimă şi teroare. O reconciliere paşnică a victimelor cu călăii nu este posibilă şi nici nu trebuie să se întâmple. Iar până ca justiţia divină să-şi facă treaba aşa cum s-a întâmplat cu Pleşiţă şi Nicolschi, e cazul ca justiţia privată să îşi spună cuvântul. Ochi pentru ochi este de preferat întoarcerii obrazului. Pentru că bolşevicii nu se vor opri să lovească din nou şi celălat obraz, atata cat a mai ramas din el.

Taximetristul se numeşte Mihalcea Alexandru. Este din Amara şi practică taximetria de peste 12 ani. Necazurile lui cu poliţia datează din 2008 şi coincid spectaculos cu intrarea firmei Nick Turing pe traseele de transport în comun pe ruta Slobozia- Amara. La data de 26 mai 2008, Mihalcea a fost deposedat de documentele maşinii şi de autorizaţia de taximetru de către Nicu Pericli, administratorul Nick Turing. Acuzat de faptul că practică pirateria în materie de transport, Mihalcea a intenţionat să-i demonstreze lui Pericli că lucrează legal. Acesta a luat documentele şi s-a urcat în maşină, ameninţându-l pe Mihalcea cu ruperea capului şi tăierea cauciucurilor de la maşină. Actele au fost returnate după o lună, la presiunea primarului oraşului Amara, care l-a condiţionat pe agresor să restuite actele la schimb cu eliberarea autorizaţiei pentru traseele de la Amara. De atunci Mihalcea a fost ţinta controalelor poliţiei, repetate şi, de multe ori, absurde. Aşa s-a întâmplat şi săptămâna trecută, când Mihalcea a fost amendat pentru o faptă pe care nu a comis-o.

Amendat că merge pe drum

La data de 12 august 2010, la ora 7 dimineaţa, Mihalcea a fost oprit de patru echipaje de la poliţia rutieră flancate de directorul ARR Ialomiţa, care-l aşteptau pe nenorocit pe DN 2C, Amara-Slobozia. A fost tras pe dreapta si  poliţiştii au caligrafiat în procesul verbal după dictarea şefului ARR Ialomiţa, al cărui nume nu contează, următoarea aberaţie: “A condus autoturismul Dacia Logan cu numărul IL 04 AAD pe DN2C efectuând transport în regim de taxi pe ruta Slobozia- Amara autorizat fiind de CL Amara. În autovehicul fiind transportate 3 persoane ce declară faptul că se deplasează în mod regulat cu acest taximetru de la serviciu- Slobozia, la domiciliul- Amara.” Fapta săvârşită, spun poliţiştii, este prevăzută de Legea 38/2003, articolul 52 alin. 3, litera v. Adică: “Să nu execute curse în afara localităţii de autorizare decât în condiţiile prevăzute la articolul 18”. Iar articolul 18 pe care se bazează acţiunea tembelă a poliţiei demonstrează că la unii poliţişti IQ nu corespunde întodeauna cu vîrsta: “Ocazional, între localitatea de autorizare şi alte localităţi sau puncte de interes, numai la cererea expresă a clientului, cu acordul taximetristului având obligaţia revenirii în localitatea de autorizare după executarea cursei”. Adică, exact ceea ce a făcut taximetristul, care având în vedere vechimea sa are o groază de clienţi care-l prefer şi-l caută pe telefon. Iar ca prostia să fie totală, amenda în valoare de 1000 de lei s-a aplicat în baza articolului 55 punctul 3 litera a care spune: “Aplicabilă taximetriştilor pentru intervenţii asupra componentelor aparatului de taxat în scopul majorării preţului transportului sau neincluderii unor venituri realizate în memoria fiscală”. Adicătelea, unde dai şi unde crapă, mai ales că omul a eliberat bon fiscal pentru cursă, bonul fiscal atestând că taximetristul a fost reţinut illegal în trafic cu pasageri în maşină circa 20 de minute. Una peste alta, Mihalcea a fost controlat (şi) regulat de poliţişti şi de Garda Financiară. Dacă din cauză de Nick Turing sau din cauza concurenţei care o face taximetrelor controlate de poliţişti, urmează să vedem.  Una peste alta, poliţiştii care au comis abuzuri vor trebui să răspundă la plângerile pe care Mihalcea le va formula.

Sistemul politic românesc este defect și, pe cale de consecință, ineficient. Consumă mult și produce puțin spre nimic. Filtrate pe doar pe bază de prostie ca unic criteriu de selecție, organigramele partidelor politice sunt un model de cum nu trebuie să se facă o selecție de cadre. Pe toată scena politică, de la stânga la dreapta, singurele criterii de selecție sunt prostia și hoția. Cu cât un individ este mai prost și mai șantajabil, cu atât el urcă mai mult în ierarhie. Liderii partidelor sunt niște marionete manevrate de personaje mai bine sau mai prost camuflate în spatele scenei, care execută cu precizie instrucțiuni livrate la plic.

La PD-L păpușa este Emil Boc, un tip lipsit de forța necesară pentru a controla niște hiene. Păpușarul pare a fi Băsescu, însă eu aș paria pe o conjurație abilă, identificată sub formula Blaga-Videanu-Berceanu, care nu se sfiește să își manifeste pe față puterea. Incapabil de a își impune propria viziune, dacă are vreuna, Boc se acoperă de penibil fiind intens ajutat de sfătuitorii de taină. Amputarea la oală a veniturilor ca măsură de reducere a deficitului bugetar este o porcărie sinistră câtă vreme salariile bugetare nu sunt plafonate la salariul președintelui iar schemele de personal nu sunt reduse drastic. Cât de dobitoc să fi să nu pricepi asta? Boc nu poate fi atât de dobitoc, este clar până și pentru criticii săi. Este doar incapabil să bată cu pumnul în masă și să își impună punctul de vedere în fața unor golani interesați în debarcarea sa și ruperea partidului de la remorca lui Băsescu.

La PNL marioneta se cheamă Crin Antonescu. Un bugetar consacrat aterizat în fruntea unui partid de afaceriști este combinația perfectă. Sărac lipit și plin de rumeguș în discurs, Antonescu executa partitura lui Patriciu. Parțial, că omul nu prea înțelege ce e cu statul minimal, care în viziunea sponsorului ar trebui redus la dimensiunea unui punct. Falanga autodeclarată de dreapta a unui partid de stânga, am numit aici PSD aripa Ilici, PNL critică din toate pozițiile guvernul. Vorbește de austeritate și reducerea cheltuielilor statului cu vocea unui fost ministru care mergea la nuntă cu elicopterul de la MI! Frumos, nu? Campionii pomenilor sociale din vremea în care creditul făcea economia să duduie cu montorul la ralanti vorbesc acum despre ceea ce ei nu au făcut vreme de patru ani: reducerea numărului de bugetari, ajustarea pensiilor la nivelul la care să poată fi și plătite sau eficientizarea serviciilor publice. Pe alocuri echipa de lătrăi intră în contradicție cu Nașul Patriciu și nu pentru că ar avea viziuni diferite, ci pentru că mentorul le vorbește într-un limbaj necunoscut multora dintre ei. Cum să priceapă Atanasiu avantajul speculațiilor pe curs în piețele emergente?

La PSD situația este mai complicată. Aripa Năstase-Ponta, adică păpușarul și marioneta este la putere. Dar partidul are și o fracțiune de opoziție, deși  cam ciungă momentan. În sensul că păpușarul consacrat, Ion Iliescu, a cam rămas temporar fără marionetă. Micul Titulescu vorbește apăsat despre măsuri aberante și mângâie sărăcimea pe creștet. Impozitarea progresivă este calul lor de bătaie. Vor să ia mai mult de la bogați, pentru că oricum bogații lor nu plătesc impozite pentru simplul motiv că nu taie facturi. Inventatorii sistemului de ajutoare sociale distribuite după principiul “dați câte unul să ajungă la toți” visează cu ochii deschiși valuri de nemulțumire populară care să-i aducă la guvernare. Consolidarea statului asistențial care cumpără voturi la capul gol cu ulei și zahăr și arendarea județelor unor baroni locali  dispuși să plătească tributul sultanului Năstase este tot ceea ce își doresc. Și nici nu poți să-i condamni prea tare, că altceva nu au avut de unde deprinde.

Cam așa arată o descriere sumară a sistemului politic românesc. Nu l-am inclus aici pe Dictatorul Băsescu, și el o biată marionetă cu grade de libertate reduse dar lipsit de miza viitoarelor alegeri. Așa se explică rarele derapaje către normalitate din discursul său, înăbușite rapid de presa de trust responsabilă cu zgomotul. Nu există proiect, nu există leadership, nu avem perspective. Avem doar obiective trasate ferm de la un centru de comandă pe care marionetele naționale din România sau de aiurea trebuie să le execute prompt. Cearta dintre ele este doar decor pentru privitori care au misiunea de a valida prin vot ceea ce alții au ales pentru ei.

Este clar, nici hoţia nu mai este ce era odată. Cel puţin în Ialomiţa, fenomenul atât de drag politicienilor se află în scădere calitativă şi cantitativă. Iar dacă în instituţiile publice din Slobozia se mai fură cât de cât cu metodă, în mediul rural jaful şi şmenul au atins cote de ridicol strigătoare la cer. Dacă altă dată Ialomiţa ţinea capul de afiş în presa centrală cu tunuri senzaţionale executate de capii judeţeni şi de care GSE scria cu maxim succes, în aceste zile de răstrişte suntem nevoiţi să ne mulţumim cu nimicuri. Un astfel de nimic a adus judeţul nostru în gura presei centrale nu cu mult timp în urmă. Viceprimarul comunei Miloşeşti, liberalul Nelu Chiţoiu, a fost prins la furat de poliţistul din comună. Ştirea ar fi fost senzaţională dacă furtul ar fi fost unul consistent. Era însă vorba doar de nişte banali stâlpi metalici folosiţi în construcţii, pe care vicele i-a săltat ca tolomacul din curtea primăriei. Cel puţin aşa zice el. Povestea pe care o dezvoltăm în cele ce urmează nu este despre corupţie. Nici măcar despre hoţie. Este despre prostia în stare pură şi solidaritatea neaşteptată dintre urmaşii lui Brătianu şi cei ai lui Păcală în jurul unei găinării de râs. Sau de plâns.

O ştire care refuză să moară

Regula şi practica spun că o ştire crapă imediat după ce peste ea trec vreo 24 de ore. Publicul o gustă, se amuză sau se enervează după caz şi apoi o uită. Ştirea cu Nelu Liberalul, hoţul de popi din Miloşeşti, ar fi avut probabil aceeaşi soartă. Un tur de forţă la TV, câteva notiţe prin presa locală şi ceva comentarii despre prostie la o cafea făcute de avizaţi ar fi fost tot ce putea genera o astfel de ştire. Şi doar atât a generat până când pe ordinea de zi a şedinţei consiliului local a aterizat un proiect de hotărâre care viza demiterea vicelui Nelu, cercetat de poliţie pentru furt. Subiectul a fost strecurat pe agenda consilierilor locali de o adresă a prefectului Teculescu. Care cerea edililor să ia în discuţie oportunitatea punerii pe liber a lui Nelu Chiţoiu ca efect direct al furtului petrecut în dimineaţa zilei de 8 aprilie 2010. Întruniţi în conclav, cei 11consilieri locali au respins cerinţa primarului. Aşa am ajuns pe urmele acestei ştiri pe care la momentul producerii ei o consideram banală. Nu era deloc aşa, mica noastră expediţie la Miloşeşti soldându-se cu dezvăluiri inedite.

Primarul Zeca, un om cu memorie

Cu primarul comunei Miloşeşti ne-am întâlnit la o cafea. Pe care am plătit-o noi, ca să nu iasă vorbe. L-am întrebat care-i baiul cu vicele Nelu, care să dădea prigonit pe la partid. Primarul ne-a explicat totul dintr-o suflare. Aşa am aflat despre hod-up-ul viceprimarului de la cea mai bună sursă şi anume adversarul său politic: “La 4 dimineaţă maşina lui era în curtea primăriei. Poliţiştii erau în alertă pentru furtul acela de la Însurăţei. Când au trecut pe lângă primărie au văzut o umbră în curte şi o maşină cu farurile stinse la poartă. Portbagajul era plin cu ţevi metalice. L-au întrebat ce este cu ele şi dacă ştie cineva ce e cu acele ţevi. M-au sunat pe mine şi m-au întrebat dacă ştiu ceva. Le-am spus că nu ştiu, dar că mi se pare suspect că le cară la ora asta. Dacă era ceva curat le căra ziua cu o căruţă, ceva. Ţevile erau ale firmei care lucrează la extinderea primăriei, Sinclaire Ploieşti. L-am sunat pe patron care mi-a spus că nici el şi nici vreun angajat al firmei nu ştiau ceva despre ţevi şi că nu le dăduseră ei. Ţevile erau nişte popi de metal care susţineau placa de la tavan turnată cu câteva zile în urmă. Şeful de post îl lăsase să ducă ţevile acasă, fără să îşi pună problema că le-ar fi furat. Înainte de Paște stabilisem ca paza la primărie să fie permanentă şi să nu mai facă de permanenţă salariaţi ai primăriei, ci cei de la ajutor social pe care-i foloseam la pază. Am sunat la primărie şi i-am întrebat pe funcţionari de ce nu am avut paznici permanenţi aşa cum am dat dispoziţie. Mi-au spus că se opusese vicele şi că abia din seara aia (9 aprilie) urmau să intre la pază cei de la 416. Au venit de la poliţia judeţeană şi cei de la firmă şi au constat că se furaseră 63 de stâlpi, care fuseseră cofraţi să ţină tavanul. Se furaseră din diverse locuri ca să nu rămână placa fără susţinere. Poliţistul a spus că vicele adusese cu maşina la postul de poliţie doar 6 stâlpi. Patronul şi angajaţii au constatat că deşi toţi stâlpii au fost montaţi din seara precedentă, dimineaţă lipseau 63. Dosarul penal este în cercetare la poliţie. În şedinţa de săptămâna trecută a CL am propus schimbarea din funcţie a viceprimarului pe motiv că nu-şi îndeplineşte atribuţiile delegate. Mai exact atribuţiile în domeniul pazei şi ordinii, pe care i le-am delegat la începutul mandatului. Doar 4 consilieri au votat pentru demitere şi propunerea a căzut”. Era o poveste frumoasă, dar doar o poveste. Aşa că am simţit nevoia să vorbim cu Nelu. Să-l provocăm la un dialog sincer pe, poate, cel mai fraier hoţ din istoria recentă a ţărişoarei.

Cu vicele Nelu despre hoţie. Şi prostie.

Nelu Chiţoiu este liberal. Adică membru PNL cu acte în regulă, cu butiqe, teren şi Passat ca orice exponent al clasei de mijloc. Dacă Patriciu ar fi activat la Miloşeşti ar fi fost exact ca el. Poate ceva mai orientat, pentru că în timp ce Patriciu a pus-o cu Petromidia şi a intrat în galeria marilor tunari ai ţării, bietul Nelu s-a mulţumit cu nişte popi. Care culmea, nici măcar nu fuseseră săltaţi de la stat, ci de la privat. O altă contradicţie ideologică flagrantă căci, potrivit doctrinei, PNL susţine mediul privat, nu-l pradă noaptea cu Passat-ul! Dialogul cu Nelu s-a legat destul de uşor, într-un birou de protocol neafectat de lucrările de extindere a sediului primăriei. Relaxat şi zâmbitor, vicele Nelu ne-a expus versiunea lui cursiv şi articulat. Atât de articulat cât i-a permis privata de drept absolvită de curând la Bucureşti.

Aicea lângă gard

Aşa exprimă plastic vicele Nelu descrierea locului faptei. Scena se petrecea într-o dimineaţă pe la 4, când Nelu umbla ca orbetele pe străzi. Cu Passat-ul. Popii, adică stâlpii metalici, erau lângă poarta larg deschisă a primăriei. Nelu i-a văzut şi, de frica hoţilor, i-a urcat în portbagaj.

-         Dimineaţa, pe la 4, mă întorceam acasă şi am oprit în faţa primăriei şi nu văd o greşeală a mea. Bineînţeles că pot verifica oricând ce este sau aşa. Şi am văzut cele şase ţevi lângă gard aicea. Am rămas şi eu surprins. Acum de ce să nu recunosc, le-am luat, le-am pus în maşină şi pe urmă şeful de post cu ajutorul au trecut pe lângă maşina mea deci, bineînţeles că o cunoşteau şi n-au oprit. Eu m-am dat jos din maşină şi pe urmă deci au văzut că au trecut pe lângă mine. Maşina era oprită în faţa primăriei, deci nicidecum cum au zis că au alergat după mine cu maşina

-         Şi ţevile unde le-aţi găsit?

-         Lângă gard, aicea.

-         Lângă gardul primăriei?

-         Da. Şi le-am luat, le-am pus în maşină foarte bine deci eu dimineaţa puteam să spun… adică nu puteam să spun. Acum nu erau ţevile de la primărie, era de la firma respectivă. Eu dimineaţă urma să vorbesc cu patronul respectiv şi să-i aduc la cunoştinţă. Între timp şeful de post fiind foarte agitat pe mine că de fiecare dată noi nu că nu ne-am înţeles am fost buni prieteni până la un moment dat pe urmă nu prea suntem pe aceeaşi undă.

-         Dumneavoastră aţi luat cele 6 ţevi acasă că vă trebuiau sau să nu le fure altcineva?

-         Nu, eu practic le-am luat că putea să le ia altcineva. Eu dimineaţă le aduceam înapoi…

-         Dar erau în interiorul curţii sau în exterior?

-         Lângă porţile de la intrare. Porţile erau deschise şi….

-         Nu erau muncitori?

-         Nu. Nu era nici paza. Paza fusese noaptea, au plecat, dimineaţa nu ştiu la cât plecau ei. La 4 cred că plecau.

De fapt, Nelu ştia exact ce şi cum cu paza comunală, că el o coordona. Deşi primarul dăduse dispoziţie ca primăria să fie pazită de doi asistaţi angajaţi la pază, Nelu a omis vreo două zile să duce ordinul la îndeplinire. Deci, Nelu gândea cu premeditare.

Deci şi eu am rămas suprins atunci că domnul şef de post a zis că la ora 4 bineînţeles că a fost la culmea”.

Vorbe meşteşugite! Nelu încerca să ne spună forţându-şi la maxim vocabularul că şeful de post ştia la ora 4 câţi stâlpi se furaseră. Sau aşa credem noi suspectându-l pe domnul vice de inteligenţă. Oricum, am aflat că, la o adică, el putea să o şteargă de la faţa locului dacă era vreun hoţ.

-         Cine asigura paza?

-         Aveam pază în comună. Deci au fost diponibilizaţi pă 12 aprilie.

-         Şi ce aţi vorbit cu şeful de post?

-         S-a întors de la vreo 100 de metri că nu mă observase. Eu puteam să plec cu maşina şi nu se mai întâmpla chiar absolut nimic, că nu ştia. Dar eu i-am spus că stâlpii i-am pus în maşină şi dacă este îi aduc dimineaţă. M-a acuzat că i-am luat. Da, domnule, i-am luat, asta este. Sunt la mine în maşină, eu dimineaţă o să-i aduc înapoi. Şi chiar dacă este deci luam pentru un gard şi asta e problema mea şi a firmei respective. Dar s-a făcut chestie politică. Au zis că am luat 60 şi nu ştiu cât de stâlpi..

-         Cine v-a acuzat? Poliţia sau firma?

-         Poliţia. Deci şi eu am rămas suprins atunci că domnul şef de post a zis că la ora 4 bineînţeles că a fost la culmea.

-         Domnul vice, ma scuzaţi dar cred ca nu am înţeles. Domnul şef de post s-a întors şi aţi avut un dialog cu dânsul lângă maşina dvs. cu stâlpii în maşină?

-         Da.

-         Şi v-a acuzat că-i furaţi? De unde ştia el că-i furaţi?

-         Nu m-a acuzat, nu nimic.

-         Dar ce v-a zis?

-         Ce faci? Zic am găsit stâlpii ăştia aici zic, i-am luat. Zic acum o să discut cu patronul marţi la prima oră şi asta. Şi domnul şef de post m-a acuzat de furt …

-         Păi dupa ce i-aţi explicat a plecat?

-         Da, a plecat.

-         Şi v-aţi trezit după aceea pus sub acuzare?

-         Da.

-         Şi atunci înseamnă că cineva v-a făcut o plângere. Cine?

-         Nu ştiu.

63 de stâlpi din ăia nu cred că încăpea într-un Passat”.

Deşi jurist cu acte în regulă, Nelu nu pricepea ce căuta poliţia în afacerea asta. Că stâlpii, şi dacă-i luase pentru un gard provizoriu sau ceva, nu aveau treabă cu statul. Că erau stâlpi privaţi şi treaba era între el şi proprietar. V-am spus noi că Nelu este un liberal tipic care reclamă neintervenţia statului în economie?

-         Şi după ce aţi dus stâlpii acasă?

-         I-am dat jos din maşină. Încă i-am pus la intrare…

-         La ce oră aţi revenit la primărie?

-         La ora 8. Şi ca să găsesc de la poliţie de la Slobozia să fiu cercetat că am luat 63 de stâlpi. Am rămas surprins că au ştiut exact cantitatea cât a dispărut.

-         La ora 8 dimineaţa aţi adus cei 6 stâlpi înapoi?

-         Bineânţeles că i-am adus la poliţie la Miloşeşti că m-a cercetat, auzi, m-a cercetat, a zis că sunt acuzat de furt. Am dat stâlpii înapoi. Chiar dacă era de-i luam îi luam pentru un gard provizoriu să zic şi asta dar pentru şase stâlpi nu să pună în spate aşa şi să vină deci dacă eu eram prins asupra faptului că  furam şeful de post putea să mă reţină să spună, nu, stai aici facem…

-         Dimineaţă la ora 8 aţi găsit aici poliţişti care v-au adus la cunoştinţă că sunteţi acuzat de furt?

-         Da.

-         Şi de unde ştiau cifra exactă, că aţi furat 63 de stâlpi?

-         Şeful de post a făcut un proces verbal ca ulterior să-l semnez. Şi în procesul verbal că la ora 4-5 dimineaţa, nu ştiu cît a scris acolo, că eu aş fi furat 63 de stâlpi dintr-o maşină. 63 de stâlpi din ăia nu cred că încăpea într-un Passat.

-         Maşina dvs fiind Passat?

-         Da.

-         Şi stâlpii erau puşi pe maşină?

-         Nu, erau în portbagaj şi erau scoşi în afară.

..sincer nu aveam şi nu am nici acum numărul de telefon al patronului respectiv, deci am discutat pe urmă cu dumnealui la telefon..”

Nu vă cruciţi, nu e prostie. Nelu era deja obosit. O bormaşină repezită sălbatic în pereţi ne-a tulburat finalul dialogului. Chiar dacă patronul firmei păgubite spune că nu l-a sunat niciodată pe vicele liberal, Nelu insistă. Şi spulberă orice tentativă a noastră de a da conotaţii politice furtişagului său de doi bani, deşi teoria ne-o servise el ceva mai devreme.

-         N-am mai apucat să vorbesc, domnul şef de post l-a sunat pe domnul primar, domnul primar am înţeles că a discutat cu patronul firmei, deci el la ora 8…. sincer nu aveam şi nu am nici acum numărul de telefon al patronului respectiv, deci am discutat pe urmă cu dumnealui la telefon, a spus ca să se termine tot că nu are nicio pretenţie şi asta că să-i duc cei 63 de stâlpi înapoi. I-am spus domnule eu nu am luat 63 de stâlpi că nu avem cum să-i iau.

-         Poate aţi făcut mai multe drumuri!

-         Nu.

-         Credeţi că este vreo influenţă politică, ceva?

-         Nu ştiu şi nici nu pot spune lucrul ăsta.

Un lucru este cert: Nelu ne place. E din filmul de prost gust care rulează în România de 20 de ani.

Nelu, un politician susţinut de politicieni

Şeful de post ne-a trimis la biroul de presă al IPJ. N-a vrut să discute despre caz. Ne-a spus doar că vicele Nelu i-a spus că are stâlpii de la patronul firmei care lucrează la primărie şi de aceea i-a dat drumul să plece. Nici nu voiam să aflăm mai mult. Povestea viceprimarului era evident o gogoaşă. Pe care liderii PNL au înghiţit-o de nevoie. Politica e pe voturi şi funcţii. Iar Nelu, pentru ei cel puţin, este o funcţie în palmaresul şi aşa firav al partidului. Ce contează că partidul bunului simţ personificat de Antonescu se solidarizează cu un băiat strângător cercetat pentru furt? Ce contează că scutului prohoţie din CL Miloşeşti s-au alăturat consilierii PD-L şi PSD? Nelu e ca ei, dintre ei şi nu se cade ca doar pentru nişte principii prăfuite să abandonezi o prietenie complice. Pledoaria pro Nelu a fost suţinută de un profesor. Consilier PSD cu nume promiţător: Capbun. Dracul ştie dacă nu cumva Capbun poate gândi prost. Pentru debarcarea micului Al Capone din Miloşeşti au votat consilieri din PNG, PRM, PSM şi unul din PSD. Doar ei au considerat că e nepotrivit ca în fruntea unei comunităţi să se află un găinar aflat în stadiul de suspect. Ce dovadă mai bună vreţi pentru ca să înţelegi ca în politica mare, adică la PSD PNL sau PD-L, toţi sunt o apă şi un pământ? Asta este, de fapt, morala unei ştiri de doi lei.

Scriam nu de mult despre cazul unei bătrâne din comuna Maia accidentată în august 2008 de un consătean. Deşi lucrurile erau evidente iar autorul cvasicunoscut, de la producerea accidentului şi până la întocmirea actului de acuzare a trecut aproape doi ani. Un an dosarul a zăcut la poliţie, celalalt an fiind rezervat odihnei la Parchet. Vinovatul este, se pare, nepotul primarului din Maia, pentru care fostul şef al poliţiei rutiere Urziceni a sustras documente din dosarul întocmit pentru conducere fără permis în care era cercetat. Se pare că şi nepotul său are lipici la băieţii din sistemul ticăloşit.

Doi ani pentru două file

Atât are rechizitoriul întocmit de procurorul Pată. Două file. Povestea reţinută de procuror este simplă. La data de 24 august 2008 inculpatul Ciobanu Sorin circula cu autoturismul Dacia Break IL.02.KNB pe drumul Maia – Adâncata către terenul lor agricol. Autoturismul tracta o remorca ce a sărit din cuplă şi a lovit-o pe Gheorghe Dumitra, care circula pe drum. Din accident bătrâna s-a ales cu splina ruptă şi mai multe traumatisme care au necesitat 40 de zile de îngrijiri. Expertiza tehnică a concluzionat că accidentul s-a datorat uzurii cuplei şi proţapului. Mai mult, expertul a concluzionat că nici cârligul de tractare nu este omologat. Concluzia firească a procurorului a fost clară. Ciobanu este vinovat pentru punerea în circulaţie a unui autoturism cu defecţiuni la sistemul de frânare şi la cel de tractare iar pentru acest fapt va fi trimis în judecată. Pentru ce or fi fost necesari doi ani dacă lucrurile sunt atât de simple?

Cine a suflat în fiolă?

În mod inexplicabil, la dosarul cauzei a fost ataşat un document care atestă că partea vătămată, Gheorghe Dumitra ar fi suflat în aparatul Drager pentru a i se testa alcoolemia. Culmea, potrivit buletinului imprimat de aparat testul s-a făcut la data de 24 august la ora 08,30. Adică la scurt timp după producerea accidentului. Cu alte cuvinte, bătrâna inconştientă care avea coaste fracturate şi splina distrusă a suflat în aparatul Drager ! Este evident o mistificare şi nu înţelegem cui foloseşte şi de ce domnul procuror n-a tresărit în faţa acestei aberaţii. Că poliţia nu a folosit în nici un fel aparatul pentru testarea alcoolemiei o demonstrează şi o declaraţie a unei femei care a ieşit din curte imediat după producerea accidentului:   Sima Florica,un  martor ieșit din curte: “Dom’le, eu eram în curte și mă pregăteam să merg la biserică. Am auzit un zgomot și niște țipete. Când am ieșit, femeia era în șanț iar băiatul acela era lângă ea. Am luat-o cu el și am urcat-o în mașină. Atât am văzut”. Florica Sima spune că de doi ani nimeni n-a întrebat-o nimic despre accident.  În urma accidentului victima şi-a pierdut aproape complet capacitatea de muncă. Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca s-a constituit parte civilă cu suma de 4.465 de lei. Iar dacă cercetarea a durat aproape doi ani, probabil că preocesul va dura încă vreo cinci.

Huuuuo!Hoţii! S-a urlat în cor şi separat, s-au recitat poezii iar Marean Vanghelie a expus o lozincă folclorică la care IQ-ul participanţilor a vibrat. Liderii de sindicat, burtoşi şi cu hăinuţe de firmă pe ei, au coborât din limuzinele de zeci de mii de euro şi s-au urcat pe scenă. Morţii mamei lui Boc a luat-o la vale, tac-so lui Băsescu a fost penetrat cu mii de gânduri frumoase, iar miliardarii de pe scenă au clamat cu priviri turbate greva generală. Erau vreo 40-50.000 dar vorbeau în numele celor 1,4 milioane de salariaţi din sectorul bugetar, dintre care mai bine de jumătate nu sunt altceva decât paraziţi. Nu-i vorbă că au avut şi motive pentru miting, guvernul făcând gafă după gafă. Micuţul Boc ne tot freacă la creieri cu fondul de solidaritate care să colecteze bănişori de la lipitorile bugetare furajate excesiv, ideea preluată de la Băsescu. În loc să ia la trântă corupţia din aparatul de stat care favorizează jaful şi hoţia producătoare de găuri, oamenii preşedintelui bagă mâna în fiecare buzunar de unde culege firimituri. Revenind la sindicalişti, dacă analizăm la rece, oamenii care au fost astăzi în stradă ar trebui să se înjure singuri. Pentru următoarele motive:

-         Statul nu are bani pentru că se fură în draci.

-         Jaful din sistemul public este făcut de oameni. Oamenii din vămi, din organe de control, din poliţie, din spitale, din şcoli etc.

-         Fără ei, care sunt şi membrii de sindicat, furtul nu ar fi posibil. Dacă ei n-ar închide ochii la infracţiuni, statul ar avea mai mulţi bani.

-         Dacă profesorii, de exemplu, ar refuza să accepte manualele şcolare cumpărate la licitaţii trucate de la autori cu neuronii pe bigudiuri ar fi mai mulţi bani în sistemul de învăţământ.

-         Dacă sindicaliştii din spital ar face scandal că Ministerul aruncă pe fereastră sute de milioane de euro cumpărând tot soiul de tâmpenii, de exemplu vaccinul anti HPV sau ati gripal, ar fi mai mulţi bani la spitale.

-         Dacă medicii n-ar mai accepta cadourile de la firmele de medicamente pentru a prescrie hapuri scumpe poate că ar fi bani să li se mărească lefurile.

-         Dacă sindicaliştii din vamă n-ar mai închide ochii la contrabandă, statul ar aduna sute de milioane de euro în plus la buget.

-         Dacă sindicaliştii din finanţe n-ar mai umfla stimulente mai mari ca salarii şi ar face controale la sânge în agricultură sau panificaţie de unde se fură la capul gol, poate ca statul ar avea mai mulţi bani.

Sunt doar câteva exemple de golănii care se petrec în sistemul public la care sindicaliştii care urlă acum ca apucaţii închid constant ochii. Hoţia şi raptul asupra banului public se întâmplă cu ajutorul lor. Fie direct, fie prin pasivitate. Scuza conform căreia nu au ce să facă nu ţine. Pot să refuze ordinele, să dea în gât hoţia sau să protesteze public ori de câte ori află de asemenea grozăvii. N-o fac niciodată şi devin astfel parteneri de furt ai clasei politice. Deci, ar trebuie să se înjure singuri şi s-o facă în linişte, că ne stresează deja.

Consilierii PD-L de la Perieți sunt poate cei mai activi consilieri pe care i-am cunoscut până acum. Și nu vorbim aici doare de mediul rural, ci și de consiliile orășenești și municipale, în care au pătruns indivizi mobilă care pe durata unui mandat n-au deschis niciodată gura. Cei trei mușchetari de la Perieți au crezut că rolul lor este acela de a să război cu autoritatea pentru interesul public. De la partid au aflat că rolul lor e să câștige alegerile. Iar dacă nu pot, să se dea la o parte. Și s-au dat, după ce conducerea județeană a PD-L le-a făcut un cadou neașteptat: primarul Cristea Elena, inamicul de până mai ieri, va fi candidatul partidului la alegeri. Mușchetarii au demisionat din funcțiile deținute în partid în semn de protest. Iar despre gestul lor a vorbit medicul Ștefan Stoica, purtător de cuvânt al răzvrătiților.

Despre inamicul ce va deveni căpitan de oști

-         Dacă tot sunteți atașat de PD-L, cum se face că v-ați dat demisiile din funcții?

-         Pentru că vine un moment în care reușești să îți faci un bilanț, lucrurile se limpezesc, nu suntem într-un ciclul electoral activ, nu suntem într-un sezon electoral, este o perioadă de liniște în care noi am încercat să ne facem un bilanț asupra activității noastre și a modului cum ni s-a răspuns de către organizația județeană la solicitări. Cum din punctul meu de vedere discuțiile cu organizația județeană au fost sterile și cu bilanț negativ, am luat această decizie.

-         Ce ați cerut și ce nu vi s-a dat?

-         Am mers la discuții ca să lămurim anumite disfuncționalități și s-a încercat să ni se impună ceva care pentru noi era clar de mai mult timp numai că nu a fost spus explicit de către domnul președinte.

-         Ce anume?

-         Că viitorul candidat la funcția de primar la Perieți pentru PD-L va fi doamna Cristea Elena. Noi am mai avut discuții pe tema asta și s-au creat tensiuni. Ele au fost evitate și de noi și de organizația județeană în mod diplomatic. Însă acum fiind o perioadă e liniște am zis că e bine să ne punem lucrurile la punct.

-         Dar de unde știți că PD-L chiar avea de gând s-o desemneze pe doamna Cristea ?

-          De vreme ce doamna Cristea este percepută de către domnul Cazacu drept singurul candidat cu potențial de câștigător, trag această concluzie clară că dânsa este în vederea PD-L.

-         Dar dvs ce contracandidat ați avea?

-         Nu pot să vă spun acum. O să fie o surpriză pentru momentul alegerilor.

-         Dar domnului Cazacu i-ați spus?

-         Nu pentru că discuția nu s-a finalizat și nu am ajuns la subiectul respectiv. Noi ne vom sprijini candidatul nostru iar organizația județeană va alege candidatul câștigător. Nu este ok, pentru că dacă mergem pe mâna organizației județene trădăm niște oameni și-i mințim cu nerușinare. Oricum s-ar putea să asistăm la un cutremur pe scena politică de la Perieți.

-         Adică?

-         Cred că se va întâmpla o schimbare care va influența mult rezultatul alegerilor. Cred că anumiți candidați la funcția de consilier o să treacă la PD-L pe breșa care s-a creat prin demisiile noastre, cred că noi putem discuta cu oricine este dispus să facă politică serioasă…

Despre inteligența în stare pură din CL Perieți

-         Atunci s-ar putea ca dvs cei care ați demisionat vă puteți duce către PSD?

-         Nu. Ce vă pot spune este că la ora actuală vom sprijini candidatul care credem că va reuși să schimbe lucrurile în Perieți.

-         Păi sunteți membrii PD-L nu aveți cum să susțineți alt candidat decât pe cel al partidului.

-         Dar s-ar putea să nu mai fim.

-         Și dacă o să rămâneți?

-         O să luptăm alături de echipa care o să ne promită sprijin.

-         Cât este IQ-ul în Consiliul Local Perieți după părerea dvs?

-         Nu știu.

-         Aveți consilieri care nu știu să vorbească limba română corect?

-         Avem.

-         Analfabeți?

-         E mult spus. Avem oameni care s-ar putea să  nu știe să vorbească foarte corect sau să scrie foarte corect.

-         Cum vedeți dvs o schimbare dacă așa arată oamenii care conduc comuna?

-         Pai cum v-am spus. Schimbare de oameni și de reguli. În spectrul politic actual lucrurile schimbă rapid. Fie te adaptezi, fie vei face politică perdantă permanent.

-         Astea-s lozinci.

-         Nu sunt lozinci sunt lucruri….Se încearcă schimbarea de optică în ceea ce privește politica. Politica a fost văzută ca o promovare a interesului de gașcă în dauna interesului general. Lucrurile nu mai pot continua așa.

Interese de gacă la PD-L?

-         PD-L nu are interese de gașcă?

-         PD-L are interese de gașcă, da. Sunt grupuri care își susțin interesul lor. Nu e ceva grav dar dacă influențează politici de stat e grav.

-         Cum vă explicați că idealurile dvs nu sunt îmbrățișate de organizația județeană? Dvs aveți interese personale sau conducerea județeană are?

-         Nu. Asta înseamnă că noi facem o politică atipică pentru vremurile în care trăim.

-         PD-L este un partid compromis?

-         Nu știu asta.

-         Este sau nu compromis PD-L de vreme ce idealurile dvs nu sunt apreciate?

-         Nimic nu este compromis definitiv atât timp cât  se mișcă și gândește.

-         Nu răspundeți?

-         Vreți un răspuns tranșant? Nu este. Sunt mulți oameni de calitate.

-         Atunci de ce ați demisionat și nu excludeți colaborarea cu alt partid?

-         Pentru că modul în care am colaborat cu organizația județeană a lăsat de dorit.

-         Nu aveți curajul unui răspuns tranșant?

-         Ba da. Puneți o întrebare la care să vă dau un răspuns tranșant.

Reporterii întreabă, medicul răspunde

-         Există corupție în PD-L Ialomița?

-         Există, dar eu nu am găsit-o.

-         Până la ce nivel urcă?

-         E la nivel invizibil.

-         Există interese transpartinice în PD-L Ialomița?

-         Există.

-         Există oameni care au venit la PD-L pentru un avantaj material strict?

-         Destui.

-         Sunt și în organele de conducere?

-         Probabil că sunt. Sunt infiltrați peste tot.

-         Și asta determină un comportament   dubios al PD-L?

-         Este foarte posibil.

-         Asta vă distanțează total de PD-L?

-         Nu știu dacă total. Dacă există o politică serioasă a partidului, nu numai de imagine luptăm alături de echipă. Dacă lucrurile stau doar la nivel e imagine și strict de rezultate indiferent de calitatea oamenilor cu care lucrăm suntem pe partea de opoziție.

-         Dacă a avea 5000 de euro  aș cumpăra toată organizația PD-L Perieți? La snop sau la bucată?

-         Cred că în 3 minute. Organizația da, dar nu știu dacă toți membrii. Organizația în ansamblu este posibil s-o tranșați de la nivel județean.

-         Cu 10.000 de euro m-ar desemna PD-L Ialomița candidat de primar?

-         Din ceea ce știu eu s-ar putea să reușiți.

-         La PD-L există oameni tâmpiți?

-         Ca să nu vă dau un răspuns care să stârnească râsul, orice pădure are uscăturile ei. Noi suntem cel mai bun exemplu. Grupul nostru de consilieri de la Perieți a fost printre acești tâmpiți la care mă refer.

-         Eu mă refeream la tâmpiți în sensul propriul.

-         Există și din ăștia, care lipesc afișe, care sunt plăți să facă gălăgie. Orice partid are și asemenea oameni.

-         Sunt promovați oamenii pe criterii politice și subiective în PD-L?

-         Categoric.

-         Dacă PD-L ar avea oportunitatea să-l desemneze pe Hitler candidat doar pentru are șanse să câștige niște alegeri credeți că l-ar desemna?

-         În secunda imediat următoare l-ar desemna pe Hitler candidat de primar dacă ar fi considerat un posibil câștigător. Acesta este și motivul pentru care ne-am dat demisiile din conducerea organizației Perieți.

În ședința din  martie 2010, Consiliul Local Slobozia a executat o pomană fără lumânare către Episcopia Sloboziei și Călărașilor, căreia i-a acordat gratuit 6 loturi de casă în cartierul rezidențial construit pe fosta pepinieră. Inițial, lucrarea administrativă a primarului Gabi Ionașcu a fost contestată de Prefectură, care a considerat proiectul ilegal. La doar câteva ore de la umflarea mușchilor Prea Cuviosului Teculescu, un telefon misterios a determinat o atitudine pioasă a slujitorului lui Boc față de blatul administrativ dintre Episcopie și Primărie. Așa că, în regim de URGENȚĂ, Teculescu a întors foaia și l-a binecuvântat pe primar, retrăgând-și acatistul de ilegalitate. Gestul creștinesc dar profund ilegal al prefectului este unic în anale și demonstrează cârdășia dintre biserica de stat și statul porcesc de drept( în șanț)!

La început a fost cuvântul…

care cuvânt era al Episcopului și a fost transmis enoriașilor din Catedrala Administrativă a Sloboziei sub forma unei cereri prin care staff-ul”  înaltului ierarh cerea locuri de casă. Primarul Ionașcu, un creștin cu frică de Dumnezeu dar neînfricat în fața legii oamenilor, a aprobat pozitiv și a expus motivele astfel: Prin cererea nr. 237/08.02.2010, Episcopia Sloboziei Şi Călăraşilor solicită atribuirea în concesiune fără plată a unor terenuri pentru construirea de locuinţe cu destinaţie socială şi de serviciu, precum şi a propunerii noastre pentru zona de nord-est a ansamblului Pepinieră.” Proiectul de hotărâre are la bază prevederile art. 124 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică şi O.G. 82/2001 actualizată, privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unitatile de cult aparținâd cultelor religioase recunoscute din Romania”. Lucrarea, divină dar și administrativă în același timp, ajunge pe masa comisiei de urbanism care comite o inepție de zile mari avizând favorabil proiectul dar propunând, cu frică de cele sfinte și în șoaptă, schimbarea amplasamentului: “Găsirea unui alt amplasament ( ex. ,,PUZ zona Nord” str. Mărăşeşti) deoarece Cartierul Pepinieră are o altă destinaţie stabilită prin PUG.” Enoriașii urbaniști constată deci încălcarea bibliei lor, care este PUG-ul, dar n-au curajul să respingă fărădelegea care li s-a vârât sub nas.

Vila socială devine vilă de serviciu

în dezbaterile consilierilor întruniți în ședința regulamentară a lunii martie. La lucrări a luat parte însuși PS Vincențiu, care a făcut precizarea că cele 6 viluțe nu vor fi nicidecum sociale, așa cum, cică, eronat a scris în cerere mâna-i divină, ci doar niște locuințe de serviciu pentru iluștri teologi din dotarea staff-ului Său personal. Niște locuințe, spune Înaltul Episcop, care vor face cinste Sloboziei. Până una, alta, Slobozia va trebui însă să facă cinste cu terenul dat pomană. Fără lumânare. Iată cum au dezbătut consilierii cererea Episcopiei:

În continuare se ia în discuție Proiectul de hotărâre privind atribuirea în folosință gratuită a unor terenuri pentru construirea de locuinȚe cu destinaȚie socială si de serviciu către Episcopia Sloboziei si Călărasilor. Președintele ședinței dă cuvântul P.S. Vincențiu, episcopul Sloboziei si Călărasilor, care spune următoarele: ,,Vă mulțumesc pentru prima întâlnire pe care o am cu membrii Consiliului Local al municipiului Slobozia in integrum. Am venit să vă prezentăm rugămintea noastră, a Episcopiei, ca pe aceste terenuri care sunt date într-un spațiu apropiat catedralei si centrului episcopal să putem construi 6 locuințe de serviciu P+Etaj pentru consilierii si personalul pe care îl avem la centrul episcopal. Nu ne permitem să facem locuințe sociale. Facem centru social, centre de cultură pe lângă parohii, pe lângă biserici. În aceste locuințe de serviciu P+Etaj vor locui preoții, licențiați în teologie, adică staff-ul pe care-l avem noi la centrul episcopal. Acum m-am întors dintr-o călătorie și avem, într-un procent de 85%, certitudinea că vom avea banii necesari pentru a construi în maximum doi ani aceste sase locuințe. Vă mulțumesc pentru înțelegerea pe care ne-o veți acorda si sper ca aceste locuințe să aducă un plus de frumos orasului nostru. Ele vor fi supuse aprobării consiliului, autorităților competente si vom respecta toată legislația în vigoare în acest domeniu. Vă mulțumesc foarte mult”.

Presedintele sedinței: ,,Va trebui să modificăm puțin proiectul de hotărâre în sensul că vor rămâne doar locuințe de serviciu, nu și locuințe sociale”.

D-na consilier Petre Gabriela(încercând să aprindă lumina în capul primarului): ,,Proiectul de hotărâre este posibil să aibă un support moral, dar din păcate nu are un suport legal si am să vă explic imediat. Probabil că se poate găsi un alt temei, un alt cadru legal în care să se execute aceste lucrări. În niciun caz pe art. 124 din Legea 215 si în niciun caz pe Ordonanța 82/2001, cele care sunt invocate în preambulul acestui proiect de hotărâre. În expunerea de motive este menționat art. 124 din Legea 215 în care se spune: ,,Consiliile locale pot da în folosință gratuită, pe termen limitat, bunuri mobile si immobile proprietate publică sau privată locală, după caz, persoanelor juridice fără scop lucrativ, care desfăsoară activitate de binefacere sau de utilitate publică ori serviciilor publice”. Indiferent cărora din aceste instituții li se dă acest teren în folosință gratuită, categoric, si calea de interpretare legală este aceasta, li se dă în scopul desfăsurării activității fără scop lucrativ. Locuințele de serviciu nu sunt pentru desfăsurarea unor activități fără scop lucrativ, nici pentru servicii de utilitate publică si nici pentru activitate de binefacere. Se vorbeste despre Ordonanța 82, care nu are nicio legătură cu acest proiect de hotărâre. Doar titlul are legătură si probabil cine a redactat aceste înscrisuri s-a gândit că dacă vom citi titlul, totul este în regulă. Nu este în regulă. La art. 1 din O.G. 82 se scrie despre ,,completarea drepturilor salariale neacoperite din fondurile proprii ale unităților de cult centrale si locale respective”. Nu suntem în această situție. La art. 3 pct. (2) din O.G. 82 se spune: ,,De la bugetele locale se pot aloca fonduri pentru completarea fondurilor proprii necesare pentru întreținerea si funcționarea unităților de cult fără venituri sau cu venituri reduse, pentru construirea ori repararea lăcasurilor de cult si pentru conservarea si întreținerea bunurilor aparținând cultelor si care fac parte din patrimoniul cultural național mobil, pentru amenajarea si întreținerea muzeelor cultural religioase, pentru construirea si repararea sediiilor administrative ale eparhiilor sau ale centrelor de cult, a sediilor unităților de învățământ teologic proprietate a cultelor recunoscute, pentru construirea, amenajarea si repararea clădirilor având destinația de asezăminte de asistență socială si medicală ale unităților de cult, precum si pentru activitățile de asistență socială si medicală susținute de acestea”. Deci, nu ne aflăm în niciuna din aceste situații, motiv pentru care în proiectul de hotărâre nu a fost menționat nici un articol din această Ordonanță, cum ar fi fost normal. S-a menționat titlul ca să fie ceva menționat. În al treilea rând, în raportul comisiei de specialitate ori este o greseală de redactare ori este ilogic, pentru că se dă un aviz favorabil, dar cu două alineate mai sus se spune ,,dorim un alt amplasament”. Alt amplasament înseamnă alt proiect de hotărâre. În proiectul de hotărâre este menționat inclusiv amplasamentul. Nu putem să dăm aviz favorabil dar să schimbăm amplasamentul”.

Dl. consilier Sărăcăceanu Constantin (The Smart Guy): ,,Am spus în comisie să dăm aviz favorabil, dar cu un amendament”.

D-na consilier Petre Gabriela (vorbind cu pereții): ,,Era ceva care nu se potrivea. Din moment ce în proiectul de hotărâre se menționa locația, nu putem să fim de acord dacă dorim să se găsească un alt amplasament, pentru că am înțeles că amplasamentul de la pepinieră are altă destinație. Acestea sunt observațiile pe care am avut să le fac. De principiu nu sunt împotriva realizării unor astfel de construcții, însă pe un temei legal”.

Dl. primar Ionașcu Gabi(tămâiat de credință și îmbătat de aghiasmă): ,,Dacă comisia a avut alt punct de vedere, cu un amendament, eu am propus un proiect de hotărâre asa cum am dorit. Dvs. trebuie să decideți dacă aprobați proiectul de hotărâre asa cum l-am propus eu sau cu punctul de vedere al comisiei de specalitate. Vă citesc art. 124 din Legea 215/2001: ,,Consiliile locale si județene pot da în folosință gratuită, pe termen limitat, bunuri mobile si imobile, aflate în proprietatea publică sau privată ori județeană, după caz, persoanelor juridice fără scop lucrativ”. Deci, aceasta înseamnă că pot să dau un teren, un bun imobil unei persoane juridice care să nu aibă scop lucrativ, care desfăsoară activitate de binefacere sau de utilitate publică ori servicii publice. În cazul acesta noi vorbim de Biserica Ortodoxă Română, în speță Episcopia Sloboziei și Călărașilor, care este o persoană juridică fără scop lucrativ. Pe acest principiu ne-am bazat si aceasta am invocat în expunerea de motive. Raportul pe care l-am făcut la Ordonanța 82, nu stiu, acum dvs. îl criticați, poate fi criticabil, accept punctul dvs. de vedere, dar repet încă o dată că este vorba despre Biserica Ortodoxă Română, de acele facilități, de acele lucruri pe care le prevede Ordonanța 82 si pe care, bineînțeles, si noi putem să le acordăm. Este vorba, deci, de Legea administrației publice locale si vorbim de persoană juridică, nu vorbim de amplasament sau activitatea care se desfăsoară pe amplasamentul respectiv”.

P.S. Vincențiu(făcând cinste orașului cu niște vile, frate!) ,,Bănuiesc o oarecare reținere a comisiei de specialitate, având în vedere folosirea incorectă, din partea Episcopiei, a cuvintelor ,,locuințe sociale”. Este vorba doar de locuințe de serviciu. În acest cartier dorim să facem locuințe de serviciu, ceva care să facă cinste orasului”.

Se supune la vot proiectul de hotărâre si se aprobă cu 14 voturi ,,pentru”, 1 vot ,,împotrivă” (Petre Gabriela) si 5 ,,abțineri” (Zăinescu Nina, Ioniță Vasilica, Catargiu Dumitru, Radu Paros, Vetu Ionel).

P.S. Vincențiu (binecuvintează pomana aceasta oferită cu încălcarea grosolană a legii): ,,Doresc să vă mulțumesc foarte mult si sper să ne mai putem vedea, fiindcă îmi va face mare bucurie să vin la aceste sedințe si mai ales să vă si am oaspeți la centrul episcopal pe care-l vom începe în curând. Astăzi am reusit să obținem banii necesari. Vă mulțumesc foarte mult. Dumnezeu să vă binecuvânteze întru mulți ani!”.

Dl. consilier Ioniță Gabriel(trage un semnal de alarmă după înfăptuirea lucrării): ,,Ar trebui să fim foarte atenți pentru că vor veni si alte categorii socio-profesionale să solicite. O asociaȚie cred că se va putea constitui destul de repede si apoi să vină să solicite astfel de facilități”.

Presedintele sedinței: (another smart guy)  ,,Articolul din lege pe care ni l-a citit dl. primar nu are legătură cu orice asociație care ar putea să solicite”.

Fostul comunitar Teculescu, ajuns rob al lui Blaga,

veghea însă de la Prefectura poporului la respectarea legii oamenilor. De îndată ce lucrarea administrativă a primarului christic Ionașcu a ieșit din laboratoarele administrative ticsite de săraci cu duhul dar cu frică de Dumnezeu, cuvântul legii s-a făcut auzit într-o adresă care atenționa Consiliul Local că a comis o fărădelege. Și Teculescu grăi cam așa:  “Locuinţa de serviciu este locuinţa destinată funcţionarilor publici, angajaţilor unor instituţii sau agenţi economici, acordată în condiţiile contractului de muncă, potrivit prevederilor locale. Or, scopul pentru care se atribuie cele 6 loturi de teren prin Hotărîrea Consiliului Local Slobozia, construirea unor locuinţe de serviciu către Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor, nu este de binefacere sau utilitate publică, aceasta servind intereselor angajaţilor Episcopiei. Ionașcu s-a indignat în fața unei asemenea blasfemii și a comandat niște acatiste achiziționate prin negociere cu o singură sursă. PS Vincențiu s-a pus pe post și rugăciune, iar rugăciunea i-a fost ascultată de demiurgul prefecților, SF. Vasile Blaga, care a pus mâna pe celular și a ordonat retragerea adresei ticăloșite și binecuvântarea  fărădelegii evidente ca lumina zilei. Consilierii tare s-au minunat de minunea petrecută și au dat slavă guvernului, PSD-ului și neamului lor de neadormiți. Pușcăria însă este o opțiune încă validă pentru cei care au votat cu ambele mâini și pentru cei care au închis ochii la șmen, căci abuzul în serviciu nu este trecut între virtuțile necesare pentru ajungerea la dreapta Domnului. Să vedem dacă la Parchet ține expresia:” Dă-le Doamne 18 indice 1 că nu știu ce fac”!

De aproape doi ani de zile o bătrână din Maia așteaptă ca justiția să-i facă dreptate. Se numește Gheorghe Dumitra și are 68 de ani. Pe 24 august 2008, în timp ce mergea către biserică, a fost lovită de o remorcă tractată de o Dacie și proiectată în șanț. După 10 zile de spitalizare a rămas fără splină și de atunci are dureri de cap groaznice. Șoferul care a provocat accidentul se numește Ciobanu Sorin și este nepotul primarului din Maia. Prima declarație i-a fost luată victimei la mai bine de o lună și jumătate de la producerea accidentului. De atunci dosarul zace la Parchetul Urziceni fără soluție. Și-a pus și avocat biata victimă, pe care l-a plătit cu 7 milioane de lei. Avocatul i-a luat banii fără să-i dea chitanță și de atunci e din ce in mai greu de găsit. Oamenii își amintesc că primarul Nicolae Costel a fost și el cercetat într-un dosar pentru conducere fără permis și că a scăpat după ce din dosarul cauzei s-au sustras probe importante. Ei cred că pilele și relațiile primarului n-ar fi străine de tergiversarea cercetărilor în dosarul nepotului său.

Sima Florica,un  martor ieșit din curte: “Dom’le, eu eram în curte și mă pregăteam să merg la biserică. Am auzit un zgomot și niște țipete. Când am ieșit, femeia era în șanț iar băiatul acela era lângă ea. Am luat-o cu el și am urcat-o în mașină. Atât am văzut”. Florica Sima spune că de doi ani nimeni n-a întrebat-o nimic despre accident.

Un binefăcător care vrea să rămână anonim: “Eu i-am pus avocat, pe Ionescu de la Urziceni. I-am dat 7 milioane dar nu i-a dat nici o chitanță și nici un fel de răspuns. Am fost cu el la poliție acolo și pe mine m-a trimis la Parchet. Am luat numărul de dosar că avocatul nu-l știa. Apoi ne-a spus de la poliție că dosarul e la procuror și ne trimit ei răspunsul. Din 2008 văd că n-a apărut nici un răspuns. Ionescu ne-a tot dus cu vorba. Că se duce mâine, că se duce poimâine, de unde, tot eu am scos numărul de dosar. Eu am fost de față când i-a dat banii și n-a făcut nimic”.

Satul tace ca porcu-n păpșoi!

De la poliția Urziceni n-am putut afla un răspuns. Comandatul Tiță ne-a cerut un răgaz să se documenteze.  Suntem curioși să aflăm ce scuze s-ar mai putea inventa în materie de tergiversarea unor dosare cu schepsis. Victima a rămas infirmă și cu capacitatea de muncă diminuată. Documentele medicale arată clar că viața i-a fost pusă în pericol. Dar cât mai valorează astăzi viața unei femei simple, pentru care în afara unor vecini la fel de neînsemnați, nu țipă nimeni? Probabil că nu mai mult decât o ceapă degerată.

În perioada 2007-2008 firmele controlate direct sau prin interpuși de Jan Dumitrescu-Expur au raportat pierderi cumulate de peste 17,5miliarde de lei. Doar în 2006, pe firma Agreabil, în care era acționar cu Richard Randag, boss-ul de la Expur, Jan Dumitrescu a reușit performanța să înregistreze profit de circa 1 miliard de lei. Găurile din firmele lui Dumitrescu au explicații dintre cele mai diverse. La unele dintre ele ne vom referi în cele ce urmează.

Transport la negru sub ochii SPR și ARR

Modul de lucru din firmele administrate de Dumitrescu și care gravitau în jurul Expur nu pare a fi vreo inginerie financiară complicată. Banii din conturi luau calea economiei subterane prin mijloace primitive, niciodată verificate de vreo autoritate fiscală. Asociatul lui Dumitrescu, Popescu Lucian, povestește: “L-am întrebat de Tudorici de ce schimb plăcuțe de frână la camion din două în două săptămâni. El spunea că mașinile merg cu suprasarcină. Mi-a spus că se fac avize de expediție pe două cantități care adunate fac totalul de marfă din camion. Când mașina era oprită de poliție se arăta un aviz de 10 tone de marfă dar în mașină sunt 30 de tone. De aceea se uzează plăcuțele de frână și cauciucurile. Așa am aflat ce făcea Jan cu Expur, cum făceau transporturi la negru. Șoferul pleca cu două avize la el, pe totalul cantității. În cazul în care îl oprea ARR, care acționa cu poliția, arăta doar un aviz. Dar ARR întorcea spatele de obicei. Mi-a povestit-o un șofer care nu și-a dat seama. Venise la revizie la noi la Mercedes și m-am dus la atelier să vorbesc să mi-o facă mai repede. Șoferul mi-a povestit ce făcea Jan cu telefoanele. Când treceau șoferii de la noi erau așteptați de ARR. Șoferii îl sunau pe Jan și Jan îi suna pe șefi ARR care sunau la cei care făceau control. Le spunea să treacă în 10 minute. În timpul acesta opreau o altă mașină și se dădeau pe partea cealaltă după ea și astfel nu mai vedeau traficul. Atunci treceau șoferii noștri fără să fie opriți. Că știți cum este, cari soia și dacă pui frână se duce în față, dacă pleci repede se duce în spate. Niciodată nu cazi bine pe cântar și îți dă greutate mai mare pe o axă. Mai bine aranja Jan controalele și gata. Mereu la întâlnirile noastre ca acționari Jan se plângea că îl costă mult șpăgile, că dă la poliție, la ARR și ca să facă bani negri să dea șpăgi trebuia să bage bonuri de carburant. Adunat, sumele pe care el spunea că le dă șpagă nu săreau de 30 de milioane într-o lună. Dar noi aveam bonuri în plus și de 200 de milioane. A încercat să spună că mai dă bani negri la șoferi. Că le dă pe cartea de muncă doar 16 milioane. I-am spus că nu ține pentru că șoferii au diurnă 200.000 de lei pe zi. I-am spus că vreau să dispară bonurile de carburant și să plătească șoferii cu 24-25 de milioane de lei net. Se văieta că o să dăm impozite la stat. Pe mine mă interesa să fiu cinstit în fața statului și să câștige și oamenii banii pe hârtie. Contează la pensie, ca își rupe piciorul și devine invalid și se pensionează pe un salariu mic. S-a supărat că m-am luat de el și-l învăț cum să conducă firma și din ziua aia a dat-o de pământ. Și ne-a luat camioanele ca să vedem că el e mai tare ca noi. Aveam să găsesc apoi facturi de căruțe de bani decontate pe firme care nu mai există. Așa scotea banii din firmă. Facturile erau băgate de Barbu Emilian și de unul dintre șoferi, Adrian. Ei decontează. Prin mutarea firmelor în Slobozia a încercat să evite controalele Gărzii Financiare. Mi-a zis prietenul acesta al meu care este cu el în firmă că voia să scape de griji. În 2007 Agreabil firma pe care este Randag acționar apar 7 salariați. Găsesc 11 salariați și pe JD Expedition, de unde deduc că și-a mai luat mașini”.

Firma familiei șefului SPR Ialomița alimentată cu contracte de Dumitrescu

Nu știm dacă informațiile culese de domnul Popescu Lucian sunt exacte și nici dacă ARR a ținut de șase pe mână cu poliția pentru camioanele inscripționate  cu sigla EXPUR. Dar o privire aruncată pe un raport de expertiză care analiza afacerile firmei Transpur Expedițion SRL  ne arată că printre prestatorii acestei firme regăsim și societatea SIGTRANS SRL Ciulnița. Firma a fost creată în noiembrie 2005 și îl are ca asociat unic pe domnul Goagă Alexandru, despre care am aflat că ar fi tatăl șefului Serviciului Poliției Rutiere Ialomița, Goagă Sorin. Discuția cu domnul subcomisar pe acest subiect a fost scurtă și telefonică. Bineînțeles că domnia sa nu știe nimic de afacerile acestei firme, de relațiile cu Transpur și nici cum s-a ajuns în combinație. Ne-a explicat domnul Goagă că mama domniei sale se ocupă de firmă, etc, etc. Deci, nici vorbă despre protecție și imunitate la controale pentru mașinile lui Jan Dumitrescu. Totuși, din declarația de avere a subcomisarului aflăm că soția sa este angajată acestei firme. Iar informațiile de pe site-ul Ministerului de Finanțe ne întăresc convingerea. În 2006 firma are un singur angajat și obiect de activitate “transport rutier de mărfuri”. Cifra de afaceri în acel an atinge 1,4 miliarde și este contabilizată o pierdere de 270 de milioane de lei. În 2007 firma familiei Goagă își mărește cifra de afaceri la 2,3 miliarde și pierderea scade la 2500 de lei cu același singur angajat. În 2008, veniturile firmei urcă la 4,2 miliarde iar pierderea crește și ea amețitor ajungând la 950 de milioane. Numărul de angajați crește la 3, ceea ce înseamnă mărirea capacității de transport. Interesant este faptul că subcomisarul Goagă contractează în 2007 un credit în valoare de 15.000 de euro, dovadă că afacerile de la firmă mergeau bine. Gura târgului vorbește despre o țeapă de 1,5 miliarde de lei pe care SIGTRANS, cu tot cu domnul Goagă, a încasat-o de la dibaciul Jan Dumitrescu. Ar putea fi doar o coincidență, ne gândim! Dar dacă în această perioadă mașinile lui Dumitrescu nu s-au lipit de amenzi coincidența ar putea deveni certitudine, iar ancheta noastră jurnalistică ar trebui să treacă pârleazul în ograda organelor de control, strânse ciorchine la “țâța” lui Dumitrescu și a Expur.  Una peste alta războiul transportatorilor este fascinant și penal în același timp. Se vorbește de șpăgi trântite la ARR de un transportator uriaș care ar fi vrut să-l scoată pe Dumitrescu din cărți, despre șpăgile încasate de Dumitrescu pentru a primi subcontractori în afacere și multe alte picanterii. O anchetă printre șpagasinii de la ARR ar lămuri problema . Dar cine să o facă în Ialomița? Că toți par unși cu șpăgi uriașe. Așa se explică și tehnicile prin care transportatorii scot bani negri din firme. Jan Dumitrescu este un exemplu.

Fraudă(și) cu bonuri Shell

Într-unul din episoadele trecute dezvăluiam cum a reușit Dumitrescu să sifoneze din firma Transpur nu mai puțin de 5 miliarde de lei pe baza unor bonuri de carburant falsificate. Pentru acea operațiune aflată de mai bine de 1 an în atenția poliției din București, Dumitrescu a utilizat bonuri LukOil pe care le-a falsificat în mod grosolan. Lucian Popescu susține că aceeași manevră s-a petrecut și cu bonuri Shell, emise de o stație din Constanța. Găuroiul de data aceasta a fost mai mic, de numai vreo 400 de milioane:  “Am găsit în contabilitate bonuri de carburant de vreo 400 de milioane emise de Shell Constanța. Bonurile sunt valabile dar sunt plătite cu carduri Gold și Silver. La mine în acte apar plătite cu numerar. Dacă te uiți cu atenție în lumină se vede clar că-s plătite cu card, că scrie. Sunt multe chestii de-astea. Acum vor să desființeze Transpur, el și cu Folescu pe motiv că nu ne mai putem înțelege. Este un capitol în lege care permite asta. Vor să nu mai pot recupera datoriile pe care le am de încasat. Așa cum demonstrează și raportul de expertiză vreo 6 miliarde de lei reprezentând carburant achitat nu se regăsește în foile de parcurs. Vă dați seama cât a fost frauda dacă se verifică toată contabilitatea? La ora asta am eu o plângere penală împotriva lui pentru fraudă și este un dosar făcut de Garda Financiară cu bonurile false de la LukOil. Ambele sunt la faza de expertiză. Am aflat că el a luat carburant pentru toate mașinile și le-a plătit doar din Transpur. A mutat costurile la noi și încasările pe alte firme. Eu pe Transpur nu mai am șoferi din data de 1 ianuarie 2010 dar mașinile mele alimentează până pe data de 15 ianuarie inclusiv conform desfășurătoarelor Rompetrol. Unde sunt banii încasați în această perioadă nu se știe. Gaura la stat și la mine cred că depășește 10 miliarde de lei”.

În numai doi ani, trei dintre companiile controlate de Jan Dumitrescu au raportat pierderi cumulate de peste 17,5 miliarde. Ne referim la Agreabil, Transpur și JD Expedițion, firme alimentate aproape în exclusivitate cu contracte de transport de Expur. Modul în care firmele se succed în poziția de partenere favorite ale onorabil companii multinaționale depinde exclusiv de Dumitrescu și de dorința mușchilor lui. Cu largul concurs al lui Randag, Dumitrescu a reușit să-și țepuiască cu peste 500.000 de euro partenerii din Transpur SA. În anul 2007, când Randag se număra printre asociații Agreabil SRL, cifra de afaceri a acestei firme a urcat de la circa 100.000 de euro la mai bine de 2 milioane de euro. Asta în dauna firmei Transpur, băgată în faliment nedeclarat de fraudele lui Dumitrescu după ce asociatul său, Popescu Lucian, pe banii căruia demarase afacerea, l-a prins cu mâna-n borcan. Demonstrația, într-un articol viitor.