Friday, August 1st, 2014

Săptămîna trecută am primit la redacţie un e-mail interesant care conţinea nişte întrebări la adresa preşedintelui AVPS Ialomiţa, Anghel Tudor. Surse bine informate mitraliaza mafia din AVPS cu 23 de întrebări retorice care mai de care mai interesante. Cum domnul Tudor provine din vajnica miliţie, nu ne aşteptam ca cineva să declanşeze nişte cercetări. Dar întrebările merită publicate cu atît mai mult cu cât, în unele cazuri, întrebările conţin şi răspunsurile.

1. Recunoaşteţi dle. ANGHEL TUDOR faptul că, pe toată perioada exercitării mandatului dumneavoastră de preşedinte al A.V.P.S. IALOMIŢA, v-aţi depăşit şi încălcat cu regularitate şi în mod constant atribuţiile care vă reveneau ca preşedinte onorific al acestei asociaţii, precum şi faptul că, aţi acţionat şi v-aţi comportat abuziv ca un “director nelegitim” al asociaţiei, luîndu-i d-lui director TRANDAFIR nu numai atribuţiile de director, dar şi scaunul de sub fund (la propriu) ? Este adevarat că, acest comportament abuziv s-a concretizat în: preschimbarea permiselor de vînător, negocierea şi încheierea de contracte ptr. A.V.P.S. Ialomiţa, aprovizionarea cu marfă a magazinului de incintă, încadrarea de personal aflat în diferite relaţii cu dvs., majorarea salariului pentru anumiţi angajaţi fara constituirea de comisii speciale în acest sens sau de a solicita acordul Consiliului, favorizarea anumitor firme care organizează vînători cu străinii (în special italieni) sau din alte judeţe în detrimentul vînătorilor membri ai A.V.P.S. Ialomiţa, etc..

2. Recunoaşteţi dle. ANGHEL TUDOR faptul că, pe toată perioada exercitării mandatului dumneavoastră de preşedinte al A.V.P.S. IALOMIŢA, de cele mai multe ori în timpul şedinţelor şi nu numai, în relaţiile curente angajate cu majoritatea pazniciilor de vînătoare şi cu dl. Director TRANDAFIR în particular aţi vorbit urît, i-aţi jignit pe majoritatea dintre aceştia, şi că, din proşti şi din înjurături nu i-aţi scos ? Cine sau ce v-a dat acest drept, funcţia dvs. onorifică deţinută în cadrul A.V.P.S. Ialomiţa ? Uitaţi dle. ANGHEL TUDOR condiţia dvs. de om vă obligă să vă purtaţi ca oameni şi nu ca animalele? De altfel, înţelegem din opiniile şi comportamentul afişat în public în diferite situaţii dvs. faptul că, toate persoanele cu care intraţi în contact, din cadrul A.V.P.S. Ialomiţa sau din alte medii socio-profesionale (unele care deţin funcţii importante sau pe care vă consideră prieten sau apropiat), în opinia dumneavoastră sunt: ori reduse mintal, proaste, incapabile sau inculte, numai ANGHEL TUDOR este cel mai deştept, frumos şi devreme acasă. Modalitatea aceasta de a desconsidera oamenii cu care veniţi în contact şi moralitatea îndoielnică pe care o afişaţi în diferite medii, nu face decît să vă aducă deservicii domnule ANGHEL TUDOR.

3. Este adevarat dle. ANGHEL TUDOR zvonul care circulă în diferite medii socio-profesionale că, aţi primit foloase necuvenite (în bani sau alte obiecte) ca să mijlociţi unor persoane etnici români, rromi sau italieni, să acceadă la statutul de membru vînător ?

4. Recunoaşteţi dle. ANGHEL TUDOR faptul că, aţi utilizat, în timpul mandatului de preşedinte, maşina NISSAN din dotarea A.V.P.S. Ialomiţa în mare parte în interes personal, efectuînd 2 şi chiar 3 deplasări nejustificate aproape săptamînal la Bucureşti şi în alte judeţe, iar în restul zilelor în judeţ fără să concretizaţi aceste deplasări în ceva favorabil pentru A.V.P.S. Ialomiţa ? Ne puteţi comunica, cu prilejul Adunăriii Generale pentru algerea noi conduceri a  A.V.P.S. Ialomiţa, la cît se ridică cheltuielile lunare cu motorina consumată annual în timpul mandatului dvs. (în special  în 2010), pe maşina utilizată zilnic de dumneavoastră şi care vă ia de la scară în fiecare dimineaţă ? Dar, cheltuielile lunar efectuate cu telefonul pe care îl folosiţi şi care v-a fost atribuit  A.V.P.S. Ialomiţa, care am înţeles că sunt mai mari decît cele cu autoturismul de teren pe care îl folosiţi ? În beneficiul cui faceţi dumneavoastră asemenea cheltuieli nejustificate dintr-un buget, şi aşa sărac, al asociaţiei?

5. Recunoaşteţi dle. ANGHEL TUDOR că, există decizii impuse de dumneavoastră în timpul mandatului de preşedinte onorific, pe care ulterior aţi uitat să le mai supuneţi aprobării Consiliului sau Adunări Generale a A.V.P.S. Ialomiţa (de exemplu: concesionarea cotei de recoltă la anumite specii de vînat pe unele fonduri unor cetăţeni italieni)? Sau poate puteţi să ne explicaţi de ce pe anumite fonduri a-ţi eliberat autorizaţii preferenţial favorizînd anumite persoane  iar pe alţi vînători autohtoni sub diferite pretexte i-aţi refuzat. Dacă nu vă mai amintiţi o să vi le reamintim noi cu prilejul Adunării Generale pentru algerea noii conduceri a A.V.P.S. Ialomiţa.

6.  Puteţi să ne spuneţi dle. ANGHEL TUDOR dacă aţi primit vreun comision de la organizatorii de vînători români sau străini ? Dar de la furnizori pentru aprovizionarea magazinului şi din vînzarea de cartuşe, pe lîngă A.V.P.S. Ialomiţa, pentru grupurile de vînători care au vînat pe fondurile asociaţiei ?

7. Recunoaşteţi dle. ANGHEL TUDOR că, prin tot comportamentul dvs. abuziv în cadrul filialei A.V.P.S. Ialomiţa aţi urmărit de fapt să vă atingeţi propriul interes şi să vă dezvoltaţi şi permanetizaţi anumite relaţii ?

8. Dle. ANGHEL TUDOR ne puteţi comunica public sau cu prilejul Adunării Generale ptr. algerea noii conduceri a asociaţiei, la cît se ridică diurna încasată în 2010 pe deplasările dvs. efectuate aiurea şi fără un scop favorabil asociaţiei ? Din cîte cunoaştem a-ţi încasat cca. 30 de lei pe zi de deplasare, dar mai bine să angajăm o firmă de audit să ne comunice aceste cifre, deoarece pe cea care o folosiţi şi plătiţi de la începutul mandatului cu peste 2.000 lei lunar nu putem avea încredere.

9. De ce dle. ANGHEL TUDOR nu lăsaţi unii dintre angajaţi să îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu (să păzească şi să hrănească animalele din fondurile  de vînătoare pe care le au în primire) şi îi folosiţii întru totul alte scopuri ? Doar pentru simplu motiv că, sunt rude sau apropiaţi de-ai dvs. ?

10. Dacă tot aţi administrat ca director asociaţia în aceşti 5 ani, ne puteţi spune dle.  ANGHEL TUDOR cum au intrat în gestiunea A.V.P.S. Ialomiţa furajele, în mare parte provenite din donaţii şi cum au fost ele distribuite pe fonduri, distribuţie care s-a făcut din birou şi cu condeiul în contabilitate pentru a se mai scoate ceva bani, iar animalele şi păsările mor de foame prin fondurile de vînătoare ? Ce să mai vorbim de populările efectuate în timpul mandatului dvs., şi aşa foarte puţine şi care au vizat numai anumite fonduri de vînătoare, iar în unele situaţii efectivele cumpărate ptr. populare  s-a dovedit a fi bonlave (în special cu fazani), distrugînd, prin transmiterea boli, şi efectivele puţine rămase în fondurile de vînătoare respective.

11. Recunoaşteţi dle. ANGHEL TUDOR faptul că, în detrimentul intereselor  A.V.P.S. Ialomiţa, aţi acţionat şi susţinut pe cetăţeanul italian evidenţiat mai sus pentru a-şi adjudeca atribuirea fondului de la Făcăieni, deşi aţi mai amăgit şi pe actualul grup de persoane organizaţi într-o asociaţie căruia i-a fost atribuit fondul respectiv de către Universitatea de Agronomie Iaşi ? Vă propunem să ne imaginăm mecanismul pe care l-aţi folosit: deşi proprietarul terenului insista telefonic să le plătiţi în continuare redevenţa (cca. 200 milioane lei vechi ?) pentru a rămîne fondul în administrarea A.V.P.S. Ialomiţa, dumneavoastră aţi dispus dlui. TRANDAFIR să nu de-a curs invitaţiei conducerii Universităţi de Agronomie Iaşi şi să nu achite redevenţa. De altfel, un responsabil dintr-un Minister l-a abordat telefonic pe directorul de drept al A.V.P.S. Ialomiţa, reproşîndu-i că “nu se doreşte plata redevenţa pentru a pierde fondul în cauză ?”. În acest context, Universitatea pentru Agronomie Iaşi şi Ministerul a anulat contractul cu A.V.P.S. Ialomiţa, iar Universitatea a solicitat oferte de la diverşi cărora să le cedeze dreptul de concesiune a fondului respectiv.  Ulterior acestei decizii aţi mers personal şi susţinut la conducerea  Universităţii de Agronomie Iaşi pe acelaşi cetăţean italian (SANTE/SANTINO), care şi-a şi adjudecat, în primă fază, administrarea fondului, însă deoarece grupul de italieni pe care îi avea în spate nu s-au mai înţeles între ei, a renunţat, iar administrarea fondului Făcăeni a revenit celor pe care i-aţi ţinut în rezervă şi amăgit că-i sprijiniţi. Ce spuneţi, poate fi real un astfel de mecanism ? Oricum suntem atenţi să vedem cum procedaţi şi în cazul celor 5 fonduri date disponibile sau la care intenţionaţi să renunţaţi, care, se pare că, sunt deja promise (aceasta dacă mai apucaţi să asistaţi la privatizarea lor). Dle. Preşedinte/Director  ANGHEL TUDOR desconsideraţi zicala românească care  spune că: adevărul iese întotdeauna la suprafaţă. Poate aveţi totuşi decenţa să daţi unele explicaţii cu prilejul  Adunării Generale pentru alegerea noii conduceri a A.V.P.S. Ialomiţa.

12. Vă asumaţi şi dvs. dle. ANGHEL TUDOR  responsabilitatea actelor grave de braconaj care au avut loc pe unele din fondurile A.V.P.S. Ialomiţa şi care au fost descoperite de organele de poliţie ? Ar cam trebui  dle. ANGHEL TUDOR deoarece nu aţi făcut mai nimic pe această linie în cei 5 ani de mandat. Dumneavoastră aţi avut grijă să luaţi şi să folosiţi paznicii de vînătoare la vînătorile organizate pentru recoltarea mistreţilor în loc să-i mobilizaţi pe aceştia ptr. combaterea braconajului în fondurile încredinţate lor.

13. Este adevarat dle.  ANGHEL TUDOR zvonul care circulă printr-o bancă locală că, aţi descoperit şi tăinuit, iar ulterior folosit ca mijloc de presiune asupra actualului director, faptul că acesta ar fi scos din contul A.V.P.S. Ialomiţa o importantă sumă de bani (cca. 400 milioane lei vechi) şi pe care i-ar fi folosit în interes propriu sau justificat mult mai tîrziu (pe timpul cînd contabil şef era o rudă a acestuia)? Vă rugăm luminaţi-ne şi pe noi, cît de mare este grădina lui Dumnezeu.

14. De ce  dle. ANGHEL TUDOR, dacă tot v-aţi atribuit cu de la sine putere prerogative de director al A.V.P.S. Ialomiţa, toleraţi unor paznici de vînătoare să se ocupe mai mult de activităţi personale, decît de controlul şi gestionarea activităţilor în fondurilor pe care le au în responsabilitate ? Ca să nu mai vorbim de unele mijloace mobile ce aparţin asociaţiei pe care le folosesc aceştia în interes personal şi dvs. vă faceţi că nu vedeţi.

15. Dacă tot vă motivaţi implicarea în activităţile dlui. Trandafir, prin faptul că, de fapt “îl sprijiniţi pe acesta”, cum de vă faceţi că nu vedeţi dle. ANGHEL TUDOR modalităţile de înregistrare în evidenţele contabile a sumelor încasate şi a efectivelor de păsări vînate de străini veniţi la vînătoare pe fondurile A.V.P.S. Ialomiţa, care sunt mult diminuate faţă de realitate ? Am înţeles că există discrepanţe majore între sumele plătite şi efectivele înregistrate în autorizaţiile eliberate acestora, faţă de cele înregistrate în condicile paznicilor şi sumele înregistrate în evidenţele A.V.P.S. Ialomiţa (diferenţele fiind în dauna asociaţiei cu o pondere de 1 la 3). Adică o parte din bani şi păsări se înregistrează şi 3 parţi nu. Ne puteţi spune unde şi în ce buzunare intră diferenţa?

16. Este adevarat dle. ANGHEL TUDOR faptul că, în cursul a 2 ani de mandat, aţi închiriat abuziv şi în detrimentul vînătorilor membri ai A.V.P.S. Ialomiţa,  unele fonduri de vînătoare unui cetăţean italian (pe care îl cheamă SANTE….sau SANTINO) pentru vînătoare la anumite specii ? Este adevarat că, o asemenea decizie nu aţi supus-o aprobării Consiliului? Totodată, circulă unele zvonuri printre cetăţeni italieni rezidenţi în ţara noastra ce ne spun că, aţi fi vîndut într-un an în perioada cît v-aţi derulat mandatul, aceluiaşi personaj, cota de recoltă la prepeliţe (sau ciocîrlii) pe două fonduri pentru o sumă frumuşică (cca. 2-3.000 euro parcă), iar bani i-aţi fi încasat personal. Ne puteţi lumina şi în această privinţă cu prilejul Adunării Generale pentru alegerea noii conduceri a A.V.P.S. Ialomiţa ?

17. Recunoaşteţi dle. ANGHEL TUDOR că, aburiţi lumea cu înfiinţarea unei asociaţii non profit (de numită pompos Organizatia pescărească de producatori Dunărea de Jos) pe linie de acvacultură în interesul A.V.P.S. Ialomiţa (care se pare că nu are nici un procent în această afacere), cînd şi de fapt este numai interesul dvs. personal şi a altor cîteva doamne în acest joc? De ce folosiţi mijloacele A.V.P.S. Ialomiţa (sediu, autoturism, telefoane, contabilitate, logistică) să vă puneţi pe picioare o afacere personală ? De ce nu acţionaţi să preluaţi în concesiune şi să administraţi o baltă sau două pentru ca membri pescari afiliaţi A.V.P.S. Ialomiţa  să poată să-şi satisfacă o plăcere pentru care plătesc anual o cotizaţie asociaţiei. Poate ne spuneţi mai multe despre această afacere cu prilejul  Adunării Generale pentru alegerea noii conduceri a A.V.P.S. Ialomiţa.

18. Dacă v-aţi arogat funcţia de director de ce nu urmăriţi şi să corectaţi modul cum se vînează, cîntăreşte şi valorifică vînatul copitat de pe fondurile A.V.P.S. Ialomiţa ? De ce cîntărirea şi valorificarea se face de către o singură persoană şi nu de o comisie ? Cei care au preluat spre prelucrare şi valorificare a efectivelor copitate vînate au finanţat cumva balurile vînătorilor organizate de dvs. în fiecare an de mandat ? Oare aceştia aşa s-au achitat de favorurile pe care le-aţi făcut în acest sens sau mai este vorba şi de ceva sume date în particular pentru diminuarea cantităţilor sau a valori totale de plată către A.V.P.S. Ialomiţa ? Este adevărat că, cei favorizaţi v-au facilitat să efectuaţi uneori gratuit concediile şi sejururile la mare sau la munte ? Aşteptăm explicaţii şi în acest sens cu prilejul  Adunării Generale pentru alegerea noii conduceri a A.V.P.S. Ialomiţa.

19. De ce nu aţi acţionat pentru a numii pe funcţia de director un specialist cum prevede ştatul de organizare şi funcţionare, precum şi legea ? Vă este frică cumva de dl. Trandafir care nu are studiile necesare, însă căruia i se putea valorifica experienţa şi altfel, şi nu plătind lunar cu 4 sau 5 milioane lei vechi un inginer silvic cu numele pentru a-l menţine pe acesta pe funcţie ?

20.  Recunoaşteţi dle. ANGHEL TUDOR că, aţi încercat, băgînd pe alţi în faţă din Consiliu (cum faceţi de obicei), să susţină să măriţi cotizaţia membrilor vînători la 1.000 lei pentru 2011? Cum justificaţi mărirea cotizaţie din acest an la 900 lei (aprobată în Consiliu) în contextul în care numărul paznicilor s-a diminuat (deci cheltuielile cu personalul ar trebuii să scadă), un fond l-aţi pierdut, după cum am precizat-o cu bună dvs. ştiinţă (deci cheltuielile cu întreţinerea fondurilor ar trebuii să scadă), etc.. Cum le promovaţi interesele membrilor vînători cu posibilităţi reduse, determinîndu-i ca astfel să renunţe la o pasiune veche ? Sau poate doriţi să vă asiguraţi resurse financiare ca să aveţi ce cheltui în interes personal sau cu plimbările pe care le faceţi nejustificat în judeţ şi la Bucureşti ?

21. Recunoaşteţi dle. ANGHEL TUDOR că, într-un an în timpul mandatului dvs. s-a depăşit planul de recoltă la anumite specii, motiv pentru care vi s-a atras atenţia şi de la Minister? De altfel, ar trebui să recunoaşteţi faptul că, vînătoarea abuzivă efectuată pe unele fonduri ale A.V.P.S. Ialomiţa în timpul mandatului dvs. şi de cele mai multe ori numai de către un grup restrîns de vînători din judeţ sau alte judeţe (în special la vînatul copitat) a determinat împuţinarea îngrijorătoare a vînatului pe fondurile respective. Aceasta coroborat în multe situaţii cu nerealizarea de populări au determinat agravarea situaţiei de fapt pe fondurile respective afectînd astfel semnificativ vînătorile organizate la nivelul grupelor de vînătoare.

22. Este adevarat dle. ANGHEL TUDOR că, la începutul mandatului dvs. aţi avut tupeul să propuneţi unor membri din conducerea A.V.P.S. Ialomiţa ideea de a vinde sau închiria actualul sediu al A.V.P.S. Ialomiţa unui investitor local pe care ulterior aţi mimat că-l sprijiniţi să preia fondul de la Făcăeni. Noroc dle. ANGHEL TUDOR că, ideea respectivă nu a prins şi a fost respinsă la fel şi argumentaţia adusă de dvs. Oare chiar nu cunoaşteţi legile care guvernează activitatea asociaţiilor şi fundaţiilor în ce priveşte patrimoniul propriu sau mirajul banilor pe care i-aţi fi obţinut din tranzacţie v-a făcut să vă pierdeţi raţiunea cu asemenea propuneri?

23. Cum explicaţi dle. ANGHEL TUDOR faptul că, speculînd pasiunea dlui ŞELARU I. pentru vînătoarea la mistreţi, de multe ori l-aţi invitat pe acesta la asemenea vînători  în Ialomiţa însă pe fonduri unde în urmă cu cîteva zile aţi făcut deja vînătoare la semenea specie de vînat (avem un exemplu şi în anul care tocmai s-a sfîrşit)? Aceasta nu nu se numeşte bătaie de joc dle. ANGHEL TUDOR ? Oare ce ar gîndi despre conducerea A.V.P.S. Ialomiţa  dacă i s-ar aduce la cunoştinţă aşa ceva ?

VA PROMITEM CĂ VOM REVENI ŞI CU ALTE INTREBARI DLE.  ANGHEL TUDOR

Un grup de vinatori şi pescari

afiliaţi A.V.P.S. Ialomiţa

Cazul deputatului PD-L protejat de parlamentari în drumul său către instanţa de judecată ne arată foarte clar cum stă treaba pe scen (et)a politică românească. Opoziţia a marcat un punct în bătălia electorală. Participând la şedinţă dar nu şi la vot, băieţii din stânga au forţat coaliţia de guvernământ să voteze în bloc pentru trimiterea deputatului în faţa instanţei ce urma să judece cererea de arestare. Cum era de aşteptat, blocul guvernamental a votat cu paranteze, căci amiciţiile sau puterea exemplului funcţionează şi la parlamentari. Corect şi justificat, oamenii lui Voiculescu au urlat ca din gură de şarpe. S-au demascat, cum spunea Petre Roman la mineriada din 1990, adică una zic când vorbesc despre lupta anticorupţie şi alta fac când trebuie să voteze ca unul dintre ei s-o ia pe urmele lui Năstase. Prinşi cu pantalonii în vine, oamenii lui Boc au urlat şi ei la opoziţie acuzînd gaşca de stânga că a stat nepăsătoare la galerie. Parţial corect, că doar nu s-o fi aşteptat de la ciracii lui Ilici să dea verde justiţiei. Ar fi fost chiar culmea! Meciul din Parlament ne arată foarte clar ce lichele ne conduc şi ce hram poartă cei care vor să le ia locul. Adevărata statură a politicienilor români s-a devoalat atunci când au decis că nici un parlamentar să nu poată fi trimis în faţa justiţiei fără votul Parlamentului. Ei au trei spre deosebire de noi ăştia cu două şi, ca atare, ei sunt deasupra legilor pe care, de altfel, le şi fac. Morla votului din parlament este aceea că opoziţia vrea doar imagine şi joacă inclusiv interesul naţional pe această carte. Ştiind foarte bine ce semnal dădea votul din plen au ales să sacrifice intersul ţării pentru imaginea lor. Dacă ar fi ieşit din sală, ar fi fost în regulă. Ar fi transmis ideea că totul este doar un joc de imagine la care ei nu participă şi ar fi lăsat cale liberă justiţiei, indiferent de disensiunile din coaliţie. Cu toate voturile pe lângă cererea ar fi trecut pentru că decizia se lua cu votul majorităţii parlamentarilor prezenţi. Şi dacă picăm de acord că puterea colcăie de lichele, trebuie să acceptăm că şi în cazul opoziţiei lucrurile stau la fel. Cum ar veni puterea îşi merită opoziţia de care are parte şi amândouă îşi merită electoratul de la care se bat să cumpere voturi.

Tembelismul de stânga a atins si creierul relaxat al lui nea Franks de la FMI. Conform lui liberalizarea tarifului la energie electrică şi gaze naturale nu ar trebui să atingă persoanele vulnerabile. Cu alte cuvinte, deşi suntem egali în drepturi şi clamăm această egalitate în gura mare, cei care nu sunt in stare să îşi asigure venituri suficiente traiului zilnic vor plăti mai puţin decât fraierii care dau în brânci şi plătesc taxe la stat. Culmea este că în România măsura se va aplica unui număr de peste 5-6 milioane de indivizi întreţinuţi de bugetul de stat în ultimii 20 de ani. Deşi bugetul este varză pentru că statul cheltuie cu protecţia socială mai mult decât colectează de la fraierii din “câmpul muncii”, cum ar zice nea Ilici, continuăm să ajutăm pe cei care nu au pentru că nu vor să muncească şi nu pe cei care nu au pentru că nu pot să muncească. Această discriminare, pozitivă cică, comisa de politicieni pe spinarea celor 2-3 milioane de oameni care contribuie la buget nu ţine cont de faptul că dreptul este este generator de obligaţii. Şi că asistenţa materială pe care statul o dă unei mase din ce în ce mai mari de oameni cu scopul cumpărării de voturi trebuie însoţită de diminuarea unor drepturi. Este incorect ca persoanele care şi-au făcut un mod de viaţă din traiul pe spesele bugetului să aibă dreptul la vot, de exemplu. Esenţa votului constă în faptul că electorul desemnează prin vot un grup de cetăţeni care au ca obiect al muncii să administreze taxele colectate de stat de la contribuabil. Ca atare, nu poate exista calitatea de elector în afara calităţii de contribuabil. Cum poate cineva care nu contribuie cu nimic la buget să decidă cum se cheltuie respectivul buget? Este ca şi cum o familie şi-ar aloca bugetul după cum îi dictează vecinul care vine regulat să ceară zahăr şi ulei cu împrumut. Menţinerea dreptului la vot pentru asistaţi este incorectă şi pentru partidele aflate în opoziţie. Este logic că cei care beneficiază de alocaţii sociale de orice fel vor vota cu cel care le-a introdus, menţinut şi majorat. Aşa se explică faptul că în Romînia există primari în funcţie de la Revoluţie. Au fost băieţi buni, nu au colectat taxe, nu au dat amenzi şi au dat ajutoare sociale cui a cerut. Din această perspectivă, opoziţia are un handicap major pentru faptul că puterea aflată la butoane cumpără voturi cu banii de la buget. În România însă opoziţia nu protestează şi nu vrea ca dreptul de vot să fie menţinut doar pentru contribuabili şi nu pentru asistaţi. Opoziţia nu vrea ca asistenţa statului să se îndrepte către cei aflaţi în imposibilitate de a munci şi nu către cei care refuză munca. Nu vrea pentru că erodarea puetrii o va aduce cumva la butoane şi atunci ea, opoziţia, va proceda la fel. Ambele părţi se tem de confruntarea cu un electorat care ştie ce înseamnă să plăteşti taxe şi care nu poate fi cumpărat cu găleţi şi mici. De aceea, opinia lui Franks este împărtăşită de toată lumea politică. Ajutorul pentru energie electrică şi gaze naturale este o pleaşcă nesperată. Funcţie de baremurile ce vor fi fixate o altă masă de asistaţi se va adăuga la cea existentă. Care masă va veni cu tot cu voturi şi va putea fi mărită prin reglarea fină a plafoanelor. Vrei voturi, micşorezi plafoanele. Iar dacă politicienii tembeli din România ar da de la ei sau de la mamele lor, ar fi o treabă. Necazul este că dau de la plătitorii de taxe iar golănia nu mai poate continua fără spectrul falimentului. Algoritmul funcţionează şi în cazul repartizării banilor către bugetele localităţilor. În vreme ce vestul şi nordul produc şi contribuie, sudul şi estul toacă.

Săptămâna trecută s-a consumat un nou episod din războiul care are drept miză apa Sloboziei. Compania de apă a Consiliului Judeţean Constanţa a penetrat judeţul prin intermediul unei manevre de informare a publicului din Slobozia într-un soi de comunicare cu iz publicitar prin care şi-a anunţat intenţiile generoase de a salva oraşul şi locuitorii. Cu un tupeu demn de o cauză mai bună, directorul RAJA, pesedistul Felix Stroe, anunţă că preluarea Urban este inevitabilă şi că, pentru noi ar fi mai bine să predăm societatea acum pentru că am putea beneficia de condiţii de detenţie mai bune. Susţinută puternic de toată suflarea politică locală, RAJA Constanţa se şi vede în postura de furnizor de servicii pentru populimea din Slobozia. Pentru care motive şi ce-i mînă în luptă pe pesediştii din Constanţa urmează să ne convingem. La o primă scanare, lucrurile se prezintă cam aşa.

De ce ar scoate baronetul PSD 150 de miliarde din tescherea

pentru preluarea datoriilor istorice ale Urban SA Slobozia este o întrebare mai mult decât legitimă. Plin de el şi mândru de imperiul pe care l-a construit, directorul RAJA afirmă cu guriţa lui următoarele: “… suntem dispuşi să acceptăm două dintre principalele condiţii impuse de administraţia locală, respectiv calitatea de asociat a SC Urban şi preluarea datoriilor societăţii. Ce v-aţi putea dori mai mult?!” Calitatea de asociat al RAJA Constanţa pentru Urban este o frecţie la un picior de lemn pentru că la nivelul anului 2007 societatea avea deja 54 de acţionari care deţineau împreună 31.000 de acţiuni. Cel mai important acţionar era municipiul Constanţa care deţinea mai bine de jumătate din acţiunile RAJA, adică 18525 de acţiuni. Asta în vreme ce Mangalia, un oraş  comparabil cu Slobozia, abia dacă aduna 3000 de acţiuni. Mai nou, numărul de acţionari ai RAJA s-a redus la 34 de comunităţi. În aceste condiţii este evident pentru oricine că posibilul acţionar Urban SA va fi decorativ şi, foarte probabil, nu va intra în Consiliul de Administraţie unde se iau, măcar teoretic, deciziile. Cel de-al doilea cadou pe care Stroe vrea să ni-l facă este să achite datoria istorică a Urban către Amonil. Adică vreo 150 de miliarde de lei vechi, ceea ce la cursul actual bate spre 4 milioane de euro! Din ce bani va achita nenea Stroe aceste datorii nu aflăm. Ştim însă că RAJA este  îndatorată până peste cap şi că, recent, compania a anunţat că va contracta un credit de 22,5 milioane de euro pentru a finanţa cota de contribuţie pentru un proiect megaloman de modernizare a reţelei de canalizare şi alimentare cu apă în judeţele Constanţa şi Ialomiţa, proiect în valoare de 192 de milioane de euro. Dincolo de faptul că RAJA nu are capacitatea de a pune pe masa Amonil 4 milioane de euro cash, se naşte întrebarea firească: şi dacă ar avea atîta bănet disponibil, de ce ar face-o? Răspunsul este unul singur. Fără controlul Consiliului Local Slobozia asupra preţurilor practicate, RAJA şi-ar scoate investiţia într-un an. După care şi-ar băga profitul la teşcherea căci investiţiile derulate de primărie în reţeaua de apă şi staţia de tratare, başca staţie de epurare modernizată ar aduce RAJA în poziţia de a funcţiona la Slobozia doar cu chitanţierul. Cum de altfel face acum la Ţăndărei şi Feteşti, localităţi intrate sub domnia lui Stroe de vreun an. Amonil este singurul creditor care poate face opoziţie la orice mutare încercată de municipalitate la Urban, deci plata datoriilor către acest furnizor este singurul obstacol către borcanul cu miere pe care pesediştii din Constanţa îl au de trecut. Iar să doseşti 4 milioane din vreo 192 cât poate finanţa UE în proiectul despre care am vorbit mai sus nu e mare şmecherie, mai ales cînd vorbim de pesedişti şi metodele lor în care RAJA excelează.

Apucăturile de pesedist ale lui Stroe

sunt uşor vizibile pe internet. În martie 2010, în numai o zi, RAJA a atribuit pe mână lui Stroe contracte fără licitaţie de 600.000 de lei. Primul şi cel mai gras contract este oferit firmei Energomont SRL din Constanţa, societate care lucrează la racordul utilităţilor în aglomerarea de case electorale ieftine a lui Radu Mazăre. Lucrarea plasată de Stroe acestei companii valora 421.955 de lei fără TVA şi viza remedierea unei avarii la un colector din Constanţa. Culmea este că RAJA a plasat lucrarea pe care putea şi era obligată s-o execute cu forţe proprii, deoarece avea utilaje şi personal calificat pentru asta. Cu toate acestea Felix Stroe a declarat public că lucrarea era “ultraspecializată şi complexă” şi că RAJA nu are specialişti de un asemenea nivel. Întrebarea vine firesc. Dacă nu poate repara un colector, cum poate RAJA exploata reţele de apă în 104 localităţi, aşa cum se laudă? Şi cum poate derula proiecte complexe de infrastructură de sute de milioane de euro? Sau poate prin subcontractori banii se pot sifona mai uşor către buzunare private cu căptuşala roşie? Mai de grabă aşa. Cea de-a doua vrăjeală de week-end a lui Stroe s-a petrecut în buzunarele cetăţenilor din Feteşti, de unde au fost sustraşi fără licitaţie vreo 200.000 de lei din condei. De data aceasta RAJA n-a fost în stare să facă nişte împrejmuiri pentru puţuri şi a motivat procedura de atribuire după ureche prin faptul că se furaseră nişte cabluri iar avaria trebuia remediată rapid. De data aceasta clientul RAJA a fost firma Sade Global din Cernavodă. Iar astea nu sunt decât nişte glume faţă de tunurile meşteşugăreşti trase în buzunarele clienţilor lui nea Stroe.

La RAJA licitaţia e pe invers

în sensul că ofertele cîştigătoare sunt cele la preţ maxim. Aşa s-a petrecut în iunie 2009 cu ocazia licitaţiei organizate de Stroe pentru reabilitarea staţiei de epurare a apelor uzate din Eforie Sud. Câştigătoare a fost declarată o compania germană care a pus pe masă cea mai mare ofertă: 25.883.240 de euro. Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a admis contestaţiile depuse de doi competitori şi a obligat RAJA să reia procedurile. Ulterior presa a vorbit despre un dosar penal întocmit împotriva lui Stroe după care s-a lăsat o tăcere adîncă. Şi sugestivă. Apărarea directorului RAJA s-a concretizat într-o declaraţie lămuritoare în care Stroe afirma că a filmat procedura de deschidere a ofertelor şi că a invitat presa să asiste. Niciodată însă caietul de sarcini care cuprindea criteriile de selecţie nu a fost făcut public deşi presa l-a cerut în repetate rânduri. Concluzia este că dacă o lucrare de repraţie se poate face cu 2 lei, RAJA o face cu 4 lei. Iar banii nu provin din cele 10  milioane de dolari care înseamnă averea lui Stroe potrivit Top 300, CI DIN BUZUNARE CLIENŢILOR!

Apă ieftină? Nu se poate

zice Stroe, care afirmă textual: “Din păcate nimeni nu vă mai poate oferi asta”! Iar dacă afirmaţia vine de la un multiminionar în dolari nu putem decât să-l credem. Cu atît mai mult cu cât în iulie 2009 preşedintele Asociaţiei Investitorilor în Staţiunea Turistică Venus-Mangalia, Lucian Iftimie, susţinea că RAJA practică un adaos comercial la apă de…. 13.600%! „Este incredibil acest jaf «la drumul mare», pe care îl practică RAJA, nerespectând nicio regulă, ei umflând numai facturile. Să nu mai discutăm faptul că, de 20 de ani, în staţiuni nu s-a făcut nicio cheltuială de investiţii, cu schimbări de coloane de alimentare cu apă şi canalizare. Tot ceea ce înseamnă reparaţii şi schimbare de apometre le executam tot noi, cu toate că ei, în preţul de exploatare, au datoria să execute reparaţiile şi întreţinerea. Ei au devenit o mare firmă căpuşa, care se crede deasupra legii, mărindu-ne facturile şi agăţându-se de argumentarea unor cheltuieli şi hotărâri locale”, se menţionează într-un comunicat de presă trimis de Asociaţia Investitorilor în Staţiunea Turistică Venus-Mangalia. Explicaţia dată de RAJA a fost simplă. La momentul 2009 societatea plătea anual rate aferente creditelor contractate de peste 21 de milioane de lei.La astea se adaugă lefurile babane ale mogulilor din conducerea societăţi (Stroe a declarat în 2006 venituri din salarii de peste 6100 de lei lunar, mai mult decât şeful statului la acea vreme ). Pe site-ul ziarului care a publicat această informative, un comentariu atrage atenţia asupra unor realităţi interesante:” O altă cauză a preţului mare al apei este faptul că, fiind o regie autonomă complet politizată, consumatorii, persoane juridice, care sunt membri marcanţi ai PSD, primesc reduceri substanţiale la consumul de apă potabilă plus ce se cotizează pentru filiala PSD Constanţa. De exemplu scaunele din sediul PSD au fost achiziţionate de către RAJA.”

Competenţa lui Stroe face 900.000 de euro lunar

sumă care înseamnă totalul costurilor pe care constănţenii le achită pentru funcţionarea staţiei de epurare. Şi vorbim de costuri la nivelul anului 2005, când RAJA avea în exploatare 9 staţii de epurare în judeţ. Tot meseriaşii de la RAJA susţineau atunci că staţiile au fost supradimensionate şi că nici în 2015 nu se vor atinge capacităţile proiectate. Cu alte cuvinte, oamenii lui Stroe recunosc că au umflat cifrele dar o fac doar ca să justifice de ce constanţenii achită lunar grămezi de bani pentru servicii care ar putea fi şi ieftine. Avem acum şi răspunsul la axioma lui Stroe care afirma că nu ne poate garanta nimeni apă la preţuri mici. În condiţiile în care se fură cu vagonul, afirmaţia lui Stroe este perfect adevărată. Când municipalitatea achită 5 milioane de euro plus ratele unui credit de 20 de milioane de euro pentru staţii de epurare dimensionate la ochi este evident că nu putem vorbi de costuri mici. Şi cum să nu umfli proiectul la valoare când vorbim de procente din sume plecate aiurea prin conturi de partid? Este adevărat că proiectul a demarat pe vremea lui Stelian Duţu, dar la fel de adevărat este faptul că lucrăturile la stadiul de cash uniform distribuit au fost preluate de gaşca lui Nicuşor Constantinescu. Iar şi mai adevărat este că preluarea Urban are în vedere descărcarea costurilor infernale suportate de constănţeni şi pe spinarea slobozenilor. De aici şi intersul lui Stroe faţă de apa chioară de la Slobozia. Asupra căruia vom reveni cu modelele de bună practică de la Ţăndărei şi Feteşti, unde reţelele au fost preluate fără plată de experţii scumpi de la RAJA.

Portretul managerului la bătrîneţe

Potrivit TOP 300 averea lui Felix Stroe este estimată la 10 milioane de dolari. Afacerile lui sunt gestionate de unul dintre cele mai mari holding-uri din Constanţa, 2×1 Holding, care reuneşte 10 firme. Mai deţine acţiuni la o companie de taxiuri şi la un hotel. În plan politic, Stroe este membru PSD din 2000 şi a deţinut funcţia de primar al Constanţei în perioada 2000-2003.

Felix Stroe a fost audiat în dosarul lui Cătălin Voicu. Motivul pentru care expertul în apă scumpă a dar extemporal în faţa procurorilor are legătură cu bunele practici ale RAJA Constanţa în atribuirea lucrărilor. Iată stenograma care l-a adus pe Felix Stroe la DNA:

„Alexandru Mazăre: Mai trebuia să vă zic de aia cu RAJA…

Cătălin Voicu: Da…

Alexandru Mazăre:… dar aia cred c-o rezolvăm acolo.

Cătălin Voicu: Stai bre, da nu fugim din România.

Alexandru Mazăre: Nu, mi-aţi spus că e în instanţă. M-aţi întrebat. Încă nu s-a rezolvat, nu s-a atribuit lucrarea, că n-am cum.

Cătălin Voicu: Nu contează, domne! Când iese, iese! Aia vor ei, aşteaptă…

Alexandru Mazăre: Dacă mă-nţepenesc…

Cătălin Voicu: Îmi spui dacă te înţepeneşti şi vorbim!

Alexandru Mazăre: Da, dacă e, am…

Cătălin Voicu: Putem merge cu ăla?

Alexandru Mazăre: Ce am vorbit cu ăla la telefon, mi-a zis că-i pe calea bună”.

’’Şi cum, să-l lăsăm pe Băsescu să ne aresteze fără să zicem nimic? Întrebarea este cine mai crede că Băsescu vă arestează pe voi, măi băieţi? Chiar oameni cu totul lămuriţi cu Băsescu, ca mine, găsesc zilele astea, uitându-se la voi, confirmarea că am procedat bine în 2004 să îl ajutăm pe Băsescu şi în 2007 să nu vă lăsăm să-l daţi jos, pentru că, dincolo de persoane, scopul vostru principal a fost şi rămâne să fiţi deasupra legii, magistraţii sunt buni când fac ce ziceţi voi, altfel îi daţi afară. Aproape nimeni nu şi-l mai aminteşte pe procurorul Burduşan, şeful Serviciului de Combatere a Corupţiei şi Criminalităţii Organizate din Parchetul General sub Emil Constantinescu, dat afară şi din Parchet, nu doar din funcţie, la întoarcerea PSD la putere, în tăcerea asurzitoare a colegilor lui solidari, pentru că îndrăznise să ancheteze Bancorex. Când au fost luaţi cu cătuşe şi şefi PDL, când grupul PDL s-a compromis public apărând-o pe Ridzi tocmai că sunt siguri că DNA nu o va proteja, cine să creadă în mitul persecuţiei voastre de către justiţie? Am lansat o provocare la Realitatea, o menţin: cine are indicii că există în continuare în România oameni deasupra legii (alţii decât cei pe faţă ocrotiţi de Parlament), că alde Blaga, Udrea, familia Băsescu au fost reclamaţi la Parchet, care a îngropat chestiunea, să ne aducă nouă la romaniacurata.ro documentele şi promit că facem noi vâlvă internă şi externă cu altă credibilitate. Dar câtă vreme ştiu ce spaţiu de desfacere enorm la televiziuni au opozanţii acestor persoane, parcă mă tem că nu o să apară nici un fel de dosare sau probe mai de Doamne-ajută. Oricum, eu nu mă antepronunţ şi vă aştept. Dar, dacă nu veniţi, mai uşor cu persecuţia pe scări, că vă faceţi de râs pe voi, iar pe noi ne plictisiţi. Cine are mult spaţiu la TV nu e musai să şi convingă lumea cu el, credeam că v-a ajuns să câştigaţi alegeri la TV şi aspiraţi şi la vreo victorie în viaţa reală. Am zis doar de PSD, dar e de ajuns să îl auzi pe dl liberal Voicu luând partea deputatului PDL Păsat, un băiat care reiese din rechizitoriul DNA drept şef de crimă organizată, ce corupţie sau alte fleacuri, contra lui Traian Băsescu. Ei da, mafioţi din toate partidele, uniţi-vă! Dl Voicu are degeaba aerul unui băiat civilizat, vezi frica pe el. De ce îi e frică, când justiţia, vorba aia, nu a condamnat mai pe nimeni pentru corupţie până acum fără mari verificări şi ezitări (şi de asta majoritatea încă aşteaptă pronunţări definitive)? Răspuns: ştie el, chiar dacă noi nu ştim. O să iasă populaţia în stradă în urma propagandei comice de la televiziuni cu insurecţii anti-FMI ca să vă apere pe voi de justiţie? Watch my lips: n-o să iasă. Cine ştie, dacă vă ducea capul să nu arătaţi încă o dată că miza e asta, poate ieşea. Aşa, cu poziţiile voastre anti-Justiţie, cu alianţa voastră perfect inutilă la acest moment, cu suspendarea lui Băsescu drept unică strategie dinainte perdantă, că n-o să aveţi cvorum nici presupunând că o să aveţi altceva, cu greutatea pusă pe un contracandidat la preşedinţie, când ce urmează sunt alegeri legislative, nu faceţi decât să irosiţi avantajul natural pe care vi l-au dat politicile de austeritate şi aroganţa regimului actual, spre disperarea milioanelor de oameni care aşteaptă de la schimbare un pas spre viitor, nu unul spre trecut”.

Găsim pe site la DIICOT următoarea informaţie: “Procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Structura Centrală au efectuat 22 de percheziţii domiciliare, pe raza municipiilor Bucureşti, Slobozia, Oneşti şi a judeţelor Ilfov şi Prahova, în vederea destructurării unui grup infracţional organizat, constituit în scopul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi spălare de bani. În fapt, se reţine că învinuiţii Şerban Alexandru Daniel, Petrescu Marian Ionel şi Ghiţă Corneluş Nelu, au constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat şi învinuiţii Neagoe Nicoleta Georgeta şi Nedelcu Valentin, şi, folosind documente false, au obţinut aprobarea unei linii de credit, precum şi încheierea unui contract de leasing financiar, prin inducerea în eroare a două societăţi de credit. Prejudiciul  produs depăşeşte suma de 3.000.000 lei. Cercetările au fost efectuate împreună cu ofiţeri de poliţie din cadrul DCCO, B.C.C.O. Bacău şi lucrători  din cadrul B.S.I.J. Vlad Ţepeş. La sediul  D.I.I.C.O.T. au fost conduse 15 persoane în vederea audierii”.

Dam un refresh şi ne amintim de o ţeapă minunată comisă de Şerban Alexandru Daniel, băiatu lu tanti Rozica Şerban, consilier PSD. Ţepălăul se petrecea in dauna BCR iar la mijloc era un teren pe care l-a făcut rost pe sub masă un alt consilier PSD denumit Cornel Vasile. Surse din cadrul DIICOT susţin că frauda ar putea avea legatura cu povestea publicată de noi in 2009 şi care suna cam aşa:

Criza financiară care a adus recesiunea în toată lumea are printre cauze şi anomaliile petrecute pe piaţa imobiliară. Împinsă până la absurd, creşterea de preţuri din această piaţă s-a datorat politicii de creditare a băncilor, care au acceptat evaluară de terenuri la preţuri astronomice. Fără nici o legătură cu mecanismul cererii şi al ofertei, băncile au creditat inconştient persoane fizice şi juridice a căror capacitate de rambursare era mult sub cea estimată. Unul dintre aceste cazuri s-a petrecut la Slobozia, unde o firmă înfiinţată de aproximativ o lună a primit un credit de circa 1 milion de euro pentru un proiect imobiliar ce urma să se desfăşoare pe o pârloagă din marginea oraşului. Afacerea născută moartă a generat o pierdere certă pentru bancă, nevoită să se îndestuleze de pe urma vânzării unui teren practic fără valoare. Dacă a fost vorba doar de o afacere nereuşită sau e un tun eliberat tras în dauna băncii, doar ancheta poliţiei poate stabili.

Un client nou nouţ

Creditorul BCR se numeşte Best Millenium Group şi a luat fiinţă la data de 26 iunie 2007 într-un apartament din Bucureşti. Fondatorul firmei este un oarecare Şerban Daniel, deţinător a 90% din părţile sociale ale societăţii în valoare de 90 de milioane de lei. Celălalt acţionar se numeşte Ştefănescu Cristian şi controlează restul de 10 %.  Personajul principal al întregii afaceri, Şerban Daniel, a fost implicat în câteva scandaluri de notorietate după ce a fentat nişte cetăţeni cărora le-a perceput diverse sume de bani pentru a le facilita obţinerea unor contracte de muncă în străinătate prin intermediul firmei Alex Internaţional. De data aceasta, firma nou creată avea ca obiect de activitate construcţii de clădiri şi lucrări de geniu civil. Obiectul de activitate urma să fie derulat pe un teren pe care firma l-a cumpărat de la consilierul local Cornel Vasile, devenit milionar în euro din condei.

Nu-i prost cine cere

Terenul în discuţie face obiectul unei tranzacţii încheiate de Cornel Vasile şi firma Best Millenium Group şi are o suprafaţă de 35.000 de metri pătraţi. Valoare de tranzacţionare a fost de 43 de miliarde de lei, din care 37 de miliarde proveneau dintr-un credit ce urma a fi acordat de BCR SA, sucursala sectorului 6 Bucureşti. Terenul este situat la intrarea în municipiul Slobozia, vis a vis de parcul de vacanţă Hermes şi a fost dobândit de Cornel Vasile în perioada în care acesta activa în calitate de consilier al prefectului Marian Bălan, mai exact spus la data de 22 septembrie 2003. Proprietarii de drept ai terenului îl dobândiseră în mai 2003 prin reconstituirea dreptului de proprietate, probabil după ce s-au angajat să vândă. De precizat că terenul respectiv avea destinaţie agricolă, nu era racordat la utilităţi iar schimbarea categoriei de folosinţă s-a făcut în mai 2007, cu doar două luni înainte de vânzarea către Best Millenium Group.

Gaj pe moţul de la bască

BCR acordă creditul în aceeaşi zi în care se semnează contractul de vânzare cumpărare al terenului, adică la data de 27 iulie 2007. Best Millenium urma să achite o dobândă iniţială de 10,75% pe an şi trebuia să ramburseze integral suma de aproximativ 37 de miliarde în 18 luni. Drept garanţie, banca a acceptat ipotecă asupra terenului şi un gaj pe părţile sociale ale firmei Best Millenium, care aveau o valoare totala de 100 de milioane de lei. Drept măsură de precauţie banca a impus printre altele ca retragerea sumelor aduse aport  de acţionari să se facă doar cu acordul băncii iar vânzarea caselor din viitorul cartier rezidenţial să se facă prin intermediul BCR, care avea dreptul să facă prima ofertă de creditare clienţilor. În scurt timp afacerea şi-a dat obştescul sfârşit, nu înainte ca firma să execute câteva săpături de control pe teren. Banca urmează să vândă un teren care nu valorează probabil nici măcar 100.000 de euro la preţul de astăzi al pieţii.

Afaceri de excepţie

Este suspect faptul că BCR a intrat în această afacere fără să evalueze potenţialele riscuri. Slobozia era plină de cartiere rezidenţiale private sau de stat, ridicate pe terenuri mult mai bine plasate şi dotate corespunzător. Practic, cine ar fi vrut o casă pe pământ ar fi avut oferte infinit mai bune decât cea a firmei Millenium Group, firmă care trebuia să investească sume considerabile în utilităţile necesare dezvoltării imobiliare propuse. În plus, în plină criză, firma lui Şerban derulează o tranzacţie absolut inexplicabilă. La data de 14 decembrie 2007, Best Millenium cumpără de la firma Savri Com, controlată de Cristinel Savu, fiul fostului lider PSD, Gheorghe Savu, un autoturism VW Touareg cu suma de 157.798 lei. La data de 30 ianuarie 2008 autoturismul este vândut cu suma 96.466 de lei firmei Euroinvest SRL, controlată de Cornel Vasile, cel de la care fusese cumpărat terenul de către Best Millenium. Întreaga afacere a intrat în vizorul organelor de cercetare penală.

“România vrea să aibă și un sistem de taxe și impozite reduse, dar vrem să facem și investiții. Ori facem sacrificiu și considerăm că trebuie să investim mult și mergem pe un sistem de impozite ca atare, ori mergem pe un sistem de taxe mici și atunci ne vom lamenta și pe viitor de lipsa infrastructurii” Călin Popescu Tăriceanu incercand sa justifice virajul PNL catre stanga bolsevica.


Momentan, PSD-ul și PNL-ul sînt doar logodiți. Dar deja darurile au început să curgă. Din partea nașului Andrei Chiliman, n-a mîncat și n-a băut, pentru mirele PSD, 800.000 de euro plus TVA.

Povestea darului lui Chiliman:

Primarul sectorului 1 a decis în luna decembrie să cheltuiască această sumă fabuloasă, din banii bugetului local, ca să înzestreze toate școlile și grădinițele cu un software nou de contabilitate. Achiziția programului s-a făcut, bineînțeles, fără licitație, firma beneficiară fiind Asesoft International a lui Sebastian Ghiță, prietenul lui Ponta, sponsorul ultimului congres PSD și managerul Realității TV. Practic, 80 de unități de învățămînt au primit cîte un calculator cu un soft de contabilitate pe ele și o imprimantă, plătind fiecare peste 10.000 de euro. Asesoftul se obliga prin contract să depună calculatoarele și imprimantele în intervalul 02.12.2010 – 31.12.2010, după acest moment contractul considerîndu-se complet onorat.

Orice informatician banal din România știe că prețul pentru un program de contabilitate e sub 2.000 de euro. Sînt pe piață o mulțime de astfel de programe. De asemenea, orice it-ist cinstit știe că o dată oferit programul trebuie să garantezi și upgradări succesive, în funcție de legislație. Or, în cazul de față, progrămelul de contabilitate e de vreo trei sute cincizeci de ori (350 de ori) mai scump și nici nu oferă soluții actualizate, contractul expirînd într-o lună.

În plină criză financiară, cînd salariile cadrelor didactice au scăzut dramatic, cînd  angajații Realității TV au făcut spume mii de ore de emisie pe acest subiect, liderul PNL Andrei Chiliman i-a dat fără urmă de licitație firmei managerului Realității peste 1.000.000 de euro, pentru un program banal și mult supraestimat. Despre asta n-o să auziți nimic la Realitatea TV. O fi considerat poate subiect intim. E secretul mirilor PSD și PNL. (Alexandru Căutiș) www.kamikazeonline.ro

Prefectul Mădălin Teculescu a făcut săptămâna trecută o nouă descoperire epocală. Domnia sa a citit nişte buletine de analiză, a gândit vreo 5 minute şi, în cadrul unei conferinţe de presă, a anunţat că la robinetele slobozenilor curge cancer lichid. Cancerul este evaluat în cifre de ordinul 10 la puterea minus 9 şi reprezintă concentraţia de trihalometani prezentă într-una dintre cele 6 probe analizate. Chit că din cele 3 seturi de analize doar cele efectuate la DSP Buzău au dat acest rezultat, domnul prefect nu are nici un dubiu. Cum n-a avut nici în . februarie 2010, când anunţa prezenţa pesticidelor în apă folosindu-se de aceeaşi goarnă de partid. Se pare că povestea “Petrică şi lupul” n-a lăsat urme în conştiinţa domniei sale.

Capul judeţului, între pătrat şi cerc

Războiul prefectului cu sursa de apă a Sloboziei s-a purtat iniţial în figuri. La data de 22 ianuarie 2010 Direcţia de Sănătate Publică a constata că pătratul nu este cerc şi a decis să ridice autorizaţia de funcţionare a Urban SA. Figura de stil a DSP a fost executată la ordin şi s-a bazat pe faptul că perimetrul sever de protecţie al puţurilor operate de Urban era pătrat cu latura de 10 metri şi nu cerc de aceeaşi rază aşa cum scrie la lege. Figura liber impusă comisă de funcţionarii DSP s-a derulat taman după ce Urban a solicitat prelungirea termenului de conformare cu 6 luni, motivat de faptul că primăria Slobozia avea de îndeplinit proceduri birocratice greoaie pentru achiziţia terenului necesar La această mică şmecherie s-a adăugat turbitatea crescută a apei şi prezenţa în exces a fierului datorată sistemului de distribuţie vechi, fapt ce a forţat Urban să declare apa ca fiind nepotabilă. Deşi din acel moment apa nu mai trebuia tratată, ci livrată vrac direct din puţuri, operatorul a fost obligat să continue procedurile de potabilizare a apei cu nişte costuri şi pierderi imense. Războiul însă era departe de final. Cu largul concurs al Institutului Naţional de Sănătate Publică Bucureşti, domnul prefect reuşeşte să “strecoare” nişte pesticide în apă. Nu cu seringa, ci cu stiloul şi ştampila unor personaje cu frică de partid.

Menajeră cu pesticide

Întocmai ca Vasile Roaită, prefectul Teculescu trage de sirenă mai s-o rupă anunţînd într-o conferinţă de presă din data de 4 februarie 2010 că la robinete curg pesticide şi, parţial apă. În spatele afirmaţiilor tembele ale domnului funcţionar stătea o scrisorică a Institutului Naţional de Sănătate Publică Bucureşti adresată DSP Ialomiţa. La o săptămână de la avertismentul prefectului comunicarea INSP ajunge şi la Urban, societate care trebuia să ia măsuri în ultimă instanţă. Primăria şi Urban contestă firmaţiile prefectului şi argumentează cu buletinele de analiză a apei distribuită din aceeaşi sursă în comunele limitrofe Sloboziei care nu conţin nici urmă de pesticide. Ulterior, la circa o lună de zile analizele se repetă la alte 3 laboratoare. Evident că noile buletine nu susţin teoriile aberante al INSP preluate inconştient de prefect. Scopul însă a fost atins. Urban a rămas fără autorizaţie iar laboratorul societăţii nu a fost acreditat. Cu mari eforturi şi costuri suplimentare, societatea a reuşit în 2010 să primească autorizaţie însoţită de un program de conformare sever monitorizat de DSP Ialomiţa. Între timp, Primăria Slobozia a declanşat operaţiunea de înlocuire totală a reţelei de distribuţie şi a staţiei de epurare. Când toate lucrurile păreau să intre pe un făgaş normal, prefectul Teculescu a descoperită cauza cancerului: apa de la Slobozia.

Gândire cu capul. Gol!

Având în vedere că apa furnizată la Slobozia are probleme cu trihalometanul cred că este şi datoria mea, ca prefect, să iau măsuri ca această apă să devină potabilă. Dar înainte de asta să ne asigurăm că ea se plăteşte ca menajeră, pentru că aceasta este marea problemă…. A durat prea mult. Dacă nu vom găsi înţelegere vom ataca cu toată seriozitatea această problemă, pentru că nu este normal ca să fie plătită ca apă potabilă o apă menajeră care mai este şi cangerigenă”. Două chestiuni îl freacă la cap pe domnul prefect după cum rezultă din cuvântarea domniei sale către presă. Prima este aceea a preţului. Potrivit logicii guvernamentale a domnului prefect, Urban trebuie să vândă apa cu 1 leu metrul cub, chiar dacă societatea o produce cu 2 lei. Şi o produce cu doi lei pentru că programul de conformare asumat la autorizare o obligă la tot soiul de operaţiuni care costă. Deci, dacă se livrează fără tratament, se închide robinetul. Dacă se livrează cu tratament, acesta trebuie plătit. Insistenţa domniei sale ca Urban să vândă în pagubă n-are legătură cu durerea faţă de greutăţile populaţiei, ci cu falimentul Urban. Căci de faliment este vorba dacă firma va vinde apă sub costul de producţie. Iar dacă Urban dă faliment, ghici ce RAJA va veni să ne vândă aceeaşi apă la preţ dublu? Zicem şi noi, nu dăm cu parul. Cea de-a doua chestiune care rezultă din discursul domnului prefect este subsidiară primei. Cancerul din apă este la fel ca pesticidele din 2010, care au dispărut la prima repetare de analize. O demonstrează clar chiar buletinele care au relevat depăşira la trihalometani în  anumite puncte din reţea, dar care nu au relevat aceşti compuşi la ieşirea din staţia de tratare, după cum arată facsimilul peste care s-a uitat şi domnul prefect. S-o fi uitat dar nu a înţeles, zicem noi, că de rea credinţă nu putem să-l bănuim. Că ar fi penal rău şi chiar nu e cazul.

Cine e şi ce vrea adversarii apei

Încă de la stadiul de proiect sursa subterană de alimentare cu apă a avut mulţi adversari. Cei mai înfocaţi au fost administratorii Amonil, care au pierdut o afacere de circa 3 milioane de euro pe an. Atât încasau securiştii din spatele Amonil din vânzarea apei industriale de la Dunăre transportată pe conductele care ar fi trebuit să apaţină municipalităţii. Băieţii de la PD-L au fost şi ei foarte sensibili la problemă. Fostul prefect Marinică Cazacu a obţinut chiar şi bani de la guvern pentru plata unor datorii istorice umflate cu pompa pe care Urban le avea la Amonil, doar fermitatea primarului Gabi Ionaşcu şi opoziţia CL Slobozia împiedicând golănia. Pe lăngă interesele economice evident, mulţi trepăduşi politici au profitat de problemele apărute în proiect datorită proastei gestionări şi au încercat să câştige capital electoral din asta. Oamenii interesaţi din PSD, PNL şi PD-L s-au repezit ca ulii asupra proiectului şi l-au făcut praf. Deşi sursa subterană este viabilă şi rezolvă problema apei pe termen lung, întreaga clasa politică locală ,ca să zicem aşa, a sabotat încrederea populaţiei în proiect. Ciupercă n-a alocat un şfanţ pentru modernizarea staţiei de tratare iar ziarele finanţate de PSD l-au făcut bumbac pe primar. PD-L-iştii au încercat combinaţii de afaceri şi comisionane cu Amonil şi prin intermediul prefectului au încercat să scoată capital electoral din faptul că apa încă nu are calitatea preconizată. Liberalii visează cai verzi pe pereţi şi afirmă că au şanse reale să câştige primăria mizînd şi ei pe apa temporar gălbuie şi urât mirositoare de la robinet. Mai nou, din toate părţile, inclusiv din PSD, răzbate o dorinţă puternică. Şi anume ca sursa de apă subterană să fie gestionată de caracatiţa pesedistă de la RAJA Constanţa, infiltrată la Feteşti(filieră PNL) şi la   Ţăndărei (filieră PSD), unde populaţia simte deja beneficiile dublării preţurilor fără nici un fel de investiţie. Chiar prefectului judeţului şi-a manifestat public încrederea în acest mare operator care ar trebui, după mintea domniei sale, să prea şi alimentarea cu apă a Sloboziei.Dincolo de gafele comise de primar în gestionarea proiectului de alimentare cu apă din sursă subterană, utilitatea acestuia nu poate fi pusă la îndoială. Probabil că Ionaşcu va plăti, dacă nu cumva a făcut-o deja, pentru greşelile comise în administrarea proiectului. Dar asta nu înseamnă că buna sa credinţă poate fi pusă la îndoială. Pe când, în cazul contestatarilor de conjunctură ai apei putem discuta cu argumente despre tot soiul de interese vizibile din avion.

VERSIUNEA ELVEŢIANĂ

Furnica munceşte din greu toată vara în arşiţă. Îşi clădeşte casa şi
pregăteşte provizii pentru iarnă.
Greierele crede că furnica e proastă, râde, dansează şi se joacă.
Odată iarna venită, furnica stă la căldură şi mănâncă bine.
Greierele tremurând de frig nu are nici hrană, nici adăpost şi moare
îngheţat.

SFÂRŞIT

*VERSIUNEA FRANCEZĂ*

Furnica munceşte din greu toată vara în arşiţă.
Îşi clădeşte casa şi pregăteşte provizii pentru iarnă.
Greierele crede că furnica e proastă, râde, dansează şi se joacă.
Odată iarna venită, furnica stă la căldură şi mănâncă bine.
Greierele tremurând de frig organizează o conferinţă de presă şi întreabă de
ce furnica are dreptul să stea la căldură şi să mănânce bine în timp ce
alţii, mai puţin norocoşi decât ea, suferă de frig şi foame.
Televiziunea realizează emisiuni în direct, care arată greierele tremurând
de frig şi difuzează extrase video cu furnica stând frumos la căldură într-o
casă confortabilă, cu o masă plină de provizii.
Francezii sunt şocaţi de faptul că, într-o ţară atât de bogată, bietul
greiere e lăsat să sufere în timp ce alţii trăiesc în huzur.
Ziariştii fac interviuri în care întreabă de ce furnica s-a îmbogăţit pe
spinarea greierului şi interpelează guvernul pentru a mări impozitele
furnicii, astfel încât aceasta să plătească “cât se cuvine”.
CGT, FO, Partidul Socialist, Partidul Comunist, Liga Revoluţionară Comunistă
organizează manifestaţii în faţa casei furnicii.
Funcţionarii publici decid să facă grevă de solidaritate 59 de minute pe zi
pe o perioadă nelimitată.
Un filosof la modă scrie o carte care demonstrează legăturile furnicii cu
torţionarii de la Auschwitz .
Ca răspuns la sondaje, guvernul emite o lege privind egalitatea economică şi
o lege (aplicată retroactiv asupra perioadei de vară) anti-discriminare.
Impozitele furnicii sunt mărite şi furnica primeşte o amendă pentru că nu
l-a angajat pe greiere ca asistent.
Casa furnicii este confiscată de autorităţi pentru că furnica nu are destui
bani ca să-şi plătească şi amenda şi impozitele.
Furnica pleacă din Franţa şi se instalează în Elveţia unde contribuie la
bogăţia economică.
Televiziunea face un reportaj despre greiere, care de-acum s-a îngrăşat.
Acesta este pe cale să termine proviziile furnicii, chiar dacă primăvara e
încă departe. În casa furnicii se ţin în mod regulat întruniri ale
artiştilor şi scriitorilor de stânga.
Cântăreţul Renaud compune cântecul “Furnică, opreşte-te!”
Fosta casă a furnicii, devenită locuinţa socială pentru greiere, se
deteriorează pentru că acesta nu face nimic pentru a o întreţine.
Guvernului îi este reproşata lipsa mijloacelor. Este înfiinţată o comisie de
anchetă ce va costa 10 milioane euro.
Greierele moare de supradoză.
Ziarele şi televiziunile comentează eşecul guvernului de a redresa cum
trebuie problema inechităţii sociale.
Casa este invadată de o bandă de gândaci emigranţi.
Gândacii organizează traficul de marijuana şi terorizează comunitatea.
Guvernul se felicită pentru diversitatea multiculturală a Franţei.

SFÂRŞIT